Sentința civilă nr. 8282/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr._ 1
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8282/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant D. G.
, reclamant A. D. și pe pârât SC SA T. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantele D. G., A. D. au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei SC SA T. SA și au solicitat constatarea nulității absolute( în subsidiar anularea) a Deciziei nr.10/_ de concediere emisă de către pârâtă în temeiul art.61 lit. a Codul Muncii, constatarea nulității absolute(în subsidiar anularea) a deciziei nr.9/_ emisă de către intimată, reintegrarea reclamantei A. D. în funcția de contabil deținută anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata către reclamanta A.
D. a drepturilor salariale de care a fost privată începând cu data de_ și până la data reintegrării efective în funcția deținută anterior concedierii, calculate în funcție de ultimul salariu lunar înscris în cartea de muncă și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia lor sancțiunile aplicate sunt excesive, raportat la faptul că sumele pretinse de către societate au fost recuperate. Reclamantele au arătat că cele două decizii de desfacere a contractelor de muncă nr.9 și 10/_ nu conțin datele prevăzute de art. 252 alin.2 Codul Muncii, respectiv nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară și nu au fost menționate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, sens în care apreciază că cele două decizii de concediere apar ca fiind lobite de nulitate absolută. Au apreciat că cercetarea disciplinară a fost realizată formal, fără să fi fost consemnate susținerile lor și fără să se fi stabilit persoana vinovată de existența minusului din casierie.
Totodată, mai arată că în nici una dintre cele două decizii nu s-a indicat prevederile legale sau interne care au fost încălcate pentru ca, în funcție de aceste prevederi, respectiv de conținutul lor, instanța să fie în măsură să stabilească dacă sancțiunea dispusă este sau nu excesivă. Reclamantele au mai arătat că nu au încălcat nici una dintre atribuțiile prevăzute de fișa postului.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii rep..
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare.
La data de_ pârâta a depus la dosarul cauzei( fila 51-54) concluzii scrise, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin concluziile scrise, pârâta a arătat, cu privire la excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiuni disciplinare invocată de către reclamante, că termenul de 30 de zile se raportează la momentul la care persoana îndreptățită să emită decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare a luat la cunoștință despre întrunirea elementelor constitutive necesare pentru existența abaterii disciplinare, conform Deciziei nr.16/2012 pronunțată de Î.C.C.J.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei (f.33-
35).
Analizând și coorborând ansamblul materialului probator administrat în cauză,
instanța reține următoarele:
Reclamantele D. G. și A. D. au avut calitatea de salariate (ocupând funcția de gestionar, respectiv contabil) în cadrul societății pârâte până la data de_, raporturile de muncă ale acestora încetând ca urmare a emiterii deciziilor de concediere disciplinară nr. 10/_
, respectiv nr. 9/_ (f.7,8).
În cuprinsul Deciziilor nr. 9 și nr. 10 din_ s-a reținut că în urma referatului nr. 918/_ întocmit de dra GOZMAN CODRUȚA - contabil, s-a adus la cunoștința conducerii societății faptul că angajatele A. D. și D. G. au sustras în mod repetat din casieria unității diferite sume de bani, astfel cum rezultă din procesele-verbale de inventariere a casieriei; la data de_ și_ sumele au fost depuse în totalitate la casieria unității de către cele două angajate susmenționate. S-a mai arătat că, urmare a acestuia fapt, prin adresele nr. 1001 și 1002 din_ salariatele au fost convocate la sediul societății în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, că la data menționată s-au prezentata salariatele care au recunoscut faptele în cuprinsul notei explicative.
Asupra tardivității emiterii deciziei de concediere invocată de reclamante, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 252 alin.1 pct.1 din C.muncii rep., angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Cu privire la data de la care curge termenul de 30 de zile pentru sancționarea salariatului, instanța reține și concluziile obligatorii ale Deciziei nr. 16/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 252 alin.1 C.muncii republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicare sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. Prin urmare, având în vedere că cercetarea disciplinară a fost efectuată la data de_, iar deciziile de concediere disciplinară au fost emise la data de_, rezultă că angajatorul pârât a respectat termenul prevăzut de art. 252 alin. 1 pct. 1 C.muncii rep..
Cu privire la celelalte critici aduse de reclamante deciziilor de concediere contestate, instanța reține că în cuprinsul notelor explicative date și semnate personal de reclamante la data de_, acestea au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora, respectiv sustragerea și folosirea în interes a personal a sumei totale de 4850 RON, sumă pe care cele două s-au obligat să o restituie "în cursul lunii august"; (f.47, 48 față-verso). De altfel, acestea au și restituit suma de bani imputată în prima parte a lunii septembrie 2012. Nu pot fi reținute susținerile reclamantelor cu privire la faptul că nu s-a menționat data săvârșirii faptei, atât timp
cât acestea nu neagă caracterul continuu al acesteia, iar din descrierea acestea rezultă că lipsa sumei de bani a fost constatată la data de_ prin procesul-verbal încheiat de o angajată a societății pârâte.
Instanța nu poate reține nici susținerile reclamantelor cu privire la faptul acestea nu ar avea atribuții legate de gestiunea sumelor imputate, întrucât din examinarea fișelor postului rezultă că reclamanta A. D., care ocupa funcția de contabil, avea atribuții de verificare periodică a gestiunii, analizarea concordanței dintre situație reală și situația contabilă și înregistrarea în contabilitate a diferențelor constatate A4 în fișa postului), precum și atribuții și responsabilități privind contabilitatea analitică a elementelor patrimoniale (cap. B fișa postului). Totodată, reclamanta D. G., care ocupa funcția de gestionar, avea printre atribuții și pe aceea de a păstra și completa toate documentele din gestiune pentru a fi predate contabilului de gestiune, fiind prevăzută răspunderea acesteia pentru orice lipsă din gestiune (pct-5 f.44). Fișele postului în care sunt prevăzute atribuțiile reclamantelor au fost semnate de acestea pentru luare la cunoștință (f.44, 46).
De asemenea, instanța nu poate reține ca fiind relevante în cauză celelalte susțineri ale reclamantelor cu privire la modul de desfășurare a activității în cadrul societății, respectiv la raporturile dintre acestea și conducerea societății, atât timp cât acestea nu au fost probate în niciunul din modurile prevăzute de lege.
Cu privire la indicarea termenului de 45 de zile pentru contestarea deciziilor, în loc de termenul de 30 de zile, nu se poate reține vreo vătămare a intereselor reclamantelor, atât timp cât instanța a fost sesizată în termenul legal de 30 de zile. Constatarea nulității celor două decizii pentru acest motiv ar fi rezultatul unei interpretări excesive a dispozițiilor legale.
Pentru toate considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantele D. G., cu domiciliul în localitatea C. T. str. O. nr.20, ap.14, jud. Cluj, A. D., cu domiciliul în loc. C.
T., str. R. nr.6, ap.48, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. SA T. SA, cu sediul în loc. T., str. C., FN, jud. Cluj.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013
Președinte, R. -M. V. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. S. |
red. R.M.V/dact C.S. 5 ex/ 2013
