Decizia civilă nr. 432/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 432/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta P. D. -L. împotriva sentinței civile nr. 1406 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat I. DE S. ÎN C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamanta recurentă, prin reprezentantul a depus la dosar completare concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1406 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
, s-a respins ca nefondată contestația formulată și precizată de reclamanta P. D. L. împotriva pârâtului I. DE S. ÎN C. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a fost angajata pârâtului în funcția de inspector de specialitate gr. II începând cu data de 15 septembrie 2008 și până la data de 4 ianuarie 2012, când raporturile de muncă au încetat în baza Deciziei nr. 1660/_ din motive neimputabile salariatului, ca urmare a restructurării și reorganizării instituției pârâte, în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, republicat.
Prin art. I din OG nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea OG nr. 63/2001 privind înființarea I. ui de S. în C. - I.S.C s-a stabilit o nouă structură organizatorică a I. ui de S. în C. - I.S.C, în subordinea acestuia existând 7 direcții regionale în construcții și Direcția Regională în C. B. - Ilfov, unități fără personalitate juridică.
Restructurarea și reorganizarea instituției pârâte a avut la bază voința legiuitorului, cuprinsă în prevederile OG93/2011 și ale HG1157/2011.
Prin Ordinul nr. 2973/_ s-a aprobat structura organizatorică detaliată a pârâtului, precum și statul de funcții al aparatului central și al direcțiilor regionale, Compartimentul control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții Maramureș având aprobat un număr total de 8 de posturi față de cele
15 posturi din care 11 de inspectori de specialitate avute anterior de I. Județean în construcții Maramureș.
Conform art. II al H. G. nr. 1157/2011, încadrarea personalului în structura organizatorică și în limita numărului de posturi aprobate ca urmare a desființării posturilor și a restructurării la nivelul I. ui de S. în C. -
I.S.C., se face prin concurs/examen organizat în cadrul instituției, în conformitate cu termenele și procedurile legale în vigoare.
La aceeași dată,_, prin Decizia nr. 897/2011 a Secretarului General s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică, regulament postat pe site-ul instituției pentru informare publică.
Conform art. 2 al Regulamentului, în maxim de 3 zile de la aprobarea prin ordin al ministrului a statului de funcții (adică de la data de_ ) se va demara procedura de organizare a concursului/examenului pentru ocuparea noilor posturi din noua structură supusă reorganizării.
Data concursului/examenului s-a stabilit pentru ziua de 5 decembrie 2011.
Prin Decizia nr. 902/_ a Secretarului General s-au constituit comisiile de concurs/examen pentru ocuparea posturilor de execuție, comisiile fiind distincte pentru fiecare din cele 7 direcții regionale din structura I. ui de S. în C. (f. 99-102).
Totodată, prin Decizia nr. 904/_ a Secretarului General s-a constituit comisia de soluționare a contestațiilor.
Reclamanta și încă 12 colegi ai săi din cadrul I. ui Județean de C. Maramureș au participat la concursul organizat la data de 5 decembrie 2011, iar în urma acestuia reclamanta a fost declarat respinsă, contestația formulată împotriva rezultatului obținut fiind respinsă de comisia desemnată pentru soluționarea contestațiilor.
Urmare a nepromovării concursului, la data de 28 decembrie 2011 s-a emis decizia de concediere, dar această situație nu schimbă temeiul de fapt și de drept al concedierii reclamantei, respectiv desființarea de locului de muncă al acesteia.
Instanța a reținut că toți inspectorii de specialitate din cadrul I. ui Județean în C. Maramureș au fost notificați, asemenea reclamantei, referitor la desființarea acestei instituții și înființarea Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții Maramureș în al cărui stat de funcții au fost aprobate 7 posturi de inspectori de specialitate și totodată au fost informați că aceste posturi vor fi ocupate prin concurs.
Notificarea menționa necesitatea înscrierii la concursul ce urma a fi organizat în data de_, în caz contrar, potrivit prevederilor art. 65 și art. 75 al. 1 din Codul muncii, notificarea constituia preaviz, contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul I.S.C. urmând a înceta la expirarea celor 20 de zile lucrătoare, de preaviz.
Ca atare, concursul a fost organizat pentru încadrarea pe posturile de execuție de inspectori de specialitate din cadrul Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții Maramureș, iar nepromovarea concursului nu presupune necorespunderea profesională a reclamantei pentru postul de inspector de specialitate, ci pregătirea profesională superioară a altor concurenți, respectiv a celor care au fost declarați admiși, pentru acest post.
Mențiunea din decizia de concediere nr. 1660/_ referitoare la rezultatul obținut la concursul din_ a trebuit analizată în raport cu întregul conținut al acesteia și prin prisma tuturor actelor normative pe care le-a invocat angajatorul I.S.C. în decizie și prin care s-a reglementat restructurarea acestuia, care au fundamentat desființarea I. ui Județean în C. Maramureș și,
implicit, desființarea posturilor de inspectori de specialitate din cadrul acestuia, dar care au stabilit, totodată, înființarea noilor posturi de inspectori de specialitate ale Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții Maramureș și modalitatea de încadrare a personalului pe aceste posturi și, astfel interpretată, nu poate conduce la concluzia că motivul
concedierii reclamantei a fost cel prevăzut de art. 61 lit. de din Codul muncii, necorespunderea profesională.
Instanța a mai reținut că decizia cuprinde toate elementele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii.
Este nefondată susținerea reclamantei conform căreia desființarea posturilor de inspector de specialitate nu a fost una efectivă.
Anterior restructurării, I. de S. în C. - I.S.C. avea în structură 41 de inspectorate județene în construcții și I. în C. B. . I. Județean în C. Maramureș era organizat, la rândul lui, în 7 compartimente. La nivelul I.J.C. Maramureș existând 11 posturi de inspectori de specialitate, din care 5 repartizați în compartimentul control și inspecție pentru
calitatea lucrărilor de construcții.
Or, prin HG 1157/2011, întregul Inspectorat Județean în C. Maramureș a fost reorganizat într-o nouă structură denumită "Compartimentul de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții Maramureș"; din cadrul Direcției Regionale în C. Nord Vest, astfel că nu se poate face confuzie între această subdiviziune județeană menționată în anexa OG nr. 93/2011 și compartimentul de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții din cadrul fostului Inspectorat Județean în C. Maramureș.
În ce privește posibilitatea prevăzută de art. 67 din Codul muncii de a se acorda compensații salariatului care a fost concediat din motive neimputabile lui, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil, tribunalul a constatat că, potrivit adresei nr. 13725/1/_ emisă de pârât, la momentul încetării raportului de muncă al reclamantei, nu exista contract colectiv de muncă aplicabil la nivelul I. ui de S. în C. - I.S.C care să prevadă acordarea unor asemenea compensații.
Mai mult, potrivit art. 9 din Legea nr. 283/2011, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Apoi, instanța a apreciat că sunt nefondate criticile reclamantei privind lipsa preavizului.
Niciun moment reclamanta nu s-a aflat în eroare cu privire la conținutul notificării primite și implicit la preavizul acordat de angajator, raportat la prevederile OUG nr. 93/2011 și HG nr. 1157/2011.
În ce privește nerespectarea termenului prevăzut în art. II al. 2 din HG1157/2011 instanța a apreciat că acesta este un termen dilatoriu relativ a cărui nerespectare nu afectează validitatea actelor de procedură îndeplinite în acest interval de timp, ci eventual, atrage sancțiuni pentru persoanele vinovate de nerespectarea lui.
În ceea ce privește nelegalitatea deciziei pe considerentul încălcării termenului de 3 zile menționat în notificarea nr. 12228/SG/_ pentru înscrierea la concursul din_, tribunalul a reținut critica reclamantei ca neîntemeiată, deoarece sancțiunea pentru nerespectarea acestuia nu atrage sine die nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă care este condiționată de dovada vătămării.
Or, reclamanta s-a înscris și a participat la concursul din data de_ și nu numai că nu a făcut dovada vătămării sale ca urmare a nerespectării termenului de 3 zile, dar nici nu a invocat vreo asemenea vătămare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. D. -L.
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că din conținutul deciziei nu rezultă motivele concrete de fapt care să justifice măsura concedierii, nu este descris în ce fel se face restructurarea și reorganizarea, care au fost dificultățile
economice concrete care să justifice măsura, cum duce concedierea contestatoarei la restabilirea situației și reorganizarea activității intimatei. De aceea, apreciază că decizia este nemotivată și, drept urmare, este lovită de nulitate, prin prisma dispozițiilor art.62 coroborat cu art.76 alin.1 lit. a) Codul muncii.
Conform statului de funcții pe luna noiembrie 2011 se poate observa că în cadrul Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții Maramureș exista un număr de 5 posturi inspector specialitate II. Din statul de funcții pe luna aprilie 2012 rezultă că în prezent, la același compartiment s-a păstrat același număr de posturi de această categorie. Mai învederează faptul că nu a avut loc o desființare a inspectoratului, astfel cum pretinde intimata.
În situația desființării locului de muncă al salariatului ca urmare a reorganizării societății, angajatorul are obligația de a negocia cu salariatul compensațiile bănești cuvenite acestuia din urmă și măsurile active pentru combaterea șomajului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 67 Codul muncii. Asemenea negocieri nu au avut loc.
Din întâmpinarea depusă rezultă că intimatul este instituție publică și susține că, în conformitate cu prevederile legale nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 68 - 73 din Codul muncii. După cum rezultă din documentele existente la dosar intimatul a urmat procedura concedierilor colective până la faza asigurării măsurilor active de combatere a șomajului. Dacă prevederile legale privitoare la aceste măsuri nu îi sunt aplicabile, înseamnă că în mod cu totul nelegal a procedat la concedierea colectivă în cadrul căreia a încetat raporturile de muncă ale contestatoarei.
S-a mai susținut că decizia a fost emisă fără respectarea dreptului la preaviz, astfel încât și din acest motiv decizia de concediere este nulă.
În decizie se precizează că încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de rezultatul obținut la examen/concurs, ceea ce conduce la concluzia incidenței art.61 alin.1 lit. d) din Codul Muncii, adică salariatul nu corespunde profesional locului de muncă. Încetarea raporturilor de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului și ipoteza încetării raporturilor de muncă care țin de persoana salariatului, se exclud reciproc. În cazul concedierii pentru motive de necorespundere profesională, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante. potrivit art.64 Codul Muncii. Prevederile legale nu au fost respectate, prin urmare decizia de concediere este nulă.
Termenul minim de 30 de zile, prevăzut de art. II alin. 2 din HG nr. 1157/2011 este un termen imperativ și nu afost respectat. Intervalul scurt de timp nu a oferit posibilitatea respectării regulamentului stabilit prin Decizia 897 din_, inclusiv în ceea ce privește respectarea termenului de 7 zile prev. de art. 3 alin. (3) din Regulament cu privire la art. 3 alin. (4) în legătură cu stabilirea datei susținerii examenului, bibliografiei pentru susținerea concursului, afișarea cu maxim șase zile înainte a numărului de posturi aferent compartimentului restructurat, a bibliografiei aferente posturilor respective.
Nu s-au comunicat notele pe care le-a obținut în urma susținerii concursului și nici modalitatea cum a fost soluționată contestația, astfel încât nu a avut posibilitatea efectivă și reală de a cunoaște și verifica dacă s-a respectat procedura de examen. Concursul a fost organizat și s-a desfășurat în mod nelegal, întrucât Ordinul MDRT nr.1176/2011 și Ordinul MDRT nr.2973/2011 în baza cărora a fost organizat concursul/examenul din_ nu au fost publicate în Monitorul Oficial, nefiind opozabile erga omnes.
S-a anunțat pe data de_, pe site-ul I.S.C., un concurs/examen, având ca OUG nr. 93 din_ (publicată în M.O. nr.800 din_ ) și în care se prevedea, la art. IV, că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Guvernul va adopta hotărârea pentru modificarea HG nr.1335/2010 prin care urma să se aprobe numărul maxim de locuri a noii structuri organizatorice. Anunțul publicat pe site nu este semnat și nu există o dovadă a datei când acesta a fost redactat și/sau afișat.
HG nr.1157 din_ a fost publicată în M.O. în data de_, iar pârâtul în data de_ a anunțat pe site-ul I.S.C. un concurs/examen, deși nu cunoștea numărul maxim de locuri ai noii structuri ce urma să fie stabilit.
Au fost încălcate prevederile art.3 alin.4 din Regulamentul de organizare și funcționare a concursului/examenului, potrivit cărora I.S.C. avea obligația să afișeze, pe site-ul instituției într-o secțiune special creată denumită "Examene", cu maxim 7 zile înainte, desfășurarea concursului/examenului, numărul de posturi aferent compartimentului restructurat, precum și prevederile art.17 din regulament referitoare la proba practică, obligație căreia nu i s-a conformat.
Toate informațiile relevante privind acțiunea concretă de restructurare a
I.S.C. și de desființare a celor 125 de posturi precum și informații referitoare la organizarea și desfășurarea concursului au fost aprobate și înregistrate pe data de_ .
ISC nu a informat salariații mai înainte de_, întrucât informațiile erau cu caracter general (ex. se va reorganiza ISC-ul, se va da concurs pentru categoriile de posturi de conducere sau cele supuse restructurării) nu aveau caracter oficial și mai ales nu se refereau la categoria de salariați din care a făcut parte, adică personal de execuție sau inspector de specialitate, așa cum rezultă absolut clar din Nota de Fundamentare a HG nr. 1157/_ .
Postările pe site-ul instituției nu reprezintă o formă legală juridică de informare a salariaților mai ales pentru că aceste informații au fost de natură de
a produce efecte juridice cum a fost concedierea unor salariați-inspectori de specialitate printre care și a recurentei.
Recurenta susține că a atacat nulitatea examenului în dosar nr._ a Curții de Apel C. care se afla în prezent în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Comisia de examen a fost nelegal constituita, deoarece doi membrii ai comisiei nu au promovat examenul din data de_, ceea ce denotă faptul că procedura de examinare este nelegală. De asemenea apreciază că raportat la acest aspect a dovedit existenta unui tratament diferențiat și discriminatoriu între salariații I.S.C., iar sancțiunea este nulitatea examenului.
Pârâtul I. DE S. ÎN C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivarea de către angajator a deciziei de concediere contestate nr. 1660/_ (f. 2 dosar fond), Curtea reține că în cuprinsul acestei decizii s-a menționat faptul că reclamantei îi încetează contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, urmare a restructurării și reorganizării I. ui de S. în C., care s-a efectuat pe bază de concurs în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 93/2011, HG nr. 1157/2011, Deciziei Secretarului general nr. 897/2011 și a Ordinului MDRT nr. 2973/_ pentru aprobarea statului de funcții al I. ui de S. în C. .
Ca atare, văzând că în cuprinsul deciziei de concediere au fost arătate considerentele de fapt și de ordin legislativ ce au impus reorganizarea activității
instituției pârâte, Curtea apreciază că decizia atacată oferă suficiente elemente cu privire la motivele de fapt și de drept ale concedierii pentru a aprecia că reclamanta a cunoscut împrejurările în care a încetat contractul său de muncă și pentru a trage concluzia că decizia respectă cerințele impuse de art. 76 lit. a Codul muncii privitoare la motivele care au determinat concedierea, sens în care nu se impune constatarea nulității absolute a deciziei contestate.
Curtea reține că sunt nefondate și criticile din recurs privitoare la lipsa cauzei reale și serioase a concedierii și a lipsei desființării efective a postului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În condițiile în care prin OUG nr. 93/2011 s-a modificat OG nr. 63/2001 privind înființarea I. ui de S. în C., în sensul stabilirii unei noi structuri organizatorice formată din 7 Direcții regionale în construcții și Direcția Regională în C. B. - Ilfov, iar prin HG nr. 1157/2011 s-a stabilit că numărul maxim de posturi aprobat pentru I. de S. în C. este de 750, rezultat prin restructurarea și desființarea unui număr de 125 de posturi, Curtea apreciază că nu se poate conchide că măsura concedierii reclamantei nu ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Contrar susținerilor recurentei, care se întemeiază în mod eronat doar pe compararea posturilor de inspector de specialitate II din Compartimentul Control și I. Calitatea Lucrărilor de C. din cadrul fostului Inspectorat Județean în C. Maramureș cu cele din cadrul actualului Compartiment de Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor Maramureș ce aparține de Direcția Regională în C. Nord-Vest, Curtea apreciază că în mod just s-a reținut de către instanța de fond că a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de către contestatoare.
Anterior reorganizării, la nivelul fiecărui județ instituția pârâtă a fost organizată sub forma inspectoratelor județene, ce aveau în compunere mai multe compartimente, printre care și Compartimentul Control și I. Calitatea Lucrărilor de C. în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea reclamanta, iar prin reorganizare au fost create 8 direcții regionale în construcții, iar la nivelul județelor s-a creat doar câte un compartiment de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor.
Astfel, la nivelul județului Maramureș, din analiza statelor de funcții și personal din luna noiembrie 2011 (f. 98 dosar fond), respectiv din luna aprilie 2012 (f. 96 - 97), rezultă că ulterior concedierii reclamantei, în cadrul Compartimentul de Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor Maramureș își desfășoară activitatea doar 7 inspectori de specialitate (din care 5 având grad II), față de 11 inspectori de specialitate (din care 7 având grad II) câți funcționau în cadrul fostului Inspectorat Județean în C. Maramureș, diferența fiind reprezentată de cei 4 angajați inspectori de specialitate, printre care și reclamanta, care au fost declarați respinși s-au au absentat la concursul organizat în data de 5 decembrie 2011, potrivit tabelului de la fila 106 din dosarul de fond, împrejurare care confirmă caracterul efectiv al desființării postului. Cum postul deținut de către reclamantă nu a fost ocupat ulterior concedierii sale, prin angajarea altor persoane, nu se poate susține că desființarea postului ar fi fost una fictivă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 67 din C.muncii, invocate de recurentă, Curtea reține că acestea instituie cu titlul de principiu dreptul salariaților
salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului, precum și posibilitatea acestora de a beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil, însă în cuprinsul acestei prevederi nu se instituie obligația angajatorului de a negocia cu ocazia efectuării unei concedieri modul de acordare a compensațiilor sau măsurile de combatere a șomajului.
Criticile privitoare la nerespectarea procedurii concedierii colective nu sunt de natură a afecta legalitatea măsurii concedierii contestate în prezentul litigiu, deoarece în cuprinsul art. 74 alin. 5 din C.muncii republicat s-a stipulat în mod expres faptul că prevederile art. 68 - 73 nu se aplică salariaților din instituțiile publice și autoritățile publice. Cum reclamanta a fost angajată în cadrul unei instituții publice, este evident că acesteia din urmă nu îi revenea obligația de a respecta procedura concedierii colective, astfel cum este descrisă în cuprinsul art. 68 - 73 C.muncii.
Se constată că sunt nefondate și criticile privitoare la nerespectarea termenului de preaviz.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din C.muncii "persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrătoare";, iar potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu durata preavizului.
În cazul concret dedus judecății, s-a indicat în decizia de concediere că durata termenului de preaviz este de 20 de zile lucrătoare, acesta fiindu-i comunicat reclamantei la data de 2 decembrie 2011 prin notificarea nr. 12228/SG/_ (fila 10 dosar fond), măsura concedierii producând efecte începând cu data de 4 ianuarie 2012, astfel cum rezultă din conținutul deciziei contestate în prezentul litigiu. Prin urmare, se reține că durata termenului de preaviz a fost respectată.
De altfel, nu era necesară din punct de vedere legal emiterea de către angajator a unei notificări anterior întocmirii deciziei de concediere, deoarece Codul muncii nu impune o atare obligație, ci doar respectarea termenului de preaviz. În egală măsură, este lipsită de temei legal critica recurentei privind incompatibilitatea notificării preavizului cu înștiințarea organizării concursului, având în vedere că ar fi excesiv de formal ca angajatorul să emită acte distincte pentru fiecare informare adresată salariatului. Curtea reține că reclamanta a fost informată asupra reorganizării instituției, a desfășurării concursului, a consecințelor neînscrierii sau a nepromovării concursului. Cum dispozițiile legale în materia concedierii nu instituie condițiile de validitate pe care trebuie să le întrunească actul juridic prin care este acordat preavizul, rezultă că măsura acordării preavizului în temeiul art. 75 alin. 1 din Codul muncii nu este condiționată sub aspectul fondului și a formei decât de manifestarea voinței angajatorului în sensul enunțat.
Pe de altă parte, nerespectarea termenului de preaviz, nu atrage nulitatea măsurii concedierii, astfel încât, salariatul are doar posibilitatea de a solicita acordarea unor despăgubiri sub condiția dovedirii existenței unui prejudiciu în cazul în care nu a beneficiat de dreptul de preaviz.
Contrar susținerilor reclamantei, desfacerea contractului individual de muncă a fost determinată în speță de motive ce nu țin de persoana salariatului, iar mențiunea de la art. 2 alin. 3 din decizia de concediere: "încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de rezultatul obținut la examenul/concursul organizat în data de_ ";, nu este de natură a conduce la modificarea temeiului concedierii. În speță organizarea concursului a fost efectuată doar în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere și nu a avut
natura unei evaluare prealabile, ca și condiție premergătoare impusă de dispozițiile art. 63 alin. 2 C.muncii în cazul concedierii pentru necorespundere profesională.
Pentru aceste considerente nu se poate reține că pârâtei i-ar fi revenit obligația impusă de art. 64 alin. 1 și 2 C.muncii, și anume de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate sau de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, în cauză nefiind vorba de o concediere pentru necorespundere profesională.
Termenul de minim 30 de zile prevăzut de art. II alin. 2 din HG nr. 1157/2011, a avut caracterul unui termen de recomandare și a fost respectat, deoarece momentul concedierii s-a situat la mai mult de 30 de zile de la data de_, care a marcat momentul intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recurenta a înțeles, prin motivele de recurs, să critice hotărârea primei instanțe invocând și nelegalitatea concursului din data de_, în sensul că organizarea acestuia nu s-a făcut în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică aprobat prin Decizia nr. 897/2011 a Secretarului General, nefiind respectate dispozițiile privitoare la modul de anunțare a concursului pe site, de stabilire a termenului de organizare a concursului, de stabilire a datei susținerii examenului, a bibliografiei pentru susținerea concursului, de afișare a numărului de posturi aferent, de susținere a probei practice, context în care a criticat și procedura de notare, corectare, contestare și componența comisiei de examinare, precum și faptul că ordinele de au stat la baza organizării concursului nu au fost publicate în Monitorul Oficial.
Curtea constată că în fața primei instanțe reclamanta nu a formulat motive și temeiuri juridice ale contestației de natura celor mai sus menționate, or, cum acestea au fost invocate pentru prima dată prin cererea de recurs, în plus față de cele indicate în cererea de chemare în judecată și analizate de către instanța de fond, nu pot constitui motive de recurs față de hotărârea pronunțată, întrucât ar presupune o cercetare a fondului cauzei pentru prima dată în recurs cu privire la aspecte ce nu au fost supuse cenzurii instanței de fond.
Așadar, Curtea apreciază că analiza acestor apărări ar excede prezentului cadru procesual, în condițiile în care reclamanta a solicitat prin contestația formulată și precizată doar anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția avută anterior și obligarea angajatorului la plata salariilor, de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, neinvestind instanța cu un capăt de cerere care să vizeze anularea concursului/examenului în temeiul căruia s-a realizat încadrarea personalului în noua structură organizatorică.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond, astfel cum acesta a fost investită, a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. urmează să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. D. -L. împotriva sentinței civile nr. 1406 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței și admiterii acțiunii.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B. G.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de reclamanta P. D. -L., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat
, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor
nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta soci ală europeană rev izuită, pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Orga nizația I nternațională a Muncii a statua t că lucrătorul
nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat d e
aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a
întreprinderii.
Art.6 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale prevede că: "S. ele părți la prezentul pact recunosc dreptul la
muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține posibilitatea să -și
câștige existența prin tr-o muncă liber aleasă sau acceptată și vor lua măsurile
potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie l uată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mod real și
prezintă o asemenea însemnătate, încât face imposibilă c ont inuarea raporturilor
de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
De altfel, ceea ce prima instanță trebuia să analizeze în cauză era respectarea de către angajator a disp.art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii, în sensul ca încetarea contractului de muncă al reclamantei să fie dispusă din motive ce nu țin de persoana acesteia și desființarea locului de muncă al acesteia să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă.
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.78 din Codul muncii republicat, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate, instanța de jurisdicție a muncii investită cu cenzurarea legalității și temeiniciei deciziei contestate în cauză, trebuia să analizeze toate aspectele care țin de respectarea condițiilor prevăzute de art.65 alin.2 din Cod.
Astfel, prin decizia nr.23/_, Curtea Constituțională, investită cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, în sensul că aceste prevederi aduc atingere art.135 alin.1, 2 și art.136 alin.5 din Constituție, întrucât textul de lege citicat dă posibilitatea instanței de judecată să intervină în analiza actului managerial al angajatorului, fapt ce constituie o încălcare a libertății economice, a reținut că: "…departe de a reprezenta o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la libertatea economică și inviolabilitatea proprietății private, prevederile de lege criticate reprezintă, în realitate, o expresie a art.57 din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii români, străini și apatrizii trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți";.
Curtea Constituțională a mai reținut prin aceeași decizie, următoarele:
"…prevederile de lege criticate stabilesc condițiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive care nu sunt imputabile acestuia. Aceste condiții urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părți ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desființarea unor locuri de muncă atunci când considerente obiective o impun-dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității, decesul angajatorului persoană fizică, rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de declarare a morții sau a punerii sub interdicție a angajatorului persoană juridică, dizolvarea angajatorului persoană juridică, ori mutarea unității în altă localitate-, pe de o parte, și nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte.
Pentru aceste rațiuni, legea prevede nu doar cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, ci pe aceea de a fi justificată de o cauză reală și serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate, care să impună, cu adevărat, această măsură.
Toate aceste garanții ar rămâne fără obiect dacă nu ar putea fi supuse controlului instanțelor de judecată, care pot cere administrarea de probe în vederea evidențierii cauzei reale și serioase ce a determinat desființarea locului de muncă.
Curtea apreciază, așadar, că textul de lege criticat nu urmărește limitarea libertății angajatorului de a dispune cu privire la modul de administrare a activității economice, ci, din contră, asigură posibilitatea manifestării acesteia în funcție de factorii obiectivi care o influențează, excluzând doar o eventuală atitudine abuzivă a anagajatorului față de salariat.";
În speță, recurenta P. D. -L., ce ocupa funcția contractuală de
inspector de specialitate S
(studii superioare) gradul II în cadrul I. ui de
S. în C. Maramureș
a fost concediată, prin decizia de concediere nr.1660/_
, în temeiul O.U.G. nr.93/2011,ce a modificat OG nr.63/2001,a HGnr.1335/2010, modificată prin HG nr.1157/2011 și a Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului nr.2973/_, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii.
Prin art.2 alin.2 și 3 din această decizie de concediere s-a menționat că:
"(2) Restructurarea și reorganizarea I. ui de S. în C. -I.S.C. s-a efectuat în temeiul dispozițiilor OUG nr.93/2011, HG nr.1157/2011 și Deciziei secretarului general nr.897/2011 pe bază de concurs/examen.
(3) Încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de rezultatul obținut la examenul/concursul organizat în data de_, organizat în data de_, conform procesului-verbal nr.12895/SG/_ ";
Conform preambulului O.U.G. nr.93/2011, aceasta a fost adoptată: "luand in considerare constrangerile bugetare impuse de efectele crizei economice si necesitatea implementarii unor masuri unitare la nivelul tuturor institutiilor, indiferent de subordonarea acestora, prin prezentul act normativ se are in vedere luarea unor masuri urgente de reorganizare ce vor conduce in primul rand la scaderea numarului personalului cu functii de conducere, dar si la eficientizarea activitatii inspectoratelor regionale in constructii, care vor functiona cu un aparat de lucru suplu, pe o arie teritoriala de competenta constituita pe limitele teritoriale ale regiunilor de dezvoltare ale R. iei, stabilite potrivit prevederilor Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regionala in R. ia, cu modificarile si completarile ulterioare.";
Potrivit art.I.1 și 2 din acest act normativ, s-a modificat stuctura organizatorică a I. ui de S. in C., astfel încât, în cadrul Direcției Regionale în C. Nord-Vest, figurează, în prezent, Compartimentul de control si inspectie pentru calitatea lucrarilor in constructii Maramureș.
Conform art.III alin.1 din același act normativ, încetarea contractelor individuale de munca drept urmare a aplicarii prevederilor art. I se face cu respectarea termenelor si a procedurilor prevazute de legislatia muncii si protectiei sociale in vigoare.
Alin.2 al acestui articol prevede că încadrarea personalului in noua structura organizatorica a I. ui de S. in C. - I.S.C., in limita posturilor, se aproba prin hotarare a Guvernului.
Prin HG nr.1157/2011 a fost aprobată reducerea a 125 de posturi din
structura organizatorică a I. ui de S. in C. .
Prin art.1 și 2 din Ordinul nr.2973/_, s-a aprobat, în urma acestei reorganizări, structura organizatorică detaliată și statul de funcții a I.S.C. aparat central, a direcțiilor regionale în construcții, precum și a compartimentelor de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții din componența acestora, conform anexelor 1a, 1b, 1c.
Pentru a verifica caracterul efectiv al desființării postului, cauza reală și serioasă a acesteia, instanțele analizează, în genere, în mod comparativ, situația posturilor existente în statele de funcțiuni anterior și ulterior concedierii, înscrisurile ce probează dificultățile economice reale care existau la data luării deciziei de încetare a contractului de muncă și care au impus luarea măsurii, cercetând în acest sens și conduita adoptată de către angajator, în ceea ce privește organizarea instituției, politica de personal, în perioada ulterioară concedierii salariatului.
Consider că, în speță, este util a se porni în cercetarea respectării de către angajator a prevederilor art.65 alin.2 din Codul muncii, chiar de la conduita
adoptată de către factorul decident al reducerii de personal în cadrul căreia a fost dispusă concedierea recurentei, respectiv de către Guvernul României, în perioada următoare încetării contractului de muncă al acestei salariate.
Astfel, contractul individual de muncă al recurentei, ce a deț inut funcția de
inspector de specialitate S II în cadrul I .S.J.C. Maramureș, a încetat la data de_, iar la data de_, se publică pe site-ul
www.mdrt.ro, Nota de fundamentare a HG privind ocuparea prin concurs a posturilor contractuale
vacante din cadrul I. ui de S. în C., în care se arată:
La rubrica: "Descrierea situației actuale";, Guvernul menționează
următoarele:
"Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr.1157 din 2011 privind modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr._ pentru aprobarea atribuțiilor generale si specifice, a structurii organizatorice si a numărului maxim de posturi, precum si a normării parcului auto si a consumului de carburanți ale I. ui de S. în C. - I.S.C. s-a stabilit că numărul maxim de posturi afferent structurii organizatorice este de 750 de posturi ca urmare a restructurării si desființării, în condițiile legii, a unui număr de 125 de posturi.
Ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernul nr. 93/2011 si a celor ale Hotărârii Guvernului nr.1157 din 2011, în perioada decembrie 2011 - martie 2012, în cadrul instituției, au avut loc concursuri/examene pentru ocuparea funcțiilor aferente structurii actuale a
I. ui de S. în C. ;
concursurile/examenele s-au desfăsurat potrivit Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică, aprobat prin Decizia secretarului general al I.S.C. nr. 897/_, iar încadrarea personalului în noua structură s-a făcut în conformitate cu rezultatele obținute, respectiv, au fost declarați admisi salariații care au obținut nota minimă de admitere 7.
În aceste condiții au fost înregistrate numeroase rezultate situate sub nota minimă de admitere 7, care au generat, la nivel național, existența a 211 de posturi vacante în cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C., respectiv 164 posturi de inspector de specialitate, 28 posturi de expert, 4 posturi de consilier juridic, 7 posturi de revizor contabil, 2 posturi de subinginer, 1 post de referent, 4 posturi de sofer, 1 post magaziner.
De asemenea, deficitul de personal a generat la nivelul instituției o preocupare majoră, urmarea imediată fiind cresterea gradului de ocupare a personalului existent peste limita normală, cu consecința aglomerării personalului de specialitate cu sarcini excedentare.";
La rubrica:";Schimbări preconizate"; s-au menționat următoarele:
"Prin prezentul act normativ se are în vedere ocuparea prin concurs a posturilor contractuale vacante din cadrul I. ui de S. în C. -I.S.C., în conformitate cu prevederile art. 20 alin.(2) din art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.283/2011.
Numărul de posturi contractuale vacante din cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C. este de 211, întrucât a fost creat un mare deficit de personal, care se resimte acut la nivelul instituției,urmare a promovabilității scăzute la concursurile/examenele organizate în perioada decembrie 2011-martie 2012, în vederea încadrării posturilor în noua structură organizatorică, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2011 pentru modificarea si completarea Ordonanței
Guvernului nr. 63/2001 privind înființarea I. ui de S. în C. - I.S.C..
Posturile vacante din cadrul I. ui de S. în C. I.S.C. sunt, după cum urmează:
- inspector de specialitate - 164 posturi
expert - 28 posturi
consilier juridic - 4 posturi
revizor contabil - 7 posturi
subinginer - 2 posturi
referent - 1 post
sofer - 4 posturi
magaziner - 1 post.
În cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C. - aparat central sunt vacante 55 de posturi
, după cum urmează:
- inspector de specialitate - 27 de posturi
expert - 20 posturi
revizor contabil - 7 posturi
referent - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Nord - Est sunt vacante 15 posturi după cum urmează:
inspector de specialitate - 13 posturi
expert - 1 post
consilier juridic - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Sud - Est sunt vacante 7 posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 6 posturi
consilier juridic - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Sud - Muntenia sunt va-cante 20
de posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 16 posturi
expert - 2 posturi
consilier juridic - 1 post
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Sud - Vest Oltenia sunt vacante 24
de posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 23 posturi
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Vest sunt vacante 4
posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 4 posturi
În cadrul Direcției Regionale în C. Nord - Vest sunt 14
posturi vacante
, după cum urmează:
- inspector de specialitate - 13 posturi
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. Centru sunt vacante 21 posturi, după cum urmează:
inspector de specialitate - 19 posturi
expert - 1 post
sofer - 1 post
În cadrul Direcției Regionale în C. B. - Ilfov sunt 50 posturi vacante, după cum urmează:
inspector de specialitate - 43 posturi
expert - 4 posturi
consilier juridic - 1 post
subinginer - 2 posturi
sofer - 1 post.
În ceea ce priveste noua organigramă a I. ui de S. în Con-strucții I.S.C., precum si locurile libere în cadrul acesteia, rămase vacante în urma nepromovării examenelor/concursurilor care au avut loc, este imperios necesar sublinierea faptului că structura si mărimea acesteia reflectă întreaga activitate de control de specialitate pe linia asigurării calității în construcții pe care o exercită instituția, cu resurse umane si materiale minime, dar în mod eficient si ergonomic utilizate.
Astfel, pentru asigurarea funcționării optime a activității în domeniul inspecției de specialitate, dar si în domeniul juridic si cel informatic, pentru asigurarea unei activități de control si inspecție de calitate din partea inspectorilor de specialitate, sprijiniți prin expertise profesioniste, docte si fundamentate de către consilierii juridici si experții de specialitate, prin prezentul proiect de act normativ se asigură posibilitatea completării prin concurs, în condițiile prevederilor legale în vigoare, a numărului de posturi necesare funcționării I.S.C. pentru îndeplinirea obiectivelor sale de bază.";
La rubrica:"; Impactul social";
s-au menționat următoarele:
"Organizarea concursului vizează interesul public,
respectiv asigurarea îndeplinirii obiectivului de bază al I. ui de S. în C. - I.S.C., la nivelul celor 7 direcții regionale în construcții, respectiv al Direcției Regionale în C.
-Ilfov,……; astfel, se impune completarea structurii de personal cu inspectori de specialitate, consilieri juridici si experți competenți si foarte bine pregătiți care să fie apți să promoveze concursul de ocupare a posturilor contractuale vacante din cadrul I. ui de S. în C. - I.S.C. în condițiile legislației în vigoare.
Impactul social este evidențiat prin asigurarea unor locuri de muncă pentru specialistii din domeniul construcțiilor si prin diminua-rea numărului de someri proveniți din rândul persoanelor calificate din domeniul calității în construcții.";
La rubrica:"; Alte informații"; Guvernul
menționează că:
"Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate cu modificări prin Legea nr. 283/2011, permit ocuparea posturilor vacante prin concurs cu condiția încadrării în cheltuielile de personal aprobate.
de S. în C. - I.S.C. îndeplineste această condiție, bugetul aprobat pentru anul 2012 având prevăzute sumele necesare, fără a fi nevoiți a solicita ordonatorului principal de credite suplimentarea acestuia.";
Prin urmare, se constată că, la scurt timp de la concedierea reclamantei din postul de inspector de specialitate, Guvernul publică această notă de fundamantare, depusă și la dosar, arătând că, tocmai în urma concursurilor/examenelor organizate la nivelul instituției intimate "în perioada decembrie 2011 - martie 2012";, "a fost creat un mare deficit de personal";, care se resimte acut la nivelul instituției, iar cheltuielile de personal necesare pentru cele 211 de posturi rămase vacante sunt prevăzute în bugetul aprobat I. ui de S. în C. pentru anul 2012.
Această poziție publică a Guvernului României, care a dispus în lunanoiembrie 2011 re ducerea unui num ăr total de 125 d e posturi în urma reorganizării I. ui de S. în C., prin Hotărârea Guvernului
nr.1157/2011, însă a constatat că, în urma concursurilor, respectiv
ex amenelor organizate la nivelul instituției inti mate în perioada decembrie2011-martie 2012, tocmai pentru punerea în aplicare/executarea dispozițiilor O.U.G. nr.93/2011 și a hotărârii de Guvern mai sus menționate,
au rămas vacante 164 de posturi de inspector de specialitate, nu poate decât să probeze și să formeze convingerea nelegalității procedurii de concediere a recurentei.
Î n acest context, numărul mare de posturi vacante de inspector de
specialitate existent în luna ianuarie 2012 la nivelul angajatorului I. de S. în C., probat cu înscrisurile depuse la filele nr.61-67 dosar de fond,
dovedesc că, în s peță, nu a existat o imposibilitate r eală și obiectivă d e
continuare a raporturilor de muncă dintre părți.
Î n speță, având în vedere că încetarea contractului de muncă al
reclamantei s-a dispus în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, se constată
următoarele motive de nelegalitate a procedurii de concediere:
Măsura î ncetării contractului de muncă al reclamantei afost
dispusă de către a ngajator în cadrul unei concedieri colective
, întrucât prin decizia de restructurare nu s-a hotărât desființarea unui anumit loc de muncă, respectiv a unor locuri de muncă precis determinate, astfel încât măsura să poată afecta doar angajatul/angajații pe acest loc de muncă, ci a fost o decizie comună, de reducere a 125 de posturi din cadrul I. ui de S. în C., luată de către Guvern.
De altfel, dispozițiile art.1 și 2 din O.U.G. nr.98 din 24 iunie 1999 erau în vigoare la data concedierii reclamantei.
Încetarea contractului de muncă al reclamantei fiind dispusă în cadrul unei decizii de concediere colectivă luate de către Guvern, privind reorganizarea unei instituții publice, este adevărat că angajatorul nu mai era ținut să respecte, după data intrării în vigoare a Legii nr.40/2011, prevederile legale strict exceptate de art.74 alin.5 din Codul muncii republicat, respectiv dispozițiile art.68-73 din Codul muncii, însă era obligat să respecte, la emiterea deciziei, toate celelalte proceduri din legislația muncii și a prevederilor legale privind protecția socială.
o reorganizare a unei întreprinderi/instituții, indiferent cât ar fi de
complex ă, nu poate atrage -fără motiv e reale și serioase ș i care, mai ales, nu
țin de persoana salariaților - desf iințarea tuturor l ocurilor de munc ă
existente în cadrul structurii anterioare, urmată de examene/concursuri
pentru a dispune, de fapt, o nouă încadrare a salariaților în cadrul noilor entități.
De altfel, nu aceasta a fost decizia Guvernului, ci doar, astfel cum am
menționat anterior, desființarea unui număr total de 125 de posturi la nivelul
tuturor structurilor, din întreaga țară, ale I. ui de S. în C. .
Dacă și în cazul transferului de întreprindere este interzisă concedierea angajaților, în exclusivitate pentru acest motiv, cu atât mai mult în cadrul unei reorganizări a întreprinderii, fără intenții de încetare în totalitate a activității acesteia, apare ca fiind lipsită de logică desființarea tuturor locurilor de muncă existente anterior.
Astfel, conform art.173 alin.3 din Codul muncii republicat, transferul
întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv
de concediere individuală sau colectivă de către cedent ori de către cesionar.
Aceleași prevederi le regăsim și în Legea nr.67/2006, care, la art.7,
stabilește că: "Trans ferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora
nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă de către cedent
sau de către cesionar.";
De asemenea, art.173 alin.2 din Codul muncii republicat, prevede că
drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr -un contract sau raport de
muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Prin urmare, factorul decident al concedierii trebuia să stabilească în mod
expres care sunt locurile de muncă ce sunt vizate de reducerea de personal, pe
care să le comunic e din timp salariaților și chiar reprezentanților acestora, să
organizeze concurs pentru selectarea persoanelor ce ocupau posturi de aceeași
natură cu cele ce urmau să fie desființate doar în acele situații în care se
impunea, iar restu l personalului treb uia preluat de căt re noile entități, c a
succesoare în drepturi și obligații ale structurilor anterioare, în temeiul
contractelor de muncă ce existau la data reorgani zării.
angajatorii au desigur posibilitatea de a decide organizarea unor concursuri/examene la nivelul instituției, dar cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Trebuie menționat în acest sens că aceste concursuri/examene se organizează, în situația angajării în instituțiile publice, a promovării în funcții superioare, sau a selectării personalului în vederea concedierii, când mai multe posturi de aceeași natură au fost desființate.
Desigur, fiind vorba despre o instituție publică, salariata recurentă a susținut un concurs la angajarea sa în funcția de inspector de specialitate, activitatea acesteia a fost evaluată periodic de către angajator și trebuie să existe motive legale obiective pentru ca, în cursul executării contractului de muncă, să fie organizat un nou concurs/examen pentru ca salariatul să-și mențină practic același post.
De altfel, și în HG nr.286/2011 se reglementează procedura de concurs/examen a personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, dar pentru a fi ocupate posturi vacante sau pentru a promova în grade sau trepte profesionale, ori, în speță, nu se poate considera că, prin reorganizarea și restructurarea I. ui de S. în C. posturile tuturor salariaților care le- au ocupat anterior în mod legal, ar fi devenit vacante și era necesară supunerea tuturor salariaților la procedura de concurs/examen, pentru a rămâne pe post.
În acest sens, mai trebuie subliniat faptul că, legiuitorul a prevăzut în mod expres, potrivit disp.art.35 din acest act normativ, competența instanței de contencios adminsitrativ doar în ceea ce privește cenzurarea legalității concursului/examenului organizat pentru posturile vacante, deci pentru angajare, fără a mai stabili o asemenea competență și în cazul altor situații de concurs organizate în cursul executării raporturilor de muncă, de exemplu în vederea promovării în funcție a angajatului.
Prin urmare, și procedura de selecție în vederea concedierii, sub forma concursului/examenului, este de competența jurisdicției muncii, ține de respectarea drepturilor și principiilor pe care legislația muncii le conferă angajatului, cu respectarea principiilor stabilității și securității lucrătorului în muncă.
Astfel, executându-se în mod defectuos prevederile Hotărârii Guvernului nr.1157/2011, s-a ajuns practic ca, în urma desființării un ui
număr de doar 125 posturi la nivelul întregului Inspectorat de S. în C.
, astfel cum se prevede expres art.I.alin.11 din acestă hotărâre, recurenta să
fie concediată din funcția de inspector de specialitate, pentru ca ulterior,
Guvernul să constate că, în urma concursurilor/examenelor organizate în perioada decembrie 2011 - martie 2012, au rămas la nivelul I.S.C. 164 posturi de inspectori de specialitate vacante, pentru care există la nivelul anului 2012, finanțarea necesară.
Art.I.alin.11din HG nr.1157/2011 prevede că: "Numărul maxim de posturi aprobat pentru I. de S. în C. -I.S.C. este de 750, prin restructurarea
și desființarea, în condițiile legii, a unui număr de 125 de posturi.";
De asemenea, art.II alin.1 din HG nr.1157/2011 prevede că: "Ocuparea posturilor de conducere, precum și încadrarea personalului în structura organizatorică și în limita numărului de posturi aprobate prin această hotărâre,
ca urmare a desființ ării posturilor confo rm prevederilor art.I pct.1,
precum și a restructurării la nivelul I. ui de S. în C. -I.S.C., se fac prin concurs/examen organizat în cadrul instituției, în conformitate cu termenele și procedurile legale în vigoare.";
Chiar și prin art.1 alin.4 din Regulamentul de concurs aprobat prin Decizia nr.897/_ a Secretarului General al I.S.C. se arată că: "Încetarea raporturilor de muncă, determinată de reducerea nu mărului de postur i
prevăzută la alin.3, se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.";
De altfel, prin Nota de fundamentare a HG nr.1157/2011 s-a prevăzut
în mod ex pres car e sunt cele 125 d e posturi ce trebu iau să fie red use ,
acestea fiind detaliat prezentate în acest act, vizându-se de fapt reducerea personalului cu funcții de conducere, a unor posturi de inspectori de specialitate cu studii de scurtă durată-categoria subingineri-, de funcționari, stenodactilografi, referenți și șoferi, nu a posturilor de inspectori de
specialitate S, care, din contră, se prevedea că vor fi suplimentate de la
numărul ex istent de 474 posturi, la 507 posturi în noua structură .
Astfel, la rubrica "Schimbări preconizate"; se prevedea reducerea a: 26 de
posturi de conducere de directori, 6 posturi de inspectori de specialitate SSD-
subingineri, 2 posturi de funcționari, 24 de posturi de st enodactilografi, 26 de
posturi de referenți și 41 de posturi de șoferi.
S-a mai prevăzut prin această not ă de fundamentar e ca încetarea
contractelor de muncă s ă se facă cu respectarea termenelor și a procedurilor
prevăzute de legislația muncii și protecției sociale în vigoare.
Analizând cele preconizate de către Guvern, în cadrul acestei reorganizări de instituție, ce a fost de altfel fundamentată și cu privire la impactul financiar, se constată că funcțiile de inspectori de specialitate S constituiau chiar personalul de bază al instituției, preconizându-se ca, și în urma reorganizării, din totalul de 750
de pos tur i ex is ten te l a n ivel de ț ar ă, 507 pos tur i s ă f i e de inspectori de specialitate
S, cee a ce nu po ate dec ât s ă probeze că in timata ave a, în con tinu are, nevoie de
s al ar iaț i înc adr aț i pe ace as tă f uncție pen tru bun a desf ășur are a ac tiv ităț ii s ale.
În situația unui concurs/examen organizat și desfășurat și pentru posturi care nu erau vizate a fi desființate, reduse, trebuie menționat și faptul că această procedură de verificare a aptitudinilor profesionale nu putea sta la baza concedierii salariaților în temeiul disp.art.65 din Codul muncii.
Promovabilitatea scăzută la concursurile/examenele ce au avut loc, ce a condus la vacantarea a 164 de posturi de inspectori de specialitate, nu putea constitui, în absența desființării tuturor acestor posturi, decât un motiv de concediere care ține de persoana salariatului, deci nu întrunea condițiile cerute de disp.art.65 din Codul muncii.
Practic, angajatul putea fi suspus la un asemenea concurs/examen în cadrul evaluării sale în vederea concedierii sale pentru necorespundere profesională, în temeiul disp.art.61 alin.1 lit.d) din Codul muncii republicat, coroborat cu art.63 alin.2 din același cod.
În chip logic, însă, o asemenea procedură de evaluare trebuie să fie urmată față de un anumit salariat, în privința căruia s-a constatat că, în executarea
contractului de muncă nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
De altfel, acesta este și sensul art.62 alin.1 din Codul muncii republicat, care prevede că angajatorul va lua măsura concedierii pentru necorespundere profesională în termen de 30 de zile de la data constatării acestei cauze, perioadă în care, desigur, va efectua și procedura obligatorie a evaluării profesionale a lucrătorului, tocmai pentru ca persoana decidentă să-și formeze în mod obiectiv convingerea că aspectele de necorespundere ce i-au fost semnalate sunt reale.
Legiuitorul n-a avut desigur în vedere ca unei asemenea proceduri să fie supuși la un moment dat toți lucrătorii unei întreprinderi, fie ei și din cadrul unei instituții publice, ce fuseseră anterior legal angajați, care în urma evaluărilor profesionale periodice s-au dovedit a corespunde cerințelor postului și în privința cărora nu a existat nicio sesizare pentru necorespundere profesională.
Obligația unei reale informări, în timp util, a salariaților și a reprezentanților acestora de către angajator, cu privire situația, structura și evoluția probabila a ocupării forței de munca în cadrul instituției.
Chiar dacă ulterior intrării în vigoare a Legii nr.40/2011, dispozițiile art.68- 73 din Codul muncii, ce reglementau o procedură obligatorie de urmat în cazul tuturor concedierilor colective, nu mai sunt aplicabile în cazul instituțiilor și autorităților publice, dispozițiile art.3 și 5 din Legea nr. 467/2006, ce a transpus
Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/14/CE de stabilire a
unui cadru general de informare și consultare a salariaților din Comunitatea
Europeană, se aplică și acestora.
Astfel, conform art.5 alin.1 din această lege, angajatorii au obligația sa informeze și sa consulte reprezentanții angajaților
, potrivit legislației în vigoare, cu privire la:
situația, structura și evoluția probabila a ocupării forței de munca în cadrul întreprinderii, precum și cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când exista o amenințare la adresa locurilor de munca;
deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de munca, inclusiv cele vizate de legislația romana privind procedurile specifice de informare și consultare în cazul concedierilor colective și al protecției drepturilor angajaților, în cazul transferului întreprinderii.
Conform alin.2 al aceluiași articol, informarea se face într-un moment, într- un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților angajaților sa examineze problema în mod adecvat și sa pregătească, dacă este cazul, consultarea.
Potrivit alin.3, consultarea are loc într-un moment, într-un mod și cu un conținut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanților angajaților sa examineze problema în mod adecvat și sa elaboreze un punct de vedere.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție
garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Pentru respectarea dispozițiilor art.1 alin.4 din Regulamentul de concurs aprobat prin Decizia nr.897/_ a Secretarului General al I.S.C., ce prevedea că: "Încetarea raporturilor de muncă, determinată de reducerea numărului de
posturi
prevăzută la alin.3, se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.";, se impunea respectarea de către angajator și a dispozițiilor art .3 și 5
din Legea nr. 467/2006.
Pentru motivele enunțate anterior, și mai ales având în vedere constatarea Guvernului că, în urma concursurilor/examenelor organizate în perioada decembrie 2011-martie 2012, au rămas la nivelul I.S.C. 164 posturi de inspectori de specialitate vacante, pentru care exista finanțarea necesară conform bugetului instituției aprobat pentru anul 2012, nu se poate reține în cauză că desființarea locului de muncă al recurentei ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, în cauză nu se poate reține imposibilitatea continuării
raporturilor de muncă dintre părți, astfel încât în mod greșit prima instanță a
constatat ca fiind legală concedierea recurentei.
Chiar dacă intimata este o instituție publică căreia, conform disp.art.74 alin.5 din Codul muncii republicat nu i se aplică procedurile de concediere colectivă prevăzute de art.68-73 din același cod, aceasta nu este exceptată și de la respectarea disp.art.74 alin.1 din cod, potrivit cărora, în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînființat în aceeași activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă.
Astfel cum am menționat și anterior, numărul de 125 de posturi desființate de către Guvern la data de_, selecția care s-a decis a se organiza în vederea concedierii, demonstrează fără putință de tăgadă că ne aflăm în prezența unei concedieri colective și nu a unei concedieri individuale-în care se punea doar problema luării deciziei desființării unui anumit loc de muncă, ocupat de un anume lucrător.
Este logic ca disp.art.74 alin.1 din Codul muncii republicat să fie aplicabil și instituțiilor publice, întrucât, situația reînființării acelorași posturi ce au fost desființate cu puțin timp înainte denotă pentru orice angajator faptul că măsura dispusă anterior, ce a atras concedierea salariatului, nu a avut de fapt o cauză reală și serioasă și permite, practic, continuarea vechilor raporturi de muncă în aceleași condiții.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres aceste reglementări tocmai pentru a asigura protecția angajaților împotriva unor măsuri de concediere abuzive, dispuse pe alte criterii decât cele prevăzute de art.65 din Codul muncii, sub aparența încetării raporturilor de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Având în vedere că, ceea ce și-au propus fectorii decidenți ai reducerii de personal din cadrul I.S.C. a fost ca încetarea raporturilor de muncă determinată de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a instituției să se realizeaze în termenele și cu procedura reglementate de dispozițiile legale în vigoare, se impunea respectarea de căt re angajator și a di spozițiilor art.49 și 50 din Legea nr.76/2002, în vigoare la data concedierii
.
Astfel, art.49 din această lege prevede că, în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței d e
muncă în vederea adoptării unor m ăsuri pentru combaterea șomajului și
prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri.
Potrivit art.50 alin.2 din același act normativ, în perioada preavizului prevăzut la alin.1 angajații vor participa la serviciile de preconcediere
realizate de agențiile pentru ocuparea forței de munca
ori de alți furnizori de servicii de ocupare din sectorului public sau privat, acreditați, selectați de către acestea, in condițiile legii.
Conform alin.3 din acest articol, în vederea realizării serviciilor de
preconcediere, angajatorii aflați în situațiile prevăzute la art. 49 sunt
obligați să înștiinț eze agențiile pent ru ocuparea forței de muncă cu cel
puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de conc ediere.
De altfel, conform disp.art.67 din Codul muncii republicat, salariații
concediați pentru motive care nu țin de persoa na lor beneficiază de măsuri active
de combatere a șomajului.
Urmărind însă și procedura de concurs
din prezenta cauză, trebuie subliniat faptul că, selecția personalului în cadrul unei restructurări a
întreprinderii este de competența a ngajatorului
, însă, odată adoptată o
procedură de urmat în cadrul acestui proces, se impune atât respectarea
acesteia de către persoanele cu respo nsabilități în acest sens, cât și
probarea înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei
măsurii, că acel concurs
-ce trebuia organizat doar în cazul în care existau mai mulți candidați pentru același post- a fost unul ce respectă de ciziile luate în
cadrul procesului de restructurare și regulamentul de concurs adoptat .
Astfel, conform art.1 alin.5 din Regul amentul privind organizarea și
desfășurarea concursului mai sus menționat, cee a ce ș i-a propus I.S.C. înprezentul proces de restructurare/reorganizare a fost ca: "În cazul în care, în
urma restructurării și reorganizării, în cadrul unei structuri, există mai
mulți angajați de cât posturi alocat e, ocuparea acest ora se va face pri n
concurs, susținut pentru posturi de aceeași categorie, clasă și/sau grad
profesional, în or dinea descrescăto are a notelor fin ale obținute. Sun t
admiși la proba scrisă candidații care au obținut minim nota 7.";
Cu toate acestea, ignorând în totalitate dispozițiile sale privind
susținerea concursului pentru po sturi de aceeași cat egorie, clasă și/sau grad profesional, I.S.C. a organizat la data de_, astfel cum rezultă din tabelele depuse la fila nr.84 dosar fond, concurs pentru numărul de șapte posturi de inspec tor de spec ial itate r ămase în s truc tur a o rg an iz ator ic ă a
subun ităț ii M ar amu r eș, supun ând procedur ii de concurs pe toț i inspec tor ii de
spec ial itate ex is tenț i în cadrul aces te i s truc tur i, ind if erent de nu mărul de pos tur i
aprob ate pe c ategor ie, cl as ă ș i/s au gr ad prof esion al.
Astfel, recurenta, inspec tor de spec ial itate S II, cl as a 49, gr ad aț ia 5, a
p ar tic ip at l a selecț ia în vedere a conced ier ii, cu nerespec tare a aces te i procedur i,
î mpreun ă cu ce il alț i ang ajaț i c e ocup au f uncț ii de inspec tor d e spec ial itate S, c are
ave au îns ă gr adul II, cl as a 48, gr ad aț ia 4 ș i ch iar gr adul IA, cl as a 70, gr ad aț ia 5.
De ,fapt, coroborând înscrisurile depuse la filele 16,97,98 dosar de fond, rezultă că, pentru Compartimentul Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor de C.
.Maramureș au fost aprobate prin Anexa nr.7 la Ordinul nr.2973/_ un număr
de 5 pos tur i de ins pec tor de spec ial itate S II, cl as a 49, gr ad aț ia 5, ș i ul ter ior
reorg an iz ăr ii au r ămas do ar 3 pos tur i d e inspec tor de spec ial itate S II, cl as a 49,
gr ad aț ia 5.
M ai mul t, d in s tatul de f uncții depus la filele nr.96-97 dosar de fond, valabil
încep ând cu d ata de_, dec i ul ter ior c onced ier ii recl aman te i, rezul tă c ă ex is tau la această dată în cadrul Compartimentului Control și I. pentru Calitatea Lucrărilor de C. .Maramureș și doi inspectori de specialitate S gradul II, care
ave au îns ă, co mp ar ativ c u recl aman ta, cl as a 48, gr ad aț ia 4, rezul tând as tf el cu
cer titud ine nerespec tare a de c ătre ang ajator a procedur ii de s elecț ie regle men tate,
întrucât conform Anexei nr.7 la Ordinul nr.2973/_, în cadrul acestei
subun ităț i, as tf el cum rezul tă d in s tatul de f uncții depus l a f il a nr.16 dos ar de f ond,
trebu iau s ă r ămân ă, în ur ma reorg an iz ăr ii propuse, în c adru l aces te i subun ităț i,
doar posturi de inspectori de specialitate S gradul IA, cl as a 70, gr adț ia 5 ș i gr adu l
II, cl as a 49, gr adț ia 5. .
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri legale de concediere, nefiind dovedită
existența unei imposibilități reale și obiective de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, în mod greșit prima instanță a respins contestația reclamantei.
Prin urmare, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul muncii, consider că se impunea admiterea recursului declarat de reclamanta P. D. -L., modificarea sentinței recurate, admiterea contestației formulate de către reclamantă, anularea deciziei de concediere nr. 1660/_ emisă de pârâtă, în temeiul disp.art.80 din Codul muncii republicat, cu repunerea părților în situația anterioară, conform acelorași prevederi, respectiv reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei intimate să plătească acesteia despăgubirea solicitată, începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă.
Judecător,
M.
Red./Tehnored.: C.M..
