Decizia civilă nr. 1188/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 1188/R/2013

Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: C. M.

GREFIER: C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. I. împotriva sentinței civile nr. 5956 din 03 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj

în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. J. DE U. Z.

, precum și pe chematul în garanție - intimat MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială restituire sumă.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent M. I., avocat H. C. și reprezentantul reclamantului intimat S. J. de U. Z., consilier juridic Ambrozie M., lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentantul chematului în garanție - intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. J. de U. Z. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtului recurent.

De asemenea, se constată că la data de 15 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului intimat.

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea atât reprezentantului pârâtului recurent să studieze întâmpinarea, cât și reprezentantului reclamantului intimat să studieze dezvoltarea motivelor de recurs.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent M. I., personal și reprezentantul reclamantului intimat S. J. de U. Z., consilier juridic Ambrozie M., lipsă fiind reprezentantul chematului în garanție - intimat.

Pârâtul recurent solicită lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a se prezenta și apărătorul său ales.

Curtea lasă cauza la a treia strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului recurent să se prezinte la cauză.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a treia strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent M. I., asistat de avocat H. C. și reprezentantul reclamantului intimat S. J. de U. Z., consilier juridic Ambrozie M., lipsă fiind reprezentantul chematului în garanție - intimat .

Curtea pune în discuția reprezentanților părților prezente excepția nulității recursului invocată de reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentantul reclamantului intimat susține excepția nulității recursului și solicită să se constate că acesta este nemotivat în drept.

În acest sens arată că nici prin memoriul de recurs și nici prin dezvoltarea motivelor de recurs nu s-a indicat temeiul de drept al recursului, astfel că, având în vedere și faptul că motivarea recursului trebuie depusă odată cu cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, solicită să se constate că recursul este nul.

Reprezentantul pârâtului recurent solicită respingerea excepției nulității recursului, cu mențiunea că în cuprinsul memoriul de recurs au fost indicate prevederile legale pe care acesta se întemeiază. De asemenea, face trimitere la dispozițiile art. 306 alin. 3 C.pr.civ. subliniind că "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lot într-unul din motivele prevăzute de art. 304";.

După deliberare, Curtea respinge excepția nulității recursului, apreciind că în raport de modalitatea de redactare a acestuia și de dispozițiile art. 304¹C.pr.civ. raportat la art. 306 alin. 3 C.pr.civ., recursul este motivat în drept.

Curtea pune în discuția reprezentanților părților natura scriptului depus la dosar la data de_, sub titulatura "dezvoltare a motivelor de recurs";.

Reprezentantul pârâtului recurent consideră că scriptul evocat nu constituie o completare a motivelor de recurs, ci doar o dezvoltare a motivelor expuse prin memoriul inițial.

În acest sens, menționează că aspectele privitoare la vocația managerului de spital public la sporul de prevenție și la prima de stabilitate introduse prin Legea nr. 304/2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 și îndreptățirea pârâtului recurent la aceste sporuri stabilite prin lege, necondiționat de încheierea unor acte adiționale la Contractul de management, au fost formulate și prin cererea inițială de recurs.

Reprezentantul reclamantului intimat apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 303 C.pr.civ., având în vedere că scriptul menționat contituie o completare a motivelor de recurs ce nu au fost invocate anterior, astfel că aceasta trebuia formulată în termenul legal de declarare a recursului.

În replică, reprezentantul pârâtului recurent arată că acesta nu cuprinde motive noi de recurs.

Curtea, în urma deliberării, apreciază că este învestită doar cu motivele de recurs formulate în termenul legal.

Atât reprezentantul pârâtului recurent cât și reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii introductive, arătând, în esență, că în ceea ce privește vocația managerului în mod corect a reținut instanța de fond în considerente faptul că întregul personal are dreptul la

aceste sporuri.

De asemenea, apreciază ca fiind relevante în cauză dispozițiile capitolului 7 din contractul de management, unde se arată expres că acesta are drepturi care rezultă din contractul de management, Contractul colectiv de muncă și din lege.

Or, drepturile salariale în litigiu s-au născut din Legea nr. 304/2008. Consideră că încheierea unor acte adiționale este justificată numai cu privire la aspectele care vizează structura administrativă a managerului și resursele umane și, nicidecum drepturile salariale care se acordă în virtutea legii.

Reprezentantul pârâtului recurent mai arată că în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi s-a stabilit că s-au acordat drepturi salariale nelegale, însă în litigiul generat de acest control pârâtul recurent nu are calitate procesuală, astfel că atât rezultatul controlului, cât și decizia emisă în urma efectuării acestuia nu sunt opozabile managerului. Prin urmare, acesta are posibilitatea să-și formuleze propriile apărări. Solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.

Întrebat fiind dacă, ceilalți salariați au beneficiat în anul 2011 de sporul de prevenție și sporul de stabilitate, pârâtul recurent confirmă această împrejurare.

Reprezentantul reclamantului intimat arată, de asemenea că, cele două sporuri de prevenție și de stabilitate au fost incluse în salariul de bază ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, sens în care fiecare salariat a fost reîncadrat și fiecărui salariat i-a fost încheiat act adițional la Contractul individual de muncă.

Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și pe care le susține și verbal. În esență, arată că Ordinul M. ui S. nr. 1384/_, care are valoare de act normativ, stipulează că pentru modificarea oricărei clauze in contractul de management trebuie încheiat un act adițional, însă pârâtul recurent nu a făcut nici un demers în acest sens.

În mod corect a reținut prima instanță că în lipsa unui act adițional la contractul de management, drepturile acordate sunt nelegale.

În replică, reprezentantul pârâtului recurent arată că Ordinul nr. 1384/2010 este un act normativ al M. ui S. care stipulează obligativitatea încheierii unui act adițional, însă o astfel de obligație nu se regăsește și în cuprinsul Contractului de management.

Reprezentantul reclamantului intimat face trimitere la prevederile art. 6 alin. 1 din Ordinul nr. 1384/2010 al M. ui S. care menționează expres că prevederile acestui ordin se aplică contractelor de management aflate în derulare la data intrării în vigoare a dispozițiilor acestuia, prin completarea și/sau modificarea corespunzătoare a acestor, după caz.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

În urma deliberării, reține că

prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj, la data de_, reclamantul S. J. de U. Z. a solicitat obligarea pârâtului M. F. I. la plata sumei de 8.055 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit în anul 2011, obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 327,71 lei precum și actualizarea sumei de 8.055 lei cu dobânda de referință a Băncii Naționale a României, de la data introducerii acțiunii și până la data efectivă a plății.

Prin sentința civilă nr. 5956/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._

, s-a admis cererea formulată de S. J. de U. Z. și a fost obligat pârâtul M. F. I. la restituirea sumei de 8.055 lei, reprezentând drepturi salariale necuvenite, suma actualizată cu dobânda B.N.R., de la data introducerii acțiunii și până la recuperare.

A fost obligat pârâtul și la 327,71 lei penalități de întârziere calculate de la încasare și până la formularea acțiunii.

De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului S. și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în

garanție formulată de M. F. I. împotriva Ministrului S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive

a M. ui S., instanța a reținut că atribuțiile M. ui S. sunt reglementate de HG nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea M. ui S., modificată și completată.

Prin încheierea protocolului în baza art. 16 din OUG nr. 162/2008 a fost transferat managementul asistenței medicale a S. ui J. de U. Z. de la Ministerul Sănătății la Consiliul J. Sălaj.

La momentul transferului managementului asistenței medicale către autoritățile administrației publice locale au fost transferate contractele de management către aceste autorități, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute de acestea, astfel că instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui S., iar pe cale de consecință să respingă cererea de chemare în garanție a acestuia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul

, instanța a reținut că pârâtul a avut calitatea de angajat al S. J. de U. Z., în funcția de manager, conform Contractului de management al spitalului public nr. 449/_ .

În vederea punerii în aplicare a contractului de management s-a emis de către Ministerul Sănătății P. e Ordinul nr. 4306/_, care prevede la art. 2 cuantumul drepturilor salariale de care beneficia pârâtul, anume doar salariu de bază de 4050 lei și indemnizație de conducere de 50 % în sumă de 2025 lei.

Începând cu luna ianuarie a anului 2009, managerul S. ui, în speță reclamantul, a dispus, fără a se fi încheiat un act adițional la contractul de management, acordarea către propria persoană și a următoarelor drepturi de natură salarială, din categoria sporurilor la salariu, respectiv din categoria premiilor de care beneficiază salariații din unitățile sanitare sau sistemul sanitar, conform prevederilor Legii nr. 304 din 3 decembrie 2008 și anume spor de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază și primă de stabilitate egală cu nivelul salariului de bază, acordată în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic.

Conform art. 20 al modelului de contract de management, Anexa 1 a Ordinului M. ui S. nr. 1384/_ privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management și a listei indicatorilor de performanță a activității managerului spitalului public, statuează că raporturile de muncă (inclusiv drepturile salariale) pot fi modificate, "în condițiile apariției unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentului contract (de management), clauzele contractuale se vor modifica și se vor completa în mod corespunzător, prin încheierea unui act adițional la prezentul contract, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestora.

Ordinul M.S. nr. 1384/_ are aplicabilitate și asupra Contractului de management nr. 449/_ (încheiat în baza Ordinului M.S. nr. 922 din 27 iulie 2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public), care, în articolul VII specifică "prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia si care îi sunt aplicabile", deoarece în temeiul prevederilor art.

1 alin. 2, utilizarea modelului-cadru al contractului de management este obligatorie, iar conform art. 6 alin. 1, "Prezentul ordin (1384/2010) se aplică și contractelor de management aflate în derulare la data intrării în vigoare a

dispozițiilor acestuia, prin completarea și/sau modificarea corespunzătoare a acestora, după caz".

În urma auditului financiar extern pentru anul 2011, efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj, prin Decizia nr. 3/_ s-a constatat că pârâtul a beneficiat în anul 2011 de drepturi salariale care exced cadrului legal. Organul de control, în baza prerogativelor conferite de Legea nr. 94/1992 a dispus ca reclamantul să calculeze și să recupereze prejudiciul cauzat, în valoare de 8.055 lei.

Decizia sus menționată nu a fost contestată. Unitatea reclamantă a emis Notificarea nr. 6610/_ prin care i-a solicitat pârâtului a face plata sumei de

8.055 lei, notificare rămasă fără răspuns.

Legea nr. 304/2008 pentru aprobarea OG nr. 17/2008, prevede la art. 3 modificarea dispozițiilor art. I pct. 13, prin introducerea a 2 noi alineate, respective alineatele 5 și 6, cu următorul conținut: (5) Personalul contractual de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din sectorul sanitar beneficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază, care se acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008. (6) Personalul din unitățile sanitare, inclusiv personalul de specialitate medico- sanitar contractual și funcționarii publici din cadrul autorităților de sănătate publică, beneficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază."

De asemenea, prin art. 3 din același act normativ se modifică art. I pct. 18 din OG nr. 17/2008, astfel încât art. 41^2 din OUG nr. 115/2004 va avea următorul cuprins: ,,pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, ale cărei cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

Chiar dacă s-ar putea susține că managerul S. ui J. de U. Z. face parte din personalul din unitatea sanitară și, deci, ar putea avea vocație la aceste sporuri, instanța apreciază că, pentru a putea beneficia de aceste sporuri, era necesară încheierea unor acte adiționale la contractul de management.

În acest context, drepturile salariale de care beneficia managerul S. ui erau clar stabilite la art. III ind. 4 din Contractul de management nr. 449/_, potrivit căruia pârâtul, în calitate de manager al S. ui J. de U. Z. beneficia de un salariu de bază lunar brut în cuantum de 4050 lei și indemnizație de conducere de 50 % în sumă de 2025 lei.

Prin urmare, orice modificare a drepturilor salariale de care beneficia pârâtul trebuiau agreate de Ministrul S., cel care a încheiat contractul de management, prin întocmirea unor acte adiționale.

Dispozițiile art. VII din contract, potrivit cărora prevederile prezentului contract se adaptează corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile trebuie interpretate tocmai în sensul necesității încheierii unor acte adiționale, în cazul în care se dorește modificarea drepturilor salariale, mai ales în condițiile adoptării Legii nr. 203/2009 prin care se plafona indemnizația la care avea dreptul managerul.

Prin urmare, acordarea de sporuri în afara acestui contract și în lipsa unor acte adiționale la contract, încheiate în acest sens, astfel cum s-a întâmplat în speța de față, este nelegală.

În baza acestor argumente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la plata sumei de 8.055 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit în anul 2011, obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 327,71 lei.

La cererea reclamantului, instanța, făcând aplicarea principiului restitutio in integrum a dispus plata acestor drepturi cu aplicarea dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, de la data introducerii acțiunii și până la data efectivă a plății, soluția contrară ducând la îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. F. I. ,

solicitând modificarea sentinței instanței de fond și pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului.

Precizează recurentul că temeiul acordării drepturilor salariale în litigiu îl constituie prevederile art. 3 din legea nr. 304/2008 pentru aprobarea OG nr. 17/2008, prin care au fost modificate prevederile art. 1 pct. 13 și pct. 18 din OG nr. 17/2008.

De asemenea, arată că în calitate de manager acesta face parte din personalul din unitatea sanitară, astfel că acesta are vocație la aceste sporuri și fără a avea încheiat un act adițional la contractul de management. Aceste sporuri se acordă în virtutea legii și nu în virtutea unui act adițional.

La data de_, recurentul M. I. depus la dosarul cauzei un script intitulat "dezvoltare a motivelor de recurs";(f. 17)

prin care arată că prima instanță a tranșat aspectul privitor la apartenența managerului sferei personalului sanitar, chestiune care nu a fost contestată de către pârâtul intimat, astfel că aceasta nu poate fi considerată litigioasă.

De asemenea, învederează că, clauzele contractului de management nr. 449/_, respectiv Cap. IV B2, Cap. VII, interpretate prin raportare la prevederile art. 7 pct. 6, art. 20 din OMS nr. 1384/_, conferă managerului vocația la drepturile salariale în litigiu, iar împrejurarea neîncheierii unui act adițional care să ratifice acordarea acestor drepturi izvorâte din lege nu este imputabilă acestuia, ci M. ui S., ca autoritate "tutelară";.

Concluziile Camerei de Conturi Sălaj (Decizia nr. 31_ - fila 12 dosar fond), nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care managerul nu are calitate în cadrul activității de control și, ca atare, nu poate formula în nume propriu apărări nici în cadrul controlului, nici în cadrul eventualelor litigii derivate din acestea.

În acest sens, precizează că Regulamentul din 4 Noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (aprobat prin Hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 130/2010) prevede la Secțiunea "Procedura și termenul de contestare a deciziei", pct. 204 - următoarele: " Împotrivă măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entitătii verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia."

În urma analizei, Curtea constată că acest script cuprinde atât o dezvoltare a motivelor de recurs inițiale, cât și o completare a acestora.

Astfel, se circumscriu motivelor de recurs inițiale aspectele privitoare la apartenența managerului la sfera personalului sanitar și aspectele privitoare la actul adițional contractului de management.

Nu pot fi considerate ca dezvoltând motivele inițiale de recurs criticile referitoare la Curtea de Conturi Sălaj și decizia emisă de către aceasta, câtă vreme acestea nu au fost expuse în memoriul de recurs inițial.

Prin urmare, Curtea va avea în vedere la soluționarea cauzei, considerându- se învestită, doar cu motivele de recurs inițiale, respectiv cu dezvoltarea acestora în sensul expus anterior.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. J. DE U. Z. (f. 12)

a solicitat respingerea recursului.

Acesta invocă excepția nulității ca urmare a nemotivării în drept a recursului.

Cu privire la fondul cauzei, precizează că toate criticile aduse de recurent se rezumă la invocarea prevederilor Legii nr. 304/2008, fără a critica însă reținerile primei instanțe cu privire la necesitatea încheierii unui act adițional.

De asemenea, menționează că sporurile respective se acordă în virtutea legii, însă modalitatea concretă de acordare trebuie să respecte cadrul legal în vigoare la data respectivă - O.M.S. nr. 1384/_ și O.M.S. nr. 922/_, ceea ce implica încheierea de acte adiționale la contractul de management, demers pe care însă recurentul nu l-a urmat.

Nu au fost administrate probe noi.

Cu opinie majoritară, Curtea apreciază că recursul este nefondat.

În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de către instituția intimată prin întâmpinare, aceasta a fost respinsă

pentru considerentele arătate în practicau hotărârii, astfel că instanța nu va reveni asupra acestora.

Referitor la fondul cauzei

, reține că pârâtul recurent a ocupat funcția de manager al S. ui J. de U. Z. începând cu data_, conform contractului de management nr. 449/_, încheiat cu Ministerul Sănătății(f. 6 fond).

În această calitatea, recurentul intimat a beneficiat în perioada_ -_ de drepturi salariale cu titlu de spor de prevenție și primă de stabilitate, în cuantum de 8.055 lei.

Recurentul susține că acordarea acestor drepturi salariale are ca fundament legal prevederile art. 3 din Legea nr. 304/2008 pentru aprobarea OG nr. 17/2008, apreciind că aceste dispoziții legale produc efecte chiar în lipsa încheierii unui act adițional în acest sens cu Ministerul Sănătății. De asemenea, consideră că neîncheierea unui act adițional cu privire la drepturile salariale evocate este imputabilă exclusiv M. ui S., sens în care face trimitere la prevederile art. 7 pct. 6 și art. 20 din OMS nr. 1384/2010 și la Cap. IV B2 și Cap.

VII. din contractul de management.

Instituția intimată apreciază că sporurile respective se acordă în virtutea legii, iar modalitatea concretă de acordare trebuie să respecte cadrul legal în vigoare la data de referință - O.M.S. nr. 1384/_ și O.M.S. nr. 922/_, ceea ce în opinia acesteia, presupune încheierea unui act adițional la contractul de management în acest sens.

Curtea reține că potrivit art. 13 al. 5 și 6 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, modificate prin Legea nr. 304/2008 pentru aprobarea OG nr. 17/2008 (pentru modificarea și completarea OUG nr. 115/2004) "personalul contractual de specialitate medico-sanitară și auxiliar sanitar din sectorul sanitar beneficiază de un spor lunar de prevenție în cuantum de 11% din salariul de bază, care se acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.

Personalul din unitățile sanitare, inclusiv personalul de specialitate medico- sanitară contractual și funcționarii publici din cadrul autorităților de sănătate publică, beneficiază de un spor lunar de prevenție în cuantum de 11% din salariul de bază";.

Conform art. 412din OUG nr. 115/2004 modificată prin Legea nr. 304/2008 pentru aprobarea OG nr. 17/2008 "pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, al cărei cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.";

Similar cu prima instanță, Curtea notează că și în măsura în care s-ar putea susține că managerul S. ui J. de U. Z. face parte din personalul din unitatea sanitară și, deci, ar putea avea vocație la aceste sporuri, pentru a putea beneficia de aceste sporuri, era necesară încheierea unor acte adiționale la contractul de management.

Concluzia expusă derivă din însăși cuprinsul contractului de management nr. 449/_, în care la art. III ind. 4 sunt expres stabilite drepturile salariale la care era îndreptățit recurentul M. I., în calitate de manager al S. ui J. de U. Z. (f. 7).

Astfel, Curtea observă că recurentul beneficia de un salariu de bază lunar brut în cuantum de 4.050 lei, de o indemnizație de conducere în sumă de 2.025 lei, ce reprezintă 50% din salariul de bază lunar brut și de un spor de vechime în cuantum de 1.012,5 lei, reprezentând 25% din salariul de bază lunar.

Prin art. 20 din Anexa 1 a O.M.S. nr. 1384/_ privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management și a listei indicatorilor de performanță a activității managerului spitalului public, s-a statuat că "În condițiile apariției unor noi acte normative in materie, care intră in vigoare pe durata derulării prezentului contract (de management), clauzele contractuale se vor modifica și se vor completa in mod corespunzător, prin încheierea unui act adițional la prezentul contract, in termen de maximum 30 de zile de la data intrării in vigoare a acestora.";

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din același ordin, utilizarea modelului cadru al contractului de management este obligatorie, iar conform art. 6 alin. 1 "Prezentul ordin se aplică și contractelor de management aflate în derulare la data intrării in vigoare a dispozițiilor acestuia, prin completarea și/sau modificarea corespunzătoare a acestora, după caz"".

Prin urmare, O.M.S. nr. 1384/_ produce efecte și în privința contractului de management nr. 449/_ (încheiat în baza O.M.S. nr. 922 din

27 iulie 2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public), întrucât acest contract era în derulare la data intrării în vigoare a ordinului menționat.

De altfel, în chiar cuprinsul contractului de management în discuție, respectiv la pct. VII (modificarea contractului de management), părțile semnatare au stabilit expres că "prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia si care îi sunt aplicabile";.

În contextul legal expus și având în vedere și Legea nr. 203/2009 prin care se plafona indemnizația la care avea dreptul managerul, Curtea reține că orice modificare a contractului de management în privința drepturilor salariale trebuiau agreate de Ministrul S., cel care a încheiat contractul de management, prin întocmirea unor acte adiționale.

În măsura în care s-ar acredita raționamentul reclamantului, în sensul că managerul trebuie să beneficieze, de drept, de orice alte sporuri salariale prevăzute de legi ulterioare încheierii contractului de management, dispozițiile art. III ind. 4 din contract, prin care se detaliază drepturile salariale, nu ar mai avea nici un sens, fiind suficientă stabilirea doar a salariului de bază, cu prevederea că se vor acorda și orice alte sporuri prevăzute de legile în vigoare.

Or, Ministrul S. nu a ales o astfel de formulare, fiind astfel evident că adaptarea contractului de management, care nu reprezintă altceva decât o modificare a acestuia, nu poate fi făcută decât tot prin întâlnirea acordului de voință al părților, materializat prin întocmirea de acte adiționale, în conformitate cu OMS nr. 1384/_ .

Este adevărat că printre obligațiile asumate de către Ministerul Sănătății prin contractul de management, Cap. IV lit. B 2 pct. 8 este și aceea de a acorda managerului "toate drepturile ce decurg din contractul de management, contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege";, însă aceste prevederi trebuie interpretate în contextul celorlalte prevederi contractuale, respectiv și a celor stabilite la pct. VII (privitoare la modificarea contractului de management) și în virtutea cărora orice modificare a contractului de management impune încheierea unui act adițional în acest sens, în conformitate cu O.M.S. nr.1384/_ .

Cu alte cuvinte, chiar dacă sporurile respective se acordă în virtutea legii, modalitatea concretă de acordare trebuie să respecte cadrul legal în vigoare la data acordării, respectiv O.M.S. nr.1384/_ care impune încheierea de acte adiționale la contractul de management, ca modalitate de modificare a acestuia.

Prin urmare, în mod corect a reținut Tribunalul că acordarea de sporuri în afara acestui contract și în lipsa unor acte adiționale la contract, încheiate în acest sens, este nelegală.

Nu pot fi reținute nici susținerile conform cărora neîncheierea unui act adițional este imputabilă exclusiv M. ui S., câtă vreme nici recurentul, ca parte contractantă nu a făcut nici un demers în vederea încheierii de acte adiționale pentru acordarea sporului de prevenție și a primei de stabilitate, dar cu toate acestea a încasat aceste drepturi salariale.

Ținând seama de cele evocate anterior, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea, cu opinie majoritară, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cu opinie majoritară ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.

F. I. împotriva sentinței civile nr. 5956 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. G. L. D. C. M.

cu opinie separată

în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței,

respingerii acțiunii

C. M.

GREFIER

Red.DG/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: R.M.P.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Analizând recursul formulat de pârâtul M. F.I., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat

, pentru următoarele considerente:

Reclamantul-intimat S. J. de U. Z., prin acțiunea formulată, a înțeles să investească instanța de dreptul muncii cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile speciale ale art.256 al.1 Codul muncii republicat,

care prevăd că

salariatul c are a în c as at de l a ang ajator o su mă ned ator ată este obl ig at s ă o

restituie.

În mo tiv are a acț iun ii s-a precizat c ă aces te drep tur i s al ar iale r eprez in tă: sporulde prevenț ie ș i pr ima de s tab il itate ; i c[ perioada în care pârâtul a încasat în modnecuvenit"… sporur il e neleg ale în anul 2011, es te_ -_, … ";.

S-a invocat în acest sens că pârâtul a încasat aceste sporuri cu încălcarea

ar t. III.4 d in con tr ac tu l de man age men t înc he iat în tre p ărț i ș i a d isp. ar t.22 al in.1 d in

Legea 500/2002.

Consider că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamant întrucât, dacă în cauză sunt îndeplinite primele două condiții

prevăzute de acest text de lege, pentru ca angajatorul să ceară, în cadrul unui

conflict de muncă, restituirea unei sume de bani, respectiv cea privind calitatea

de salariat a persoanei împotriva căreia s -a formulat acțiunea (în speță pârâtul

având această calitate în cadrul unui contract de muncă cu titlu particular) și

cea privind încasarea de către aceasta a unei sume de bani, î n speță, nu se poate

constata că suma de 8.055 lei, cu penalitățile aferente, în sumă de 327,71 lei, nu

ar fi datorată acestuia de către spital, nefiind astfel îndeplinită și această cerință,

care este chiar de esența reglementării.

Deși în literatura de specialitate au existat discuții asupra naturii juridice a contractelor de management încheiate cu conducătorii spitalelor publice, trebuie subliniat că, mai ales ulterior adoptării Ordinelor Minstrului S. P. e ce au completat și modificat modelul cadru al acestor contracte, la data de_, ordine publicate în luna octombrie 2007, s-a ajuns la concluzia că acestea trebuie să fie considerate contracte individuale de muncă de tip particular.

Astfel, după o analiză aprofundată a evoluției în timp a legislației aplicabile contractelor de management și administrare încheiate de persoanele cu funcții de conducere din cadrul instituțiilor de stat, precum și a caracteristicilor acestor contracte, profesorul dr.Șerban Beligrădeanu a ajuns la următoarea concluzie:

"…Contractele de management și administrare în discuție trebuie considerate în prezent a fi contracte individuale de muncă de tip particular (speciale) și a căror reglementare, situată inițial numai în Legea nr.95/2006, se completează, în mod preponderent, din octombrie 2007, cu "modelele"; contractelor respective aprobate prin ordinul ministrului sănătății publice.

Astfel fiind, din octombrie 2007, managerii generali, managerii, membrii comitetului director ai spitalelor publice și ai serviciilor de ambulanță, șefii secțiilor, laboratoarelor și ai serviciilor spitalelor publice au redevenit salariați, în accepțiunea clasică a acestei noțiuni, potrivit Codului muncii.";("Reflecții și observații critice în legătură cu natura juridică a contractelor de management și de administrare reglementate prin Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății";-Revista"Dreptul"; nr.2/2008-pg.56).

De al tf el, aces ta es te ș i mo tivul pen tru c are sp italul recl ama n t a înțeles s ă

inves te asc ă ins tanț a de jur isd icț ie a mu n c ii cu o acț iune în te me iată pe d ispoz iț iil e

speciale ale art.256 al.1 Codul muncii, consider ând c ă su ma a c ăre i res titu ire o

cere o reprez in tă dre p tur i s al ar iale înc as ate de c ătre p âr ât, în c al itate a aces tu ia d e

salariat, în mod necuvenit.

Mai trebuie precizat că, în speță, contractul de management nr.449 s -a

încheiat între părți încă din anul 2008

și că pârâtul, în calitate de manager, a beneficiat lunar de cele două sporuri, respectiv de sporul de prevenție și de sporul de stabilitate încă de la data intrării în vigoare a Legii nr.304/2008 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 17/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urge nță a Guvernului n r. 115/2004,

fără a se constata în toată această perioadă, respectiv până în anul 2011, la niciun control efectuat de către instituțiile abilitate în acest sens, că aceste drepturi ar fi fost în mod nelegal acordate.

De altfel, ambele părți, în timpul dezbaterilor asupra recursului, la întrebarea adresată în acest sens de instanța de control judiciar, au precizat că toți salariații spitalului au beneficiat de aceste două sporuri imediat după apariția acestei legi, fiind încheiate în acest sens de către conducerea spitalului acte adiționale și că aceste drepturi salariale li s-au plătit acestora în continuare și în anul 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 și a celorlalte legi cadru de salarizare.

Prin urmare, consider că instanța de jurisdicție a muncii trebuie să pornească, în analizarea îndeplinirii condiției esențiale cerute de disp.art.256 al.1 Codul muncii pentru a se putea dispune restituirea către spital a sumei de bani solicitate prin acțiune, de la dreptul managerului, în calitate de salariat într-o instituție publică, practic de angajat al Statului român, de a-i fi acordate, potrivit disp.art.40 alin.2 lit.c) din Codul muncii, toate drepturile ce decurg din legile în vigoare și din contractul de management.

Contractul de management fiind un contract de muncă sui generis, astfel cum am precizat anterior, acestuia îi sunt aplicabile, contrar celor reținute de instanța de contencios adminstrativ, după cum voi argumenta ulterior, toate dispozițiile Codului muncii.

De altfel, consider că, din coroborarea disp.art.294 din Codul muncii, care definesc ce se înțelege prin salariați cu funcții de conducere, printre aceștia fiind enumerați și directorii, cu cele ale art.295 alin.2 din cod, care stabilesc că prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun chiar și acelor raporturi

juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective, rezultă că și managerului, ce prestează de fapt o muncă în cadrul unui raport de muncă atipic, în folosul Statului, conducând activitatea unui spital public, îi sunt aplicabile toate dispozițiile prevăzute de acest Cod, precum și de legislația muncii în vigoare.

Potrivit disp.art.11 din Codul muncii, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim

stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

Conform disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, art.162 alin.3 din Codulmuncii republicat, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

Art.155 din Codul muncii, art.160 din Codul muncii republicat

, prevede că salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Art. 165 din Codul muncii, art.170 din Codul muncii republicat, coroborat cuart.38 din Cod, consacră principiul inadmisibilității renunțării salariaților la plata integrală a drepturilor salariale prevăzute de lege și a nulității oricăror convenții/tranzacții ale părților ce echivalează cu o astfel de renunțare la drepturile legale.

De altfel, în speță, spitalul, deși era în posesia deciziei Curții de Conturi, totuși nu a procedat, în temeiul acesteia, la rețineri din salariul recurentului, sau la executarea silită a acestui act, tocmai având în vedere disp.art.164 alin.1 dinCodul muncii, 169 din Codul muncii republ ic at, po tr iv it c ăru ia:

"Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afa ra cazurilor si

condițiilor prevazute de lege.

Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului

nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească defintivă și irevocabilă.";

Prin urmare, pentru a recupera sumele de bani ce au fost plătite pârâtului, spitalului îi era nece sară o hotărâre jude cătorească definitivă și irevocabil ă, dată

în jurisdicția specială a muncii -

singura de altfel, care, conform disp.art.266 din

Codul munc ii republ ic at, are c a ob iec t sol uț ion are a conf lic telor de mu nc ă cu pr iv ire

l a înche iere a, exec u tare a, mod if ic are a, suspend are a ș i î nce tare a con tr ac telo r

individuale.

Î n același sens sunt și preved erile art.1 lit.p) din Legea nr.62/2011

, ce definesc ca fiind conf lic t ind iv idu al de mu nc ă - conflictul de muncă ce are ca

obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din

contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de

muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau

din alte acte normative

Având în vedere aceste considerente, jurisdicția muncii era singura

competentă a se p ronunța cu privire la caracterul legal sau nelegal și, în

consecință, cuvenit sau necuvenit al drepturilor salariale plătite pârâtului, în

cursul executării contractului de management, acesta fiind și motivul pentru care

apreciez că, în solu ționarea prezentei c auze, instanța nu este legată nici de

constatările Curții de Conturi, nici de cele stabilite de instanța de contencios

administrativ în cadrul litigiului purtat de către spitalul rec lamant cu instituția

Curții de Conturi.

Prin urmare, consider c ă, deș i recl aman tul a susț inu t c ă drep tur ile

me nț ion ate pr in acț iune nu sunt cuven ite p âr âtulu i -recurent, axându-și aproape în totalitate argumentația pe lipsa unui act adițional la contractul de

management care să prevadă as emenea sporuri , aspec t reț in ut ca

f undamen tal în c auz ă atât de c ătre pr ima ins tanț ă, cât ș i de in s tanț a de con tenc ios administrativ, acea sta este doar o falsă problemă în cauză , caracterul cuvenit sau necuvenit al drepturilor pârâtului fiind necesar a fi apreciat în raport de toate izvoarele de asemenea drepturi, cu atât mai mult cu cât, ceea ce s-a fost omis a fi cercetat în cauză au fost tocmai dispozițiile

legale, ca izvor de drepturi și obligații ale părților.

Potrivit disp.art.154 alin.1 din Legea nr.62/2011

, raporturile de muncă stabilite între angajatori și angajații acestora se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.

Mai trebuie să avem în vedere în acest sens și faptul că tocmai

reclamantului, care, în calitate de manager al spitalului, și -a îndeplinit obligația

de infomare și acord are a tuturor dreptu rilor salariale prevăz ute de lege către toți

angajații spitalului, încheind pentru fiecare salariat actele adiționale l a

contractele individuale de muncă în acest sens, cu prevederea sporului de

prevenție și de stabilitate, i se impută practic, în prezentul litigiu, că nu deține

un act adițional la contractul său de management privind aceste sporuri

prevăzute de lege, ori Statul nu poa te ca, prin invocarea propriei culpe, constând

în neîndeplinirea unor îndatoriri prevăzute de legislația națională și

internațională, să probeze caracterul necuvenit al unor drept uri salariale ce i -au

fost plătite recurentului.

Pentru a putea fi demonstrate toate aspectele anterior menționate, se impun a fi detaliate: prevederile contractuale ce-și găsesc aplicarea în cauză, dispozițiile legale ce reglementează în cazul personalului din unitățile sanitare acordarea celor două sporuri, constatările efectuate de către Curtea de Conturi,în urma controlului activității spitalului și modul cum acestea au fost apreciate de către instanța de contencios administrativ:

Astfel, prin contractul de management nr.449/_ (filele nr.6-14 dosar de fond), încheiat între MINISTERUL SĂNĂTĂȚII P. E și managerul M.

, având ca obiect, conform art.II, organizarea și conducerea activității S. ui J. de U. Z. și, ca durată, prevăzută de art.III alin.1 și 2, cea de 3 ani, cu posibiliatea de prelungire, s-au convenit următoarele:
Prin art.III4 din contract
, salariul de bază lunar brut al pârâtului-recurent a fost stabilit la suma de 4050 lei, iar la rubrica "Alte elemente constitutive ale salariului";, sunt prevăzute:sporul de vechime 25%-în suma de 1012, 5 lei și indemnizația de 50%-în sumă de 2025 lei.
Potrivit disp.art.IV .A.1., managerul are următoarele drepturi :
"11. dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit prevederilor legale în vigoare, care stă la baza drepturilor cuvenite privind salariul de merit, dacă este cazul, vechimea în muncă, sporurile profesionale și alte sporuri, asigurările sociale și pensii, asigurările sociale de sănătate, stabilite potrivit legii pentru managerii persoane fizice;";
1. dreptul la egalitate de șanse și de tratament.
2. dreptul de a angaja resursele umane și financiare, în condițiile legii. Conform disp.art.B.2.,M. ui S. P. e are următoarele obligații: 8.să asigure managerului toate drepturile ce decurg din contractul de

mangement, contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege;

10.să informeze managerul asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă;

Art.V.Răspunderea părților:

Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de prezentul contract de management părțile răspund potrivit prevederilor legii;
managerul răspunde civil, contravențional, material sau penal.

Art.VII. Modificarea contractului de management.

Prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile.

Art.X.Prevederile prezentului model de contract de management pot fi completate cu dispoziții specifice.

Art.XI.Legislație aplicabilă:

Prezentul contract de management se interpretează conform legilor din România.

Acest contract de management a fost încheiat în temeiul disp.art.178 alin.4din Legea nr. 95/2006

și a Ordinului M. ui S. P. e nr. 922 din 27 iulie 2006

privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public, as tf el cu m ac es ta a f ost mod if ic at ș i co mple tat pr in Ordinul nr.1627 din 24septembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 675 din 4 octombrie 2007.

Reclamantul-intimat a invocat în cauză și prevederile Ordinului M. ui S.

e nr.1384 din 4 noiembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial la data de 16 noiembrie 2010, ar ătând c ă, po tr iv it d is p. ar t.6 alin.1, ac estea "…se aplică și
contractelor de management aflate în derulare la data intrării în vigoare a
dispozițiilor acestuia, prin completarea și/sau modificarea corespunzătoare a
acestora, după caz";.
S-a omis însă a se preciza de către reclamant că, potrivit alin.2 al aceluiași articol: "În aplicarea prevederilor alin. (1), părțile vor încheia, în termen de
maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a dispozițiilor prezentului ordin,
un act adițional la contractele de management";.
În speță, nu s-a probat încheierea unui act adițional la contractul de management al reclamantului, potrivit dispozițiilor Ordinului M. ui S. P. e nr.1384 din 4 noiembrie 2010, cu toate că acest act normativ prevedea această obligație.
1. reclamant invocă astfel că, potrivit disp.art.20, în condițiile apariției unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării contractului de management, se impunea modificarea și completarea clauzelor contractuale, prin încheierea unui act adițional la contract, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestora, în condițiile în care, astfel cum am menționat anterior, un asemenea act adițional nu a fost întocmit nici la data adoptării noului ordin, în anul 2010.
  Recurentul-pârât consideră că drepturile încasate cu titlu de spor lunar de
  prevenție și spor de stabilitate i se cuvin în temeiul Legii nr. 304/2008 privind aprobarea O.G.nr.17/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G.nr.115/2004
  privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, intrată în vigoare la data de 20 decembrie 2008.
  Potrivit art.3 din această lege,
  " La articolul I, punctul 13 se modifică și va avea următorul cuprins:
  "13. La artico lul 13, după aline atul (4) se introdu c două noi alineat e,
  alineatele (5) și (6), cu următorul cuprins:
  (5) Personalul contractual de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar
  din sectorul sanitar beneficiază de un spor lunar de preve nție, în cuantum de
  11% din salariul de bază, care se acordă începând cu drepturile salariale aferente
  lunii ianuarie 2008.
  (6) Personalul din unitățile sanitare, inclusiv personalul de specialitate
  medico-sanitar cont ractual și fun cțion arii publici din ca drul autorităților d e
  sănătate publică, be neficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11%
  din salariul de bază."
  De asemenea, art.4 din această lege, mai prevede că:
  La articolul I punctul 18, articolul 412se modifică și va avea următorul cuprins:
  "Art. 412- Pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar
  beneficiază în trimestrul al II -lea și trimestrul al I V -lea ale fiecărui an
  calendaristic de câte o primă de stabilita te, ale cărei cuantu m și mod de acordare
  se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."
  Mai trebuie menționat că scopul acor dării acestor sporur i
  -care au fost reglementate în favoarea tuturor categoriilor de personal din unitățile sanitare,
  chiar și a funcționarilor publici din cadrul autorităților de sănătate publică, esteprecizat preambulul OUG nr. 115/2004
  unde se arată că: "M ăsur ile pe c are le
  genere az ă prezen ta ordon anț ă de urgență v ize az ă in teresul soc ial, co in teres are a
  person alulu i în ved ere a creș ter ii c al ităț ii serviciilor medicale acordate, buna
  desf ășur are a ac tiv ităț ii în un ităț ile s an itare publ ice f in anț ate d in f ondul naț ion al
  un ic de as igur ăr i soc iale de s ăn ătate ș i d e l a buge tul de s tat ș i cons titu ie s itu aț ii d e
  urgenț ă de in teres p ubl ic"; .
  Mai trebuie menționat că, începând cu data de_ a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, care, a prevăzut, prin art.2 alin.3, că intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului
  ind iv idu al de munc ă, person alul c are ocu p ă f uncții de d e mn itate publ ic ă ș i as imil at
  aces tu ia, precu m ș i person alul c are b enef ic iaz ă de s tatu te spec iale, inclus iv
  f uncțion ar ii publ ic i.
  În acest sens, prin Anexa nr.II/2 la această lege -Unități sanitare de asistență socială și de asistență medico-socială
  , la punctul I.-Salarii de
  bază pentru func ții de conducere -, a f ost regle men tată și salarizarea
  managerilor de spitale, f iind as tf el de necon tes tat c ă preveder ile Leg ii
  nr.330/2009 se apl ic ă ș i aces tor a
  De altfel, în acest s ens sunt și prevede rile art.3 din Legea nr.330/2009,
  potrivit cărora sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază următoarele principii:
  1. caracterul unitar
    , în sensul că reglementează salarizarea tuturor
    categoriilor de personal din sectorul bugetar,
    prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege;
  2. supremația legii
    , în sensul că drepturile de natură salarială se
    stabilesc numai prin norme juridice de forț a legii;
  3. luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a

majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor

drepturi de natură s alarială, recunoscute sau stabilite, pân ă la data intrării în vigoare a prezentei legi

, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități

, acestea regăsindu-se la un nivel

acceptat,

potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în

salariul de bază,

în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare;

Astfel, pârâtul, benefiind în luna decembrie 2009 de dreptul la spor de

prevenție și primă de stabilitate, trebuia să -și mențină aceste drepturi salariale și

ulterior datei de_, conform normelor de protecție a salarizării personalului

din sectorul bugetar prevăzute de disp.art.30 alin.5 și 6 din Legea nr.330/2009 .

Având în vedere faptul că, prin Nota la Anexa II/2 la Legea 330/2009

privind "Unitățile sanitare de asistență socială și de asistență med ico-

socială";, anexă ce i nclude și salarizare a managerilor de spital, se prevede că î n

coeficientul prevăzut la coloana "Bază"; sunt cuprinse și:

sporul de vechime în muncă, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor destabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care aubeneficiat în anul 2009 de acestea,

consider că nu se mai poate pune problema în cauză, în procesul aplicării aceleiași legi de salarizare , a

îndreptățirii pârâtului la menținerea, în cadrul drepturilor sale salariale, a

celor două categorii de sporuri și pentru anul 2010

Prin această Notă, legiuitorul a recunoscut astfel că cele două sporuri ce

au fost prevăzute prin O.U.G. nr.115 /2004, astfel cum a fost modificată ș i

completată prin O.G . nr.17/2008, aprob ată prin Legea nr.304/2008, se cuvenea u

managerilor de spita le și în anul 2009 și se cuvin acestora ch iar ulterior abrogării

nr.115/2004, prin legea cadru de salarizare.
Chiar dacă în anul 2010, conform disp.art.12 din Legea nr.330/2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege, nu se poate trece
cu vedere intenția legiuitorului de a recunoaște drept ul managerilor de spital la
includerea în drepturile lor salariale a sporului de prevenție și a cuantumului
lunar aferent primelor de stabilitate,
chiar din momentul în care se vor aplica acești coeficienți, astfel încât nimic nu justifică lipsirea acestora de aceste drepturi pentru anul 2010, în condițiile art.30 alin.5 din aceeași lege.
Esențial în cauză este și faptul că din salariul recurentului-pârât pe luna
decembrie 2009 au făcut parte aceste sporuri, care trebuiau să fie menținute
potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5,6 din Leg ea 330/2009.
De altfel, nici nu s-a constatat de către instanțele de j udecată nelegalitatea
acordării acestor drepturi salariale pârâtului în luna decembrie 2009 .
Art. 30 alin.5,6 din Legea 330/2009
prevede astfel că:
"În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va pă stra
salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de per sonal
din luna decembrie 2009
, astfel:
1. noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
2. sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.";
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr.1/2010
, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.
Se reține de fapt, că în speță, pârâtului-recurent, chiar și după data de _, i-au fost luate în considerare și i-au fost pătite-fiind incluse în
salariul la care era îndreptățit -în mod corect, în continuare, aceste sporuripe care le avea conform dispozițiilor Legii nr.330/2009.
În ceea ce privește perioada ulterioară datei de_ , se constată că,
deși în Anexa III la Legea nr.284/2010
-"Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate"-Cap.I-Unități sanitare, de asistență socială și de asistență medico- socială-punctul.1-Salarii de bază pentru funcții de conducere-,sunt prevăzuți și coeficienții de salarizare pentru managerii spitalelor, conform disp.art.4 alin.2 din Legea nr.285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și
coeficienții de ierar hizare corespunzăt ori claselor de sal arizare prevăzuți î n
anexele la Legea-cadru
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.
Potrivit disp.art.1 din din Legea nr.285/2010:
1. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de

bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de

încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice

pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor,

compensațiilor și a l celorlalte element e ale sistemului de salarizare care facparte, potrivit legii, din salariul brut,

solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului

plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,

în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(5) În salariul de bază ,

indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt

cuprinse sporurile, indemnizațiile, ca re potrivit Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalul ui plătit din fonduri publice, cu

modificările ulterioare, făceau parte d in salariul de bază

, din indemnizația de

încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și

sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței

de urgență a Guve rnului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.

Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-

cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul

2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, du pă caz, ca sporuri la

data reîncadrării se introduc în salariu l de bază, în indem nizația de încadrare

brută lunară, respec tiv în solda/salariul de funcție, fără ca p rin acordarea lor să

conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Se mai constată că art.4 din Legea nr.285/2010, raportat la Anexa III la Legea nr.284/2010, confirmă salarizarea managerilor de spitale conform legilor cadru de salarizare a personalului din sectorul bugetar și că disp.art.1 din din Legea nr.285/2010, prevede, în consecință, și în cazul lor, nu numai menținerea, începând cu 1 ianuarie 2011, a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut,

astfel cum au fost acordate pentru luna octombrie 2010, ci chiar că aceste a

se majorează cu 15%.

Cu toate că prin contractul de management încheiat se garantează managerului și acordarea tuturor drepturilor ce au fost stabilite prin lege în cursul executării acestuia, iar dispozițiile Legii nr.304/2008 prevăd acordarea sporurilor de prevenție și de stabilitate pentru toate categoriile de salariați (și chiar de funcționari publici din sistemul sanitar), drepturi salariale ce au fost menținute în favoarea managerilor de spitale prin Legile nr.330/2009 și nr.285/2010, Curtea de Con tur i S ăl aj

în urma unui control efectuat în cadrul spitalului reclamant, prin decizia nr.3/_, a reț inu t ur măto arele:

"4. "Din verificările efectuate cu privire la stadiul soluționării de instanță a contestațiilor formulate împotriva Încheierii nr.94/_ a Comisiei de soluționare a contestațiilor a Curții de Conturi a României, adresate Curții de A.

C. s-a constatat că:

-prin Încheierea din_ a Curții de A. C. s-a respins cererea de suspendare a măsurilor dispuse prin decizia nr.2/_ a directorului Camerei de Conturi Sălaj la pct.II.2,

-prin Sentința civilă nr.724/_ a Curții de A. C. s-a dispus respingerea cererii formulate de S. J. de U. Z. cu privire la modificările Încheierii nr.94/_ și a suspendării aplicării măsurii dispuse la

pct.II.2 din decizie cu privire la sporurile la salariul acordate managerului spitalului;

-cu toate cele de mai sus, entitatea a acordat sporurile ce exced contractului de management al managerului (spor prevenție și prima de stabilitate) în anul 2011 până la expirarea contractului de management (_ ), contractul de management nr.449/2008 nu cuprinde aceste sporuri și nici nu s-au încheiat acte adiționale la acesta (vezi pct.4 și anexa 4.1 la PVC).

Valoarea estimată a plăților nelegale efectuate în anul 2011 este în sumă de 14.638 lei, din care:

-sporuri acordate fără bază legală în sumă de 11470 lei;

-contribuții adiacente sporurilor achitate de angajator la bugetul general al statului în sumă de 3.168 lei (vezi anexa nr.4.2 la PVC).

S-au încălcat prevederile:

-Contractul de management nr.449/_ a d-lui M. I. -manager la S.

J. de U. Z. (vezi anexa nr.4.1 la PVC), art.III4;-Legii nr.500/2002 actualizată, art.22(1).";

De asemenea, s-au mai stabilit prin aceeași decizie a Curții de Conturi următoarele:

"II.2.Pentru abaterile constate și prezentate la pct.4 veți dispune măsuri de:

-stabilire a întinderii prejudiciului reprezentând plățile nelegale de sporuri ce exced prevedrile contractului de management încheiat de managerul entității auditate cu Ministerul Sănătății, inclusiv contribuțiile adiacente virate la bugetul general consolidat;

-recuperare a prejudiciului de la persoana care nelegal a încasat sporurile respective, inclusiv contribuțiile adiacente acestora de la bugetul general consolidat;";

Prin sentința civilă nr.724/_ a Curții de A. C., Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._, s-au reținut următoarele:

"În acest context, Curtea observă că drepturile salariale de care beneficia managerul S. ui erau clar stabilite la art.III ind.4 din Contractul de management nr.449/_, potrivit căruia domnul M. I., în calitatea de manager al S. ui J. de U. Z. beneficia de un salariu de bază lunar brut de 4050 lei, de sporul de vechime 25%-în suma de 1012,5 lei și de indemnizația de 50%-în sumă de 2025 lei.";

S-a mai reținut că:

"Prin urmare, orice modificare a drepturilor salariale de care beneficia domunul M. Iona trebuiau agreate de Ministrul S., cel care a încheiat contractul de management, prin întocmirea unor acte adiționale.

Dispozițiile art.VII din contract, potrivit cărora prevederile prezentului contract se adaptează cprespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile trebuie intrepretate tocmai în sensul necesității încheierii unor acte adiționale, în cazul în care se dorește modificarea drepturilor salariale, mai ales în condițiile adoptării Legii nr.203/2009 prin care se plafona indemnizația la care avea dreptul managerul.

Dacă s-ar accepta teza reclamantului, în sensul că managerul trebuie să beneficieze, de drept, de orice alte sporuri salariale prevăzute de legi ulterioare încheierii contractului de management, dispozițiile art.III ind.4 din contract, prin care se detaliază drepturile salariale, nu ar mai avea nici un sens, fiind suficientă stabilirea doar a salariului de bază, cu prevederea că se vor acorda și alte sporuri prevăzute de legile în vigoare. Or, Ministerul Sănătății nu a ales o astfel de formulare, fiind astfel evident că adaptarea contractului de management, care nu reprezintă altceva decât o modificare a acestuia, nu poate fi făcută decât tot prin

întâlnirea acordului de vonță al părților, materializat prin întocmirea de acte adiționale.

Dispozițiile Codului muncii, la care face referire reclamantul, nu sunt aplicabile, managerul fiind salarizat nu în baza legii, așa cum este salarizat întreg personalul medical, ci în baza contractului de management încheiat cu Ministrul

.";
Analizând în cauză motivele de recurs și apărările părților, dispozițiile legale aplicabile, consider că trebuie reținute următoarele:
Contractul de management nr.449/_ prevede clar, dacă mai era
necesar, că pârâtul-recurent, în calitate de manager de spital, trebuia să se
bucure de toate drepturile salariale prevă zute de lege, iar M.S.P. avea îndatorirea
să asigure acestuia toate drepturile ce decurg din lege.
De asemenea, mai rezultă că ministerul avea obligația să informeze managerul și asupra elementelor care privesc d esfășurarea relațiilor de muncă.
În acest sens, art.17 alin.1, 2 din Codul muncii prevede că anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentionează să le înscrie în contract sau să le modifice, clauze printre care figurează și salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale.
Conform alin.11 din același articol, oligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera îndeplinită de catre angajator la momentul semnării contractului individual de munca sau a actului adițional, dupa caz.
Alin.3
prevede că elementele din informarea prevazuta la alin.2 trebuie să se regasească și in conținutul contractului individual de munca.
De asemenea, alin.4 al articolului prevede că orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin.2 in timpul executarii contractului individual de munca impune încheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.
Aceste dispoziții au transpus astfel prevederile Directivei Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991.
De asemenea, art.14 din Convenția O.I.M.nr.95/1949
privind protecția salariului, ratificata de România în anul 1973, prevede următoarele :
Dacă este cazul, vor fi luate măsuri eficace în vederea informării lucrătorilor într-un mod corespunzător și ușor de înțeles:
1. asupra condițiilor de salarizare care li se vor aplica
  , și aceasta înainte de a fi angajați sau cu prilejul oricăror schimbări ale condițiilor de angajare;
2. cu ocazia fiecărei plăți de salariu, asupra elementelor componente ale salariului, pe perioada de plată considerată, în măsura în care aceste elemente sunt susceptibile de modificări
  .

Practic, se poate con stata că neîncheiere a actului adițional l a contractul de

management care să cuprindă drepturile salariale a căr or restituire se cere în

cauză-drepturi prevăzute pentru întreg personalul unităților sanitare printr -o lege

adoptată ulterior în cheierii contractului -departe de a fi o c ulpă a recurentului -

pârât, constituie chi ar o vătămare gravă a drepturilor acest uia și, în mod clar, o

neîndeplinire a oblig ațiilor ce reveneau S tatului Român, ca a ngajator sui generis,

potrivit actelor normative naționale și internaționale.

De altfel, în ceea ce privește incidența, în speță, a disp.art.256 din Codul muncii, dacă s-ar nega, conform susținerilor instanței de contencios administrativ, aplicabilitatea dispozițiilor Codului muncii în cauză, ar însemna că

acțiunea ar fi trebuit să fie respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă în prezentul litigiu, întrucât restituirea poate fi cerută, potrivit acestor dispoziții legale, doar de către angajator, ori spitalul reclamant nu a avut niciodată o asemenea calitate, din contractul de management rezultând că pârâtul a fost practic angajatul Statului român, reprezentat prin Ministerul Sănătății P. e.

Problema atât de m ult discutată în cau ză a necesității înch eierii unui act

adițional la contractul de management, considerat ca sing ur izvor de drepturi

salariale pentru recurent, trebuie privită prin prisma scop ului urmărit de către

legiuitor prin prevederea obligației de informare și a încheierii actului adițional în

sarcina angajatorului, și anume, acela ca cel care prestează o muncă, fie într -o

funcție de execuție, sau într-una de conducere, să aibă convingerea că, în temeiul

principiului bunei-credințe care guvernează atât raporturile de muncă, cât și

orice alt contract civil, cel care l-a ang ajat urmărește în p ermanență dispozițiile

legale aplicabile cu privire la drept urile sale salariale și își îndeplinește

corespunzător oblig ațiile prevăzute de lege, de a le trans pune și în prevede ri

convenționale.

Se pune în acest sens întrebarea ce s-ar întâmpla în cazul în care salariații,

o mare parte din timpul lor de muncă, în loc să presteze activitatea lucrativă

pentru care au fost angajați, s -ar ocupa cu verificarea, interpretarea și

aprofundarea legislației aplicabile în ceea ce privește drepturile lor salariale, în

scopul de a nu pierde din vedere atenționarea anga jatorului în sensul îndeplinirii

de către acesta a obligațiilor legale ce -i revin de a încheia acte adiționale ori de

câte ori legislația îl obligă în acest sens.

Pe de altă parte, mai consider că, o asemenea abordare a izvorului drepturilor salariale ale recurentului ar veni în contradicție cu practica judiciară constantă din întreaga țară în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile bugetare.

Astfel, pe de o parte, în niciunul dintre litigiile în cadrul cărora personalul bugetar a solicitat drepturi salariale prevăzute de legile în vigoare, nu s-a reținut de către instanțele de jurisdicție a muncii că aceste drepturi nu ar fi datorate,

întrucât ele nu ar fi fost prevăzute de către angajator într-un act adițional la contractul de muncă, deși este clar că, potrivit disp.art.17 alin.5 din Codul muncii republicat, în toate aceste cazuri s-ar fi impus ca angajatorul să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege de a încheia asemenea acte.

Din contră, de fiecare dată s-a reținut că drepturile salariale ale acestei categorii de salariați sunt tocmai cele prevăzute de lege, chiar dacă acestea nu sunt toate menționate și în contractul de muncă, legea fiind considerată ca temei, izvor de drept, în aceste cauze.

Mai precis, în numeroase cauze, chiar și în cele privind reducerile salariale aplicate în cazul personalului bugetar din perioada iulie-decembrie 2010, sau în cele privind drepturi solicitate de către aceeași categorie de personal potrivit contractelor colective de muncă, raționamentul instanțelor s-a bazat în exclusivitate pe acest argument, că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii și a art.12 din Legea nr.130/1996, salarizarea acestora se stabilește în exclusivitate prin lege, ori, în speță, în situația recurentului, salariat cu funcție de conducere într-un spital public, dispozițiile legilor ce vizau întregul personal din aceste unități sanitare, respectiv ale O.U.G.nr.115/2004 modificată și completată prin Legea nr.304/2008, ale Legii nr.330/2009 și ale Legii nr.285/2010, sunt de data aceasta declarate ca fiind inaplicabile.

Astfel, în cauzele privind reducerile salariale din anul 2010, majoritatea instanțelor de jurisdicție a muncii au reținut următoarele:

"…….diminuarea drepturilor salariale cuvenite lunar reclamantului constituie fără îndoială o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, modificare ce este însă posibilă, independent de voința părților, atunci când intervine ca urmare a modificării unor prevederi legale imperative.

Salariul reclamantului, ce are calitatea de angajat într-o unitate bugetară, este stabilit prin lege, nefiind negociat între părțile contractante, cuantumul salariului înscris în contractul individual de muncă fiind cel anume reglementat prin lege la data încheierii contractului, iar nu cel convenit de reclamant cu angajatorul, care nici nu i-ar fi putut acorda un salariu în alt cuantum decât cel legal, astfel că salariul poate suferi modificări tot în temeiul legii, în sensul creșterii sau micșorării cuantumului său, ori de câte ori intervine vreo modificare legislativă, fără ca pentru aceasta să fie necesar consimțământul angajatorului și/sau al salariatului.";

"….. angajații din sectorul public nu se află în aceeași situație juridică cu cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile, de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator, în funcție de veniturile, alți

indicatori economici ori domeniul de activitate în care funcționează angajatorul.

……, în sectorul public angajatorul este, întotdeauna, statul, prin diferitele sale entități de la nivel central sau local. Aceste entități, ce au calitatea de angajator, trebuie să țină seama de faptul că în sectorul public salariile sunt stabilite în baza legii, legea este cea care oferă o marjă angajatorului public ca eventual să acorde anumite sume de bani, acesta neavând competența de a acorda drepturi salariale numai în baza și în temeiul unei manifestări discreționare de voință. Însă, atunci când legea diminuează cuantumul salariilor, contractul individual de muncă nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante a celor doi cocontractanți, pentru a se aplica noile prevederi legale, așa cum nu se produce nici vreo negociere între părți în situația majorării salariilor din sectorul public, angajatorii trebuind să pună în aplicare legea adoptată în domeniu.";

De altfel, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.118 din 30 iunie 2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s -a

diminuat cu 25% cuantumul brut al salariilor stabilite în conformitate cu

prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

Se constată că, în contextul adoptării acestui act normativ, drepturile salariale ale recurentului, manager de spital, au fost reduse cu 25% în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate fără a se mai considera necesară încheierea unui act adițional la contractul său de management în acest sens.

Plecând de la raționamentul Curții de Conturi, a instanței de contencios administrativ și a primei instanțe, în sensul că drepturile salariale ale managerului de spital sunt și rămân cele expres menționate prin contractul de management, în lipsa unui act adițional la acest contract încheiat în temeiul Legii nr.118/2010, ar însemna ca, pentru a judeca cu aceeași măsură și același raționament în ambele situații, toate reținerile din salariu efectuate de către

spital conform art.1 din acesată lege, în perioada 03.07-_, ar trebui să fie considerate ca fiind nelegal efectuate.

Î n acest sens consider că nu se poate accepa că o lege ce a intrat în vigoare

în cursul executării contractului de management este direct aplicabilă dreptur ilor

salariale ale managerului-ce au fost stabilite la punctul III4

din contract-fără încheierea unui act adițional, numai în situația în care se pune probelema

reducerii acestora, în timp ce, atunci când se pune problema aplicării directe a

legislației intervenite în domeniul salariz ării personalului din unitățile sanitare în

sensul acordării un or sporuri la salariu, deci a suplimentăr ii acestuia, se in vocă

lipsa unei transpuneri prealabile a acestora într-o prevedere convențională.

De altfel, un act adițional la contractul de management nu s -a încheiat nici

în cazul creșterii salariului managerului cu 15 %, potrivit dispozițiilor Legii

nr.285/2010, începând cu data de_, față de remunerația avută de către acesta în luna octombrie 2010.

Practic, în ambele situații, atât de diminuare a drepturilor salariale ale

managerului, cât și situația majorării acestora, trebuia să se dea eficiență

disp.art.I V.A.1 și art.B.2 din contractul d e management,

potrivit cărora acesta are dreptul la salariul de bază și alte sporuri potrivit legii, și că partea cocontractantă trebuia să asigure managerului toate drepturile ce decurg din contractul de mangement și din lege și în ambele sit uații e rau deopotriv ă aplicabile disp. B.2

din contractul de management și cele ale art.17 din Codul muncii, privind

dreptul managerului la informare asupora drepturilor sale salariale, în sensul că

orice modificare a salariului și a elementelor sale componente (fie în sensul

reducerii, a creșterii salariului, a adăugării sau eliminării unor asemenea

elemente de salarizare) trebuiau practic să se materializeze într -un act adiționa l,

cu atât mai mult cu cât nici contractul, n ici legea, nu prevede au în mod expres că

în anumite situații angajatorul este exonerat de această îndatorire.

Mai mult, în speță, faptul că angajatorul a diminuat drepturile salariale ale managerului, în anul 2010, fără a întocmi act adițional în acest sens la contractul de management, că nu a încheiat actul adițional pe care l-a considerat necesar după adoptarea propriului Ordin nr.1384 din 2010, nu poate decât să demonstreze că acesta a considerat că dispozițiile legale privitoare la salarizare sunt oricum în mod direct aplicabile raporturilor dintre părți, neputându-se invoca, după cum am menționat în acest sens, culpa Statului în neîndeplinirea unor obligații legale și contractuale, pentru a se proba ca fiind necuvenite drepturi salariale recunoscute de către Stat, prin lege, în favoarea recurentului.

Chiar dacă în doctrină s-a stabilit că un act normativ nu poate acorda unui salariat decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al salariatului nu poate să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unui act care să concretizeze acest drept, în practica ultimilor zece ani, în numeroase cazuri, atunci când au intervenit modificări legislative în ceea ce privește drepturile salariale ale angajaților, angajatorii din instituțiile publice nu au încheiat acte adiționale prin care să stabilească pentru fiecare dintre aceștia drepturile ce li se cuvin și nici nu au emis decizii în acest sens, iar instanțele judecătorești, printr-o practică constantă, a acordat drepturi prevăzute în favoarea personalului bugetar prin legile în vigoare, fără a invoca că prevederile legale nu au fost concretizate printr- o decizie sau act adițional la contract, astfel încât nici în speță nu se justifică a fi apreciat caracterul cuvenit sau necuvenit al drepturilor salariale a căror restituire a fost solicitată de către reclamant pornind tocmai de la o asemenea condiție.

Pen tru to ate cons id eren tele an ter ior me nț ion ate, nu se po ate cons tata în

c auz ă c ă, pr in acord are a drep tur ilor a c ăror res titu ire se cer e, ar f i f ost înc ălc ate dispozițiile art.III4 din contractul de management, invocate în cauză, întrucâtacestea trebuie, în primul rând, interpretate în mod sistematic, luând în considerare

toate prevederile acestui contract, care obligau Statul la acordarea către managerul spitalului a tuturor drepturilor prevăzute de legile în vigoare aplicabile domeniului în care acesta activa în perioada executării contractului, iar, în al doilea rând, legea

a f ost cons ider ată, î n do men iul publ ic ca un izvor de drepturi, independent declauzele contractului de munc ă.

Reclamantul a mai invocat, pr in acț iune a f or mul ată, c ă ar f i f ost înc ălc ate,

prin acordarea drepturilor salariale, reprezentând spor de stabilitate și spor de

prevenție, ș i d ispoz iț iil e art.22 alin.1 Le g ii nr.500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice ,

c are prev ăd c ă:";

rdonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza

creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.";

În primul rând, astfel cum am menționat anterior, nu se susține în cauză că aceste cheltuieli, privind sporurile anterior menționate, ar contraveni dispozițiilor legale, ci au fost stabilite tocmai în temeiul legilor aplicabile în domeniu, în perioada anilor 2009-2011.

În al doilea rând, astfel cum rezultă din prevederile Ordinului nr.1384/2010

, aplicabil, potrivit dispozițiilor sale, și contractelor de mangement în curs de executare, trebuie reținut că, în anul 2011, managerul spitalului nu

mai ave a obl ig aț ia de aprob are a buge tul de ven itur i ș i chel tu iel i propr iu al spitalului public

, ci acest buget era elaborat de către comitetul director , pe

baza propunerilor fundamentate ale conducătorilor secțiilor și compartimentel or

din structura spitalului, care l-a su pu s aprobării ordon atorului de credit e

ierarhic superior, după avizarea acestuia de c ătre consiliul de

administrație, în condițiile legii.

Î n al treilea rând, și în legătu ră cu cele menționate anterior, nu s -a probat

în cauză că manage rul, în calitate ordonator de credite, ar fi încălcat dispozițiile

art.22 alin.1 Legii nr.500/2002, utilizând creditele bugetare cu depășirea

limitelor și a destinațiilor aprobate, nedovedindu -se că în bugetul spitalului

elaborat de comitetul director și aprobat de ordonatorul de credite ierarhic

superior nu erau in cluse și sumele de b ani destinate plății c ătre manager a celor

două categorii de sporuri prevăzute de legile aplicabile ca fiind in cluse în

drepturile sale salariale.

Î n consecință, consider că în cauză Statul, în calitate de angajator sui generis

al recurentului M. F.I., care a considerat necesară acordarea prin lege în anul 2008 a unor noi drepturi salariale tuturor categoriilor de personal din

unitățile sanitare, chiar și funcționarilor publici din autorită țile de sănătate

publică, menținând dreptul managerilor de spitale la plata acestora prin Legile

nr.330/2009 și Lege a nr.285/2010, chia r dacă nu și -a îndep linit și obligați a de a

transpune în prevederi ale unui act adiți onal la contractul de management aceste

drepturi, și-a manif estat de fapt în mo d expres, prin lege, voința de acordare a

acestor sporuri și personalul cu funcții de conducere din unitățile sanitare, astfel

încât aceste drepturi încasate de către pârât potrivit voinței Statului, nu pot fi

considerate decât ca fiind cuvenite acestuia.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 256 al.1 Codul muncii, pentru a se putea dispune restituirea de către pârât a sumei de 8.055 lei, cu titlu de drepturi salariale necuvenite

, sumă actualizată cu dobânda B.N.R., de la data introducerii acțiunii și până la recuperare și nici pentru obligarea acestuia la plata sumei de 327,71 lei, penalități de întârziere,

calculate de la încasare și până la formularea acțiunii, consider că, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se impunea admiterea recursului formulat de către pârâtul M. F. I., modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță respingerea acțiunii formulate de către spitalul

reclamant în contradictoriu cu pârâtul, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Sănătății în cadrul cererii de chemare în garanție și respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind nefondată, drept consecință a respingerii acțiunii.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui S.

invoc ată de c ătre ac es ta în c adrul cerer ii de ch e mar e în g ar anț ie, cons ider c ă în

mo d eron at a f ost ad mis ă de c ătr e pr i ma ins tanț ă, pen tru ur măto are le

considerente:

La data de_, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a M. ui S., solicitând instanței ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamantului, acest minister să fie obligat să îl despăgubească cu suma ce va fi stabilită de către instanță ca fiind datorată .

Motivându-și această cerere, pârâtul a arătat că Ministerul Sănătății avea obligația ca, din momentul nașterii dreptului său la sporurile ce fac obiectul prezentei cauze, să încheie actul adițional, astfel încât, dacă instanța va stabili că a obținut fără temei legal drepturile, se impune admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea acestui minister la despăgubiri.

Prin întâmpinarea formulată la data de_, Ministerul Sănătății a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cererea de chemare în garanție, invocând că are doar atribuțiile prevăzute prin H.G. nr. 144/2010, iar conform art.16, 17 din O.U.G. nr.162/2008 și a prevederilor H.G. nr.529/2010, s-au transferat atribuțiile și competențele exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale.

Astfel, s-a arătat că, la încheierea protocolului, managementul spitalului reclamant a fost transferat de la Ministerul Sănătății la Consiliul J. Sălaj.

În primul rând, trebuie menționat că prima instanță a admis această excepție fără a cere chematului în garan ție Ministerul Sănăt ății nicio explicație ș i

dovezi privind data exactă a încheierii protocolului prin care s -ar fi transferat

atribuțiile acestuia către Consiliul J. Sălaj

În cuprinsul întâmpinării nu s-a menționat de către minister când a fost semnat protocolul de predare-primire invocat, însă, trebuia avut în vedere în primul rând faptul că, potrivit art.25 din O.U.G. nr.162/2008, acest act normativ a

in tr at în v igo are ab ia l a d ata de 1 ianu ar ie 2009, dup ă d ata l a c are, deven ind

apl ic ab ile d ispoz iț iile Legii nr.304/2008 privind plata sporului de stabilitate ș i d e

prevenț ie în un ităț il e sanitare, M in is ter ul S ăn ătăț ii ave a o bl ig aț ia prevăzută de ordinele pe care le-a emis și de art.17 din Codul muncii, de a în che ia ac tul ad iț ion al la contractul de management al pârâtului prin care să fie incluse în drepturile

s al ar iale ale aces tu ia ș i aces te sporur i .

Mai mult, din prevederile art.16, 17, 19, 22 ale O.U.G. nr.162/2008, rezultă

că această procedur ă de transfer a atrib uțiilor ministerului a fost una de durată ,

cu faze pilot, după cum ur mează:

Art.16. Se transferă către autoritățile administrației publice locale și către Primăria Municipiului B. managementul asistenței medicale acordate în unele unități sanitare cu paturi, din următoarele categorii:

centrele de sănătate;
spitalele municipale;
spitalele orășenești;
spitalele comunale;
alte unități sanitare cu paturi, inclusiv cele de urgență prevăzute la art. 19.
Art. 17
1. Pentru unitățile sanitare prevăzute la art.16, Ministerul Sănătății organizează faze-pilot în vederea testării și evaluării impactului soluțiilor propuse pentru descentralizarea managementului centrelor de sănătate, spitalelor
  municipale, spitalelor orășenești, spitalelor comunale, precum și a managementului unor unități sanitare cu paturi din municipiul B. .
2. Lista unităților sanitare publice cu paturi prevăzute la alin. (1), precum și criteriile prin care se transferă managementul asistenței medicale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M. ui S. și a M. ui Administrației și Internelor, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
3. Fazele-pilot prevăzute la alin. (1) încep în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului privind aprobarea listei unităților sanitare publice cu paturi al căror management se transferă.

(4) Perioada desfășurării fazelor-pilot prevăzute la alin. (1) este de 12 luni.

După finalizarea fazelor-pilot, la propunerea M. ui S., Guvernul
aprobă prin hotărâre menținerea managementului asistenței medicale acordate în
unitățile sanitare cu paturi la autoritățile administrației publice locale și, după
caz, la Primăria Municipiului B. .
Până la data intrării in vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin.(6), managementul asistenței medicale pentru unitățile sanitare cu paturi incluse în fazele-pilot transferate conform prevederilor alin. (2) se menține la autoritățile administrației publice locale și Primăria Municipiului B. .

Art.19

Lista unităților sanitare publice cu paturi pentru care se transferă

managementul asistenței medicale acordate în unitățile sanitare cu paturi se

aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M. ui S., până la data de 1 iulie 2010.

Art. 22

(2) Î n termen de 30 de zile de la data intrării î n vigoare a hotărâ rii

Guvernului prevăzute la art. 19, dire cțiile de sănătate publică încheie cu

autoritățile administrației publice locale protocoale de predare -preluare, conform

modelului aprobat prin ordin al ministrului sănătății, pentru spitalele publice a l

căror management al asistenței medicale s -a transferat prin hotărâre a

Guvernului.

(3) Dacă, după aprob area listei prevăzute la art. 19, autoritățile

administrației publice locale nu preiau, p ână la data de 15 a prilie 2011, unitățile

sanitare publice cu paturi, conform dispozițiilor legale în vigoare, managementul

acestora revine la Ministerul Sănătății, pr in hotărâre a Guvernului, inițiată de

acest minister.

În temeiul art.19 din O.U.G. nr.162/2008, s-a adoptat H.G.nr.529 din 2

iunie 2010

, intrată în vigoare la data de 10 iunie 2010

, prin care s-a aprobat menținerea managementului asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale care au desfășurat faze-pilot în conformitate cu art.17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru aceste considerente, apreciez că nu se justifica în cauză admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui S., având în vedere că, la data la care s-ar fi impus încheierea unui act adițional la contractul de management al pârâtului privind cele două sporuri salariale, nu erau transferate încă atribuțiile acestui minister către consiliul județean.

Pe de altă parte, dacă problema necesității încheierii actului adițional la contractul de management se punea atât de strict de fiecare dată când, prin adoptarea unor noi acte normative, se impunea modificarea unui element important al acestui contract, însemană că, după data preluării efective a atribuțiilor M. ui S. de către Consiliul J. Sălaj, s-ar fi impus și

încheierea unui asemenea act adițional prin care să se modifice elementul esențial din acest contract privind angajatorul recurentului.

În lipsa unui asemenea act adițional, cocontractantul pârâtului-recurent, din contractul de management a rămas Ministerul Sănătății, împotriva căruia managerul a înțeles să formuleze cerere de chemare în garanție în cauză.

Consider însă că, drept consecință a respingerii acțiunii spitalului reclamant formulată în contradictoriu cu pârâtul M. I., se impunea și respingerea cererii de chemare în garanție formulate de către pârât împotriva acestui minister, ca fiind nefondată.

De asemenea, mai apreciez că, în temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, spitalul intimat, aflat în culpă procesuală, trebuia să fie obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâtul-recurent în cauză.

Judecător,

C. M.

Red./Tehnored.:C.M.; 2 ex.-_ .

Decizia civilă nr. 1188/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1188/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă