Sentința civilă nr. 1440/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 1440/F/2013Ședința publică din data de 20 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: M. - E. P.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. - S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind acțiunea civilă formulată de reclamanta SC U. SA B. împotriva pârâtului G. I., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 13 mai 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20 mai 2013, orele 14:00.
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, din partea reclamantei SC U. SA B., prin avocat Milea Bogdan, chitanța de plată a onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta
S.C. U. S.A. B.
a chemat în judecată pe pârâtul G. I.
, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 18.348,6 lei echivalentul pagubei produse prin sustragerea a 3.462 litri de motorină, calculată la prețul de 5,3 lei/litru, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul a fost angajatul reclamantei conform contractului individual de muncă nr. 55251/_ pe funcția de conducător auto până la data de 30 august 2011, când a fost concediat disciplinar.
În urma cercetării disciplinare efectuate s-a constatat faptul că în desfășurarea atribuțiilor și sarcinilor sale de muncă - transport reziduuri - potrivit normării consumului de carburant efectuat în perioada mai - august 2011 pe mașina_, pârâtul a înregistrat consum nejustificat de carburant cu toate că a fost avertizat în nenumărate rânduri de directorul tehnic V. N. că nu se justifică un consum de carburant de 45 litri de motorină pe zi.
În data de 17 mai 2011 a fost supravegheată activitatea zilnică a pârâtului și implicit consumul de carburant pe mașina pe care își desfășura activitatea, constatându- se faptul că în ziua respectivă s-a realizat un consum de carburant de 19,18 litri de motorină/zi, corespondent unui consum mediu orar de 3,64 litri de motorină/h de funcționare motor.
Începând din 1 iunie 2011 pârâtul a solicitat concediu fără plată pentru interese personale, dată la care a fost înlocuit cu un alt salariat cu o experiență mai mică decât pârâtul, înlocuire după care în urma unor noi calcule efectuate la sfârșitul lunii iunie s-a constatat un consum lunar de 991,48 litri pe aceeași rută, respectiv 4,08 litri de motorină/h de funcționare motor.
Prin compararea consumului înregistrat de pârât și cel înregistrat de noul șofer, pe același autoturism și urmând aceeași rută, fără nicio modificare, se poate observa faptul că pârâtul solicită o cantitate mai mare de carburant decât cea necesară, drept pentru care acesta se face vinovat pentru diferența de carburant aferent orelor de funcționare efectivă a motorului și cantitatea de carburanți alimentată.
Sustragerea carburantului a avut loc în perioada_ -_, în total fiind vorba de 3.462 litri, valoarea pagubei fiind de 18.348,6 lei, având în vedere prețul unui litru de motorină de 5,3 lei/litru.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 254 alin. 1 din Codul muncii.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță și prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 119) a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul a fost angajat al reclamantei, luând cunoștință de concedierea sa doar cu ocazia primirii citației în prezentul litigiu.
Deciziile pe care reclamanta își întemeiază pretențiile au fost emise fără efectuarea unei cercetări disciplinare efective, fără o convocare a pârâtului de persoana împuternicită, fără a i se acorda posibilitatea de a formula apărări privitoare la faptele imputate, aspect ce atrage nulitatea măsurilor stabilite.
Acesta este și motivul pentru care pârâtul a atacat aceste decizii în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud.
Reclamanta susține că un alt șofer a avut un consum mediu orar mai mic decât pârâtul, însă litro-metrajul nu s-a efectuat în prezența pârâtului, iar consumul de carburant utilizat de pârât a fost aprobat de reclamantă cu mai mulți ani în urmă, pârâtul conformându-se parametrilor stabiliți.
Deși se impută un consum nejustificat de carburant reclamanta nu a prezentat pârâtului vreo modalitate în care s-a efectuat calculul carburantului pentru cursele pârâtului și nici modul nou de calcul al carburantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că pârâtul a fost angajatul reclamantei pe postul de conducător auto, conform contractului individual de muncă nr. 55251/_, până la data de 30 august 2011, când s-a dispus concedierea sa disciplinară, potrivit deciziei nr. 30 din 29 septembrie 2011 (f. 54).
Măsura concedierii a fost contestată de pârât în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 1257/2012 pronunțată la data de 25 iunie 2012 fiind admis excepția tardivității introducerii contestației invocată de angajator, cu consecința respingerii contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. 30/20 august 2011, ca tardiv promovată.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin neexercitarea căii de atac de către pârâtul concediat disciplinar.
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită contravaloarea prejudiciului suferit prin utilizarea de către pârât în cadrul activității sale de serviciu a unei cantități de carburant peste consumul real al mașinii folosite_ .
Așa cum rezultă din probatoriul testimonial administrat (f. 143, 147) sarcina pârâtului era aceea de a conduce mașina_ pentru colectarea deșeurilor în municipiul B. pe ruta stabilită de angajator. Pârâtul avea stabilit un anumit traseu pentru fiecare zi a săptămânii, aspect necontestat în cauză. Astfel, conform depoziției martorului V. N. (f. 143) traseul stabili pentru o anumită zi a săptămânii (de exemplu, marți) era același pe tot timpul anului (pentru fiecare zi de marți din anul calendaristic de activitate).
Traseul urmat de pârât era notat de acesta în cuprinsul foii de parcurs întocmite, mașina utilizată fiind dotată și cu sistem GPS care emite rapoarte privitoare la traseul urmat.
Pârâtul deținea un card de motorină care se alimenta lunar de angajator pentru o lună de zile, prevăzându-se o cantitate suplimentară de combustibil de 5% pentru nevoi.
În vederea acestei alimentări a cardului s-a ținut seama de consumul unor mașini similare aflate în dotarea reclamantei, stabilindu-se o cantitate de 22 litri pentru un traseu de 8 ore de muncă, respectiv o cantitate de 33-34 litri pentru un traseu de 12 ore de muncă.
Peste cantitatea acordată de reclamantă pârâtul solicita o cantitate suplimentară cuprinsă între 100 - 160 litri (conform depoziției martorului V. N., directorul tehnic al societății angajatoare și a depoziției martorului Pașca M. V., șeful direct al pârâtului, persoane cărora pârâtul le solicita alocarea de combustibil suplimentar - f. 144, 147).
Solicitarea de carburant suplimentar, cu caracter repetat, a dat naștere unor îndoieli reclamantei cu privire la realitatea consumului, determinând-o să procedeze la verificarea consumului real al mașinii conduse de pârât.
În concret, la data de 17 mai 2011 șeful de producție P. I. împreună cu pârâtul a mers pe traseul stabilit pentru pârât, cronometrând timpul de staționare cu motorul oprit. La începutul cursei s-a făcut plinul autovehiculului, iar la finalul programului de lucru s-a realimentat rezervorul la nivelul celui de dimineață, în urma acestei proceduri determinându-se un consum de 3,6 - 3,7 litri pe ora de funcționare.
Ulterior, mașina a fost încredințată altui conducător auto, supraveghindu-se consumul de carburant pe perioada 27 mai - 17 iunie 2011, constatându-se un consum de 4 litri pe ora de funcționare.
După această perioadă reclamanta a procedat la normarea consumului, stabilindu-se un consum de 4,10 litri pe ora de funcționare.
Situația constatată, aceea a depășirii consumului de carburant necesar desfășurării activității de către pârât, a fost adusă la cunoștința conducerii reclamantei de directorul tehnic V. N. prin raportul întocmit la data de 25 august 2011 (f. 5), împrejurare care a dus la declanșarea procedurii de cercetare disciplinară a pârâtului, finalizată cu concedierea sa.
Deși în cursul lunii mai 2011 în prezența pârâtului s-a stabilit un consum mai mic de carburant decât cel pretins de pârât, de 3,64 litri pe ora de funcționare (conform raportului directorului tehnic V. N. ), pârâtul nu a înțeles să conteste modul de stabilire a acestui consum. Abia la data de 30 august 2011, când a fost convocat la cercetarea disciplinară, a precizat în scris faptul că înțelege să conteste consumul de combustibil stabilit de societate (f. 62), fără însă a preciza în concret care sunt considerentele pentru care nu este de acord cu consumul stabilit.
În cauză s-a dispus efectuarea unei lucrări de expertiză în scopul determinării pe baza rapoartelor GPS, a foilor de parcurs, a registrelor de poartă a consumului de carburant pentru perioada în litigiu și a celui mediu necesar parcurgerii rutelor stabilite pentru pârât.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică (f. 168) consumul mediu de carburant este de 3,81 litri/oră.
Cu toate acestea, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză și din poziția reprezentantului reclamantei exprimată la ultimul termen de judecată din data de 13 mai 2013, reclamanta a acceptat un consum mediu de 4,10 litri/ora de funcționare, motiv pentru care tribunalul va analiza existența prejudiciului în raport de cantitatea acceptată de reclamantă de 4,10 litri/oră.
Această cantitate acoperă diferențele de consum dintre vară și iarnă, așa cum atestă expertul în raportul suplimentar depus la dosar (f. 286).
Pornind de la acest consum acceptat, expertiza întocmită în cauză evidențiază un consum suplimentar realizat de pârât în perioada_ -_ în cuantum de 9.491,46 lei, din care suma de 4.298,24 lei reprezintă prejudiciul aferent anului 2010; suma de 3.909,48 lei prejudiciul aferent anului 2011 pentru lunile ianuarie, martie, aprilie și mai 2011, iar suma de 1.283,74 prejudiciul aferent lunii februarie 2011 (170- 171).
Așa cum atestă expertul și cum rezultă din foile de parcurs extinse anexă la raportul de expertiză, în raport de ziua săptămânii s-a urmat același traseu, aspect relevat și de martorii audiați în cauză și de altfel necontestat de pârât.
Singurele apărări ale pârâtului, formulate în prezenta cauză, se axează faptul că reclamanta a stabilit consumul de 4,10 litri în lipsa pârâtului, respectiv că reclamanta a aprobat consumul de carburant al pârâtului cu mai mult timp în urmă (f. 120).
Aceste apărări nu pot fi reținute de tribunal. În primul rând, nu s-a dovedit în cauză de către pârât că reclamanta a stabilit un consum lunar concret. Așa cum atestă martorii audiați și expertul tehnic în baza situației alimentărilor, anexă la lucrarea de expertiză, reclamanta a alocat lunar 1.000 litri în anul 2009 și în primele 3 luni ale anului 2010, respectiv 1.200 litri pe celelalte luni ale anului 2010 și în anul 2011.
Or, conform expertizei, consumul de carburant pe oră în cazul unei alimentări de
1.000 litri pe lună este în medie de 3,94 litri, respectiv de 4,41 litri în cazul unei alimentări de 1.200 litri pe lună (f. 170).
Așadar, realizându-se o medie pe perioada în litigiu, poate fi reținut consumul de 4,10 litri acceptat de reclamantă.
Este real faptul că stabilirea consumului acceptat de reclamantă de 4,10 litri s-a realizat într-o perioadă în care mașina a fost încredințată altui șofer, așa cum atestă și martorii audiați în cauză, însă este de reținut că o verificare a consumului s-a realizat și cu participarea pârâtului, în cursul lunii mai 2011, rezultând un consum stabilit de reclamantă de 3,64 litri, care se apropie de consumul indicat de expertul tehnic desemnat în cauză.
Așa cum au declarat martorii audiați și cum atestă și expertul desemnat în cauză (f. 169), la data de 17 mai 2011 monitorizarea consumului s-a făcut în prezența pârâtului, care s-a deplasat pe ruta stabilită împreună cu delegatul reclamantei numitul
P. I. .
Pentru această zi a rezultat un consum mediu calculat de expert de 3,51 litri/ora de funcționare, apropiat de consumul calculat de reclamantă (de 3,64 litri conform martorilor), respectiv de consumul mediu calculat de expert (de 3,81 litri) și care se încadrează în consumul acceptat de reclamantă.
Pârâtul, deși a cunoscut consumul din ziua de monitorizare din 17 mai 2011, nu l-a contestat.
Singura contestație este cea din data de 30 august 2011 (f. 62), care însă s-a formulat în urma declanșării cercetării disciplinare a pârâtului și care nu cuprinde vreun considerent pentru care pârâtul nu acceptă consumul de 4,10 litri stabilit de reclamantă în urma efectuării de monitorizări.
Faptul că nu a existat o normare efectivă a consumului nu justifică atitudinea pârâtului de a solicita, periodic, suplimentarea cantității de carburant, în condițiile în care avea cunoștință de cantitatea lunară care i se aproba pe cardul deținut și nu a sesizat conducerea unității printr-o notă argumentată cu privire la considerentele pentru care nu se poate încadra în consumul alocat mașinii folosite, deși a fost atenționat verbal în privința consumului mare de combustibil.
Nu se poate imputa reclamantei faptul că a alocat pârâtului lunar cantitatea suplimentară solicitată, întrucât activitatea reclamantei nu poate fi oprită.
Lucrarea de expertiză s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 208 C.proc.civ., părțile fiind citate la efectuarea expertizei, așa cum rezultă din adresele de la filele 172 și 173, la data stabilită de expert în cuprinsul adreselor fiind prezente ambele părți.
La ultimul termen de judecată pârâtul a recunoscut faptul că a fost înștiințat de expert pentru a fi prezent în ziua de_ la efectuarea expertizei și s-a și întâlnit cu expertul la acea dată.
Lucrarea de expertiză s-a comunicat reprezentanților părților la data de 27 martie 2013, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la acea dată (f. 279).
Pârâtul personal sau prin reprezentant nu a formulat obiecțiuni nici la termenul următor stabilit pentru ziua de 10 aprilie 2013 (care constituia termenul legal până la care puteau fi formulate eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză) și nici la următorul termen stabilit pentru ziua de 24 aprilie 2013 (f. 281, 288).
Abia la data de 13 mai 2013 pârâtul se declară nemulțumit de raportul de expertiză pe considerentul că expertul nu a refăcut traseul în vederea stabilirii consumului efectiv.
Cererile pârâtului de completare a lucrării de expertiză, respectiv de efectuare a unei contraexpertize au fost respinse pentru mai multe considerente și anume: ele au fost formulate cu mult după expirarea termenului legal prevăzut de art. 212 alin. 2 C.proc.civ.; nu au fost aduse critici concrete și pertinente în privința lucrării tehnice efectuate, singurele critici fiind acelea că expertul nu a efectuat o rută în teren și nu a avut în vedere ritmul de mers al mașinii.
Criticile pârâtului nu pot fi acceptate în condițiile în care este vorba de stabilirea unui prejudiciu pe o perioadă de 3 ani care nu poate fi calculat decât pe bază de documente, așa cum a procedat expertul, ținând seama de alimentările lunare, de traseul zilnic urmat, de foile de parcurs și rapoartele GPS.
Totodată, faptul relevat la ultimul termen de judecată, acela că nu s-a avut în vedere că mașina nu circulă cu aceeași viteză de la punctul x la punctul y, că există porțiuni în care se merge la pas nu influențează concluziile expertizei în condițiile în care consumul nu s-a stabilit pe kilometrul parcurs, ci pe ora de funcționare.
Or, ritmul de circulație a mașinii (mai rapid sau mai lent) se reflectă în ora de funcționare a motorului.
Pe de altă parte, critica pârâtului privind nedeplasarea expertului în teren pentru o refacere a traseului nu poate fi reținută în condițiile în care reclamanta a realizat o monitorizare a consumului cu participarea pârâtului, în ziua de 17 mai 2011, în urma căreia nu a rezultat un consum mai mare decât cel acceptat de reclamantă de 4,10 litri.
Rezultatul acestei monitorizări nu s-a contestat de pârât nici anterior promovării prezentei acțiuni și nici prin întâmpinarea depusă la dosar.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, depozițiile martorilor audiați, faptul că în cauză pârâtul nu a susținut și nici nu a dovedit că autovehiculul nu era în stare bună de funcționare, fapt care să determine luarea în discuție a depășirii consumului datorită stării tehnice a mașinii, că pârâtul nu a contestat rezultatul monitorizării realizate în prezența sa din ziua de 17 mai 2011, că un consum aproximativ cu cel rezultat din monitorizarea realizată în prezența pârâtului s-a obținut și în cadrul monitorizării realizate în luna iunie 2011 în absența pârâtului și a fost relevat și de expert în cuprinsul lucrării de expertiză, că activitatea pârâtului s-a desfășurat în municipiul B. unde condițiile de drum au fost bune (pârâtul neinvocând și nedovedind o altă stare a drumului), tribunalul concluzionează că depășirea consumului de carburant pe perioada relevată de expert a anului 2010, ianuarie - mai 2011 s-a datorat modului de exploatare a autovehiculului de către pârât.
Ca atare, în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, republicat, fiind vorba de o pagubă cauzată angajatorului de către salariat din vina și în legătură cu munca sa.
Reclamanta a încercat conform art. 254 alin. 3 și 4 din Codul muncii, republicat, recuperarea contravalorii pagubei prin acordul părților (f. 45), însă pârâtul a refuzat.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, republicat, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.491,46 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate pe perioada 1 ianuarie 2010 - mai 2011, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor până la concurența sumei solicitate de 18.348,6 lei.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului căzut în pretenții, tribunalul îl va obliga să plătească reclamantei suma de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând ½ părți din onorariu de avocat de 1.000 lei justificat cu chitanța din data de 8 mai 2013 depusă în copie la dosar la data de 16 mai 2013 și onorariu de expert de 1.250 lei, achitat cu chitanțele din 20 iunie 2012 și din 10 mai 2013 depuse în original la dosar (f. 127, 291).
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere faptul că în final reclamantei i s-a recunoscut jumătate din pretențiile inițiale solicitate. Astfel, prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 18.348,6 lei, iar în final obligația pârâtului a fost stabilită la suma de 9.491,46 lei, acceptată de reclamantă.
Întrucât suma acordată reclamantei s-a stabilit în baza raportului de expertiză, onorariul achitat expertului se cuvine a fi acordat în întregime.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. U. S.A. B. , cu sediul în B. . Strada N. T. nr. 50, județul B. -Năsăud împotriva pârâtului
G. I.
, domiciliat în B., strada V. B. nr. 15, județul B. -Năsăud și în consecință:
- obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.491,46 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate pe perioada 1 ianuarie 2010 - mai 2011, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor până la concurența sumei solicitate de 18.348,6 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |||
G. | C. F. | M. | -E. | P. |
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. Zăpârțan S. P.
red. F.G.C./dact. F.G.C./_ /4 exemplare
