Decizia civilă nr. 12/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/R/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 10547 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată R. A. DE T. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate R. A. de T. C., consilier juridic Racoți D. I., lipsă fiind reclamantul recurent, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reclamantul recurent B. D., asistat de avocat L. ciu Nelu și reprezentantul pârâtei intimate R. A. de T. C.
, consilier juridic Racoți D. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată R. A. de T.
-N. a depus la dosar note de ședință la care a anexat un set de înscrisuri (filele 32-63), un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară în vederea studierii actelor ce i-au fost comunicate.
Curtea lasă cauza la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantului recurent să studieze actele ce i-au fost comunicate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a treia strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent B. D., asistat de avocat L. ciu Nelu și reprezentantul pârâtei intimate R. A. de T. C., consilier juridic Racoți
I. .
Atât reprezentantul reclamantului recurent cât și reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului, cu mențiunea ca reprezentanții părților să-și expună punctul de vedere cu privire la situația în care dacă are loc o concediere individuală și sunt două posturi similare cu cel supus desființării se aplică criterii de departajare între cei doi salariați.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că în Contractul colectiv de muncă nu sunt reglementate concedierile individuale, acordul social prevăzând dispoziții numai pentru concedierile colective, inclusiv cu privire la criteriile de alegere a personalului care trebuie concediat.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei de concediere nr. 101 din_, reîncadrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în baza Contractului individual de muncă nr. 16948/2000, de la data încetării acestuia și până la reîncadrarea efectivă; înlăturarea din sentința recurată a obligației reclamantului să achite intimatei suma de 10.922,91 lei cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Arată că desființarea postului nu a avut o cauză serioasă, reală și efectivă, având în vedere că s-a dovedit că prin Hotărârea nr. 8 din_ a Consiliului de Administrație a Regiei Autonome de T. C. s-a hotărât concedierea a 27 de salariați pentru atingerea obiectivului de încadrare în bugetul de venituri și cheltuieli, fără să fie vizat postul reclamantului. De asemenea, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului C.
-N. nr. 36/_ s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2011 ale Regiei Autonome de T. C. -N. (punctul XI, 3 a) pentru un număr de 155 de angajați în anul 2011, iar la data de_ pârâta intimată R. A. de T.
C. -N. a concediat 27 de salariați cu toate că în Organigrama sa pe anul 2011 se arată un număr de 145 de salariați. Cu toate acestea în data de_, fără nici un motiv și fără nici o preselecție, fără a avea un argument și fără o justificare s-a hotărât concedierea a doi angajați, fără a se menționa numele acestora, în condițiile în care cu o zi înainte, respectiv în data de_, a fost angajată pe postul de economist doamna Păcurariu A. E., astfel că această concediere nu are o cauză serioasă și obiectivă.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că la data la care reclamantul recurent a fost concediat era și un post vacant de contabil, compatibil cu pregătirea reclamantului recurent, care avea o familie și copii în întreținere.
Reprezentantul reclamantului recurent susține că în Statul de funcții la data de_ depus la dosar se identifică două posturi vacante de economist la pozițiile 14 și 72, pe postul de economist aflat la poziția 72 a fost angajată doamna Păcurariu A. E., iar postul de economist aflat la poziția 14 s-a pierdut, astfel că în concluzie reclamantul recurent a fost concediat pentru că era incomod.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că s-a invocat în decizia de concediere că s-a avut în vedere abaterea disciplinară, însă acest criteriu nu este aplicabil, întrucât reclamantul recurent a fost sancționat pentru fapte minore anterior termenului de 24 de luni prevăzut de art. 46 alin. 1 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, astfel că acest criteriu nu este aplicabil, însă este aplicabil criteriul prevăzut la art. 46 alin. 2, lit. b din același contract, care prevede că măsura concedierii trebuie să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere. Astfel reclamantul recurent avea copii în întreținere, iar doamna Ghiran A. M. nu era căsătorită și nu avea copii în întreținere. Însă acest criteriu nu a fost luat în considerare invocându-se că nu este aplicabil și nici un alt motiv nu este enumerat în decizie, având în vedere că Hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. nu prevede concedieri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fond, reprezentantul reclamantului recurent arată că factura cuprinzând suma de 10.922,91 lei ce a fost depusă de pârâta intimată în dovedirea cheltuielilor de judecată, reprezintă prestații avocațiale conform Contractului de asistență juridică nr. CJ/011450/B/2012, iar delegația pârâtei pentru această cauză a fost emisă în baza Contractului de asistență juridică nr. CJ/019780/B/2011, încheiat între pârâta intimată R. A. de T. C. -N. și SCP Iordănescu & Asociații.
Reprezentantul reclamantului recurent consideră că activitatea avocatului pârâtei intimate nu justifică un astfel de onorariu avocațial, având în vedere că serviciile avocațiale prestate se rezumă la notele de ședință cuprinzând teza probatorie și concluziile scrise. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului în principal pentru motivele invocate prin întâmpinare și notele de ședință depuse la dosar și susține că în motivele de recurs nu a identificat criticile aduse sentinței instanței de fond, ci numai critici cu privire la starea de fapt. Arată că măsura luată de angajator a avut la bază o cauză reală și serioasă și că locul ocupat de reclamantul recurent a fost suprimat din organigrama societății.
Reprezentantul pârâtei intimate precizează că nu s-a cerut și dispus o astfel de reîncadrare și că este de notorietate că R. A. de T. a pierdut peste 60% din clienții săi și că prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului C.
-N. nr. 36/22 februarie 2011 bugetul regiei în ceea ce privesc cheltuielile cu personalul au fost reduse cu 20% iar realizările Regiei în anul 2011 au scăzut cu aproximativ 7% și veniturile realizate/încasate în anul 2011 au scăzut cu 10%.
Reprezentantul pârâtei intimate susține că bugetul de venituri și cheltuieli a fost aprobat de Consiliul local pentru un număr prognozat de salariați și că măsurile luate nu au vizat exclusiv un loc de muncă.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că din actele depuse la dosar rezultă că 20 de salariați au fost concediați în anul 2011 și că în anii 2009 și 2010 au fost concedieri. De asemenea, din înscrisurile administrate în cauză rezultă caracterul obiectiv al măsurii luate, faptul că nu s-au concediat 20 de salariați pentru a se înlătura un salariat, respectiv că locul de muncă despre care a făcut vorbire reclamantul recurent - de contabil - era un post cu studii medii, iar reclamantul recurent are studii superioare.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu se poate tinde la concluzia caracterului subiectiv al reclamantului, întrucât R. trebuia să se reorganizeze ca în ansamblu activitatea să fie optimă și avea nevoie de salariați în anumite compartimente, respectiv la Achiziții publice. Precizează că doamna Păcurariu A. a fost angajată la acest compartiment cu alte atribuții, față de cele ale recurentului arătând că aceasta presta activitate în cadrul Biroului de achiziții publice anterior lunii august 2011, însă ca angajat al altei societăți care presta servicii pentru Regie. Tot acest desfășurător de evenimente era realizat de angajator pentru același raționament - grija pentru încadrare în fondul de salarii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10.547 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. C. și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 10.922, 91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată- onorar avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin decizia de concediere nr. 101/_ pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de_, întrucât condițiile economice actuale, respectiv reducerea bugetului de venituri și cheltuieli ale unității și reducerea de alocări bugetare stabilite prin hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. nr.36/2011 au condus inclusiv la reducerea fondului de salariu și scăderea numărului de clienți ai serviciului
centralizat de producerea energiei termice, precum și gestionarea din punct de vedere economic a costurilor, realizate de clienții actuali, au condus la o scădere a producției realizate în unitate, situație care are influențe în bugetul unității precum și asupra activității de relații cu clienții din cadrul regiei.
Din organigrama unității la data de_ (anterior desființării locului de muncă al reclamantului) și la data de_ - data desființării locului de muncă rezultă că în cadrul serviciului comercial existau 12 salariați TESA și 14 salariați muncitori din care la biroul relații cu clienții erau 7 salariați TESA și 2 salariați muncitori la data de_, iar la data de_ în cadrul aceluiași serviciu existau 11 salariați TESA și 13 salariați muncitori, din care la biroul relații clienți erau 6 salariați TESA și 1 salariat muncitor.
Această structură de personal se regăsește și în prezent în cadrul biroului relații cu clienții, respectiv 6 salariați TESA și un salariat muncitor.
După cum se poate observa, numărul salariaților TESA este mai puțin cu unul începând cu_ față de_ .
Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. nr.36/2011 a fost alocat pârâtei un buget privitor la cheltuielile de personal pentru anul 2011 diminuat cu 20% față de anul 2010, iar din planul resurselor bugetare în ceea ce privește cheltuielile cu personalul rezultă o scădere a producției de energie termică realizată/vândută de la 321.042 gigacalorii energie realizată în anul 2010 la 300.000 gigacalorii energie realizată în anul 2011 și o scădere a veniturilor regiei de la 100.480(mii lei) realizate în 2010 la 90.500 (mii lei) în anul 2011.
Ca urmare a sumei alocate și ca urmare a scăderii producției de energie termică și a veniturilor, Consiliul de administrație al pârâtei a decis la data de_ o restructurare a unor zone de activitate, așa cum rezultă din nota de fundamentare nr. 5356/_ . Prin Hotărârea nr.9/_ Consiliul de administrație al pârâtei a hotărât desființarea unui post de economist și a unui post de ajutor programator din zona adiacentă serviciilor de relații cu clienții din cadrul serviciului comercial.
Reducerea alocărilor bugetare privind cheltuielile cu personalul regiei stabilite de Consiliul Local al mun. C. -N. prin Hotărârea nr.36/2011 și scăderea producției de energie termică realizată și vândută și scăderea veniturilor regiei în anul 2011 față de anul 2010 constituie cauze reale și serioase care au determinat desființarea unui post de economist din cadrul serviciului relații cu clienții.
Sub acest aspect decizia contestată întrunește condițiile prevăzute de art.
65 din Codul Muncii și urmează să fie menținută.
Din declarația martorei propusă de către reclamant rezultă că pârâta i-ar fi cerut acestuia să semneze un act adițional la contractul individual de muncă care se referea la reducerea drepturilor salariale, că reclamantul ar fi solicitat un termen de gândire după care a fost chemat să semneze decizia contestată pe care martora a văzut-o, că directorul pârâtei i-a adus reclamantului la cunoștință faptul că s-a emis decizia contestată datorită nesemnării actului adițional și nu datorită reducerii producției și că volumul de muncă din cadrul biroului relații cu clienții nu a scăzut, ci dimpotrivă este același, datorită reducerii producției și a scăderii n umărului de clienți.
Această declarație urmează să fie înlăturată, întrucât din actele existente la dosar rezultă cu certitudine scăderea numărului de clienți ai regiei, scăderea producției, scăderea veniturilor regiei și micșorarea bugetului alocat de autoritatea publică locală.
Deoarece, instanța nu a dispus anularea ca nelegală sau netemeinică a deciziei de concediere, reclamantul nu a putut fi pus în situația anterioară
emiterii deciziei de concediere și nici nu este îndreptățit la plata drepturilor salariale solicitate, întrucât nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 și 2 din Codul Muncii republicat. Văzând și prevederile art. 274 C.pr.civ.. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. D. , solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă modificarea în tot a sentinței și să se dispună admiterea acțiunii, anularea deciziei de concediere nr. 101 din_, reîncadrarea recurentului în funcția avută anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în baza contractului individual de muncă nr. 16948/2000, de_ și până la reîncadrarea efectivă; înlăturarea din sentință a obligării acestuia să achite intimatei suma de 10.922,91 lei cheltuieli de judecată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că desființarea locului de muncă al reclamantului nu a avut o cauză serioasă întrucât în perioada aprilie - iunie 2011 în cadrul Serviciului Comercial au fost înființate și ocupate 2 posturi de economist, respectiv postul nr. 48 din statul de funcții a fost ocupat de Păcurariu A. E., iar postul nr. 54 din statul de funcții a fost ocupat de Ghiran A. M. .
În opinia recurentului desființarea postului său nu a avut o cauză reală întrucât prin Hotărârea nr. 8/_, adoptată urmare referatului nr. 4508/_ întocmit de directorul tehnic-producție, Consiliul de administrație al intimatei a hotărât concedierea a 27 de salariați pentru atingerea obiectivului de încadrare în bugetul de venituri și cheltuieli, a aprobat noua structură a unității în organigrama căreia reclamantul ocupa postul nr. 57, a aprobat măsurile de organizare ale serviciilor, iar în cadrul Serviciului Comercial a fost unificată activitatea birourilor comercial, achiziții publice și relații clienți.
S-a mai invocat referitor la caracterul efectiv al desființării locului de muncă, că una dintre persoanele nou angajate i-a fost dată recurentului spre îndrumare, iar ulterior a fost concediat, fiind evidentă intenția pe care angajatorul o avea încă din aprilie 2011 de a-l concedia, însă la acea dată nu avea o altă persoană care să îi preia sarcinile de serviciu.
Contrar celor menționate în preambulul deciziei de concediere, în cadrul Regiei erau disponibile locuri de muncă compatibile cu pregătirea profesională a recurentului, respectiv era vacant postul nr. 39 din statul de funcții - contabil la Serviciul Financiar - Contabil.
Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată arătând că acestea nu au fost dovedite (factura fiscală depusă fiind pentru un alt contract de asistență decât cel menționat pe delegația avocațială), sunt exagerate față de activitatea concretă desfășurată de avocat și au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 274, 304 pct. 9, 3041, 312 Cod procedură civilă, art. 65 alin. 2 și 83 din Codul muncii.
Intimata R. A. de T. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia";. A. .(2) din același articol prevede că "Desființarea locului de munca trebuie să fie efectivă și sa aibă o cauză reală și serioasă";.
Desființarea locului de muncă este reală când este determinată de motive obiective, cum ar fi de exemplu dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității. De asemenea, pentru a fi îndeplinită condiția de legalitate a cauzei serioase a desființării locului de muncă aceasta trebuie să aibă la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și să nu disimuleze realitatea.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în cuprinsul deciziei de concediere (fila 45 dosar fond) s-a menționat că motivele pentru care s-a dispus desființarea locului de muncă al recurentului sunt: "condițiile economice actuale, respectiv reducerea bugetului de venituri și cheltuieli a unității și reducerile de alocări bugetare stabilite prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului C. -N. nr. 36/2011 au condus inclusiv la reducerea fondului de salarii al Regiei pentru anul în curs"; și, respectiv "scăderea numărului de clienți ai serviciului centralizat de producere a energiei termice, precum și gestionarea, din punct de vedere economic a costurilor, realizată de clienții actuali, au condus la o scădere a producției realizate de unitate, situație ce are influențe în bugetul unității, precum și asupra activității de relații cu clienții din cadrul Regiei";.
Referitor la primul dintre cele două motive, Curtea constată în primul rând că bugetul de venituri și cheltuieli al intimatei pentru anul 2011 a fost aprobat de Consiliul Local C. -N. prin Hotărârea nr. 36/_ (filele 52-54), iar concedierea recurentului a fost dispusă după aproximativ 6 luni în_, astfel încât măsura reducerii bugetului intimatei, inclusiv cu privire la cheltuielile de personal, nu poate justifica prin ea însăși desființarea postului.
În plus, așa cum s-a arătat în memoriul de recurs, prin Hotărârea nr. 8/_ a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de T. C. s-a aprobat reorganizarea intimatei pe baza Notei de fundamentare nr. 4508/_ (filele 59-61 dosar fond), dispunându-se ca măsuri de reducere a cheltuielilor de personal reducerea primelor de vacanță, de Crăciun și de Paști, anularea ajutorului pentru energia termică, reducerea zilelor de concediu de odihnă, reducerea programului de lucru al tuturor salariaților cu 6 zile lucrătoare în perioada august-decembrie 2011 (fila 58 dosar fond). Deși din nota de fundamentare menționată anterior rezultă, contrar celor menționate în recurs, că intimata a dispus concedierea a 27 de salariați anterior datei de_, susținerile recurentului în sensul că cea de-a doua reorganizare disimulează realitatea pentru a se crea aparența desființării legale a postului său întrucât la un interval foarte scurt de timp după reorganizarea intimatei s-a dispus în_ o nouă reorganizare a acesteia, sunt întemeiate în opinia instanței de recurs.
Astfel, fără a pune în discuție oportunitatea reorganizării în sine, din probele administrate în cauză nu rezultă care este motivul pentru care în data de_ s-a considerat că se poate menține numărul angajaților pentru încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, luându-se alte măsuri de reducere a cheltuielilor de personal, iar în_ s-a desființat postul recurentului tot pentru încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli.
Mai mult, așa cum rezultă din contractul individual de muncă de la filele 58-61, în data de_ intimata a angajat pe o funcție similară cu a reclamantului, de economist, o altă persoană (Păcurariu A. E. ), care și-a început activitatea în_, cu o zi înainte de emiterea deciziei de concediere a recurentului, ceea ce reprezintă încă o dovadă în sensul că desființarea postului ocupat de recurent nu a avut o cauză serioasă. Faptul că anterior această salariată și-a desfășurat în fapt activitatea în cadrul Regiei Autonome de T.
, care avea un contract de prestări servicii (filele 36-42) cu fostul său angajator, SC Montenay C. Energie SRL (filele 44-45), nu poate să conducă la o
altă concluzie, întrucât intimata nu avea obligația să încheie raporturi de muncă cu această persoană.
Referitor la al doilea motiv menționat în decizia de concediere pentru desființarea postului recurentului, Curtea reține că atât în decizia de concediere, cât și în Nota de fundamentare nr. 5356/_ (fila 56 dosar recurs) se menționează în mod generic scăderea numărului de clienți și a producției realizate de unitate, fără ca aceste motive să fie detaliate pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii dispuse, în condițiile în care art. 79 din Codul muncii prevede în mod expres că "în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere";. În raport de aceste dispoziții depunerea în cursul exercitării controlului judecătoresc cu privire la decizia de concediere a unor înscrisuri (filele 106-122) pentru a dovedi situația economică a intimatei nu este de natură a complini omisiunea menționată anterior din decizia de concediere.
De asemenea, așa cum a arătat recurentul, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 45 și 46 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (filele 12-36 dosar fond), Curtea apreciază că, în condițiile în care anterior datei de_ în cadrul Biroului Relații Clienți erau două posturi de economist (unul ocupat de recurent, iar altul de Ghiran A. M. - filele 46-50) intimata trebuia să respecte la aplicarea efectivă a concedierii criteriile prevăzute de art. 46 din contractul colectiv de muncă menționat, prevedere care a fost, de altfel, menționată în decizia de concediere, fără însă să se indice în mod concret care este criteriul care a determinat desființarea postului recurentului și nu cel al celeilalte persoane angajate ca economist. Apărările pârâtei formulate prin întâmpinarea de la fondul (filele 41-44) cauzei în sensul că s-a avut în vedere criteriul prevăzut de art. 46 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate referitor la desfacerea contractelor colective de muncă ale angajaților care au fost sancționați în ultimele 24 de luni anterioare momentului concedierii nu pot fi luate în considerare față de dispozițiile exprese ale art. 79 din Codul muncii (citate anterior) întrucât nu au fost cuprinse în decizia de concediere și, oricum, sunt nefondate întrucât sancționarea disciplinară a reclamantului a fost dispusă anterior termenului de 24 luni, respectiv în_ (filele 75-76 dosar fond).
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că intimata nu a respectat dispozițiile art. 65 din Codul muncii, concedierea recurentului fiind nelegală, motiv pentru care urmează a fi anulată în temeiul art. 78 din Codul muncii.
Drept urmare, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 10.547 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, care va fi modificată în întregime, în sensul că se va admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B.
în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. C. și, în consecință, se va anula Decizia nr. 101/_ emisă de pârâtă.
.
În temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii se va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
În conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. 2 din Codul muncii se va obliga pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior concedierii - economist.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga pârâta, ca parte aflată în culpă procesuală, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 173 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 10.547 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în întregime, în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. C. și, în consecință, anulează Decizia nr. 101/_ emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior concedierii - economist.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: P. U.
