Sentința civilă nr. 23/2013. Conflict de competență. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I civilă
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR. 23/F/2013
Ședința Camerei de Consiliu din 27 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Zalău și Tribunalul Sălaj referitor la acțiunea civilă exercitată de reclamantul O. N. împotriva pârâtei SC F. M. SRL, având ca obiect obligația de a face.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5748/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ ,
s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul O. N. - în contradictoriu cu pârâta SC F.
M. SRL B. -M., privind pretenții, în favoarea Judecătoriei Z. .
În motivarea sentinței, a reținut, în esență, că pretențiile deduse judecății nu constituie un litigiu de muncă, astfel că în raport de
prevederile art. 269 din Codul Muncii coroborate cu cele ale art. 2 lit. c din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Z. .
La data de 14 martie 2013, prin sentința civilă nr. 743, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău
a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Z. și, constatând ivirea conflictului negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel Cluj în vederea soluționării acestuia. De asemenea, a suspendat orice altă procedură în cauză până la soluționarea conflictului de competență.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, Judecătoria a avut în vedere că pretențiile reclamantului privesc plata unor drepturi salariale ce derivă dintr-un raport de muncă.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Reclamantul O. N. s-a adresat instanței cu o cerere (f. 1 dosar nr._ ) prin care solicita în contradictoriu cu pârâta SC F. M. SRL, cu sediul în B. M., strada Dobrogei, nr. 5/72, județul Maramureș, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1308 lei, reprezentând echivalentul drepturilor salariale aferente lunilor martie- mai 2012 și a contribuțiilor obligatorii către bugetul de stat, raportat la același contract de muncă.
În drept, reclamantul se prevalează de prevederile art. 161, 166, 281-291 din Codul Muncii.
Obiectul cererii cu care reclamantul a învestit instanța privește plata unei sume de bani cu titlu de drepturi salariale, cuvenite în baza unui contract individual de muncă, respectiv plata contribuțiilor obligatorii în raport de această sumă.
Reținând că petitul principal vizează plata unor drepturi salariale derivând dintr-un contract individual de muncă, împrejurare care ține de faza executării unui astfel de contract, Curtea consideră că solicitarea reclamantului intră sub incidența art. 266 din Codul muncii care stabilește expres că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de codul muncii, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului muncii.
Potrivit art. 269 din Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, cel din urmă act normativ stabilind prin dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c că soluționarea conflictelor de muncă, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, aparține în primă instanță Tribunalului.
În fine, Curtea notează că în stabilirea competenței materiale nu prezintă relevanță dacă într-adevăr între părți a existat raportul de muncă pretins de către reclamant, întrucât acest aspect vizează exclusiv fondul cauzei, existența sau inexistența raportului de muncă justificând admiterea sau, după caz, respingerea acțiunii ca nefondată.
În consecință, Curtea apreciază că litigiul este un conflict de muncă, de competența tribunalului, astfel că potrivit art. 2 pct. 1 lit. c din codul de procedură civilă coroborat cu art. 22 al. 2,5 Cod procedură civilă, stabilește că Tribunalul Sălaj este instanța competentă material să soluționeze litigiul promovat de reclamantul O. N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială în favoarea Tribunalului Sălaj
pentru soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul O. N., domiciliat în localitatea Z., bulevardul M. Viteazu, nr. 75, bloc MV6, sc. A, et. 1, ap. 6, jud. Sălaj împotriva pârâtei SC F. M. SRL, cu sediul în B. M., strada Dobrogei, nr. 5/72, județul Maramureș.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
D. G. C. M.
Red.D.G./D.G.
4 ex./_
