Decizia civilă nr. 130/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/A/2013
Ședința publică din 29 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul L. I. împotriva sentinței civile nr. 2845 din 03 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați D. SS, O. S. M.
, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A. ul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de apel reclamantul apelant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 N. C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 03 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată regia Națională de Pădurilor Romsilva
- D. SS a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată reclamantului apelant.
Totodată, se constată că la data de 03 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul apelant a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța în urma verificărilor actelor de la dosar, constată că prin apelul formulat reclamantul apelant a solicitat în probațiune administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară cu obiectivele menționate la fila 5 din dosarul de apel.
Curtea, în urma deliberării, va respinge cererea în probațiune formulată de reclamantul apelant de administrare a probei cu expertiza tehnică judiciară, având în vedere dispozițiile art. 254 alin. 6 C.pr.civ. conform cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii. În acest sens, va lua act că în fața primei instanțe reprezentantul reclamantului apelant s-a opus măsurii propuse de instanța de fond de a efectua o expertiză în cauză.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, Curtea declară încheiată faza de cercetare judecătorească, deschide etapa dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2845 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamatul
I., în contradictoriu cu pârâții: D. SS, și O. S. M., privind constatarea activității desfășurate în grupa a II a de muncă în perioada_ -_ precum și eliberarea de adeverințe și efectuarea mențiunilor în cartea de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea sa reclamantul L. I. a chemat în judecată pârâții D. SS și O. S.
Ș. -S. solicitând instanței:
să constate că locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea în perioada_ -_ se încadrează în grupa a II a de muncă așa cum este aceasta definită potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990 republicat, anexa nr.2 pozițiile 169-171.
să oblige pârâții să-i elibereze o adeverință din care să rezulte faptul că în perioada_ -_ a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă.
să oblige pârâții să-i completeze carnetul de muncă cu mențiunea că în perioada_ -_, a fost încadrat în grupa a II a de muncă
să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată faptul că reclamantul a avut calitatea de angajat al Inspectoratului SS, Centrul Fructe de Pădure Ș. -S. în perioada_ -_, fiind încadrat ca muncitor calificat, tâmplar, executând munci specifice acestei categorii profesionale.
Categoria profesională de tâmplar și activitățile specifice efectuată de această categorie profesională este cuprinsă în anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990 la pct.168, 169 și 171, iar reclamantul a desfășurat activitate în condiții deosebite/speciale în procent de 100% din timpul lucrat.
Se consideră că potrivit prevederilor din Decretul - Lege nr.68/1990 și din Ordinul nr.50/1990 reclamantul trebuia să beneficieze de încadrarea în grupa a II a de muncă dar pârâții nu au făcut nici un demers în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâții au solicitat instanței să respingă cererea reclamantului ca neîntemeiată deoarece activitatea desfășurată de acesta nu se încadrează în situațiile prevăzute la pct.168,169 și 171 din anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990.
De asemenea activitățile desfășurate de reclamant nu erau numai cele specifice funcției de tâmplar, acesta desfășurând și alte activități.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a pus în vedere reclamantului oportunitatea efectuării unei expertize tehnice judiciare de specialitate în cadrul ședinței publice din_, dar nu s-a dorit efectuarea unei astfel de expertize.
Asupra cauzei instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al Inspectoratului SS, Centrul Fructe de Pădure Ș. -S. în perioada_ -_, fiind încadrat ca muncitor calificat, tâmplar (f.12-16).
În această perioadă reclamantul consideră că a prestat activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990 republicat, anexa nr.2, pozițiile 169-171.
Acordarea grupelor de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990, cu modificările ulterioare până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 care l-a abrogat.
Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării sunt prevăzute în mod expres în acest ordin.
Coroborând dispozițiile pct.2 și 3 din Ordinul nr.50/1990 se constată că încadrarea în grupa I sau a II a de muncă este condiționată de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 .
Potrivit anexei 2 din Ordinul nr.50/1990:
Prepararea și aplicarea prin turnare a boiturilor, vopselelor, emailurilor și lacurilor pe bază de rășini sau solvenți toxici în industria lemnului, fabricarea de PAL, P.F.L. ; PAF, placaj, panel, furnir estetic, sertare caserate, uși celulare și panouri furniruite pentru mobilier.
Șlefuirea mecanică sau manuală în alb a pieselor din lemn sau placaj și a peliculei de lac nitrocelulozic poliesteric și carbomidic la fabricarea mobilei
Fabricarea spumelor poliuretanice și polistiren expandat în sistem continuu și în forme injectarea spumelor poliuretanice cu poliester expandat precum și executarea miezurilor elastice și covoarelor vegetale pentru tapițerie.
Fasonarea și secționarea arborilor în depozitele de bușteni; încărcarea și descărcarea buștenilor și a cherestelei în depozite a materiei prime, a materialelor auxiliare și finite, precum și sortarea-stivuirea în depozite; debitarea și prelucrarea materialului lemnos (gateriști și circulariști precum și ajutării lor), tocarea și derularea mecanică a lemnului în furnire și blind.
După cum reiese din aceste prevederi legale încadrarea în grupa a II a de muncă se făcea pentru angajații din industria lemnului și cei din depozitele de bușteni pentru anumite activități specifice.
În speță reclamantul nu a desfășurat astfel de activități specifice și nici nu a lucrat în locurile de muncă prevăzute de normele legale pentru a putea fi încadrat în grupa a II a de muncă.
Prin urmare instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului referitoare la constatarea faptului că în perioada_ -_ a desfășurat activități ce se încadrează în grupa a II a de muncă.
Celelalte cereri fiind subsidiare cererii principale au fost de asemenea respinse ca nefondate.
Nefiind îndeplinită condiția prevăzută la art.451 alin.(1) Cod procedură civilă instanța a respins și cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul L. I. a declarat apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că fișele de pontaj depuse de pârâtă nu se referă la reclamant, care a fost angajat exclusiv ca muncitor calificat "tâmplar";, astfel încât nu se poate susține că acesta a efectuat activități necalificate, cu atât mai mult cu cât a beneficiat de treapta de salarizare spre deosebire de muncitorul necalificat, a cărui salarizare nu era stabilită pe trepte.
Proba cu înscrisurile reprezentând fișe de pontaj nu este relevantă deoarece acestea atestă, precum carnetul de muncă, doar prestarea activității.
Cele 4 fișe de "recepție a lucrărilor"; nu pot demonstra că reclamantul a desfășurat mai mult de 30% din timpul de lucru alte activități, fiind de reținut că înscrisurile nu sunt datate, nu cuprind numele reclamantului.
Cu privire la proba cu expertiza, se arată că prima instanță a întrebat părțile generic dacă solicită alte probe, nefiind propusă în mod expres și clar proba cu expertiza tehnică judiciară, a cărei admitere se solicită în apel.
Pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva D. SS a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătându-se că reclamantul s-a opus administrării probei cu expertiza și că activitatea reclamantului nu se încadrează în prevederile anexei 2 din Ordinul nr.50/1990, pct.168,169,171, 172, referitoare la activitățile din industria de prelucrare a lemnului și de fabricare a mobilei, cu atât mai mult cu cât reclamantul a prestat și activități de sortare, ambalare, încărcare fructe și ciuperci 5 luni pe an.
Reclamantul L. I. a depus răspuns la întâmpinare
prin care a reiterat apărarea ca prima instanță nu a pus în discuție administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele
:
Prevederile anexei II din Ordinul nr.50/1990, pct.169-171, invocate de reclamant drept cauză juridică a acțiunii sale, se referă la activitățile din industria de prelucrare a lemnului și de fabricare a mobilei, precum și la activitățile specifice din depozitele de bușteni.
Or, activitatea reclamantului de tâmplar la O. S. M. nu poate fi asimilată activităților cu caracter industrial enunțate de punctele 163-171, nefiind făcută nicio dovadă în acest sens de către reclamant.
Deși în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului acesta nu trebuie să dovedească faptul negativ că activitatea salariatului nu se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă, ci este dator să depusă dovezile privind raporturile de muncă. Este sarcina salariatului reclamant să probeze condițiile de muncă în care și-a desfășurat activitatea prin orice mijloc de probă admisibil care să aibă aptitudinea să dovedească necesitatea încadrării activității sale în grupa a II-a de muncă.
Or, reclamantul a propus la al doilea termen de judecată administrarea probei cu doi martori nenominalizați, colegi ai săi de muncă, teza probatorie fiind desfășurarea activității sale în condiții deosebite. Or pe de o parte la acest moment, contrar exigențelor art.254 alin.1 N.C.pr.civ., reclamantul era decăzut din dreptul de a propune probe, deoarece avea obligația de a solicita probe prin cererea de chemare în judecată, iar pe de altă parte nu a criticat prin apel dispoziția de respingere a cererii în probațiune, astfel încât efectul devolutiv al apelului împiedică examinarea acestui aspect.
În ceea ce privește expertiza tehnică, instanța de apel constată că în partea introductivă a hotărârii atacată este consemnat expres și clar că prima instanță a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize, însă reprezentantul reclamantului a arătat că nu dorește efectuarea în cauză a unei expertize, astfel încât devin incidente dispozițiile art.254 alin.6 din N.C.pr.civ. care împiedică administrarea în apel a unei probe care putea fi propusă și administrată la fond, însă nu s-a realizat datorită opoziției reclamantului.
Prin urmare, sunt nefondate criticile reclamantului referitoare la nediscutarea probei cu expertiza tehnică, având în vedere și că nu pot fi contestate consemnările privind măsurile luate de instanță decât prin procedura înscrierii în fals, beneficiind de forță probantă deplină.
În atare situație sunt irelevante apărările reclamantului bazate pe fișele de recepție a lucrărilor, care nu pot dovedi condițiile de muncă ale reclamantului.
De altfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în
vederea pensionării, "în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de mun că, activitățile și ca tegoriile profesionale
cuprinse în anexa nr. 2.";
Art. 3 alin. 2 din ordin prevede că "Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din constr ucții -montaj sau di n alte activități, care
realizează lucrări d e extinderi, modern izări sau reparații ale capacităților de
producție și care î și desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul
beneficiarului
încadrat în grupele I și II de munca.";.
Conform art. 6 din același act normativ, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de
muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.)";.
De asemenea, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se
încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înr egistrării acestora î n
carnetele de muncă
conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale.";
Prin urmare, legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților.
Așadar, nu este posibilă încadrarea direct de către instanță a unor locuri de muncă, activități sau categorii profesionale în grupa a II-a de muncă, cu ignorarea procedurii și metodologiei obligatorii și a competențelor instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 480 din Noul Cod de Procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul L. I. împotriva sentinței civile nr. 2845 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, pe care o păstrează.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
S. | D. | L. | D. | C. M. |
Se află în Concediu de odihnă Semnează președintele instanței
V. M.
Red.S.D./S.M.D.
5 ex./_ Jud.fond.P. R. a
