Decizia civilă nr. 156/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/A/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1969 din 31 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. T., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei apelante, consilier juridic Berindean N., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art. XV Legea nr. 2/2013, s-a formulat întâmpinare de către reclamantul intimat care a fost comunicată pârâtei apelante, iar pârâta apelantă a formulat răspuns la întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 20 noiembrie 2013, prin fax, s-au depus la dosar note scrise din partea reclamantului intimat, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului și respingerea contestației împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, arătând în motivare că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 lit. b Codul muncii și, modificând condițiile pentru suspendare prevăzute în textul legal, a statuat că acestea trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, arată că s-a admis contestația și sub aspectul că în codul muncii nu sunt prevăzute cazurile pentru care se poate contesta decizia de suspendare, fapt pentru care consideră că se poate face contestație pentru ca instanța să verifice și să constate dacă condițiile prevăzute de art. 52 Codul muncii sunt întrunite, în situația de față dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrată la organele de cercetare penală competente, relevantă fiind data anterioară formulării plângerii penale față de cea a emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1969/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA B., reprezentată de S. de T. F. de C.
C. și, în consecință s-a anulat Decizia nr. S4/24 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de pârâtă.
S-a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei, fiind obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată, de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul este salariatul pârâtei și, începând anul 1993 până la data de_ a deținut funcția de conductor tren la Stația cf. B. Nord.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă din data de_, s-a modificat felul muncii respectiv prin acordul intervenit între angajator și salariat, reclamantul a fost încadrat pe postul de muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite.
Acest act adițional a fost încheiat între părți, urmare a faptului că în dosarul de urmărire penală nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov reclamantul era cercetat pentru săvârșirea de fapte penale, în legătură cu serviciu, în perioada 2011-2012, fiind începută urmărirea penală față de acesta pentru fapte de corupție, fapte săvârșite în legătură cu funcția deținută aceea de conductor de tren și față de reclamant s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și totodată s- a stabilit și obligația de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta și anume aceea de conducător de tren, reclamantul fiind, astfel, în imposibilitatea de a ocupa în continuare funcția de conductor de tren.
S-a reținut de tribunal că sesizarea inițială a organului de urmărire penală nu a fost efectuată de către angajator, angajatorul formulând plângere penală, ulterior la data de 15 martie 2013, după ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a adus la cunoștința pârâtei faptul că reclamantul ar fi săvârșit fapte penale prin care i s-ar fi adus un prejudiciu și pârâtei și potrivit art. 221 alin. 4 C.pr.penală, text legal care stabilește imperativ obligația unității de a sesiza organul de urmărire penală despre săvârșirea faptelor de care a luat cunoștință și să se constituie parte civilă, astfel că pârâta a formulat plângere penală împotriva a 29 de salariați printre care și reclamantul, plângere penală înregistrată la sucursala C. sub numerele 159-188, iar reclamantul fiind la poziția 24 din plângere, numărul de înregistrare a plângerii în privința lui este 182 și a fost depusă la dosarul penal nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, așa cum reiese din ordonanța emisă de procuror în acest dosar la data de_ .
Ulterior, printr-un alt act adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de_, prin acordul părților, s-a stabilit ca reclamantul să ocupe, funcția de manevrant de vagoane la stația B. Nord, începând cu data de_ și până la data rămânerii definitive a hotărârii penale care se va pronunța în dosarul penal nr. 520/P/2011.
După ce, la data de_ angajatorul a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit parte civilă, inclusiv împotriva reclamantului, pentru aceleași fapte de corupție, pretins săvârșite în calitate de conductor de tren, prin decizia nr. S4/24 din 18 martie 2013, în temeiul art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii pârâta a dispus suspendarea contractului individual de
muncă al reclamantului începând cu data de_, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești,
arătându-se că împotriva reclamantului angajatorul a formulat plângere penală înregistrată la angajator sub nr. 182/2013 și depusă în dosarul penal nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
În cuprinsul actului contestat se menționează că, la emiterea acestuia, s-au avut în vedere: adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție; plângerea penală nr. 182 formulată împotriva salariatului reclamant, pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de
infracțiuni.
Potrivit art. 52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești iar conform alin.2 al aceluiași articol în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, mențiune care a fost făcută și în decizia de suspendare la articolul 3 al dispozitivului acesteia.
Prin urmare, în articolul 52 alin.2 litera b sunt prevăzute două situații care pot determina angajatorul să suspende contractul individual de muncă, respectiv, cea în care angajatorul a formulat plângere penală față de salariat pentru săvârșirea de către acesta a unor fapte penale incompatibile cu funcția deținută și a doua
ipoteză, cea în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, situație în care urmărirea penală a fost efectuată la sesizarea unui terț (deci nu angajatorul) sau din oficiu.
Prin decizia de suspendare a contractului individual de muncă contestată de reclamant, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului ca urmare a formulării de către pârâta-angajator a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, suspendare care durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Decizia de suspendate din prezenta cauză poate fi analizată de tribunalul dosar sub aspectul îndeplinirii condițiile de legalitate, respectiv cele prevăzute de art. 52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii pentru a putea fi luată, respectiv: 1. la data suspendării să fi existat formulată de angajator împotriva salariatului o plângere penală; 2. plângerea penală să fi fost formulată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
În ce privește prima condiție, tribunalul a constatat că, la data suspendării contractului individual de muncă, 18 martie 2013, față de reclamant era formulată o plângere penală, plângere care a fost formulată de angajator la data de 15 martie 2013, așa că această condiție a fost îndeplinită.
Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de art.52 alin.1 litera "b"; Codul muncii, tribunalul a reținut că această cerință nu este îndeplinită în speță, respectiv faptele pentru care angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului nu sunt fapte incompatibile cu funcția deținută.
Așa cum anterior s-a arătat, la data sesizării inițiale a organului de urmărire penală, cu privire la săvârșirea de către reclamant a faptelor pentru care acesta este cercetat în dosarul nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, respectiv anul 2011, reclamantul ocupa funcția de conductor șef de tren și faptele săvârșite de reclamant au fost săvârșite în exercitarea acestei funcții și cu
privire la această funcție s-a stabilit, în dosarul de urmărire penală, obligația pentru reclamant de a nu o mai exercita.
Tocmai acesta a fost motivul pentru care s-a încheiat primul act adițional la contractul individual de muncă, prin care s-a schimbat funcția deținută și, apoi, s-a încheiat cel de-al doilea act adițional, urmare a căruia reclamantul a ocupat postul de manevrant de vagoane până la rămânerea definitivă la hotărârii penale.
Aceasta este funcția din care a fost suspendat reclamantul prin decizia contestată.
Din fișa postului acestei funcții aflată în copie la dosar fila 22 nu reiese că există vreo incompatibilitate între faptele pentru care este cercetat reclamantul și pentru care, în timpul urmăririi penale efectuate urmare a unei sesizări din anul 2011, a formulat plângere penală și angajatorul, conform art. 221 alin. 4 C.pr.penal și funcția de manevrant de vagoane, funcție care presupune asigurarea manevrării garniturilor trenurilor de călători în grupa tehnică a stației.
Faptele de corupție imputate reclamantului sunt în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu pe care reclamantul le-a avut anterior începerii urmăriri penale și pe care acesta nu le mai exercita la data suspendării .
Că faptele presupus săvârșite de reclamant pentru care s-a început urmărirea penală față de acesta și pentru care a formulat plângere penală și angajatorul nu sunt incompatibile cu funcția de manevrant de vagoane rezultă și din faptul că angajatorul a fost cel care a propus reclamantului ocuparea postului de muncitor necalificat și apoi a celui de manevrant de vagoane, în condițiile în care avea cunoștință că reclamantul este cercetat penal pentru fapte care au legătură cu exercitarea funcției de conductor de tren.
Prin urmare însuși angajatorul a apreciat că faptele săvârșite de reclamant pentru care este urmărit penal, nu sunt fapte incompatibile cu posturile oferite succesiv salariatului.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art. 52 alin.1 litera "b"; teza I din Codul muncii, care permit angajatorului să dispună suspendarea contractului individual de muncă, decizia contestată de reclamant s-a luat cu încălcarea acestor dispoziții legale.
În baza art. 453 din C.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța atașată la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; SA B., reprezentată de S. de T. F. de C. C.
, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației.
În motivare se arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 52 din C.muncii, în sensul că, modificând condițiile pentru suspendare prevăzute de textul legal, a statuând ca acestea trebuie întrunite cumulativ.
În aprecierea pârâtei din conținutul art. 52 lit. b C.muncii nu rezultă existența cerinței de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute, ci acesta prevede 2 cazuri distincte în care suspendarea CIM se poate face unilateral de către angajator.
Codul Muncii nu prevede o îngrădire a prerogativelor angajatorului cu privire la suspendarea CIM a salariatului în sensul celor statuate de către instanța de fond, ci conferă acestuia posibilitatea (rămânând la latitudinea angajatorului) de a formula plângere penala și totodată de a suspenda CIM în aceasta situație.
De asemenea, nu exista nicio prevedere care să arate în ce condiții limitative angajatorul poate sa suspende CIM a salariaților împotriva cărora a formulat plângere penala, raportat la tipul faptei penale, datei săvârșirii faptei penale sau a funcției care a deținut-o anterior sau o deține în momentul formulării plângerii
penale. O asemenea prevedere, însă, este prevăzută în Codul Penal și este opozabilă învinuitului căruia îi este interzis în mod expres (în conținutul ordonanței) de a desfășura activitatea în funcția în exercitarea căreia a comis faptele, acesta fiind obligat să o respecte, nerespectarea acestei interdicții putând atrage sancțiuni specifice prevăzute de către Codul Penal în sarcina învinuitului care o încalcă.
Intimatul M. T., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea apelului
apelului ca nefondat și păstrarea în totalitate a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că apelul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile formulate de pârâtă se referă la interpretarea greșită dată de prima
instanță prevederilor art. 52 lit. b din C.muncii sub aspectul cerințelor ce trebuie a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea contractului individual de muncă.
Contrar celor susținute de apelantă, Curtea apreciază că prima instanță a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. b din C.muncii, reținând că cerința existenței incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute trebuie să fie actuală cu momentul suspendării.
Potrivit art. 52 alin. 1 lit. b "contractul de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii";.
Rezultă, neîndoielnic din dispozițiile legale arătate că legiuitorul a reglementat posibilitatea suspendării contractului individual de muncă al salariatului în două situații: când a formulat plângere penală împotriva salariatului și când acesta a fost trimis în judecată, în ambele situații pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
Prin folosirea conjuncției "sau"; între cele două ipoteze, legiuitorul a înțeles să subsumeze ambelor, cerința ca faptele să fie incompatibile cu funcția deținută.
Interpretat rațional textul art. 52 alin. 1 lit. b semnifică îndreptățirea angajatorului: de a formula plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale, neavând legătură cu munca acestuia, caz în care nu îl poate suspenda din muncă pe salariatul în cauză sau de a formula plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale care au legătură cu munca acestuia, ceea ce implică deținerea unei asemenea funcții, caz în care îl poate suspenda din această funcție.
În cauză reclamantului i-a fost suspendat contractul de muncă pentru formularea unei plângeri penale împotriva sa de către pârâtă înregistrată sub nr. 182/_ pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. 1 cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. 1 și 2 cod penal raportat la art. 17 alin. 1 lit. b și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
La data emiterii deciziei de suspendare respectiv la data de _ , reclamantul îndeplinea funcția de manevrant de vagoane, potrivit Actului adițional nr. 1203/_ , la contractul individual de muncă, care îi schimbase felul muncii avută anterior aceea de conductor tren.
Curtea constată că plângerea penală a pârâtei a fost făcută în contextul în care era începută urmărirea penală împotriva reclamantului și a altor persoane fiind întocmit dosarul penal nr. 520/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor arătate, în legătură cu fapte săvârșite de reclamant în calitate de conductor tren, fapt necontestat în cauză, ba chiar confirmat de pârâtă prin motivele de recurs unde apreciază că suspendarea contractului de muncă operează atunci când
plângerea penală este formulată și pentru fapte ce nu au legătură cu munca salariatului.
Măsura suspendării în cazul art. 52 lit. b din C.muncii se justifică pe pierderea încrederii angajatorului față de salariatul care, în exercitarea anumitor atribuții, a săvârșit fapte penale și astfel consideră că se impune a se dispensa temporar de serviciile acestuia în exercițiul acestor atribuții, pentru a nu-i fi afectată buna organizare a activității în zona activităților unde salariatul a săvârșit faptele penale. Această rațiune a textului nu subzistă și în situația săvârșirea unor alte fapte decât cele în legătură cu funcția deținută.
În raport de cele arătate susținerile pârâtei sunt neîntemeiate, interpretarea dată de către prima instanță art. 52 alin. 1 lit. b din C.muncii fiind neconformă cu intenția legiuitorului, iar susținerea că nu există prevederi în Codul muncii care să stabilească condițiile limitative în care angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă este contrară realității dispozițiilor art. 52 din C.muncii.
În ce privește aspectul din motivele de recurs, referitor la rațiunea contestației împotriva deciziei de suspendare care ar consta doar în verificarea de către instanță a formulării plângerii penale împotriva salariatului, el nu poate fi reținut.
Restrângerea controlului instanței doar la aspectul formal arătat nu rezultă din dispozițiile codului muncii. Dimpotrivă plenitudinea de competență a instanței în soluționarea conflictelor de muncă este recunoscută de dispozițiile art. 266 și urm. din acest cod.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.
480 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat cu consecința păstrării hotărârii atacate.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatului M. T. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C.
"C. C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C., cu sediul în C. -N.
, P. A. I., nr.17, județul C. împotriva Sentinței civile nr. 1969/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează. Obligă apelanta să plătească intimatului M. T. CNP 1., domiciliat în B., U., nr. 247, județul B. -Năsăud, suma de 500 lei,
cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATOR
C. M. I. -R. M.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. R. -I.
GREFIER
G. C.
