Decizia civilă nr. 1241/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1241/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC C. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 5833 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ *, privind și pe reclamantul intimat F. T.
, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. Ielciu Doina și reprezentanta reclamantului intimat, av. Tomoaia L., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și arată că susține excepția nulității recursului, sub aspectul nelegalității, respectiv a faptului că recursul nu este motivat în drept.
Reprezentanta pârâtei recurentă, față de excepția invocată, solicită respingerea acesteia, având în vedere că raportat la prevederile art. 3041C.pr.civ. instanța este investită să analizeze toate aspectele invocate în motivele de recurs.
Curtea, după deliberare, constatând că argumentele enumerate în motivele de recurs permit încadrarea acestora în prevederile art. 3041C.pr.civ. respinge excepția invocată.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar înscrisuri în probațiune, respectiv: Hotărârea Adunării Generale a Asociaților, convocator, anexa la convocator, răspuns și două adrese pentru a dovedi starea de fapt. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, pe care îl comunică și reprezentantei pârâtei recurente și nota de cheltuieli privind cheltuielile ocazionate cu prezenta cauză, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, pe care le susține și oral, arătând în esență că nici unul dintre aspectele privitoare la plângerea penală nu a fost motivat în considerentele hotărârii de către instanța de fond, nu au fost dezbătute și nu au fost analizate și nu există nici o apreciere a instanței de fond asupra acestor aspecte. Reclamantul intimat a solicitat printr-o adresă suspendarea obligației de a preda documentele societății. La data de_ s-a formulat plângerea penală prin care au fost sesizate fapte prevăzute de Legea nr. 31/1990, arătând că nu se putea efectua o cercetare disciplinară în paralel cu cercetarea penală, având în vedere că exista identitate de fapte. Prin raportul de expertiză contabilă s-a răspuns solicitării privind modalitatea îndeplinirii obligațiilor de serviciu. Angajatorul a depus toate diligențele, încercând să intre în posesia actelor contabile, a făcut demersuri pentru a identifica exact situația existentă în societate, iar până la formularea plângerii penale în urma verificărilor s-a constatat că reclamantul desfășura o activitate dublă, în paralel și cu o altă societate, astfel că s-a încercat preluarea societății de către noua conducere și stabilirea situației existente.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând că pe durata cercetării penale s-a emis o decizie de suspendare a contractului individual de muncă. Actele depuse astăzi la dosar se referă la calitatea de administrator a reclamantului nu la cea de angajat. Raportul de expertiză depus la dosar a fost întocmit mult ulterior termenului în care trebuia efectuată cercetarea disciplinară. Măsura suspendării contractului de muncă a fost una abuzivă, nu a fost reală și efectivă, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Solicită cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli depusă la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra cererii de recurs de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.4820/84/_ pe rolul Tribunalului Sălaj, contestatorul F. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. "C. "; S.R.L. Z., constatarea nulității deciziei nr. 64/_ și a deciziei nr. 62/_ emise de pârâtă, ca fiind lipsite de obiect și abuzive; obligarea pârâtei la repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare; obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu contravaloarea salariului și celorlalte drepturi, de care ar fi beneficiat, în calitate de salariat al societății, pe perioada cuprinsă între data de_ și până la data reluării activității; obligarea pârâtei la plata de daune morale, echivalente valoric cu suma salariilor de la data suspendării și până la data reluării activității și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că a fost suspendat din funcție în mod abuziv, fiind privat de dreptul la muncă și de retribuția pe care ar fi încasat-o în această perioadă.
Intimata S.C. C. S.R.L. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere și ca nefondate a celorlalte capete de cerere, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, motivat
de faptul că nu a fost încălcată nici o normă juridică de interes general, iar suspendarea contestatorului a fost dispusă pe durata cercetării disciplinare.
Prin sentința civilă nr. 6538/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj
, s-a respins ca tardiv introdusă contestația formulată de contestatorul F. T. împotriva deciziei de suspendare nr. 64 din_ și a deciziei nr.62 din_ emise de către intimata S.C. C. S.R.L. Z. .
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În prezenta cauză contestatorul atacă actele emise de către intimata S.C.
C. S.R.L. la data de 4 iulie 2011 și întrucât contestația a fost depusă la data de 29 septembrie 2011, a fost depășit termenul legal de 45 zile stipulat de Codul muncii, contestația fiind tardiv introdusă.
Dat fiind faptul că în privința primului capăt de cerere contestația este tardiv introdusă, iar celelalte capete de cerere sunt accesorii primului capăt de cerere, acțiunea în integralitatea ei a fost respinsă ca tardiv introdusă.
În baza art. 274 Cod.proc.civilă, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. T., iar Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.1630/_, a admis recursul, a casat în tot sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de_, Tribunalul Sălaj a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii cu privire la întreaga acțiune formulată de către reclamant.
Această excepție a fost pusă în discuția părților, contestatorul, prin reprezentantul său, precizând că a formulat contestația în luna septembrie 2011,
întrucât în perioada suspendării contractului de muncă nu a fost efectuată cercetarea sa disciplinară, considerând astfel că deciziile au fost contestate în termen legal, la data de_ . Acesta este și motivul pentru care contestatorul- recurent apreciază deciziile contestate în cauză ca fiind lipsite de obiect.
Față de excepția invocată, intimata a considerat că aceasta este întemeiată, întrucât termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a născut în cauză la data de_ .
Curtea a constatat că prima instanță a soluționat în mod greșit acțiunea formulată de către contestator, în integralitatea ei, pe excepția tardivității introducerii contestației, fără ca, în prealabil, să clarifice obiectul și cauza pricinii.
Astfel, cu toate că reclamantul a investit instanța cu cererea privind constatarea nulității deciziei nr. 64/_ și a deciziei nr. 62/_ emise de către pârâtă, ceea ce presupunea invocarea unor cauze de nulitate anterioare sau concomitente emiterii actului, respectiv a actului de suspendare a contractului individual de muncă și a celui de numire a comisiei de cercetare disciplinară, din motivarea acestor petite și chiar din precizările formulate în ședința publică din data de_, pare să rezulte că reclamantul a înțeles să critice aceste acte ale angajatorului sub aspectul nelegalității menținerii acestei măsuri, peste termenul în care angajatorul avea obligația de a efectua cercetarea disciplinară, situație ce a afectat în mod esențial drepturile sale.
Practic, acesta este motivul pentru care recurentul se pare că apreciază ca fiind lipsită de obiect nu decizia de suspendare în sine, ci măsura suspendării
contractului său de muncă, pornind de la susținerile acestuia potrivit cărora în termenul de 60 de zile prevăzut în decizia nr.62/_ (care oricum depășește cu mult termenul de 30 de zile, în care angajatorul, potrivit art.252 alin.1 din Codul muncii republicat, trebuia să dispună aplicarea unei sancțiuni disciplinare), nu a fost efectuat niciun act de cercetare disciplinară.
S-a constata că se impune astfel clarificarea de către prima instanță a obiectului și cauzei contestației ce privește suspendarea contractului recurentului în temeiul disp.art.52 alin.1 lit.a) din Codul muncii, măsură dispusă în temeiul deciziei nr.64/_ .
Astfel, termenul de prescripție al dreptului la acțiune în ceea ce privește acest capăt de cerere, respectiv momentul la care s-a născut dreptul la acțiune al contestatorului trebuie apreciat în raport de aceste clarificări, cu atât mai mult cu cât chiar la termenul de judecată din data de_, reclamantul, prin reprezentant, a considerat că doar la data la care termenul legal pentru efectuarea cercetării disciplinare a expirat, fără a fi efectuat niciun act în acest sens de către angajator, a decis să se adreseze instanței pentru proteguirea drepturilor sale de salariat.
De altfel, s-a reținut că această poziție rezultă și din cererea recurentului înregistrată sub nr.1340/_ la societatea intimată, în care consideră măsura suspendării contractului său de muncă ca fiind abuzivă întrucât angajatorul nu a emis nicio decizie în formă scrisă de sancționare disciplinară în cele 30 de zile calendaristice scurse de la suspendarea sa din funcție, astfel încât este
îndreptățit la repunerea sa în drepturile ce i se cuvin în calitate de salariat.
Mai mult, în ceea ce privește decizia nr.62/_, prin care a fost constituită de către angajator comisia de cercetare disciplinară, s-a reținut că aceasta nu poate fi calificată ca fiind o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, suspendarea, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă, pentru a fi aplicabil în cauză termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 lit.a) din Codul muncii republicat, sau cel de 45 de zile prevăzut de art.211 alin.1 lit.a din Legea dialogului social nr.62/2011, această decizie putând fi cenzurată de către instanța de jurisdicție a muncii doar odată cu verificarea legalității și temeiniciei unei eventuale decizii de sancționare disciplinară aplicate angajatului.
Prin urmare, instanța de control judiciar a reținut că, trecând peste susținerile recurentului privind contradicțiile existente în motivarea primei instanțe privind temeiul juridic pe care aceasta și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii ca fiind tardiv introdusă, respectiv art.268 alin.1 lit.a) din Codul muncii republicat sau art.211 alin.1 lit.a din Legea dialogului social nr.62/2011, precum și peste acest paralelism legislativ care încalcă disp.art.disp.art.16 alin.1 și 2 și art.17 din Legea nr.24/2000, republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă, în privința contestației formulate împotriva deciziei nr.62/2011, în mod greșit tribunalul a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune al contestatorului.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul Sălaj sub nr. _
*.
Prin precizările efectuate, reclamantul a solicitat admiterea contestației și
constatarea netemeiniciei măsurii suspendării contractului de muncă, aceasta fiind abuzivă, în condițiile în care pe perioada suspendării nu s-a făcut cercetarea disciplinară.
Drept consecință, s-a invocat că decizia de suspendare nr. 64/_ este nelegală, netemeinică și abuzivă și de asemenea, și măsura numirii Comisiei de disciplină, prin decizia nr. 62/_, este nelegală și netemeinică.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare, obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu contravaloarea salariului și celorlalte drepturi, de care ar fi beneficiat reclamantul, în calitate de salariat al societății, pe perioada cuprinsă între data de_ și până la data reluării activității și obligarea pârâtei la plata de daune morale, echivalente valoric cu suma salariilor de la data suspendării și până la data reluării activității, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziilor de suspendare nr.64/_ și nr.62/_ ca fiind legal emise arătând că reclamantul a avut calitatea de acționar al societății și între asociați a intervenit o neînțelegere, iar în momentul în care în cadrul societății s-a făcut o analiză contabilă s-a constatat că există elemente de fraudă comise de reclamant alături de alte persoane din cadrul societății.
De asemenea, pârâta a susținut că din comisia de disciplină nu a fost formată din angajații societății deoarece nimeni din această societate nu putea face parte din această comisie.
Prin sentința civilă nr. 5833 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ *
, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul F. T. și în consecință s-a constatat nelegalitatea măsurii de suspendare a contractului individual de muncă, s-a anulat decizia nr.64/_ emisă de pârâta S.C. "C. S.R.L. Z. și a fost obligată pârâta la repunerea reclamantului în situația anterioară pentru perioada_ -_ și la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat în această perioadă.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind anularea deciziei nr.62/_ emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta și la plata sumei de 6.600 lei, cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Examinând acțiunea prin prisma motivației expusă de reclamant, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței, s-a constatat că acțiunea este întemeiată parțial, pentru următoarele considerente:
Din contractul individual de muncă rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei în funcția de director comercial, cu un salariu de 5.000 lei lunar, având totodată și calitatea de asociat la societatea pârâtă.
Prin decizia nr.64/_, pârâta a decis suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul pe durata efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Prin decizia nr. 62/_ emisă de pârâtă a fost constituită de către angajator comisia de cercetare disciplinară.
Prima instanță a reținut că pentru procedura cercetării disciplinare prealabile pârâta a numit o comisie de cercetare disciplinară și a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește constituirea unei comisii disciplinare, acesta nu este un motiv de suspendare de drept a contractului individual de muncă (art.50 Codul muncii), măsura fiind o opțiune a angajatorului deoarece art. 52 alin. (2) din Codul muncii prevede faptul că, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile.
După cum se poate observa din cuprinsul deciziei nr. 64/_, începând cu aceeași dată s-a decis suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.52 alin.1 lit. a din Legea nr. 53/2003.
Această decizie a fost semnată de către reclamant "de luare la cunoștință"; la aceeași dată, respectiv_ .
S-a mai reținut că măsura suspendării contractului de muncă în baza dispozițiilor art.52 din Codul muncii, este condiționată sine-qua-non de îndeplinirea de către angajator a obligației prevăzute la lit. a) a aceluiași articol, respectiv aceea de efectuare a cercetării disciplinare a salariatului.
Tribunalul a constatat că în cauză rezultă în mod cert că măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului a fost luată cu titlu de sancțiune împotriva angajatului, constituind un abuz de drept sancționat de lege și nu o măsură asiguratorie luată de către angajator în vederea protejării intereselor sale.
Instanța a reținut că cercetarea disciplinară a salariatului nu a avut loc și se impune admiterea contestației și constatarea nulității deciziei nr. 64/_, aceasta fiind netemeinica și în contradicție cu prevederile legale în vigoare.
Drept consecință a constatării nulității deciziei nr. 64/_, prima instanță a reținut că se impune aplicarea dispozițiilor art.52 alin.2 Codul muncii, și anume obligarea pârâtei la repunerea în situația anterioară a reclamantului pentru perioada_ (data emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului) -_, și la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat în aceasta perioadă.
Instanța de fond a mai reținut că reclamantul a susținut că prin atitudinea culpabilă a pârâtei a suferit un prejudiciu moral datorită diminuării veniturilor, aspecte care însă nu au fost dovedite.
Astfel, se arată că nu s-a făcut dovada lezării imaginii reclamantului, nefiind dovedit un prejudiciu real și concret suferit de reclamant, dincolo de aprecierile personale cu privire la sine și la familie și, în consecință, s-a constatat ca fiind nefondată cererea acestuia privind obligarea societății pârâte la plata daunelor morale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 62/_ emisă de pârâtă, prin care a fost constituită de către angajator comisia de cercetare disciplinară, s-a constatat că aceasta nu poate fi calificată ca fiind o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, suspendarea, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă, pentru a fi aplicabil în cauză termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 lit. a) din Codul muncii republicat, sau cel de 45 de zile prevăzut de art.211 alin.1 lit. a din Legea dialogului social nr. 62/2011, această decizie putând fi cenzurată de către instanța de jurisdicție a muncii doar odată cu verificarea legalității și temeiniciei unei eventuale decizii de sancționare disciplinară aplicate angajatului.
În consecință, a fost respins acest capăt de cerere ca fiind nefundat.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C.";C. "; S.R.L. Z. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Recurenta consideră că motivarea instanței este lacunară și superficială,
neputând reprezenta o analiza pertinenta și completa a susținerilor ambelor părți.
S-a mai arătat că lipsa analizei apărărilor pârâtei reprezintă o lipsa a unei reale judecați asupra cauzei în totalitatea ei, soluția fiind în realitate doar o invocare și redare a unor texte legale.
Recurenta susține că, prin apărările formulate pe parcursul procesului și totodată prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, a arătat instanței motivele pentru care angajatorul a fost în imposibilitate obiectivă de a efectua cercetarea disciplinară.
Se mai invocă faptul că măsura sancționării disciplinare nu ar putea fi dispusa înainte de stabilirea vinovăției salariatului prin hotărârea judecătoreasca definitivă dată de instanța penală. Astfel, se invocă principiul penalul ține în loc disciplinarul.
În practica judiciara s-a decis ca, o data declanșata răspunderea penala, nu este posibil cumulul de răspunderi simultan, ci doar subsecvent, condiționat, angajatorul având posibilitatea de a-l suspenda din funcție pe angajat, pe parcursul procesului penal.
Se arată astfel că, abia după finalizarea procesului penal, ca urmare a stabilirii în mod definitiva vinovăției salariatului, angajatorul ar avea dreptul să aplice, prin cumul, răspunderea disciplinara prin desfacerea contractului individual de munca printr-o decizie legala și temeinica.
Totodată, în literatura de specialitate s-a apreciat că între cele doua forme de răspundere juridica exista o relație de intercondiționare, subsecventa și derivata, astfel ca răspunderea penala odată declanșata, produce o sistare a disciplinarului, angajatorul neputând desfășura cercetarea disciplinara prealabila și nici emiterea decizie de sancționare disciplinara, aspect datorat deosebirii graduale dintre cele doua sub aspectul periculozității lor sociale. Ca o consecința a suspendării procedurii disciplinare, are loc suspendarea sau întreruperea curgerii prescripției cu privire la termenul de 30 de zile și de 6 luni prevăzute de art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, înlăuntrul cărora decizia de sancționare trebuie emisa.
Mai invocă recurenta faptul că, având în vedere că a constatat posibile fapte cu caracter penal săvârșite de reclamant, așa cum rezulta și din plângerea penala formulata și totodată din raportul de expertiza contabila întocmit de expert Cacaina V. și depus la dosarul cauzei, comisia de disciplina a fost în imposibilitatea obiectiva de a emite o decizie disciplinara, nefiind în competentele acesteia să aplice vreo sancțiune, de orice fel, pentru săvârșirea unor fapte cu caracter penal.
Se mai arată că plangerea penala formulata este direct legata de încălcarea obligațiilor de serviciu ale reclamantului, motiv pentru care s-a și dispus de către angajator suspendarea contractului de munca al acestuia pe motivul prevăzut la art. 52 lit.b, până la rămânerea definitiva și irevocabila a hotărârii judecătorești.
Astfel, prin decizia nr.2131/_ s-a dispus suspendarea contractului de muncă a dl. F. T. în temeiul art. 55 alin. 1 lit. b din Codul muncii, începând cu data de_ .
Se mai arată că reclamantul a contestat decizia nr. 2133/_, iar litigiul a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat definitiv și irevocabil de către Curtea de A. C., prin respingerea contestației.
Recurenta mai susține că angajatorul nu poate fi acuzat de pasivitate și de acte abuzive, atâta timp cat a formulat plângerea penală depusă la dosarul cauzei, a realizat un amplu raport de expertiza contabila deopotrivă depus la dosarul cauzei, care are ca obiective tocmai analiza activității reclamantului, alături de celelalte persoane cu funcții de conducere. Concluziile acestui raport sunt în sensul constatării unor grave abateri ale reclamantului, care a creat grave prejudicii societății.
Se apreciază însă că, doar după finalizarea cercetării penale a faptelor reclamantului, se va putea finaliza și cercetarea disciplinara și se va constata
daca reclamantul este vinovat sau nu săvârșirea faptelor enumerate în plângere, fapte incompatibile cu funcția deținută.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul F. T., a invocat nulitatea recursului, considerând că acesta nu a fost motivat în drept, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Excepția nulității recursului a fost respinsă, având în vedere că hotărârii recurate în prezenta cauză îi sunt aplicabile disp.art. art.3041Cod.proc civilă.
Analizând recursul formulat de pârâta S.C. "C. "; S.R.L. Z., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în temeiul disp.art.3041Cod.proc civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a anulat decizia nr.64/_, prin care s-a
dispus suspendarea contractului individual al reclamantului " pe întreaga durată
a efectuării cercetării disciplinare prealabile";, în temeiul art.52 alin.1 lit.a) din
Codul muncii
, motivarea sentinței recurate fiind corespunzătoare, impunându-se doar efectuarea unor nuanțări ale acesteia.
Astfel,disp.art.52 alin.1 lit.a) din Codul muncii prevăd că, poate fi suspendat
din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în cond iț iile leg ii.
În situația acestui caz de suspendare facultativă, efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile "în condițiile legii";, presupune raportarea la disp.art.251 alin.1 din Codul muncii republicat și, implicit, la disp.art.247 din același cod.
Astfel, ef ectu are a une i cerce tăr i d isc ipl in are pre al ab ile a unu i s al ar iat presupune în mod necesar ca angajatorul s ău s ă cons tate că acesta a s ăv ârș it o abatere d isc ipl in ar ă, în truc ât, d ispoz iț iil e art.247 alin.1 din Codul muncii,
prev ăd c ă angajato rul dispune de pre rogativă disciplinară , având dreptul de
a apl ic a, po tr iv it le g ii, s ancț iun i d isc ip l in are ang ajaț ilor s ăi ori de câte ori
constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară .
Prin ur mare, în l ips a cons tatăr ii une i ab ater i d isc ipl in are, nu ex is tă n ic i
prerog ativ ă d isc ipl in ar ă a ang ajatorulu i, n ic i cerce tare d isc ipl in ar ă a ab ater ii.
Astfel cu m în mod c orec t a argu men tat ș i recuren ta, pen alul în tr -adev ăr se
cons ider ă c ă ț ine în loc d isc ipl in arul, or i susț inere a soc ie tăț ii în sensul că po tr iv it
aces tu i pr inc ip iu, od ată ce a f or mul at pl ângere pen al ă trebu ie s ă aș tep te mai în tâi
soluț ion are a aces tu i proces, deno tă c ă,de f ap t, ace as ta nu cu no aș te n ic i în prezen t
d ac ă recl aman tul -in timat a s ăv ârș it o ab atere d isc ipl in ar ă.
Ap ăr ăr ile aces te ia în sensul c ă nu a pu tu t ef ectu a ac te concre te de cerce tare
d isc ipl in ar ă a s al ar iatulu i în truc ât a f ormu l at pl ângere pen al ă ș i trebu ia s ă aș te p te
în aces t c adru s tab il ire a, pr in ho tăr âre a def in itiv ă a ins tanțe i pen ale, a f ap te i, a
f ăptu itorulu i ș i a v in ov ăț ie i aces tu ia, nu po t dec ât s ă conf ir me leg al itate a ho tăr âr ii
pr ime i ins tanțe, c are a anul at dec iz ia de sus pend are a con tr ac tulu i de munc ă al
reclamantului.
As tf el, ang ajatorul, d in mo men t ce apre c iaz ă c ă do ar ins tan ț a pen al ă po ate
s tab il i ex is tenț a f ap telor il ic ite, ce cons titu ie deopo tr iv ă f ap te pen ale, c ât ș i ab ater i
d isc ipl in are, ș i c ă aș te ap tă ș i în preze n t stabilirea acestora în procesul penal,
înse amn ă c ă a d is pus ș i a menț inu t î n mod neleg al s tar e a de suspend are a
con tr ac tulu i de munc ă al recl aman tulu i, p ân ă l a d ata c ând a e mis o nou ă dec iz ie
de suspend are a ac elu iaș i con tr ac t în te me iul d isp. art.52 lit.b din Codul muncii,respectiv,decizia nr. 2133/_ .
Angajatorul, formulând o sesizare penală privind săvârșirea unei fapte pe care o consideră deopotrivă infracțiune și abatere disciplinară, are într-adevăr posibilitatea de a suspenda contractul angajatului pe perioada în care se efectuează cercetările penale, dar în temeiul disp.art.52 lit.b din Codul muncii,
fiind astfel protejat în situația în care apreciază că ar exista posibilitatea continuării activității ilicite de către salariat.
De altfel, se mai reți ne că, p rin decizia n r.24/2003, Curtea Constituțională
a stabilit că instituția suspendării contractului de munca în temeiul disp.art.52
lit.b din Codul muncii republicat (lit.c din Codul muncii în vigoare la data
pronunțării), reprezintă și o măsura de protecție a angajatu lui, al cărui contrac t
de munca nu poate fi desfăcut pana la rămânerea definitiva a hotăr ârii
judecătorești a instanței penale.
Angajatorul a făcut aplicația disp.art.52 lit.b) din Codul muncii republicat, emițând însă o asemenea decizie la data de_, după data introducerii de către salariat a acțiunii ce face obiectul prezentului conflict de muncă-la data de_ -, prin care acesta contesta prima decizie de suspendare a raporturilor sale de muncă.
Având în vedere faptul că actul cenzurat de către prima instanță sub aspectul legalității acestuia, este decizia nr.64/_, prin care s-a dispus suspendarea contractului reclamantului pe durata efectuării cercetării disciplinare prealabile, în temeiul art.52 alin.1 lit.a) din Codul muncii, precum și faptul că tocmai recurenta apreciază în cauză că, în realitate, nu putea efectua nicio cercetare disciplinară până la data pronunțării instanței penale, recunoscând implicit că nu erau întrunite condițiile ca raporturile de muncă ale reclamantului să fie menținute în stare de suspendare pe acest temei, se reține ca fiind corectă soluția primei instanțe
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. "C. "; S.R.L. Z. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului F. T. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, proporțional pretențiilor încuviințate reclamantului în cauză și apreciind asupra măsurii în care acestea au fost necesare și utile soluționării cauzei, pentru a putea fi puse în sarcina părții adverse.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. Z. împotriva sentinței civile nr. 5833 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ *, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului F. T. suma de
1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: P. R. a M. lena
