Sentința civilă nr. 1969/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr. 1969/F/2013
Ședința publică din data de 31 iulie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. R. - I., judecător GREFIER: E. M. -M.
Cu participarea asistenților judiciari
Z. L. P. S.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de reclamantul M. T. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA B., reprezentată de
S. DE T. F. DE C. C.
, având ca obiect anulare decizie suspendare a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Vlad Crina C. pentru reclamnat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care .
Tribunalul în temeiul disp.art. 223 NCPC constată că pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar procedura de citare este îndeplinită conform art. 160 NCPC.
In temeiul disp.art. 131 NCPC raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalul constată că este competent să soluționeze cauza.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., depune la dosar procesul- verbal nr.9/_ privind participarea la ședința de informare, precum și chitanța privind achitarea onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Tribunalul pune în discuția părții prezente estimarea duratei necesară pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 2 luni.
Tribunalul, în temeiul disp.art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 2 luni, având în vedere actele depuse la dosar de către părți, complexitatea cauzei, obiectul acțiunii.
Se constată că la data de_ pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. " SA B. reprezentată de S. de T. F. de C. C. a depus întâmpinare, care a fost comunicată reclamantei.
În temeiul art. 258 NCPC instanța încuviințează probele propuse de reclamantă prin acțiune și de pârâtă, prin întâmpinare, respectiv înscrisurile arătate în cuprinsul acestora.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., arată că nu are alte cereri de formulat.
Văzând că au fost administrate toate probele, instanța în temeiul disp.art. 244 NCPC declară închisă cercetarea procesului și fixează termen de judecată pentru dezbaterea fondului la acest termen de judecată.
În temeiul disp.art. 392 NCPC tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., solicită instanței admiterea contestației astfel cum a fost formulată în scris, a se dispune anularea deciziei de suspendare ca nelegală și netemeinică, a se dispune repunerea reclamantului în situația anterioară suspendării, a fi obligată pârâta la plata integrală a drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care a fost lipsit de la data suspendării și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, actualizate și indexate la data plății, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar. Invocă ca și practică
judiciară hotărârile pronunțate în dosarele civile nr._, nr._ și nr._ ale Tribunalului B. -Năsăud.
Potrivit disp.art. 394 NCPC instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul M. T. , în contradictoriu ci pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "SA, reprezentată în proces de S. DE T. F. DE C. C. , a solicitat anularea deciziei de suspendare S4/24 din_, ca nelegală si netemeinică; repunerea angajatului in situația anterioară suspendării și obligarea angajatorului la plata integrală a drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit de la data suspendării si până la data reluării efective a raporturilor de muncă, actualizate și indexate la data plății; cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat următoarele:
În fapt: de la data de_ . a lucrat in cadrul SNTFC-Regionala Brașov iar, din anul 1989 la Stația C. B. și din anul 1993 a deținut funcția de conductor de tren asigurând deservirea trenurilor de călători stabilite de conducerea Sucursalei a SNTFC
"C. C. ";SA,
În anul 2001 a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă, respectându-și toate obligațiile față de angajator, atât în ceea ce privește clauzele contractuale cat si in ceea ce privește Regulamentul de Ordine Interioară și fița postului.
Funcția de conductor de tren, conform fisei postului, presupunea și atribuții de gestionar(încasare c/v bilete de călătorie).
În vara anului 2012, împreună cu câteva sute de colegi din cadrul SNTFC, au fost audiați de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, in dosarul nr. 520/P/2011, având ca obiect infracțiuni de corupție.
Personal a avut inițial calitate de învinuit pentru infracțiunea de dare de mită in forma continuată și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție și față de el s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore și apoi s-a luat față de el măsura obligării de a nu părăsi țara.
După luarea acestei măsuri și care, în final, a fost revocata la data de_, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, angajatorul a luat măsuri drastice, disciplinare, pe care le enumeră mai jos, motivate de către acesta prin faptul ca împotriva sa s-a început urmărirea penală in dosarul mai sus indicat, pentru infracțiunile arătate anterior.
La data de_, a fost emis actul adițional la contractul individual de muncă prin care a fost schimbat din funcția de conductor de tren, care presupunea activități de gestiune, în aceea de "muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite";, ceea ce a constituit o retrogradare, de la salariul de 1109 lei a ajuns la un salariu de 749 lei și i s-a pus in vedere ca în situația in care nu va accepta acest post, contractul individual de munca va înceta, în condițiile în care este singur întreținător de familie.
Apoi, prin actul adițional din data de_ a fost numit șef manevră. În ultimul aliniat al acestui act adițional, se stipulează ca" prezentul act adițional la contractul individual de muncă rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 520/P/2011."!
Conform fisei postului a asigurat manevra la compunerea și descompunerea garniturilor trenurilor de călători, această funcție nu presupune sub nici o formă activitate de gestiune si nici măcar încasare de un leu si nu se intra in contact direct cu nici un călător ci doar cu un șef ierarhic superior - șef manevră.
Încrezător ca "șirul necazurilor " a luat sfârșit, și-a desfășurat si aceasta activitate in conformitate cu fișa postului, a asigurat manevra la compunerea si descompunerea garniturilor trenurilor. În speranța ca dosarul penal se va încheia cât de repede și se va
dovedi nevinovăția lui și va fi repus in drepturile sale, a activat in aceasta funcție până la data de_, când i s-a comunicat decizia de suspendare a contractului individual de muncă.
Prin decizia de suspendare, atacată, i se aduce la cunoștință faptul ca pârâta a primit de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov o adresă prin care a fost obligată sa se constituie parte vătămată și parte civilă și, urmare a acestei adrese, a înțeles să formuleze împotriva sa plângerea penala nr. 182, plângere despre care însă el nu are cunoștință. S-a decis unilateral în aceste condiții, suspendarea contractului său individual de muncă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești- art 1 din Decizie. Nu știe de existența vreunei trimiteri în judecată, nu există finalizata urmărirea penală..., urmând ca în situația în care se va constata ca este nevinovat, să-și reia activitatea anterioară.
Această decizie i se pare atât nelegală cât și netemeinică, neîndeplinind nici măcar condițiile esențiale de formă, pentru considerentele pe care le expune.
Se invocă temei legal care a stat la baza emiterii deciziei, prevederile art.52(l) lit. b din Legea 53/2003, pe care îl citează și din cuprinsul căruia rezultă că trebuie îndeplinite două condiții: existența unei plângeri penale împotriva salariatului formulată de angajator ori trimiterea în judecată a salariatului pentru fapte penale, in ambele ipoteze faptele sesizate sa-l facă pe salariat incompatibil cu funcția deținută. Din cuprinsul deciziei de suspendare, rezultă doar punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva salariatului iar nu si trimiterea în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută. Din nici un act pe care îl deține, nu rezultă că ar fi trimis in judecată până la momentul la care s-a emis decizia de suspendare.
Funcția deținută, la data suspendării, respectiv aceea de manevrant vagoane, nu care nici un moment vreo compatibilitate cu motivele pentru care este urmărit penal și tocmai de aceea apreciază decizia de suspendare ca fiind un act nelegal, care îi aduce grave prejudicii atât morale cât si materiale. Consideră ca dreptul la muncă si chiar la viață si sănătate îi sunt grav afectate. În condițiile in care in procesul penal sunt implicate câteva sute de salariați, probabil urmărirea penală se va prelungi pe o foarte lungă perioadă de timp iar faptul că, în cuprinsul deciziei de suspendare - în art. 3 se arată că în situația in care se va constata nevinovăția va fi repus in drepturi, nu este de natură a-l " liniști" in vreun anume fel, atâta timp cât pentru moment nu beneficiază de vreun loc de muncă și nu poate să-și întrețină corespunzător familia.
Mai apreciază ca după ce a fost retrogradat la meseria de manevrant vagoane, această suspendare nu se mai impunea, fiind una facultativă și nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz. Textul de lege invocat de către angajator prevede posibilitatea si nu obligativitatea de a i se suspenda contractual de muncă. Consideră că în ceea ce îl privește, din moment ce nu a deținut in ultima perioadă funcții de gestiune, ci a fost efectiv doar la manevra trenurilor, parata nu avea nici un motiv să-i suspende contractul de muncă, ci doar motivul subiectiv de a se " descotorosi" de angajați care au lucrat in sistem de peste 20 de ani . Date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale, nimic nu împiedica angajatorul să-și deruleze raporturile de muncă până la finalizarea cercetării judecătorești.
Un ultim aspect, este acela că decizia de suspendare nu respectă nici condițiile de formă, operând în acest caz nulitatea: pentru a putea fi supusă controlului judecătoresc decizia de suspendare trebuie să cuprindă existenta unor cauze de suspendare dintre cele prevăzute de lege, să precizeze temeiul legal al suspendării și să precizeze termenul în care decizia poate fi contestată si instanța competentă. Nulitatea deciziei pentru neînscrierea mențiunilor obligatorii a unei decizii de dreptul muncii, respectiv indicarea instanței competente si a termenului in care poate fi contestată operează potrivit dreptului comun in materie, dispozițiile art.268 pct.2 lit.e si f -Codul muncii, fiind aplicabile si in cazul deciziilor de suspendare a contractului de muncă. Faptul că angajatorul nu a indicat nici măcar termenul in care angajatul are dreptul la o contestație contravine principiului bunei credințe in cadrul raporturilor de muncă, consacrat de art. 8 alin.(l) din Codul muncii, angajatorul având obligația legală de a arăta termenul în care decizia de suspendare se poate ataca și instanța competentă.
În drept invocă art.268 pct.l lit.a Codul Muncii, art.451 NCPC.
Intimata,
S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "-SA, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță dar, prin
S. DE T. F. DE C. C. a formulat întâmpinare
(f. 46-47), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând în apărare următoarele:
Reclamantul își desfășura activitatea in funcția de conductor de tren iar, în perioada 2011-2012, fiind de serviciu, a săvârșit fapte penale în legătură cu serviciul, faptele penale fiind cercetate în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr.520/P/2011, în care au fost emise Ordonanțe prin care i se interzicea să "desfășoare activitatea în funcția in exercitarea căreia a comis faptele". Având in vedere aceasta interdicție, angajatorul nu putea să îl mențină pe salariat in funcția respectivă căci ar fi încălcat prevederile Legii nr.22/1969, drept pentru care au fost încheiate acte adiționale prin care reclamantul a fost de acord cu modificarea funcției, raportat la gradul de pregătire profesională.
În luna martie 2013 organul de urmărire penală a comunicat faptele pentru care acesta este cercetat penal, în vederea formulării plângerii penale împotriva salariatului, drept urmare la data de _ a fost înregistrată plângerea penala la Parchetul de pe lingă Tribunalul Brașov . Astfel in temeiul art.52 alin. 1 lit.b din Codul Muncii, la data de _ a fost emisă decizia de suspendare a contractului de muncă al contestatorului pentru faptele penale menționate în decizie, emisă in conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Codul Muncii nu incumba emitentului deciziei de suspendare obligativitatea redactării deciziei într-un mod/formă anume sau existența unor elemente minimale ale acesteia, in lipsa cărora decizia de suspendare ar fi lovită de nulitate, așa cum prevede in cazul deciziilor de concediere a salariatului ( art.76 Codul Muncii), sau a deciziilor de sancționare ( art.252 ). Raportat la încălcarea principiului bunei credințe in cadrul raporturilor de muncă, principiu prevăzut de art.8 din Codul Muncii, considera ca nu este aplicabil in speță, angajatorul a acționat in virtutea competentelor si prerogativelor conferite de către Codul Muncii, cu respectarea întocmai a prevederilor acestuia. Faptul ca în baza legii nr.22/1969 angajatorul a inițiat modificarea raportului de muncă, in urma cărora salariatului i-a fost modificata funcția, nu exclude posibilitatea legală ca atunci când sunt întrunite condițiile art.52 alin. 1 lit.b Codul Muncii acesta să suspende contractul de muncă ca urmare a formulării de către acesta a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale în legătura cu serviciul.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei și, începând anul 1993 până la data de_ a deținut funcția de conductor tren la Stația cf. B. Nord.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă din data de_ (f.8), s-a modificat felul muncii respectiv prin acordul intervenit între angajator și salariat, reclamantul a fost încadrat pe postul de muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite.
Acest act adițional a fost încheiat între părți, urmare a faptului că în dosarul de urmărire penală nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov reclamantul era cercetat pentru săvârșirea de fapte penale, în legătură cu serviciu, în perioada 2011- 2012, fiind începută urmărirea penală față de acesta pentru fapte de corupție, fapte săvârșite în legătură cu funcția deținută aceea de conductor de tren și față de reclamant s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara și totodată s-a stabilit și obligația de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta și anume aceea de conducător de tren, reclamantul fiind, astfel, în imposibilitatea de a ocupa în continuare funcția de conductor de tren.
Se reține de tribunal că sesizarea inițială a organului de urmărire penală nu a fost efectuată de către angajator, angajatorul formulând plângere penală, ulterior la data de 15 martie 2013, după ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a adus la cunoștința pârâtei faptul că reclamantul ar fi săvârșit fapte penale prin care i s-ar fi adus un prejudiciu și pârâtei și potrivit art.221 alin.4 C.pr.penală, text legal care stabilește imperativ obligația unității de a sesiza organul de urmărire penală despre săvârșirea faptelor de care a luat
cunoștință și să se constituie parte civilă, astfel că pârâta a formulat plângere penală împotriva a 29 de salariați printre care și reclamantul, plângere penală înregistrată la sucursala C. sub numerele 159-188, iar reclamantul fiind la poziția 24 din plângere, numărul de înregistrare a plângerii în privința lui este 182(f.48-60) și a fost depusă la dosarul penal nr.5207P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, așa cum reiese din ordonanța emisă de procuror în acest dosar la data de_ (f.14).
Ulterior, la data de, printr-un alt act adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de_, prin acordul părților, s-a stabilit ca reclamantul să ocupe, funcția de manevrant de vagoane la stația B. Nord, începând cu data de_ și până la data rămânerii definitive a hotărârii penale care se va pronunța în dosarul penal nr.520/P/2011..
După ce, la data de_ angajatorul a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit parte civilă, inclusiv împotriva reclamantului, pentru aceleași fapte de corupție, pretins săvârșite în calitate de conductor de tren, prin decizia nr.S4/24, din 18 martie 2013(f.7), în temeiul art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de_, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, arătându-se că împotriva reclamantului angajatorul a formulat plângere penală înregistrată la angajator sub nr.182/2013 și depusă în dosarul penal nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov(f.6).
În cuprinsul actului contestat se menționează că, la emiterea acestuia, s-au avut în vedere: adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție; plângerea penală nr. 182 formulată împotriva salariatului reclamant, pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni.
Potrivit art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești iar conform alin.2 al aceluiași articol în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, mențiune care a fost făcută și în decizia de suspendare la articolul 3 al dispozitivului acesteia.
Prin urmare, în articolul 52 alin.2 litera b sunt prevăzute două situații care pot determina angajatorul să suspende contractul individual de muncă, respectiv, cea în care angajatorul a formulat plângere penală față de salariat pentru săvârșirea de către acesta a unor fapte penale incompatibile cu funcția deținută și a doua ipoteză, cea în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, situație în care urmărirea penală a fost efectuată la sesizarea unui terț(deci nu angajatorul) sau din oficiu.
Prin decizia de suspendare a contractului individual de muncă contestată de reclamant, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului ca urmare a formulării de către pârâta-angajator a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, suspendare care durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În aceste condiții nu se impune ca salariatul să fie trimis în judecată, așa cum susține reclamantul, impunându-se doar ca angajatorul să fi formulat o plângere penală față de salariat, plângere prin care să solicite cercetarea acestuia pentru săvârșirea de fapte incompatibile cu funcția deținută.
În speță, suspendarea contractului individual de muncă nu a fost aplicată ca o sancțiune disciplinară, sancțiune care, de altfel, nu este prevăzută de art. 248 din Codul muncii.
Nu este vorba, în cauză, nici de suspendarea contractului individual de muncă prevăzută de art.52 alin.1 litera "a";, suspendare care poate fi dispusă de angajator pe durata efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Așa fiind, criticile reclamatului prin care acesta invocă nulitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă pentru nerespectarea condițiilor de formă, prevăzute de art. 252 din Codul muncii pentru decizia de sancționare disciplinară (lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație), nu sunt întemeiate.
Codul muncii nu conține dispoziții privind forma deciziei de suspendare unilaterală a contactului individual de muncă din inițiativa angajatorului astfel că, în lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu, elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă, printre care și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, lipsa acestor mențiuni din cuprinsul deciziei de suspendare nu afectează valabilitatea actului.
Decizia de suspendare atacată cuprinde date referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și drept ale măsurii dispuse, durata acesteia, astfel că nu se poare reține că a fost emisă cu rea credință.
Fiind un act unilateral emis de angajator, decizia de suspendare a contractului individual de muncă, poate fi contestată în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care salariatul a luat cunoștință de măsura dispusă, potrivit art. art. 211 lit.a din Legea nr. 62/2011 care prevede că: "cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă";, această dispoziție legală fiind mai favorabilă și în același timp și ulterioară celei cuprinse în art.268 alin.1 litera a din Codul muncii, se aplică prioritar față de cea din Codul muncii.
Cât timp reclamantul a formulat contestația în termenul prevăzut de dispoziția legală nu poate să invoce producerea vreunui prejudiciu.
Prin urmare, tribunalul va analiza dacă, în speță, la data emiterii decizie de suspendate atacate, erau îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 52 alin. 1 litera
"b"; din Codul muncii, pentru ca angajatorul să poată dispune suspendarea contractului individual de muncă.
Se notează că această suspendare a contractului individual de muncă, este o suspendare din inițiativa angajatorului și deși nu este obligatorie, fiind una facultativă respectiv angajatorul o poate dispune sau nu, dacă angajatorul uzează de acest drept al său, oportunitatea suspendării nu poate fi cenzurată de tribunal cât timp dispoziția legală îndreptățește angajatorul să dispună suspendarea, urmând ca, eventuala netemeinice a plângerii formulate să aibă consecințele prevăzute de alin.2 din art. 52 Codul muncii, respectiv dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În consecință, decizia de suspendate din prezenta cauză poate fi analizată de tribunalul dosar sub aspectul îndeplinirii condițiile de legalitate, respectiv cele prevăzute de art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii pentru a putea fi luată, respectiv: 1. la data suspendării să fi existat formulată de angajator împotriva salariatului o plângere penală; 2.plângerea penală să fi fost formulată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
În ce privește prima condiție, tribunalul constată că, la data suspendării contractului individual de muncă, 18 martie 2013, față de reclamant era formulată o plângere penală, plângere care a fost formulată de angajator la data de 15 martie 2013, așa că această condiție este îndeplinită(f.48-60).
Referitor la cea de-a doua condiție, impusă de art.52 alin.1 litera "b"; Codul muncii, tribunalul reține că această cerință nu este îndeplinită în speță, respectiv faptele pentru
care angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului nu sunt fapte incompatibile cu funcția deținută.
Pentru a concluziona astfel tribunalul are în vedere următoarele:
Așa cum anterior s-a arătat, la data sesizării inițiale a organului de urmărire penală, cu privire la săvârșirea de către reclamant a faptelor pentru care acesta este cercetat în dosarul nr.520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, respectiv anul 2011, reclamantul ocupa funcția de conductor șef de tren și faptele săvârșite de reclamant au fost săvârșite în exercitarea acestei funcții și cu privire la această funcție s-a stabilit, în dosarul de urmărire penală, obligația pentru reclamant de a nu o mai exercita.
Tocmai acesta a fost motivul pentru care s-a încheiat primul act adițional la contractul individual de muncă, prin care s-a schimbat funcția deținută și, apoi, s-a încheiat cel de-al doilea act adițional, urmare a căruia reclamantul a ocupat postul de manevrant de vagoane până la rămânerea definitivă la hotărârii penale.
Aceasta este funcția din care a fost suspendat reclamantul prin decizia contestată.
Din fișa postului acestei funcții aflată în copie la dosar fila 22 nu reiese că există vreo incompatibilitate între faptele pentru care este cercetat reclamantul și pentru care, în timpul urmăririi penale efectuate urmare a unei sesizări din anul 2011, a formulat plângere penală și angajatorul, conform art.221 alin.4 C.pr.penal și funcția de manevrant de vagoane, funcție care presupune asigurarea manevrării garniturilor trenurilor de călători în grupa tehnică a stației.
Faptele de corupție imputate reclamantului sunt în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu pe care reclamantul le-a avut anterior începerii urmăriri penale și pe care acesta nu le mai exercita la data suspendării .
Că faptele presupus săvârșite de reclamant pentru care s-a început urmărirea penală față de acesta și pentru care a formulat plângere penală și angajatorul nu sunt incompatibile cu funcția de manevrant de vagoane rezultă și din faptul că angajatorul a fost cel care a propus reclamantului ocuparea postului de muncitor necalificat și apoi a celui de manevrant de vagoane, în condițiile în care avea cunoștință că reclamantul este cercetat penal pentru fapte care au legătură cu exercitarea funcției de conductor de tren.
Prin urmare însuși angajatorul a apreciat că faptele săvârșite de reclamant pentru care este urmărit penal, nu sunt fapte incompatibile cu posturile oferite succesiv salariatului.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art.52 alin.1 litera "b"; teza I din Codul muncii, care permit angajatorului să dispună suspendarea contractului individual de muncă, decizia contestată de reclamant s-a luat cu încălcarea acestor dispoziții legale astfel că acțiunea reclamantului este întemeiată și va fi admisă așa cum a fost formulată, va fi anulată decizia de suspendare a contractului individual de muncă și ca o consecință a cestei dispoziții se impune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată, de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
În baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța atașată la dosar(f.72).
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite contestația formulată de reclamantul M. T. , CNP 1., domiciliat în B., U., nr.247, județul B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta S. N.
de T. F. de C. "C. C. ";SA B., reprezentată de S. de T. F. de C. C.
,cu sediul în C. -N., P. A. I., nr.17, județul C. și, în consecință;
anulează decizia nr. S4/24 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de pârâtă.
dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei și obligă pârâta să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul B. -Năsăud. Pronunțată în ședința publică din data de 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
B. R. -I. | E. | maria-M. |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
pt. ambii asistenți judiciari plecați în CO semnează vicepreședintele tribunalului
Redactat/tehnoredactat/BRI/_ /5 ex.
