Decizia civilă nr. 1752/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1752/R/2013
Ședința publică din 08 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva
sentinței civile nr. 1126 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind pe reclamantul intimat S. C. L. și pe pârâtul intimat C. T. DE C. "A. M. ", având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 1126/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și PRIMARUL MUNICIPIULUI C. - N. .
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. C. L. în contradictoriu cu pârâții C. T. DE C. "A. M. "; C. -N., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și PRIMARUL MUNICIPIULUI C. -N. .
A fost obligat pârâtul C. T. DE C. "A. M. "; în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, pentru perioada_ și până la_, sumă actualizată în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și PRIMARUL MUNICIPIULUI C. -N. să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului C. -N. și a Primarului Municipiului C. N., reținând că aceștia au calitatea de finanțatori ai unității de învățământ pârâte.
De asemenea, instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, referitor la perioada dintre_ -_, apreciind că pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Privitor la fond, a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este angajat unității de învățământ pârâte, în calitate de cadru didactic. Acesta a promovat prezenta acțiune în numele său, nefiind asistat de către o organizație sindicală.
Anterior, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 93/_ a constatat că Legea 221/2008 privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin Legea 221/2008 și prin OUG 151/2008 ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 151/2008.
Prin Decizia nr. 843/_ și Decizia nr.989/_ Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp. art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin.4 din Legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.31/2009 și art. 2 din
O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. Reținerile din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
Potrivit dispozițiilor art.161 și art.168 alin.1 C. muncii, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 166 alin.4 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ urma să se facă cu luarea în calcul a salariilor de bază avute la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009.
Noua lege a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de_ .
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 11/_, a dispus că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de_ are dreptul, începând cu data de_, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Față de cele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al Municipiului C. -N. și Primarul Municipiului C. -N. ,
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Consideră recurenții că nu au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, câtă vreme nu au calitatea de angajatori ai reclamanților.
De asemenea, aceștia invocă lipsa fondurilor, subliniind totodată că din interpretarea dispozițiilor art. 101 și art. 104 al. 1,5 din legea nr. 1/2011 rezultă că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigură prin bugetele unităților administrative și nu din acestea.
Mai arată că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile deduse judecății.
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Recursurile sunt nefondate, pentru cele ce succed:
Având în vedere că drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2009-2011, conform dispozitivului, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima
instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al Municipiului C. -N. este justificată
prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurenții au atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu au calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Neprevederea în bugetul pe anul 2012 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, să respingă ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva
sentinței civile nr. 1126 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ; Jud.fond: E.B. ;
