Decizia civilă nr. 2621/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2621/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTOR: I. -R. M. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER:G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. "C. "; B. împotriva sentinței civile nr. 753 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat SS C. B. (S. ) 2. CT-2 D. pentru M. G., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea lui, reclamantul SS
C. B. (S. )2. CT-2 - în numele membrului de sindicat M. G. a chemat în judecată pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. "C. "; B., solicitând instanței obligarea pârâtei să plătească membrului de sindicat diferențele de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite pentru perioada_ - _
, actualizarea acestor sume in funcție de rata inflației, precum și calculul dobânzii legale asupra acestor sume.
Prin sentința civilă nr. 753/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul SS
C. B. (S. ) 2. CT-2 - în numele membrului de sindicat M. G., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. "C. "; și, in consecință, a fost obligată pârâta să plătească diferențele de salariu rezultate dintre salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 de lei și sumele efectiv primite pentru perioada_ -_ .
A fost obligată pârâta la actualizarea acestor sume in funcție de rata inflației.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la calculul dobânzii legale asupra acestor sume.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamanții au fost salariații pârâtei angajator în perioada pentru care au formulat pretenții, aspect reieșit din actele depuse în copie la dosar.
Instanța a constatat că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, în perioada_ -_, salariul din CCM la nivel de unitate a fost de 570 lei, iar în perioada_ -_ salariul minim la nivelul pârâtei a fost de 600 lei, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, iar acest contract colectiv de muncă la nivel de ramură este aplicabil și în cazul pârâtelor ce funcționează în domeniul transporturi conform art. 3 din același CCM, ce prevede neechivoc faptul că acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, însă pârâtele, după cum s-a reliefat anterior, nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților, aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Potrivit art. 236 Codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, adică acestea trebuie să producă efecte juridice între părți întocmai ca prevederile legale edictate de organele abilitate ale statului. De asemenea, tribunalul arată că un contract colectiv de muncă la nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de muncă la nivel inferior, conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților și că potrivit art. 241 lit. c Codul muncii, în forma în vigoare anterioară adoptării Legii nr. 40/2011 și aplicabilă în cauză, clauzele unui contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Aserțiunea pârâtei în sensul că reclamanții nu-și pot invoca propria culpă întrucât au semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă, iar prin sindicat au negociat CCM la nivel de unitate, deci nu ar putea solicita recalcularea drepturilor salariale plătite, tribunalul nu o găsește întemeiată pentru că legea instituie expres în sarcina angajatorilor obligația de a respecta prevederile unui contract colectiv de muncă legal încheiat, caz în care în mod evident nu poate fi mutată culpa înspre salariați, atât timp cât angajatorul trebuia să calculeze și să plătească drepturile salariale cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, act juridic opozabil și obligatoriu pentru pârâte.
Nici apărarea pârâtei în sensul că obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior, incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, pentru că, după cum s-a reliefat anterior, prevederile art. 241 lit. c Codul muncii sunt clare și neechivoce în ce privește efectele contractelor colective la nivel de ramură, fără a fi condiționate efectele acestor contracte de existența ori inexistența unor contracte colective la nivel de unitate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că pârâta nu a respectat și nu a pus în aplicare prevederile art. 41 alin. 3 lit. a din
CCM la nivel de ramură în cazul reclamantului cu toate că avea obligația legală în acest sens, relevante fiind și prevederile art. art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, ce instituie în sarcina angajatorului obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, motiv pentru care acesta a admis acțiunea potrivit dispozitivului.
Prin actualizarea acestor sume cu rata inflației instanța a considerat că a fost reparat prejudiciul produs reclamanților (art. 166 alin. 4 Codul muncii) și în consecință a respins cererea acestora privind acordarea dobânzii legale ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Compania Naționala de C. F. "C. " - SA,
solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii contestației așa cum a fost formulată.
Susține recurentul că pentru perioada de referință contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de munca încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități Feroviare pe anul
/2008, a cărui valabilitate a fost prelungita prin actul adițional pana in anul 2010, astfel încât prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile in speța, fiind incidente cele la nivel de unitate si grup de unități feroviare.
Salariile de baza lunare stabilite prin contractele individuale de munca al reclamanților intimați se încadrează atât in prevederile CCM încheiat la nivel de unitate, cat si prevederilor Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități Feroviare.
Pe perioada derulării raporturilor de munca, reclamanții intimați nu au contestat modul de salarizare si sporturile cuvenite in baza CCM aplicabil, conform art.268 alin 1 lit. d din Codul Muncii, republicat.
Mai mult, prin CCM la nivel de CNCF "C. " SA si CCM la Nivel de Grup de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase si coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare, iar clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de CCM pe Ramura Transporturi, deoarece in acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diferite categorii profesionale.
Subliniază, de asemenea, că reclamanții intimați nu au contestat valabilitatea clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, context în care aceasta s-a bucurat de prezumția de legalitate, producând efecte ca atare.
Deși a fost legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat pentru cele ce succed:
Curtea reține că reclamantul se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Trebuie reținute în cauză și prevederile literei b) ale art.41 alin.3, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la
nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 din Codul muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit disp.art.162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada septembrie 2009 - decembrie 2010 reținută prin hotărârea recurată, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut că acțiunea este fondată.
În ceea ce privește perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății, pentru a se verifica dacă art.41 alin.3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, trebuie analizate toate prevederile art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, nu numai cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamantul, ci și cele ale alin.5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut, la alin.5, că: "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
De asemenea, alin.6 al aceluiași articol, prevede că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie;";.
În fine, conform art.9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor
și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Prin urmare, conform dispozițiilor art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art.41 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce
rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli care se fundamentează pe surse financiare preconstituite.
Prin urmare, în aplicarea acestor prevederi, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d) din Legea nr.329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora;
În acest sens, potrivit.art.27 alin.1 din Legea nr.329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin.2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin.1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art.28 alin.1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art.29 alin.1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art.30 din Legea nr.329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, Curtea de A. reține ca fiind nefondată în totalitate acțiunea, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte diferențe de prime și adaosuri salariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1,3 Cod de procedură civilă, Curtea de A. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată potrivit dispozitivului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F.
"C.F.R."; B. împotriva sentinței civile nr. 753 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul SS C. B. (S. ) 2. CT-2 D. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. D. G.
GREFIER
G. C.
Red.DG/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
