Sentința civilă nr. 1320/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1320/F/2013 Ședința publică din data de 12 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul C. L. C. în contradictoriu cu pârâta SC M. C. E. S. V. , având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul C. L. C.
, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul C. L. C. arată că, întâmpinarea formulată de pârâtă conține o serie de informații care nu corespund realității, în sensul că acesta a lucrat 9 ore pe zi, iar de două ori pe săptămână chiar și câte 10 ore pentru a respecta normele și înregistrările tahograf, și nicidecum 2 ore, ca și șofer acest lucru nefiind posibil.
Cu privire la faptul că acesta nu a predat autotrenul și cheile acestuia, actele și cardul de motorină, reclamantul susține că această afirmație este falsă, întrucât acesta le-a predat în Belgia.
De asemenea, referitor la faptul că acesta a provocat un accident rutier implicând autotrenul pe care îl avea pus la dispoziție de către societate, reclamantul susține că această afirmație este falsă.
Totodată, reclamantul arată că își menține pretențiile așa cum au fost formulate, iar cu privire la declarația de la fila 8 din dosar, acesta susține că, patronul firmei care a întocmit și semnat acea declarație, de fapt îi era dator cu suma de 3000 euro, din care s-a achitat doar suma de 380 de euro, cât era încă în Belgia.
Referitor la faptul că, în declarația de la fila 8 s-a trecut suma de 960 euro, reclamantul susține că aceasta a reprezentat doar prima rată din totalul de peste 2600 de euro, care trebuia achitată până în data de 5 octombrie 2012 și ulterior restul, dar de atunci pârâta nu i-a mai achitat nicio sumă de bani.
Reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reclamantul C. L. C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 100 lei, reprezentând 2 zile de lucru.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul Chilian L. C. a chemat în judecată pe pârâta SC M. C. E. S. V., învederând faptul că, în conformitate cu Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 3/_ în registrul de evidență a salariaților în perioada_ și până la data de_, a fost angajat în meseria de șofer de tir în perioada în care a desfășurat activitatea de conducere a tirului în C.E. (Belgia, Franța, Germania, Olanda) pentru care nu a fost retribuit conform contractului de muncă cu suma de 1608 RON și diurnă de deplasare in valoare de 2600 euro.
De asemenea, reclamantul a arătat că, în cartela tahografică s-a putut verifica activitatea desfășurată de acesta în perioada menționată în cerere, iar în declarația dată de administrator prin care se obliga să achite suma de 960 euro, iar diferențele restante să le achite până în luna noiembrie 2012.
Reclamantul a menționat că nu a primit sumele menționate mai sus la această dată, administratorul firmei și-a luat angajamentul că îi va achita sumele restante prin SMS prin telefonul mobil cu nr. 0761692613, ținând legătura și verbal cu acesta.
Pârâta SC M. C. E. S. V. a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamantul C. L. C. a fost angajatul societății pârâte, așa cum a rezultat din contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 3/_ în registrul general de evidență a salariaților.
Acesta a fost angajat în funcția de șofer de autocamion desfășurând o activitate de 2 ore pe zi, așa cum a rezultat și din contractul individual de muncă atașat la cererea de chemare în judecată, fiind remunerat cu un salariu lunar brut de 804 lei, fără a avea alte sporuri salariale sau indemnizații suplimentare.
S-a arătat că, conform evidențelor societății pârâte obținute din sistemul Revisal, contractul individual de muncă a încetat pe data de_ societatea achitând reclamantului salariul aferent întregii perioade de muncă, așa cum a rezultat din ordinul de plată fotocopiat și anexat, în contul bancar nr._ L_ 17XX EUR.
Întrucât din verificările efectuate s-a constatat faptul că reclamantul a delapidat societatea, folosind abuziv și discreționar cardul de motorină pe care îl avea la dispoziție, sustrăgând motorină și mai mult decât atât a provocat un accident rutier implicând autotrenul pe care îl avea pus la dispoziție de către societate, reparând ulterior prin fonduri proprii autotrenul, pârâta a afirmat că l-a invitat la sediul societății pentru a lămuri aceasta situație.
Pârâta a arătat că reclamantul a abandonat un număr de 69 de europaleți a câte 15 euro/bucată reprezentând 1035 Euro, prejudiciu creat unui client al societății, prejudiciu pe care societatea a fost nevoită să-l acopere din fonduri proprii.
Întrucât acesta nu s-a prezentat la sediul societății pentru a preda cardul de motorină al societății și nici autotrenul cu care și-a desfășurat activitatea, administratorul societății l-a convocat pe angajatul societății în Belgia, în orașul Herent unde a încercat să recupereze bunurile societății.
Deși somat să predea cardul, actele și cheile autotrenului, acesta a refuzat să facă acest lucru, procedând la șantajarea administratorului societății și la amenințarea acestuia că nu-i va restitui bunurile societății dacă acesta nu-i achită suma de 960 de Euro.
Pentru a recupera bunurile societății, administratorul societății, domnul Strugariu Constantin i-a eliberat acestuia un înscris olograf intitulat "Declarație" în care a consemnat faptul că îi datorează aceasta sumă, fictivă de altfel.
Întrucât înscrisul respectiv nu a emanat de la societate, nu a purtat antetul societății și nici ștampila societății, aceasta din urma nu recunoaște niciun debit către fostul salariat decât cel datorat conform contractului individual de muncă, drept urmare înscrisul numit "Declarație" nu a angajat financiar societatea.
Ca atare la data de_ în contul bancar al angajatului societății a fost virată suma de 380 euro reprezentând contravaloarea sumei datorate cu titlu de salariu.
În concluzie având în vedere prevederile Contractului Individual de Muncă încheiat și înregistrat sub nr. 3/_ în registrul general de evidență a salariaților și a dispozițiilor art. 166 din Codul Muncii, pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată întrucât angajatul societății a fost plătit corespunzător, așa cum a rezultat din extrasul atașat la întâmpinare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă și ale art. 166 din Codul Muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamant și pârâtă s-au desfășurat raporturi de muncă în perioada_ -_ în temeiul contractului individual de muncă nr.3/_ (f.4,5), încheiat pe durată nedeterminată, reclamantul fiind încadrat pe postul de șofer autocamion cu un salariu lunar brut de 804 lei.
Din înscrisul depus la fila 8 de către reclamant, intitulat ,,Declarație,, și întocmit de către reprezentantul pârâtei în calitate de administrator al societății rezultă că societatea pârâtă s-a obligat față de reclamant să achite suma de 960 euro, salariul aferent lunii august, până în data de 05 octombrie 2012, respectiv până la sfârșitul lunii octombrie salariul aferent lunii septembrie. Aspectul că acest înscris a fost redactat olograf de către administratorul pârâtei este confirmat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, unde se specifică în mod expres acest aspect, negându-se însă valoarea sa probantă, datorită lipsei antetului societății, precum și a ștampilei acesteia. Aceste aserțiuni nu pot fi însă primite, fiind evident că administratorul societății pârâte a redactat acest înscris în calitate de director al SC M. C. E.
S. și privește raporturile de muncă dintre C. L. C. și societate, astfel că culpa administratorului de a nu aplica ștampila societății pe acest înscris, nu poate înlătura forța probantă a acestui înscris de recunoaștere a datoriei.
Au mai fost depuse la dosarul cauzei state de plată întocmite de către pârâta angajator pentru lunile august, septembrie 2012 (f.20,21), înscrisuri care nu poartă semnătura reclamantului cu privire la achitarea efectivă a drepturilor salariale cuprinse în aceste înscrisuri, și de asemenea, nu poartă semnătura administratorului societății pârâte sau ștampila acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art.159 al.1) din Codul Muncii salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani, salariu care, potrivit art.166 și 168 din Codul Muncii se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, achitarea acestor drepturi bănești
cuvenite angajatului fiind dovedită prin semnarea statului de plată întocmit de angajator, ori alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea de conducător auto al camionului pârâtei pe teritoriul Comunității Europene, așa cum se susține în cererea introductivă și se confirmă prin întâmpinare, fiind astfel îndreptățit la o indemnizație de delegare prevăzută de art.42,44 din Codul Muncii, parte din această indemnizație fiindu-i remisă în baza înscrisului de la f.25, reclamantul recunoscând pe parcursul prezentei cauzei primirea sumei de 380 Euro cu titlu de plată parțială a acestei indemnizații achitată de pârâtă la data de_ .
Deși reclamantul a pretins prin cererea introductivă că ar fi îndreptățit la plata sumei de 1608 lei și 2600 de euro, acesta a înțeles să probeze întinderea pretențiilor sale doar cu înscrisul redactat olograf de către administratorul pârâtei f.8, care recunoaște existența unui debit constând în drepturi bănești neachitate constând în suma de 960 Euro și salariul aferent lunii septembrie 2012, motiv pentru care tribunalul consideră că cererea sa de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești neachitate este întemeiată doar în parte, și numai pentru aceste sume.
Instanța nu poate reține apărările formulate de pârâtă referitor la lipsa unui acord între ea și reclamant care să oblige angajatorul la plata unei indemnizații de delegare, odată ce ambele părți litigante confirmă că activitatea de conducere a camionului s-a desfășurat pe teritoriul Comunității Europene, respectiv Germania, Olanda, Belgia, existența unui asemenea acord între părți fiind confirmată atât de înscrisul de la f.25 care dovedește trimiterea sumei de 380 euro de la pârâtă în contul reclamantului și mai mult recunoașterea expresă a debitului de 960 de Euro, ca și salariu pe luna august (f.8), întocmit de către administratorul pârâtei, persoana care are capacitatea de a angrena în mod valabil răspunderea pârâtei, conform dispozițiilor Legii nr.31/1990, aceste aspecte fiind suficiente în a arăta existența dispozițiilor art.42-44 Codul Muncii în cazul raportului juridic născut între părți în executarea contractului de muncă, respectiv obligația asumată de pârâtă în ceea ce privește indemnizația de delegare acordată reclamantului pentru munca desfășurată pe teritoriul Comunității Europene.
Cu privire la pretinsele prejudicii aduse de către reclamant pârâtei, instanța reține că raportat la obiectul prezentei cauze și lipsa oricăror probe în sensul celor afirmate, aceste apărări nu vor fi analizate în prezenta cauză, întrucât nu se circumscriu pretențiilor deduse judecății.
Față de cele ce preced și conform dispozițiilor art.272 Codul Muncii, care obligă pe angajator să depună toate dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, raportat la statele de plată nesemnate și neștampilate atât de către reclamant, cât și de către pârâtă, precum și la cuprinsul înscrisului olograf denumit
,,Declarație,, întocmit de administratorul societății pârâte care atestă neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru munca desfășurată ca și șofer de autocamion în cadrul pârâtei, instanța urmează a admite în parte cererea formulată de acesta și a obliga pârâta să-i plătească suma de 960 euro diferență salarială pentru luna august, și suma de 804 lei brut cu titlu de salariu neachitat pentru luna septembrie 2012.
Cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 de lei reprezentând contravaloarea timpului pe care reclamantul l-a
petrecut la instanță urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, odată ce nu au fost administrate dovezi concrete care să ateste că reclamantul câștigă suma de 50 de lei pe zi și că datorită prezenței în instanță la două termene de judecată nu a reușit să obțină suma de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. L. C. cu domiciliu în localitatea B. de Sus nr.146, comuna Dumitrița, județul Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtei S.C. M. C. E. S.R.L., cu sediul în localitatea V., S.
V. D., nr.7/A, județul Ilfov și pe cale de consecință:
-obligă pârâta S.C. M. C. E. S.R.L. să plătească reclamantului echivalentul sumei de 960 Euro, reprezentând diferența salarială neachitată pentru luna august 2012 și suma 804 lei brut reprezentând salariu neachitat aferent lunii septembrie 2012.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER ,
B. I. S. M. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
S. L. A. M. V. C.
Red/dact. BISz/MVC_ - 4 ex.
