Decizia civilă nr. 1761/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1761/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva sentinței civile nr. 1121 din 24 ianuarie 2013 Tribunalului C. pronunțate în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți S.C. M. A. prin lichidator judiciar C. de I. "T. "; C. -N. și S.C. M. A. prin lichidator judiciar manager CM C. L. având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2013 reclamantul solicită judecata cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere solicitarea recurentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului A., reclamantul I. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. M. A.
, prin Lichidator C. de Isolvență T. și S.C. M. A. S.A., prin
lichidator judiciar M. CM C. L., să se constate că activitatea desfășurată de acesta în cadrul societății pârâte în perioadele_ -_ ,_ -_ ,_ -_ ,_ -_ si_ -_ se încadrează
în grupa a II-a de muncă, având în vedere că în carnetul de muncă nu i-a fost înscrisă grupa a II a de muncă pentru perioadele menționate.
Tribunalul Alba, prin Sentința civilă nr. 1161/_, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului C., având în vedere faptul că reclamantul domiciliază în municipiul T. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ .
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței au depus un script prin care s-a arătat că în arhiva societății nu sunt
documente din care să rezulte clar încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1121 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. G., în contradictoriu cu pârâții S.C. M. A., prin lichidator judiciar C. de I. T. C. -N. și S.C. M. A. prin lichidator judiciar M. CM - C. L. .
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, depus în copie la dosar, rezultă faptul că reclamantul a fost salariatul fostei Întreprinderi M. A., prestând activitate în calitate de inginer construcții metalice, inginer proiectări- prototipuri și inginer în secția turnătorie oțel II.
Potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 și H.G. nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
Pe de altă parte, pârâții în calitate de lichidatori judiciari au arătat că în arhiva pe care o gestionează nu există documente (note interne sau hotărâri ale Consiliului de Administrație) din care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă (f.14-15).
Instanța a reținut din documentele existente la dosarul cauzei că reclamantul nu a făcut dovada desfășurării activității în locuri de muncă în care condițiile îi permiteau încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 258/_, a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Însă, o confirmare a perioadei lucrate în grupa I-a sau a II-a de muncă de un salariat nu poate fi efectuată decât în baza unor documente din care să rezulte încadrarea sa în astfel de locuri de muncă anterior datei de_ . Printre altele angajatorul trebuie să indice actul administrativ emis în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, respectiv proces-verbal, decizie, tabel, Hotărâre a Consiliului de Administrație sau a organizației sindicale reprezentative din unitate. În lipsa acestor documente angajatorul nu poate să ateste încadrarea salariatului în fostele grupe de muncă, anterior datei de_ .
Având în vedere aceste aspecte, urmează că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul fostei unități Întreprinderea M. A. nu se
încadrează în grupa a II-a de muncă și ca atare, în temeiul art. 208 si urm. din Legea nr.62/2011 acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. G.,
solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C. sau altei instanțe de același grad.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în mod greșit instanța a respins acțiunea prin care reclamantul a solicitat încadrarea în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, în perioada 8 august 1983- 26 septembrie 1983, 26 septembrie 1983-2 septembrie 1985, 2 septembrie 1985-
1 octombrie 1985, 1 octombrie 1985-12 iunie 1989, 12 iunie 1989-17 iunie 1989, fiind angajat al SC M. A. și în consecință, înscrierea în carnetul de muncă a acestor perioade în grupa I de muncă.
În perioada amintită, reclamantul a fost angajat al SC M. A. în calitate de inginer construcții metalice, inginer proiectări prototipuri și inginer în secția de turnătorie oțel II, cu un program de lucru 100% într-un mediu toxic, la temperaturi de peste 40 grade C.
Se mai consideră că hotărârea atacată este nelegală având în vedere mai multe aspecte. Conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului. Societatea pârâtă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei, iar prima instanță nu și-a exercitat rolul activ conform prevederilor art. 129 alin 5 Codul muncii și nu a solicitat expres angajatorului să iasă din pasivitate, procedând la pronunțarea hotărârii atacate fără administrarea unui probatoriu adecvat.
În acest sens, prima instanță avea obligația să ordone administrarea probelor necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului. În aprecierea recurentului această hotărâre trebuie să se bazeze pe Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății, pe anexele 1 și 2 la C.C.M și pe alte înscrisuri care ar putea face dovada aplicării corecte a Ordinului nr. 50/1990 la nivelul unității.
Chiar dacă C.C.M. la nivelul unității pentru acei ani nu se mai află în arhivele societății, acesta a fost înregistrat la I.T.M. existând posibilitatea obținerii unei copii.
Pronunțând sentința în absența probatoriului, instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, împrejurare față de care în conformitate cu prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă raportat la art. 216 din Legea dialogului social și Decizia nr. 21 pronunțată de Î.C.C.J, solicită admiterea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților
împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat,
suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";. Pct. 7 din același act normativ prevede că "încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Se mai reține că, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
În speță, reclamantul a formulat o simplă susținere privind omisiunea fostului său angajator de a înscrie în carnetul său de muncă mențiunea privind încadrarea activității acestuia în perioadele menționate în grupa a II-a de muncă, fără a indica prin acțiune motivația pe baza căreia afirmă că activitatea pe care a desfășurat-o în acele perioade trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul 50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioadele 8 august 1983-
26 septembrie 1983, 26 septembrie 1983-2 septembrie 1985, 2 septembrie 1985- 1 octombrie 1985, 1 octombrie 1985-12 iunie 1989, 12 iunie 1989-17 iunie 1989, recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamantul a depus în probațiune copia carnetului de muncă (filele 4-13 din dosarul Tribunalului A. ), iar pârâta a depus extrase din contractele colective de muncă ale SC M. A. SA, pârâta menționând că nu deține în arhive documente din care să rezulte clar încadrarea în grupa de muncă.
În condițiile în care reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe prin care să dovedească că a lucrat în condiții deosebite (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a reținut tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
Motivul invocat de către recurent prin care se susține că instanța avea obligația de a dispune administrarea probelor necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului urmează a fi înlăturat, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 Cod procedură civilă, recurentul nu poate să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care acesta nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
De altfel, este de observat că nici prin recursul de față recurentul nu a solicitat administrarea unor probe și nici nu indică probele care consideră că trebuiau administrate din oficiu de către instanță.
De asemenea, urmează a fi înlăturate și susținerile recurentului referitoare la contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate, întrucât se constată că pârâta a înaintat la dosar, anexat adresei nr. 1013/_
, extrase din unele contracte colective de muncă la nivel de societate (filele 14- 40 dosar fond), însă, deși au fost depuse la dosar anterior soluționării cauzei în primă instanță, recurentul reclamant nu precizează care este relevanța acestor contracte colective de muncă în ceea ce privește solicitarea sa, având în vedere mai ales faptul că perioadele pentru care acesta solicită a se constata încadrarea activității sale în grupa a II-a de muncă este anterioară perioadei de aplicabilitate a contractelor colective de muncă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3041și
312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva sentinței civile nr.1121 din_ pronunțată de Tribunalului C. în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. | T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER
N. N.
Red.G.L.T./M.N.
2 ex./_
Jud.fond - Emil Belean
