Decizia civilă nr. 1208/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1208/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă T.
X. împotriva sentinței civile nr. 10764 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă S.C. F. C. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depus la dosar un script prin care recurenta solicită judecata cauzei în lipsa sa și a avocatului ales.
Curtea constată că nu s-a răspuns adresei emisă la termenul anterior de judecată, apreciază că nu se impune revenirea cu această adresă și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10764/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta T. X., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. C. S.A.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că în perioadele_ -_ ,_ -_ și_ -_ a desfășurat activitate în condițiile grupei a II-a de muncă.
A fost respinsă cererea privind eliberarea adeverinței pentru celelalte perioade solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: Potrivit copiei carnetului de muncă de la f. 3-18, în perioadele_ -
_ ,_ -_ și_ -_, reclamanta a lucrat la Întreprinderea Gospo. Com. și Locativă G. ocupând postul de țesătoare.
Potrivit pct.116 din anexa 2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirii Sociale nr.50/1990, se încadrează în grupa a II-a de muncă categoriile profesionale și locurile de muncă următoare: "Filaturi, tesatorii și finisaje textile: destramator, desprafuitor, scuturator, pregatitor amestec, dublator, rasucitor, bataj curatitor filtre, taietor fuior de in sau cînepa, zdrobitor, cardator, curatitor, slefuitor garnituri carde, laminator benzi din fibra, pieptanator, puitor, filator-bobinator, tesator, gazator, albitor, fierbator, mercerizator, vopsitor și imprimeur textile";.
Prin urmare, având în vedere că activitate reclamantei s-a desfășurat în condițiile prevăzute de pct.116 din anexa 2 la Ordinul Ministrului Muncii și Ocrotirii Sociale nr.50/1990 și pct. 116 din anexa 2 a Ordinului nr. 125/1990 al ministrului muncii și ocrotirii sociale în perioadele_ - _
,_ -_ și_ -_, având în vedere prevederile menționate, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că în perioadele_ -_ ,_ -_ și_ -_ reclamanta a desfășurat activitate în condițiile grupei a II- a de muncă.
În ce privește restul perioadei solicitate, instanța a constatat că aceasta nu se încadrează în prevederile legale amintite, reclamanta ocupând în această perioadă funcția de muncitor, muncitor necalificat.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea privind eliberarea adeverinței pentru restul perioadei menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. X.
, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și pentru perioadele_ -_ ,_ -_ și obligării pârâtei intimate la eliberarea adeverinței din care să rezulte că și în aceste perioade reclamanta a desfășurat activitate în condițiile grupei a II-a de muncă, alături de perioadele pentru care s-a admis acțiunea reclamantei prin sentința atacată.
În subsidiar, a solicitat casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, unde să se administreze probele necesare, inclusiv proba testimonială și efectuarea unei adrese la pârâtă din care să rezulte că și în calitate de muncitoare necalificată și muncitoare recurenta a desfășurat activitatea efectivă de țesătoare în același mediu cu substanțe toxice în perioadele pentru care nu s-a admis acțiunea recurentei.
La primul termen de judecată, respectiv în ședința publică din data de
5 martie 2013 Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Raportat la această excepție reprezentanta recurentei a învederat faptul că procedura de comunicare a sentinței a fost greșit efectuată prin afișare, în condițiile în care în permanență se află cineva la domiciliu, reclamanta locuind împreună cu fiica sa, care este în concediu de maternitate și se află acasă tot timpul. A mai menționat că datorită greșitei comunicări prin afișare reclamanta a luat cunoștință de sentință abia după două zile de la data înscrisă în dovada de realizare a procedurii și, raportat la această dată, recursul este declarat în termen. Totodată, recurenta, prin reprezentant a menționat că înțelege să formuleze cerere de repunere în termenul de recurs.
Curtea a invocat excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen având în vedere prevederile art. 103 alin.1 C.proc.civ., reprezentanta reclamantei arătând că lasă la aprecierea instanței.
În aceeași ședință recurenta, prin apărător, a depus la dosar un script semnat de reclamantă prin care aceasta a arătat că înțelege să renunțe la acțiune, solicitând instanței să ia act de această renunțare, întrucât art. 246 C.proc.civ. prevede că renunțarea la judecată poate fi formulată oricând.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, Curtea o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință, conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Curtea constată că hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Cluj a fost comunicată reclamantei la data de _ , astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 47 din dosarul tribunalului, iar recursul formulat de reclamantă a fost depus recomandat la oficiul poștal la data de_ (aspect care rezultă din data poștei înscrisă pe plicul aflat la fila 4 din dosar).
Comunicarea respectivă, realizată prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului, respectă dispozițiile legale, respectiv ale art. 92 cod procedură civilă, astfel încât este lipsită de relevanță, din perspectiva stabilirii datei de la care curge termenul de recurs, susținerea recurentei potrivit căreia a luat cunoștință de sentință abia după două zile de la data consemnată în dovadă ca fiind data comunicării.
Pe de altă parte, Curtea notează că, chiar și în situația în care susținerea recurentei în sensul că a luat cunoștință de sentință abia după două zile de la data afișării ar fi reală, aceasta avea posibilitatea și obligația de a se încadra în termenul de formulare a recursului, care nu era împlinit la data respectivă.
În consecință, Curtea reține că, în raport de data comunicării sentinței, reclamanta a formulat recursul de față după expirarea termenului
imperativ prevăzut de lege, ultima zi de depunere a recursului fiind data de_, conform prevederilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs formulată la data de_ Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 103 C.proc.civ., este posibilă repunerea în termenul de recurs "când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei"; să exercite în termen actul de procedură, caz în care actul trebuie îndeplinit în termen de
15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
În raport de faptul că reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 10764/2012 la data de_, Curtea reține că cel puțin la data respectivă au încetat împrejurările care ipotetic ar fi împiedicat-o pe aceasta să promoveze calea de atac.
În consecință, calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 alin. 2 cod procedură civilă începând cu acea dată, Curtea reține că acest termen s-a împlinit cel târziu la data de 14 februarie 2013, astfel încât cererea de repunere în termen formulată de recurentă la data de 5 martie 2013 apare ca fiind tardiv formulată.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea de Apel va respinge ca tardivă cererea de repunere în termenul de recurs și, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, va respinge recursul ca tardiv formulat.
Referitor la cererea de renunțare la judecată depusă de reclamantă Curtea reține că, în condițiile în care recursul nu a fost formulat în termen, practic instanța nu este învestită cu un recurs, astfel încât nu poate lua act de o renunțare la judecată a părții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs ca tardiv formulată.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta T. X. împotriva sentinței civile nr. 10764 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_
