Decizia civilă nr. 183/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ **
DECIZIA CIVILĂ NR. 183/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare | recursul | declarat | de | pârâtul | MINISTERUL |
FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. | G. | A F. | P. | M. | împotriva |
sentinței civile nr. 1775 din 06 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ **, privind și pe reclamanta intimată C. R.
, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P.
M. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1775 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ **, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin
D. G. a F. P. M., și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 246 /_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F.
P. a județului M., reîncadrarea reclamantei pe postul inspector de specialitate gr. II gradația 2 în cadrul Compartimentului de contabilitate a creanțelor bugetare.
A fost obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului -_ și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 246/_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. s-a
dispus ca începând cu data de 0_, încetarea contractul individual de muncă al reclamantei conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din Legea nr. 53/2003 la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
În cuprinsul deciziei se amintește de reducerea posturilor de execuție vacante și de Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2305/_ prin care se aprobă structura organizatorică a Direcției Generale a F. P. M. și statul de funcții de la_, însă angajatorul nu invocă ca și temei de drept art. 65 al. 1 Codul muncii pentru încetarea contractului individual de muncă, drept urmare concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat nu poate face obiectul analizei de față întrucât angajatorul nu poate modifica temeiul legal al încetării contractului individual de muncă.
Contestația poate fi analizată doar prin prisma temeiului de drept invocat de angajator, reținut în decizie, respectiv încetarea contractului individual de muncă conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al. 1 lit. j) Codul muncii - la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, reclamanta având contractul individual de muncă suspendat pentru concediu de naștere copil în vârstă de până la 2 ani.
Contractului individual de muncă s-a încheiat între părți pe durată determinată începând cu_ și până la revenirea titularei din concediu plătit pentru îngrijirea copilului mic.
Raporturile de muncă au continuat din anul 2007 și până în prezent, ceea ce dovedește faptul că adevărata natură a contractului de muncă este una pe perioadă nedeterminată întrucât au continuat să se desfășoare și după împlinirea celor 18 luni expres prevăzute de art. 82 al. 1 Codul muncii.
Reclamanta a avut suspendat contractul individual de muncă în temeiul art. 51 al. 1 lit. a) Codul muncii prin decizia 197/_ și decizia 43/_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. .
Durata contractului individual de muncă este stabilită la art. 12 Codul muncii, regula fiind a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată iar excepția constă în durata determinată, în condiții expres prevăzute de lege. Aceste condiții sunt statornicite de art. 82-84 Codul muncii.
Potrivit art. 82 alin. 2 și 3 Codul muncii modificat: "Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie";.
" Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit în condițiile art. 83 și după expirarea termenului inițial cu acordul scris al părților…";.
Întrucât contractul individual de muncă a continuat până în prezent, iar angajatorul nu a încheiat contract individual de muncă cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie, contractul individual de muncă pe durată determinată fiind o derogare de la regula prevăzută la art. 12 al. 1 Codul muncii, se apreciază că acest contract individual de muncă a fost încheiat între părți pe durată nedeterminată.
Așadar, încetarea de drept a contractului individual de muncă (art. 55 lit.
Codul muncii coroborat cu art. 56 al. 1 lit. j), respectiv la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, este nelegală.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 12 al. 1, art. 81 al. 1, al. 2, Codul muncii, art. 83, art. 80 Codul muncii modificat, instanța va admite în parte contestația potrivit dispozitivului.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale solicitate de contestatoare, prin Decizia nr. XL ( 40 ) din_ în dosarul nr. 10/2007 a
Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statornicit că în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii angajatorilor, potrivit art. 269 al. 1 Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Contestatoarea nu a făcut dovada existenței unor astfel de clauze în contractul individual de muncă, fiind vorba de o răspundere contractuală.
Pentru aceste considerente cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. G. a F. P. M. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sau modificarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
Art.304 pct.4 C.pr.civ (depășirea atribuțiilor puterii judecătorești). Instanța de fond a anulat o decizie de desfacere a contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată și a hotărât reîncadrarea contestatoarei în lipsa unei nevoi de personal a angajatorului. Mai mult nu s-a prevăzut termenul pentru care angajatorul este obligat să mențină raportul de muncă cu angajatul.
După cum este îndeobște cunoscut încheierea unui contract de muncă ține de satisfacerea nevoii de forță de muncă a angajatorului. În măsura în care necesarul de forță de muncă nu mai subzistă angajatorul este nevoit să facă disponibilizări de personal.
În cauza dedusă judecății a fost pusă în discuție legalitatea unei decizii de desfacere a unui contract de muncă încheiat pe durata determinată, în condițiile în care partea introductivă a acestei decizii prevede explicit că această decizie de desfacere a contractului de muncă are ca temei acte de autoritate publică emise de președintele ANAF (acte necontestate de contestatoare) prin care se aproba numărul de personal pentru D. G. a F. P. M. .
O astfel de abordare ca și aceea a instanței de fond aduce atingere normelor legale ce stabilesc separația puterilor în stat și implicit ideii de stat de drept. După cum corect a stabilit Curtea Constituțională în Decizia nr.838/2009, autoritatea judecătorească nu poate să modifice norme legale sau să creeze noi norme legale, prin similitudine, plecând de la situații juridice asemănătoare expres reglementate, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Inclusiv CEDO prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de_ în cauzele F. Mihăieș împotriva României (cererea nr.44232/11) și A. Gavril Senteș împotriva României (cererea nr.44605/11) a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor Convenției CEDO în cazurile reducerii cu 25% a salariilor.
Art.304 pct.7 C.pr.civ. în legătură cu neprezentarea argumentelor pentru care au fost înlăturate apărărilor pârâtei.
Art.304 pct.8 C.pr.civ. în legătură cu reținerea de către prima instanță a transformării contractului de muncă pe durată determinată într-unul pe durată nedeterminată, ceea ce contravine principiului consensualismului, precum și restricțiilor legale din domeniul bugetar.
Art.304 pct.9 C.pr.civ. datorită anulării unei decizii emise ca urmare a necesității efectuării unor disponibilizări de personal în vederea încadrării în limitele bugetare aprobate,
Se arată în acest sens că reclamanta a fost concediata în baza art.65 Codul muncii, ca urmare a normelor legale ce impuneau în primul rând desființarea posturilor ocupate pe durată determinată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art.304 pct.4 C.pr.civ..
Potrivit art.266 Codul muncii, " jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă";.
De asemenea art.268 alin.1 lit. a Codul muncii reglementează expres termenul de contestare a deciziei unilaterale de încetare a contractului individual de muncă.
În același sens, capitolul VI al titlului VIII din Legea nr.61/2022 reglementează procedura de soluționare a conflictelor de drepturi, prevăzând expres prin art.208 soluționarea conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești.
Prin urmare anulând o decizie de încetare a contractului individual de muncă, instanța de judecată își exercită prerogativele legale în acest sens, fără a se putea considera că intervine în atribuțiile recunoscute în favoarea altei puteri.
Pârâta nu a indicat care sunt apărările sale pe care prima instanță nu le-a examinat, fiind o afirmație în termeni general că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cu atât mai mult cu cât sentința enunță clar argumentele care au determinat aprecierea nelegalității încetării contractului de muncă.
Conform contractului individual de muncă încheiat între părți la data de_, reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată, ca inspector specialitate debutant, pe un post temporar vacant, începând cu data de 15 mai 2007 pe durata cât titulara postului se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului.
Conform punctului 2.4 din același contract, la expirarea perioadei de stagiu, persoana va susține un examen de titularizare pe post. În cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract pe durată nedeterminată.
Prin procesul verbal nr. 38826/_ emisă de recurentă, reclamanta a fost declarată admisă la concursul organizat pentru promovarea în gradul profesional imediat superior debutantului, astfel încât, prin decizia nr.742/_
, începând cu data de_, aceasta a fost promovată în gradul profesional de inspector de specialitate grad IV.
Prin decizia nr.63/_ s-a dispus trecerea reclamantei la un alt serviciu din cadrul instituției recurentei, menționându-se că acesta își păstrează elementele salariale.
În speță, prin contractul individual de muncă nr.983/_ depus la dosar, s-a menționat că acesta a fost încheiat într-o situație de excepție prevăzută de disp.art.81 din Codul muncii, pe durată determinată, până la "revenirea titularei din concediu de creștere a copilului";, precizându-se însă că în cazul promovării examenului de titularizare pe post, contractul de muncă devine contract pe durată nedeterminată.
Or, astfel cum rezultă din decizia nr. 742/_ emisă de recurentă, reclamanta a fost declarată admisă la concursul organizat pentru promovarea în gradul profesional imediat superior debutantului, astfel încât, începând cu data de_, acesta a promovat în gradul profesional de inspector de specialitate grad IV, în consecință nu mai subzista motivul pentru care contractul de muncă a fost încheiat pe durată determinată.
Decizia nr.246/_, emisă de pârâta reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act (fila 9 fond), care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe
durata determinată "cât timp titularul postului lipsește din unitate"; (fila 7 din primul dosar de fond).
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtei privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art.65 Codul muncii, ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere că decizia nr.246 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtei privind considerarea deciziei nr.246/2011 ca o măsură de concediere, iar consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva
sentinței civile nr. 1775 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._ **, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. D. | S. | D. | D. G. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.C. M.
