Decizia civilă nr. 2511/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2511/R/2013
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. P. împotriva sentinței civile nr. 12451 din 22 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă C. C. SA B.
- S. C. CF C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat L. Zorica C. din cadrul Baroului C. și reprezentantul intimatei pârâte - consilier juridic Greab S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 mai 2013 intimata a înregistrat în cauză întâmpinare. I se comunică un exemplar al acestei întâmpinări reprezentantei recurentului și cauza este lăsată la o strigare ulterioară pentru a i se da posibilitatea să ia cunoștință de cuprinsul ei.
La reluarea cauzei reprezentanta recurentului arată că înțelege să reitereze cererile în probațiune formulate în fața instanței de fond, a căror administrare, prima instanță nu le-a considerat necesare, respectiv să precizeze pârâta care erau condițiile minime de vechime și studii pentru ocuparea postului respectiv, în condițiile în care toți revizorii care au rămas angajați, corespund acestor condiții. Totodată a solicitat evaluările profesionale pe anii 2009 - 2010 pentru a dovedi că societatea nu a aplicat criteriile generale pentru a stabili pe cine păstrează sau nu pe post, precum și diplomele de șefi de stație ale revizorilor deoarece unul din revizorii care au rămas nici măcar nu deține studiile necesare pentru ocuparea postului.
Reprezentantul societății arată că nu sunt relevante soluționării cauzei înscrisurile solicitate. La evaluarea profesională pe anii 2009 - 2010 nu se poate raporta întrucât perioada pentru care s-a făcut evaluarea, avută în vedere la concediere a fost anul 2010.
Întrebat de instanță dacă această evaluare a fost făcută în vederea departajării pentru concediere, reprezentantul intimatei răspunde că evaluarea a fost una generală, ea are loc anual, în temeiul legii, iar cei nemulțumiți pot face contestație. Reclamantul a făcut contestație cu privire la evaluare, a primit un răspuns dar nu s-a mai adresat instanței, prin urmare, evaluarea a rămas definitivă.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere aspectele care rezultă din cuprinsul dosarului, iar pe de altă parte susținerile părților, respectiv cele potrivit cărora la stabilirea criteriilor de departajare s-a avut în vedere exclusiv fișa de evaluare pe anul 2010, față și de ansamblul probator depus în cauză, apreciază
că ar fi inutilă dezlegării cauzei depunerea înscrisurilor solicitate de reclamant la acest termen, motiv pentru care o respinge.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susținând oral motivele expuse în scris, cu consecința admiterii cererii și cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului solicitând a fi menținută hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12451 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul C. I. P., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚI. ALA DE CĂI F. C. SA - S. REGI. ALĂ CF C. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte C. NAȚI. LĂ DE CĂI F. C. SA - S.
R. CF C. din anul 1998, în temeiul contractului individual de muncă nr. _
/_ .
Prin Hotărârea nr. 36/_ a Adunării Generale a Acționarilor C. C. SA a fost aprobat Programul de restructurare și reorganizare a Companiei Naționale de Căi F. C. SA, iar prin Hotărârea nr. 64/_ au fost aprobate noile organigrame conform Programului de restructurare.
Prin Decizia nr. 41/B/3/36 emisă la data de_ de pârâta C. NAȚI. LĂ DE CĂI F. C. SA - S. R. CF C. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ /_ al reclamantului începând cu data de _
, din funcția de revizor sector SC în cadrul Diviziei Trafic - Serviciul Control A. Infrastructură, ca urmare a desființării postului. Decizia a fost anulată la data de_ .
La data de_ pârâta a emis Decizia nr. 41/B/3/339 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ /_ al reclamantului începând cu data de_, din funcția de revizor sector SC în cadrul Diviziei Trafic - Serviciul Control A. Infrastructură, în temeiul art. 55 lit. c), art. 58 coroborat cu art. 65 alin. l și art. 68 din legea 53/2003, ca urmare a desființării postului. Deciziei i-a fost anexată lista cu posturile vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului, disponibile la data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă (f.12).
La data de_, reclamantul a optat pentru ocuparea unui post din lista posturilor disponibile la data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv pentru IDM Oradea (f.39). Ca urmare a exprimării opțiunii, a fost încheiat actul adițional nr. 41/B/511785/2011 la contractul individual de muncă nr._ din_, stabilindu-se că începând cu data de_ reclamantul urmează a ocupa funcția de impiegat de mișcare II la C. "C. " SA S. R. CONFORM C. Divizia Trafic Stația Oradea (f.37-38).
Cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamant referitor la faptul desființarea postului nu este reală, și că pe postul anterior ocupat de acesta a fost angajată o altă persoană, instanța a constatat că potrivit statului de funcții din cadrul Sucursalei R. CF C. valabil la data de_, Divizia Trafic, în cadrul Serviciului de Control A. Infrastructură existau 6 posturi de revizor sector SC, iar urmare a aplicării planului de reorganizare, la data de_ în cadrul aceleiași unități, Divizia Trafic - Serviciul C. existau doar 5 posturi de
revizor sector SC. Prin urmare, un post din cele șase a fost desființat, nemairegăsindu-se în noua organigramă. Astfel cum a rezultat și din depozițiile martorilor M. și S., desființarea unui post din cele șase este reală (f.25, 106), niciunul dintre martori nerelatând că pe postul reclamantului ar fi fost angajată o altă persoană. Martorii audiați au relevat că din cei șase revizori sector SC din cadrul Serviciului C., a fost ales pentru concediere reclamantul întrucât la evaluare acesta a obținut un punctaj inferior întrucât a fost anterior sancționat disciplinar.
Instanța a reținut, astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar și astfel cum au relatat și martorii audiați în cauză, a fost realizată evaluarea profesională celor șase salariați din cadrul Serviciului C. A. Infrastructură în vederea disponibilizării. E. luarea a avut loc la data de_ și adusă la cunoștința salariaților la data de_ (f.36, 117-121). În urma evaluării, cinci dintre aceștia au obținut calificativul "foarte bine", iar reclamatul a obținut calificativul "bine". În stabilirea calificativelor angajatorul a avut în vedere faptul că reclamantul a fost sancționat cu "avertisment scris" prin Decizia nr. 41/B/3/320/_ . Reclamantul nu a contestat decizia prin care a fost sancționat disciplinar (f.130). Reclamantul a contestat rezultatul evaluării realizate la data de_, la data de_ fiindu-i comunicată soluția de respingere a contestației de către angajator (f.131).
Prin urmare, au fost respectate dispozițiilor art. 69 alin.3 din Codul muncii cu privire la evaluarea salariaților în cazul concedierii colective.
Sub aspectul motivării deciziei de concediere, instanța a reținut că angajatorul a menționat că motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico financiară, reorganizarea și restructurarea companiei astfel cum au fost expuse prin Notificarea înregistrată la ITM B., la AMOFM B. și la ALOFM sector 1 B., cu respectarea art. 72 C. muncii rep. Pârâta a depus în copie Programul de restructurare și reorganizare al societății în care a fost expusă situația economică dificilă cu care aceasta se confruntă, motive care au determinat adoptarea unui program de restructurare și reorganizare (f.60-62).
Cu privire la modificarea condițiilor din contractul individual de muncă urmare a acceptării de către salariat a unuia dintre posturile oferite de angajator, instanța a constatat că aceasta a fost realizată cu respectarea condițiilor
prevăzute de art. 64 din Codul muncii. Nu pot fi reținute susținerile reclamantului referitoare la faptul că inițial ar fi ocupat o funcție de conducere, atât timp cât acest aspect nu a rezultat din probele administrate. Chiar și în situația în are susținerile reclamantului cu privire la acesta aspect ar fi putut fi reținute, nu prezintă relevanță atât timp cât desființarea postului inițial ocupat este reală și modificarea raporturilor de muncă s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 64 din Codul Muncii, cu acordul reclamantului care a optat pentru unul dintre posturile vacante oferite de angajator.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia de concediere contestată a întrunit condițiile de legalitate și temeinicie prevăzute de lege, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I. - P., solicitând
admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Deciziei nr. 41/B/3/339 din data de_ emisă de către C. Națională de Căi F. "C. " - SA, S. Regională CF C., repunerea în situația anterioară emiterii actului prin reintegrarea pe vechiul post de revizor sector SC în cadrul Diviziei Trafic - Serviciul Control A. Infrastructură, obligarea la plata diferenței de salariu și
obligarea la daune-interese constând în despăgubiri materiale și morale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin Sentința civilă nr. 12451/2012 pronunțată la data de_, Tribunalul Cluj a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
În motivare, instanța de fond a reținut că reclamantul a optat pentru ocuparea unui post din lista posturilor disponibile la data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. Din probele administrate în cauză rezultă că desființarea unui post din cele șase este reală, iar reclamantul a fost ales pentru concediere întrucât la evaluare acesta a obținut un punctaj inferior întrucât a fost anterior sancționat disciplinar.
Ulterior, s-a primit o nouă comunicare a hotărârii căreia îi lipsesc considerentele și dispozitivul nu are nici o logică, motiv pentru care înțelege să o integreze în ansamblul argumentelor de modificare a hotărârii deși nu cuprinde nici o motivare efectivă a convingerilor instanței privind respingerea acțiunii, ci doar punctele de vedere a părților.
Apreciază hotărârea ca netemeinică și legală pentru motivele expuse în cele ce urmează.
În primul rând, instanța de fond a reținut că un post din cele șase a fost desființat, neregăsindu-se în noua organigramă, iar această împrejurare rezultă atât din înscrisurile depuse de către intimată, respectiv statutul de funcții din cadrul Sucursalei de A. Infrastructură și planul de reorganizare din data de _
, cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit înscrisurile depuse de către intimată întrucât, din organigramele depuse, rezultă doar o aparență că s-ar fi desființat un post din cele șase care aparțineau de sectorul C. Control A. Infrastructură. Cu toate acestea, nu se poate contesta împrejurarea că în cadrul acestui sector existau 2 secții, respectiv secția revizori mișcare cu 4 revizori și secția material rulant cu 2 revizori. Se mai poate observa faptul că anterior desfacerii contractului de muncă, respectiv iunie 2011 existau 4 revizori la secția revizori mișcare (notați cu M în fișa postului și în fișele de evaluare), astfel existau 4 secții cu sediul în Aleșd unde figura reclamantul, cu sediul în Huedin unde figura Rotariu V., la Jibou Taliha I. și Bistrița Nord Crăciun I. uț. După așa-numita concediere colectivă, respectiv la 25 iulie 2011 sectorul Aleșd a fost cuprins la sediul Huedin unde a rămas Rotariu V., la Jibou a rămas Taliha I., s-a format C. -N. unde a fost numit Botezan Gelu care venea de la sectorul material rulant, iar la Bistrița Nord a rămas Crăciun I. el.
Prin urmare, din cadrul sectorului C. cele 4 sectoare de activitate au rămas chiar dacă, aparent, sectorul Aleșd Oradea a fost inclus la Huedin, astfel că au rămas tot patru revizori mișcare. Solicită instanței de recurs să verifice chiar înscrisurile depuse de către intimată privind compunerea diviziei de trafic 176 pentru anul 2010 și 138 pentru 2011 din care rezultă că există un sector M a revizorilor.
Așa fiind, consideră că în realitate nu a avut loc o desființare efectivă a postului reclamantului, ci s-a desființat un post de revizor material rulant, iar persoana a cărui post s-a desființat, respectiv Botezan Gelu, a fost trecut la sectorul mișcare în locul reclamantului, astfel că nu a fost o desființare reală, ci doar o modalitate de a-1 concedia pe reclamant pentru a face loc unei alte persoane pe postul său.
În al doilea rând, sub aspectul motivării deciziei de concediere, instanța de fond a reținut că angajatorul a menționat că motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiara și situația dificilă cu
care se confruntă, motive care au determinat adoptarea unui program de restructurare și reorganizare.
Deși se invocă criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, nu se face decât o strictă enumerare a art. 59 și 60 (1) din Codul Muncii fără a se motiva de ce se desface contratul de muncă al reclamantului, astfel că, în acest sens, decizia este clar nemotivată.
Consideră că motivele menționate de intimată în decizia de concediere sunt în realitate fictive și nu reprezintă o reală motivare a actului. Chiar dacă se invocă în art. 2 al deciziei atacate faptul că este vorba de o concediere colectivă și că s-a ținut cont de situația economico-financiara, reorganizarea și restructurarea companiei, desfacerea contractului de muncă a contestatorului este abuzivă deoarece postul său nu a fost redus, fiind angajată o altă persoană pe acest post. În această situație, nu se poate susține că a fost o concediere colectivă efectivă, ci doar prin concedierea reclamantului s-a urmărit crearea unui post pentru altă persoană din interiorul Sucursalei C. . De fapt, în această modalitate, pe lângă desființarea postului, oferta făcută pentru un alt loc de muncă a fost pe posturi inferioare și cu un salariu redus aproape la jumătate.
În al treilea rând, instanța de fond a reținut că reclamantul a acceptat unul din posturile oferite de angajator, astfel că modificarea condițiilor din contractul individual de muncă a fost realizată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 64 din Codul Muncii.
În realitate, această susținere este incorectă întrucât contractul de muncă al reclamantului practic a încetat, și nu s-a modificat prin acordul părților. Reclamantului i s-a impus să aleagă în trei zile un loc de muncă, altfel rămânea fără serviciu. Reclamantul a fost nevoit să accepte chiar acest post inferior pentru că este întreținător de familie și trebuie să asigure un minim material pentru întreținerea familiei. Susține că este un post inferior deoarece este un post de execuție, pe când cel de revizor este un post de control iar diferența de salariu este semnificativă.
Precizează că reclamantul întrunea condițiile legale pentru menținerea pe postul de control, că de-a lungul anilor a dovedit calități profesionale care l-au recomandat pentru ocuparea unui post de conducere, iar în prezent, prin retrogradarea determinată de prezenta decizie, imaginea sa de persoană capabilă profesional a fost știrbită, motiv pentru care a fost necesar să formuleze prezenta contestație.
În al patrulea rând, instanța de fond a reținut că în stabilirea calificativelor angajatorul a avut în vedere faptul că reclamantul a fost sancționat cu "avertisment scris", iar reclamantul nu a contestat decizia prin care a fost sancționat disciplinar.
Susținerea este incorectă pentru că în mod normal trebuiau avute în vedere toate criteriile legale impuse prin actele normative și hotărârile interne ale C. - ului cu privire la menținerea ca angajați sau a fi concediați. Chiar dacă nu a fost concediat reclamantul, există în continuare 4 posturi de revizori mișcare și 4 au existat și anterior reorganizării instituției. În prezent, unul din revizori nu îndeplinește condițiile legale cu privire la pregătirea profesională. Acel avertisment scris nu a fost niciodată comunicat reclamantului pentru a putea lua măsurile legale de contestare, iar ulterior, când s-au acordat calificativele pentru 2010, acordarea s-a făcut de către M. M. care a fost șeful reclamantului doar 1 lună de zile. Acordarea calificativului "bine" nu a fost decât o manevră pentru a i se aduna puncte negre deoarece era clar vizat să fie înlăturat din post.
Înțelege să invoce și încălcarea principiului egalității de șansă și tratament în ceea ce îl privește pe reclamant deoarece, fără nici un criteriu valoric, profesional sau etic, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă pentru a fi
angajată pe același post o altă persoană care venea din sectorul material rulat în sectorul mișcare.
Pe de altă parte, în art. 5 alin. 2 s-a stabilit un termen de 3 zile lucrătoare prin care angajatul să-și manifeste expres acordul cu privire la noul loc de muncă, iar în caz de refuz potrivit alin. 3, contractul individual de muncă încetează la data expirării perioadei de preaviz, respectiv 24 iulie 2011 în situația reclamantului. În acest sens, arată că reclamantul a fost obligat să accepte un loc de muncă inferior deoarece art. 5 nu îi lasă nicio alternativă în situația în care contestă decizia în termenul legal de 45 de zile stabilit de art. 74 din Codul Muncii. Apreciază că art. 5 este clar formulat împotriva angajatului și încalcă principiul egalității părților în raportul juridic, favorizând unilateral angajatorul în luarea unor măsuri abuzive împotriva unor salariați.
A solicitat instanței probe suplimentare pentru dovedirea susținerilor care sunt parțial dovedite, însă instanța de fond a refuzat administrarea acestor probe, încălcând dreptul la apărare al reclamantului prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Apreciază că era necesar a fi completată probațiunea pentru că unul din revizorii menținuți pe post din sectorul mișcare a căzut la examenul profesional din 2010 și cu toate acestea a corespuns mai mult decât reclamantul în a fi menținut pe post.
Cât privește contestația formulată la_ de către reclamant a considerat că nu a primit niciun răspuns de la șeful ierarhic, răspunsul fiind dat chiar de către persoana care i-a dat calificativul. În acest sens, anexează procedura și criteriile de evaluare profesională a salariaților din care rezultă cu claritate că aceasta trebuia soluționată de șeful ierarhic superior persoanei care a acordat calificativul, cât și răspunsul primit în 2012 la contestația formulată în 29 martie 2012 pentru anul 2011.
Față de toate cele expuse, solicită admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Pârâta C. NAȚI. ALA DE CĂI F. C. SA - S. REGI. ALĂ CF C. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat
, în temeiul art. 312(1)C. proc. civ. respingerea recursului ca nefondat cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
În mod greșit prima instanță a constatat că decizia de concediere contestată în cauză îndeplinește toate condițiile de formă și de conținut prevăzute de lege.
Astfel, disp.art.74 alin.1 lit.c) din Codul muncii, prevede că decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu: "criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin.2 lit. d), numai în cazul concedierilor colective;";.
În speță, data de_ pârâta a emis Decizia nr. 41/B/3/339 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._ /_ al reclamantului începând cu data de_, din funcția de revizor sector SC în cadrul Diviziei Trafic - Serviciul Control A. Infrastructură, în temeiul art. 55 lit. c), art. 58 coroborat cu art. 65 alin. l și art. 68 din legea 53/2003, ca urmare a desființării postului.
La art.4 din decizie s-a prevăzut că la concediere au fost avute ]n vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate prevăzute de art. 61(8) și 61(9) din CCM al C. ";C. "; -SA pe anul 2011-2012 cu aplicarea art.59 și 60(1) din Codul muncii, republicat, fiind reiterate in extenso aceste prevederi în cuprinsul articolului.
Analizând conținutul articolului 4 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât să rețină că acestea nu respectă exigențele art.74 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Se reține în acest sens că legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea
menționării în decizia de concediere a criteriilor de prioritate
avute în vedere de către angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal
, pentru a fi suficientă pentru legalitatea unui asemenea act unilateral, o simplă copiere a tuturor prevederilor legale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz.
Ceea ce a urmărit legiuitorul prin această reglementare este tocmai precizarea în decizie a criteriului de prioritate avut în vedere în cazul persoanei concediate, având în vedere că măsura a fost luată în cadrul unei concedieri colective, în care s-a decis încetarea contractului de muncă unui număr mare de salariați, iar din conținutul actului unilateral al angajatorului trebuie să rezulte în mod expres, astfel încât aceasta să fie cunoscută de către persona afectată și să poată fi verificată de către instanța de judecată, care a fost ordinea de prioritate ce a fost luată în considerare pentru a fi concediat acest salariat și nu un alt angajat.
Practic, în cazul concedierilor colective, această mențiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art.74 alin.1 lit.a) din Codul muncii, iar conform art.77 Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Mai mult, Curtea constată că nici criteriul selectării în funcție de evaluarea profesională, invocat de intimată, nu a respectat imperativele legale.
Astfel, în contractul colectiv de muncă al SNTFM "C. Marfă"; S.A. era prevăzut ca un criteriu prioritar de aplicat în cazul reducerii de personal cel al competenței profesionale: "angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de c ompetență egale
, în ordine: (…)";.
Prin urmare, pârâta intimată avea obligația, conform contractului colectiv de muncă pe care l-a semnat (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii), să aplice acest criteriu cu prioritate, ceea ce impunea, pe de-o parte stabilirea criteriilor de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei și, ulterior, evaluarea salariaților din sectoarele unde urmau a fi reduse aceste posturi prin raportare la aceste criterii.
Pârâta susține că a avut în vedere la stabilirea ordinii de prioritate fișa de evaluare a reclamantului pe anul 2010, fișa emisă în cadrul evaluării generale, ce are loc anual, în temeiul legii.
O astfel de apărare nu poate fi însă reținută, evaluarea profesională periodică fiind distinctă de cea ce ar fi trebuit făcută în cadrul procedurii de concediere colectivă. Așa cum rezultă din regulamentul citata mai sus, evaluarea trebuia făcută ulterior luării deciziei concedierii colective, având o componență mult mai largă, ce include nu doar partea profesională, ci și cea ce ține de disciplina muncii, urmând a fi făcută pe baza unor criterii de apreciere identice pentru toți salariații, stabilite tot în cadrul procedurii de concediere.
Recurenta nu a făcut dovada stabilirii unor astfel de criterii și, implicit, nici a evaluării salariaților în vederea concedierii, așa cum impun normele legale mai sus menționate. Ca atare, evaluarea profesională realizată în anul 2010 nu poate
satisface exigențele menționate anterior, întrucât nu a fost făcută în vederea și în cadrul procedurii de concediere colectivă.
Având în vedere aceste prevederi imperativ prevăzute de lege, Curtea reține că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform disp.art.74 și 76 din Codul muncii, astfel încât analizarea celorlalte motive de recurs invocate apare ca fiind de prisos, recurentul fiind îndreptățită, conform art.78 din Codul muncii, la repunerea în situația anterioară concedierii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite, în parte, contestația formulată de reclamant și, în baza art. 80 Codul muncii republicat, va anula decizia de concediere atacată.
Având în vedere această situație, ținând cont de caracterul retroactiv al sancțiunii nulității, precum și de faptul că reclamantul a solicitat expres reintegrarea sa, intimata va fi obligată să reintegreze contestatorul pe postul ocupat anterior concedierii. Totodată, în baza art. 80 Codul muncii republicat, intimata va fi obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În ce privește cererea contestatorului prin care a solicitat obligarea intimatei la plata de daune morale, Curtea apreciază această cerere ca fiind neîntemeiată și urmează în consecință să o respingă, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit în concret prejudiciul suferit de contestator ca urmare a concedierii, fiind insuficientă o simplă presupunere că, prin măsura concedierii, contestatorul ar fi suferit un șoc emoțional.
În temeiul art.274 C.pr.civilă va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul C. I. P. împotriva sentinței civile nr. 12451 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamantul C. I. P. împotriva pârâtei C. NAȚI. ALA DE CĂI F. C. SA - S. REGI. ALĂ CF C. și în consecință:
Anulează decizia nr. 41/B/3/339 din data de_ .
Dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului anulat, în sensul reintegrării contestatorului pe postul deținut anterior.
Obligă pârâtul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei către reclamant.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | C. G. | I. | T. | N. | M. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: R. -M. V.
