Sentința civilă nr. 2844/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2844
Ședința publică din 3 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător Ș. L., grefier
Asistenți judiciari:
P. R. S.
V. R. I.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta I. M., cu domiciliul în com. Bănișor, sat P., nr. 140, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC O. Z. S., cu sediul în com. M., nr.232, județul Sălaj, având ca obiect contestație decizie de concediere .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, pe baza probelor existente la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa reclamanta I. M. a contestat decizia de concediere disciplinară nr.2/_, emisă de pârâta SC O. Z. S. solicitând instanței anularea acesteia, reîncadrarea sa pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze până la reîncadrarea sa.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată faptul că de la data de_, a fost angajată cu contract individual de muncă a pârâtei până la data de_, când a fost concediată disciplinar prin emiterea deciziei nr.2/_ după ce în prealabil i se ceruse să-și depună demisia.
Reclamanta arată că nu se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa în cuprinsul deciziei de concediere.
De asemenea se arată faptul că prin emiterea deciziei contestate pârâta a încălcat prevederile art.78,79, 251 și 252 din Codul Muncii în sensul că, prin convocarea făcută în vederea cercetării disciplinare nu s-a precizat obiectul cercetării și data săvârșirii presupuselor abateri disciplinare pentru a se stabili dacă faptele sunt sau nu prescrise. De asemenea decizia contestată nu cuprinde descrierea concretă a abaterii disciplinare și motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat instanței să respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată deoarece aceasta a săvârșit cu vinovăție abaterile disciplinare grave reținute în sarcina sa în cuprinsul deciziei
contestate, fapte care au fost dovedite pe parcursul realizării cercetării disciplinare prealabile și dintre care unele au fost recunoscute chiar de reclamantă.
De asemenea pârâta arată faptul că, decizia contestată cuprinde toate elementele de validitate fiind întocmită cu respectarea normelor legale în vigoare, neexistând motive de nelegalitate pe condiții de formă a acesteia.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a reiterat motivele de nelegalitate a deciziei contestate, cuprinse în cererea de chemare în judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă a pârâtei până la data de_, când prin Decizia nr. 2/_ emisă de intimată, aceasta a fost concediată disciplinar.
În conformitate cu art. 252 alin. (2) din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuia să conțină:
descrierea faptei care constituia abatere disciplinară,
precizarea prevederilor din statutului de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat,
motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea,
temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică,
termenul în care sancțiunea poate fi contestată,
instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată,
Așadar, pentru a fi legală, este necesar să cuprindă toate elementele enumerate în textul citat. Lipsa unuia dintre ele atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.
Privind mențiunea de la lit. a) în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză. Descrierea presupune menționarea aspectelor care o individualizează: În ce constă modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului.
Trimiterea la dispozițiile fișei postului pretins încălcate nu are nicio relevanță față de dispozițiile legale imperative în materie.
Prin "descriere"; trebuie să se înțeleagă prezentarea explicită a acelor aspecte, care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă.
Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, raportat la actul normativ încălcat, este o obligație imperativă, prin aceasta dându-i-se posibilitatea salariatului să se apere împotriva faptei reținute, decizia angajatorului fiind actul care consemnează pentru ce abatere a fost sancționat și pe care o contestă.
Astfel, nu este suficient și nici legal ca pretinsa abatere să fie înscrisă numai în alte documente indicate de angajator, de pildă, referatul de cercetare prealabilă, alt referat sau note de constatare. Decizia de sancționare nu poate fi completată cu elemente exterioare ce ar explica mențiunile generale din cuprinsul ei.
Descrierea faptei nu este suficientă dacă nu este indicată și data comiterii ei.
Această dată reprezintă un element esențial pentru individualizarea faptei imputabile celui sancționat, știut fiind că orice faptă a unei persoane se petrece într-un anumit timp și un anumit loc.
Indicarea momentului sau a intervalului de timp în care s-a comis abaterea este fundamentală pentru a asigura legalitatea deciziei de sancționare. Concluzia decurge firesc tocmai din interpretarea gramaticală, logică și sistematică, dar și prin coroborare a dispozițiilor art. 252 alin. (1) și alin. (2) lit. (a) din Codul muncii. Dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, referitoare la necesitatea respectării cerințelor obligatorii de conținut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare, urmăresc punerea la adăpost
a angajatului față de eventualele măsuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului. Referitor la mențiunea prevăzută la art. 252, alin. 2 lit. c) din Codul muncii, instanța reține faptul numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariatul învinuit, se asigură în
mod real și efectiv dreptul lui la apărare.
Dacă nu se arată în cuprinsul ei de ce apărările salariatului nu au fost înlăturate, nu există certitudinea că aceste apărări au fost verificate efectiv de către angajator, putându-se chiar presupune că cercetarea prealabilă nu și-a atins scopul prevăzut de lege.
Este o certitudine că art. 252 alin. (2) Codul muncii prin fiecare componentă a sa (deci și în ceea ce privește textele de la lit. a) și c), statornicește o nulitate absolută de formă, pentru nerespectarea unei cerințe de formă ad validitatem, nulitate care în lipsa unui text în sens contrar, nu se poate acoperi prin confirmare, prin arătarea faptelor abia în instanță. Ea este totodată caracterul unei nulități exprese, în cazul căreia legea instituie o prezumție de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar nerespectarea formei legale.
În speță, decizia nr. 2/_, emisă de pârâtă nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. a) și c) din Codul muncii și în consecință instanța va anula această decizie.
În temeiul art. 80 alin. (1) și (2) din Codul muncii, instanța va obliga pârâta să o reîncadreze pe reclamantă pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariată.
Pentru aceste motive,
În numele LE G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de reclamanta I. M., cu domiciliul în com. Bănișor, sat P., nr.140, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. Z. S.R.L., cu sediul în com. M., nr.232, județul Sălaj - și dispune anularea Deciziei nr.2/_ și repunerea părților în situația anterioară - prin reintegrarea pe post.
Obligă pârâtul la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate și reactualizate - începând cu data de_ până la reintegrarea pe postul deținut.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2013.
Președinte | Asistenți judiciari | Grefier | |
P. R. M. | P. R. S. | V. R. I. Ș. L. |
Red.P.R.S./_
Dact.M.V./_ /4 ex.
