Sentința civilă nr. 2543/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2543/F/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. S. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamanta R. I.
împotriva pârâtei SC "R. "; S. B. , având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La solicitarea reprezentantului reclamantei s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de_ .
La dosar s-a depus la data de_ 4 o cerere din partea mandatarului reclamantei prin care solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune la dosar concluzii scrise.
La solicitarea reprezentantului reclamantei, pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat inițial pronunțarea sentinței pentru data de 25 septembrie 2013, iar ulterior amânarea pronunțării sentinței fiind amânată pentru data de_ .
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin contestația înregistrată sub nr. de ,mai sus reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâta SC "R. "; S. B. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța: să constate nulitatea absolută sau să dispună anularea Deciziei de concediere nr.822/07.1 I 2012 emisa de pârâtă;să dispună repunerea reclamantei în situația anterioară, în sensul reintegrării sale de către pârâtă intimată pe postul ocupat anterior emiterii deciziei atacate; să oblige pârâta să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și neachitate, precum și celelalte drepturi de caic ar f i beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, începând cu data concedierii și până la reîncadrarea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că prin Decizia nr. 822/_, contestată, intimata a dispus încetarea contractului de muncă nr. 130/_ . începând cu data de_, invocând drept temei legal dispozițiile ari 61 Iit. c) din codul muncii.
Decizia este nelegală, întrucât nu are la baza ei o decizie a organelor competente de expertiză medicala, prin care să se constate inaptitudinea mea fizică și/sau psihică, de natură să nu-mi permită îndeplinirea atribuțiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat.
În fapt, procedeul este unul de natură a masca cauza reală a concedierii, respectiv crearea unui loc de muncă vacant, pentru satisfacerea altor interese. Reclamanta susține că lucrează de peste 7 ani la intimata angajatoare,
perioadă în care nu am fost spitalizată, nu a avut absențe datorate unor cauze medicale și și-a îndeplinit corespunzător atribuțiunile de serviciu.
Pentru a găsi o cale să o concedieze, din proprie inițiativă, fără ca ea să f i cerut sau să f i avut absențe ori să manifeste simptome ale vreunei afecțiuni, angajatorul a trimis-o la un cabinet medical, care însă nu i -a efectuat nici un fel de investigații.
De altfel, în cuprinsul Fișei de aptitudine în discuție este bifată căsuța corespunzătoare scopului examinării "Altele";, dintre mai multe variante posibile, ceea ce denotă că nici examinatorului nu i -a fost clar pentru ce se solicită respectiva examinare.
Fișa de aptitudine nr. 1976/_, eliberată de CABINET MEDICINA MUNCII, SC "OCUPAȚIONAL MED"; S., cu sediul în B., str. Decebal, bl. 21, ap.4 (la care am fost trimisă de angajator), prin care se concluzionează asupra aptitudinii sale condiționate ("nu se recomandă tura de noapte"), nu poate fi asimilați) "deciziei organelor competente de expertiză medicală" la care se referă ari. 61 lit. c) din codul muncii (text care constituie temeiul legal al concedierii).
Or, concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului nu se poate face decât în condițiile limitativ și expres prevăzute de textul legal, la care nu se poate adăuga prin interpretare, analogie, etc.
Un organ competent de expertiză medicală, în sensul legii, este com isia de expertiză a capacității de muncă constituită în cadrul caselor teritoriale de pensii, ori alte comisii oficiale cu acest obiect, dar în nici un caz nu poate avea această calitate o societate comercială privată (s.c. Ocupațional Med s. r. l.).
Așa f iind, Fișa de aptitudine invocată de angajator drept dovadă a inaptitudinii sale (fizice, psihice ?) nu constituie un act emanat de la autoritatea competentă și nu face proba legală necesară în scopul în care a fost folosită.
De altfel, la baza respectivei f ișe stă doar un raport de evaluare psihologică (nr. 1062/_ ), întocmit în condiții superficiale, fără rigoarea științifică proprie expertizei la care face referire legea.
Ca o dovadă a celor susținute, prin Scrisoarea medicală FO 1553 din 23._, eliberată de Ambulatoriul de psihiatrie, dr. Colța Alina, se concluzionează că nu necesit tratament de specialitate, lucru care dovedește lipsa vreunei afecțiuni în domeniul respectivei specialității.
Potrivit art. 270 din codului muncii, prezenta c erere este scutită de laxa judiciară de timbru.
Față de cele mai sus arătate, având în vedere și că sarcina dovezii legalității măsurii aparține angajatorului, solicită ca instanța să dispună în sensul celor solicitate.
În drept s-a invocat: art. 2 pct. (1 ) lit. c) e.pr.civ., art. 268 alin. 1 lit . a) și urm. din codul muncii, art. 208 și urm. din Legea 62/2011 rep., art. 274 cod pr.civ.
Pârâta SC "Roseyarn"; S.R.L. B.
, legal citată, prin avocat, a formulat întâmpinare prin car ea invocat excepția inadmisibilității contestației formulate de reclamantă și pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de concediere contestate.
În apărare, referitor la excepția inadmisibilității pârâta arată că în cazul în care există nemulțumiri legate de examinarea medicală, angajatul are la dispoziție o PROCEDURĂ SPECIALĂ prin care poate ataca fișa de aptitudine eliberată de medicul de medicina muncii, procedură reglementată în Hotărârea Guvernului nr. 355/2007, privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Angajatul examinat de medicul de medicina muncii are dreptul, așa cum prevede art. 30 din Hotărârea 355/2007, de a contesta rezultatul dat de medicul specialist de medicina a muncii privind aptitudinea în muncă.
Contestația se adresează, conform prevederilor din articolul următor, Direcției de Sănătate Publică Județene sau a Mun. București, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fișei de aptitudine în muncă.
Direcția de Sănătate Publică sesizată va desemna o comisie formată din 3 medici specialiști de medicina muncii și convoacă părțile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestației.
Această concluzie a procesului-verbal este consemnată de asemenea în fișa de aptitudine, în care a fost precizat rezultatul examenului medical contestat.
Subliniază pârâta faptul că legea instituie dreptul de a convoca această comisie doar în favoarea angajatului nu și a angajatorului (art. 30 din Hotărârea 355/2007).
Reclamanta nu a respectat reglementările legale incidente în situația de față deoarece nu a făcut dovada sesizării comisiei la care ne-am referit anterior ci a consultat un medic specialist psihiatru, iar în urma examinării a primit o scrisoare medicală care nu este un document relevant în speța de față, deoarece competența îi revine medicului de medicina muncii, respectiv comisiei de rezolvare a contestațiilor, care este formată așa cum am arătat anterior tot din medici de medicina muncii.
În sensul celor susținute pârâta invocă jurisprudența relevantă în acest domeniu, respectiv Decizia civilă nr. 212/CM/l 7.05.2011 din dosarul nbr._, unde instanța a stabilit același mod de contestare a examinării medicale
Pe fondul contestației pârâta arată că fapt, în data de_, subscrisa am emis Decizia de concediere cu nr. 822/_ a contestatoarei R. I., având ca temei legal art. 61 lit. c din Codul Muncii, care prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a acestuia, fapt ce nu îi permite să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Astfel, în cazul de față, este vorba despre situația salariatului căruia i s-a redus capacitatea biologică și ale cărui performanțe profesionale sunt afectate în postul ocupat. Această reducere a capacității biologice a fost constatată în urma examinării realizate de Dr. Spalier G., psiholog în cadrul Cabinetului de Medicina Muncii S.C OCUPAȚIONAL MED
S.R.L. Potrivit art. 9 din Hotărârea Guvernului 355/2007, aptitudinea în muncă este definită ca fiind capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical. De asemenea, conform art. 8 din Legea 418/2004, privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii, acesta este cel care supraveghează sănătatea angajaților pe baza prevederilor legale și a riscurilor profesionale pentru sănătatea angajaților, având printre alte atribuții, așa cum este prevăzut la lit. f., competența de a stabili " aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale".
Ținând cont de cele precizate mai sus, se poate concluziona că modalitatea de stabilire a aptitudinii în muncă a angajatului, în urma examinării efectuate, se realizează printr-o fișă de aptitudine.
Un alt argument în susținerea celor anterioare este art. 64 din C.M., cuprins în secțiunea a 3-a, care reglementează concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, unde se precizează în mod clar competența medicului de medicină a muncii de a stabili capacitatea de muncă a angajatului.
Articolul menționat mai sus prevede la alin. 1 următoarele: în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. I lit. e, angajatorul are obligația de a-i propune angajatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională, sau după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
În cazul de față, recomandările medicului din fișa de aptitudine nr. 1076/2012, au fost: supervizare permanentă, adaptarea sarcinilor din fișa postului după potențialul persoanei.
Pârâta a putut adapta respectivul post de lucru conform recomandărilor medicului de medicina muncii întrucât o supervizare permanentă presupune un control și o revizuire a muncii prestate efectuate continuu. Astfel se ajunge practic ca munca ce în mod normal este prestată de un singur angajat, să fie în fapt exercitată de doi angajați.
Datorită faptului că pârâta nu a avut locuri vacante în unitate care să corespundă cu pregătirea profesională a contestatoarei, în sprijinul acesteia și conform dispozițiilor legale, a sesizat Agenția de Ocupare și Formare a Forței de Muncă B. Năsăud, prin adresa nr. 820/_, pentru redistribuirea pe un post vacant corespunzător capacității de muncă stabilite de medicul de medicina muncii, așa cum este prevăzut în art.64 alin. 2 CM.
Nu doar interpretarea legii ne arată faptul că medicul de medicina a muncii este competent să efectueze expertiza medicală în acest caz ci și jurisprudența în această materie, de ex. decizia civilă nr.68/CM din_, unde instanța a statuat că: "aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura o anumită
profesie și se constată de către medicul specialist de medicina muncii conform procedurii reglementate prin H.G. 355/2007";.
În drept a indicat: art. 115 și urm. Cod Pr. Civ.; articolele invocate din: Codul Muncii, Hotărârea Guvernului 355/2007, Legea 418/2004.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității contestației la decizia de concediere nr. 822/_ .
Se arată că reclamanta a formulat contestația împotriva deciziei de concediere, invocând faptul că aceasta a fost dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege. Fișa de aptitudine nr. 1076/2012 nu constituie un act care să justifice măsura luată de intimată, (nu poate constitui temei al concedierii subsemnate in baza art. 61 lit. c din codul muncii).
Pe fond se susține că cererea formulată de reclamantă întemeiată.
În conținutul deciziei atacate se menționează în mod expres că încetarea contractului individual de muncă nr. 130/_ s-a dispus în temeiul art. 61 lit. c din codul muncii.
Potrivit art. 79 din acest cod, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Prin urmare, în speță, legalitatea concedierii dispusă prin Decizia nr. 822/_, trebuie analizată doar prin prisma dispozițiilor art. 61 lit. c din codul muncii - indicat de angajator ca singurul temei de drept al concedierii.
Potrivit acestor dispoziții, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care:
prin decizie a organelor competente de expertiză medicală; se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului; fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
În conținutul Deciziei se arată că la emiterea ei s-au avut în vedere:
Fișa de aptitudine nr. 1076/_ eliberată de medicul de medicina muncii și
Raportul de evaluare psihologică nr. 1062/_ .
Raportul de evaluare a fost întocmit de Spalier G., Cabinet individual de psihologie (care nu este de medicina muncii); iar Fișa de aptitudine a fost întocmită de Cabinet medicina muncii SC OCUPAȚIONAL MED S.R.L., care preia recomandările din raportul de evaluare.
Se observă cu ușurință că societatea intimată nu a respectat dispozițiile art. 61 lit. c din codul muncii cu privire la procedura concedierii în cazul inaptitudinii psihice a salariatului.
Concluzia medicului de medicina muncii nu constituie un motiv valabil pentru încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. c din codul muncii; pe de-o parte - întrucât avizul acestuia nu reprezintă o decizie a organelor competente de expertiză medicală în sensul legii; iar, pe de altă parte - nu constată inaptitudinea psihică și/sau fizică a reclamantei , care să nu-i permită să-și îndeplinească atribuțiunile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Se impunea ca să fie supusă unei expertize medicale psihiatrice, în fața unei comisii de specialitate, cu autoritatea conferită de lege să efectueze expertize în acest domeniu;
și doar în situația în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală ,
se constată inaptitudinea mea psihică și/sau fizică, se putea dispune concedierea în baza dispozițiilor legale invocate.
Cum o astfel de expertiză nu a fost efectuată în cauză și o decizie în sensul celor arătate nu există, procedura prevăzută de art. 61 lit. c din codul muncii nu a fost respectată - astfel că decizia de concediere nr. 822/_ este nelegală, impunându -se anularea ei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât obiectivitatea concluziilor medicului de medicina muncii - în cazul de față și în general - este și poate fi pusă la îndoială în toate situațiile, având în vedere relațiile contractuale și de interes dintre acesta și angajator (față de care, prin contract, este un prestator de servicii).
Cauzele de concediere sunt reglementate în mod strict de lege tocmai pentru a proteja salariații împotriva abuzurilor angajatorilor.
Apoi, Fișa de aptitudine nr. 1976/2012 nu stabilește inaptitudinea ei pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu (nici "inapt temporar" și nici "inapt"), ci doar "APT CONDIȚIONAT".
Dacă acest "apt condiționat" se echivalează, raportat la consecințele date, cu o inaptitudine permanentă - având în vedere și faptul că nu se recomandă vreun tratament de specialitate și nici nu se menționează că aptitudinea condiționată ar fi temporară - atunci s-au încălcat chiar și dispozițiile art. 12 al.2 din HG nr. 355/2007, potrivit cărora toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă.
Este evident nelegal, în prejudiciul salariaților și favorizând abuzurile angajatorilor, a se putea recunoaște unui "apt condiționat" efectele unui "inapt", pe baza unei fișe de aptitudini întocmită superficial, de către un cabinet de medicina muncii privat, pe baza unui raport de evaluare psihologică a unui psiholog care nici măcar nu face parte din categoria medicilor, cu atât mai puțin dintr-un cabinet de medicina muncii. Potrivit susținerilor intimatei, în opinia acesteia recomandările medicului de medicina muncii m-ar face inaptă pentru orice post - întrucât "se ajunge practic ca munca ce în mod normal este prestată de un singur Angajat, să fie în fapt exercitată de doi angajați". Nu știe care este, în opinia intimatei, un loc de muncă corespunzător cu capacitatea mea de muncă, potrivit Fișei de aptitudini, întrucât nu face nicio referire
concretă în acest sens.
În întâmpinare se arată că nu i s-a oferit un loc de muncă "datorită faptului că nu a avut locuri vacante în unitate care să corespundă cu pregătirea profesională a contestatoarei".
În realitate, era posibilă și trecerea ei pe un alt post.
Este de remarcat graba cu care s-a acționat - toate actele fiind din_ reflectând mai degrabă "ambiția" intimatei de a scăpa de ea, chiar pe calea abuzului pe care l-a comis.
Asupra invocării pretinselor abateri de la disciplina muncii nu insistă, întrucât nu au nicio relevanță în soluționarea cauzei.
Textul art. 61 lit. c din codul muncii prevede ipoteza concedierii salariatului fără culpă din partea sa, reglementând un caz de necorespundere profesională din motive medicale.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestație formulate de reclamantă tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată și va fi respinsă urmând să fie analizată pe fond contestația formulată
.
Instanța a fost învestită cu contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr.822/_, de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul art.61 alin.1 litera "c"; din Codul muncii, contestație formulată în temeiul art. 268 din Codul muncii și al art.211 litera "a"; din Legea nr.62/201, la instanța competentă, stabilită ed dispozițiile art.269 din Codul muncii și art.2100 din Legea nr.62/2011.
Pentru formularea contestației împotriva deciziei unilaterale a angajatorului de încetare a contractului individual de muncă, nu este prevăzută nicio procedură administrativă prealabilă obligatorie care să facă inadmisibilă contestația, așa cum invocă pârâta.
Procedura prealabilă invocată de pârâtă, reglementată de art.30 -34 din HG nr.355/2007, se referă la contestarea rezultatului dat de medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă or, în speță, nu se contestă rezultatul dat de medicul de medicina muncii ci se invocă nelegalitatea deciziei de concediere întemeiată pe rezultatul dat de medicul de medicina a muncii.
Urmare a analizării actele și lucrările dosarului tribunalul reține, pe fondul contestației, următoarele:
Prin decizia nr. 822/_, emisă de pârâta SC "R. "; S. (f.5) s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, nr.130/_, în temeiul
art.61 alin.1 litera "c"; din Codul muncii, în considerentele acesteia reținându-se că la emiterea ei au fost avute în vedere fișa de aptitudine nr.1076/_, eliberată de medicul de medicina muncii, Raportul de evaluare psihologică nr.1062/_, faptul că unitatea nu are locuri de muncă vacante corespunzător capacității de muncă stabilite de medicul de medicina muncii, notificarea adresată AJOFM B. -Năsăud, prin care pârâta a solicitat sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii reclamantei corespunzător pregătirii profesionale.
Potrivit Fișei de aptitudine nr.1076/_, eliberată de medicul de medicina muncii din cadrul Cabinetului de medicina muncii SC "Ocupațional Med"; S., reclamanta a fost declarată "apt condiționat"; pentru postul de muncitor necalificat în cadrul pârâtei, fiind făcute următoarele recomandări: nu se recomandă tura de noapte, se recomandă supervizare permanentă, adaptarea sarcinilor din fișa postului după potențialul persoanei(f.7), cu mențiunea că, în prealabil completării fișei de aptitudine, medicul de medicina muncii a dispus efectuarea unei evaluări psihologice a reclamantei, evaluare efectuată de psihologul clinician Spaller G. din cadrul Cabinetului individual de psihologie(f.8) care a concluzionat că reclamata are deficiență minatlă ușoară, debilitate mintală, capacitate de gândire slabă, vocabular slab dezvoltat, că are dizabilitate intelectuală în forma clinică a debilului dizarmonic, și că nu se recomandă muncă în tura de noapte și a recomandat supervizarea permanentă, adaptarea sarcinilor din fișa postului după potențialul persoanei.
Fișa de aptitudine a fost comunicată reclamantei la data de_ (f.7).
Procedura de contestare a rezultatului evaluării stării de sănătate a reclamant ei este reglementată de art.30-34 din HG nr.355/2007, privind supravegherea sănătății lucrătorilor, respectiv reclamanta putea formula contestație în termen de 7 zile de la comunicare, la Direcția de sănătate Publică Județeană B. -Năsăud, care trebuia să desemneze o comisie formată din trei medici specialiști în medicina muncii, care, la rândul ei, avea obligația să convoace reclamanta nu în vederea reevaluării în termen de 21 de zile .
Reclamanta a formulat contestație împotriva rezultatului evaluării stării de sănătate menționat în fișa de aptitudine, la data de 0_ (f.169), după împlinirea termenului de 7 zile, motiv pentru care nu a fost numită comisia formată din trei medici, fiind comunicat reclamantei răspunsul nr.6801/_, aflat la fila 171, potrivit căruia contestația a fost formulată cu depășirea termenului de 7 zile și nu se poate dispune reevaluare ei de către o comisie de trei medici. Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat o contestație, înregistrată la DSPJ BN, la data de_ (f.172), la care DSP BN a răspuns la data de_ (f.173).
Până la soluționarea contestației ce face obiectul prezentului dosar reclamanta nu a probat că rezultatul controlului medical efectuat în timpul derulării contractului individual de muncă, prin care s-a stabilit aptitudinea condiționată a reclamantei pentru a ocupa postul de muncitor necalificat, menționat în fișa de aptitudine anterior arătate, a fost modificat.
Este adevărat că reclamanta a depus la dosar o scrisoare medicală, completată în urma unui consult psihiatric, de către medicul psihiatru Colța Alina, din care rezultă că reclamanta este diagnosticată cu întârziere ușoară în dezvoltarea mintală și nu necesită tratament de urgență, dar această scrisoare medicală nu este de natură a contrazice concluziile din fișa de aptitudine ci dimpotrivă le confirmă.
Faptul că reclamanta nu necesită tratament medicamentos nu echivalează cu existența aptitudinii reclamantei de a ocupa, în continuare, postul ocupat la data evaluării, întrucât tocmai faptul că examenul psihologic, conform căruia reclamanta are deficiență mentală ușoară, debilitate mentală a determinat medicul de medicina a muncii să constate aptitudinea condiționată a reclamantei. Nici psihologul nu a recomandat tratament medical psihiatric, ci a recomandat ca reclamanta să nu lucreze în tura de noapte, fiind făcute, totodată, și celelalte recomandări arătate anterior.
Așa fiind, tribunal reține că rezultatul examenului medical efectuat reclamantei în care s-a constatat aptitudinea condiționată este definitiv.
Critica reclamantei constând în nulitatea deciziei de încetare a contractului de muncă, respectiv nerespectarea dispozițiilor art.61 alin.1 litera "c"; din Codul muncii, ce ar consta în aceea că nu are la bază decizia organelor competente de expertiză medical, prin care să se constate inaptitudinea fizică și psihică a reclamantei, este neîntemeiată, deoarece fișa de aptitudine ce conține rezultatul examenului medical, efectuat de medicul de medicina muncii, cu care pârâta avea încheiat contract de prestări serviciu, constituie o decizia a organelor competente de expertiză medicală, așa cum prevede art.61 alin.1 litera "c"; din codul muncii.
Pentru a concluziona astfel tribunalul reține că nu se impunea efectuarea unei expertize medicală de către medicul expert din cadrul cabinetului de expertiză medicală a capacității de muncă, ce funcționează în din cadrul Casei teritoriale de pensii BN, deoarece acest medic expert are competență, exclusiv, în ceea ce privește evaluarea capacității de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate, pentru ca asiguratul să beneficieze de drepturile de asigurări sociale, așa cum prevede art.71 Legea nr.263/20110 și art.81 și următoarele din HG nr.257/2011.
Or, în speță, nu s-a stabilit invaliditatea reclamantei în vederea acordării drepturilor de asigurări sociale ci s-a evaluat aptitudinea reclamantei de a ocupa un anumit post, respectiv postul de muncitor necalificat, ocupat de reclamantă la data evaluării, post care presupune și munca de noapte(f.113-148)
Se notează că deși, în art.61 alin.1 litera "c";, se face referire la organele competente de expertiză medicală, legiuitorul nu definește, în același articol, în mod expres, care sunt organele competente să expertizeze medical salariatului pentru a se constata inaptitudinea fizică sau psihică ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile postului corespunzătoare locului de muncă ocupat dar, din coroborarea dispozițiilor art.61 alinl.1 litera "c"; cu dispozițiile art.64 alin.1 Codul muncii, care reglementează procedura ce trebuie urmată în cazul constatării inaptitudinii pentru ocuparea unui anumit post, unde se prevede că salariatului i se va oferi un loc de muncă vacant în unitate compatibil cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii, precum și ale art.8 litera "f"; din Legea nr.418/2004, privind statutul profesional specific medicului de medicină a muncii, care prevede că medicul de medicină a muncii stabilește aptitudinea de muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale, rezultă că dispozițiile art. 61 alin.1 litera "c"; se referă la decizia a emisă de medicul de medicina muncii, medic care are competența atât de a constata inaptitudinea salariatului pentru a ocupa un anumit post cât și de a stabili ce post poate ocupa salariatul inapt pentru a ocupa în continuare, postul care îl ocupa la data evaluării.
În același sens sunt și dispozițiile Legii nr.319/2006, legea securității și sănătății în muncă, precum și dispozițiile HG nr.355/2007, privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Potrivit dispozițiilor acestor acte normative un angajator poate avea propriul medic de medicina muncii sau poate încheia un contract cu o structură de medicina muncii, aceasta având obligația de a păstra dosarul medical și fișa salariatului pe toată perioada derulării contractului cu angajatorul(art.37 din HG nr.2655/2007) și, în același act normativ, în cuprinsul art. 30-34 se reglementează procedura de contestare a concluziilor medicului de medicina muncii privind aptitudinea de a munci. Se constată că în procedura de analizare a contestației se formează o comisie din trei medici de medicina a muncii, astfel că nu există nici un dubiu că "organele competente de expertiză medicală"; la care se face referire în cuprinsul dispozițiilor art.61 alin.1 litera "c"; este medicul de medicina a muncii, respectiv comisia de trei medici de medicina a muncii care au competența de a evalua starea de sănătate a salariatului și de a constata aptitudinea sau inaptitudinea acestuia și de a efectua recomandări în situația în care salariatul examinat este inapt pentru exercitarea atribuțiilor specifice postului ocupat la data examinării medicale. Deși în HG nr.355/2007 nu se prevede posibilitatea contestării deciziei comisiei în instanță, în virtutea principiului liberului acces la instanță, tribunalul apreciază că o astfel de decizie ar putea fi contestată în instanță, ocazie cu care se poate solicita efectuarea unei expertize medicale judiciară, în condițiile codului de procedură civilă..
Pârâta a încheiat contract de prestări servicii cu Cabinetul de medicina a muncii, care a eliberat fișa de aptitudine a reclamantei, așa cum rezultă din copia acestuia și actele adiționale depuse de pârâtă(f.94-100).
Neîntemeiată este și critica referitoare la faptul că prin fișa de aptitudine nr.1076/2012, nu s-ar stabili inaptitudinea reclamantei pentru a ocupa în continuare postul deținut
.
Chiar dacă în fișa de aptitudine se arată că reclamanta este apt condiționat, în realitate, se stabilește că reclamanta este inaptă pentru a presta muncă în timpul nopții și totodată pentru munca din timpul zilei se impune supravegherea acesteia permanent ceea ce reprezintă inaptitudinea reclamantei de a ocupa postul de muncitor necalificat pentru care activitatea se desfășoară în trei schimburi, inclusiv în timpul nopții(f.113).
Nu sunt întemeiate nici susținerile reclamantei conform cărora pârâta a urmărit desfacerea contractului individual de muncă pentru a crea un post liber, în vederea încadrării altei persoane.
E. luare medicală a reclamantei a fost justificată de faptul că s-a constatat că aceasta are probleme cu manevrarea butoanelor utilajului pe care lucrează, așa cum rezultă din declarațiile salariaților, aflate la filele 67-72.
Din organigramele, anterioară și ulterioară concedierii reclamantei, depuse de pârâtă(f.113-146) tribunalul reține că pârâta nu dispunea de locuri de muncă care puteau fi ocupate de un muncitor necalificat, care să nu lucreze în timpul nopții astfel că, a fost în imposibilitatea de a-i propune reclamantei un alt loc de muncă potrivit aptitudinii sale de a munci și, în mod temeinic, pârâta a solicitat sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii reclamantei, fiind respectată, astfel, procedura prevăzută de art.64 din Codul muncii.
Cum nu este dat niciun motiv de nulitate sau de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, având considerentele anterior arătate precum și dispozițiile art.78 din Codul muncii, tribunalul va respinge contestația ca fiind neîntemeiată.
Deși pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, cum nu a probat cu acte justificative că a efectuat astfel de cheltuieli în baza art.274 C.pr.civ. va respinge cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judectaă. și nici nu se
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității contestației, excepție invocată de pârâta SC "R. ";
S.R.L. B. .
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta R. I. , domiciliată în
R., nr.158, județul B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales în B., Valea Căstăilor, nr.15,la familia Gavriloaie lacob împotriva deciziei de concediere nr.822/_, emisă de pârâta SC "R. "; S.R.L. B. , cu sediul social în B., str. D. C., nr. 20, jud. B. -Năsăud, CF RO 14205910, înregistrată ia ORC BN sub nr. J_ .
Respinge cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/ tehnoredactat BRI/_ /4 ex
.
