Decizia civilă nr. 2397/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2397/R/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC MV B. S. împotriva sentinței civile nr. 2142/F din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată M.
C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă SC MV B. S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța constată că deși la termenul anterior de judecată s-a dispus amânarea cauzei pentru ca pârâta recurentă să își angajeze un apărător, aceasta nu a uzitat de acest drept.
Curtea constată recursul în stare de judecată reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2142/F din_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. C., împotriva pârâtei S.C. "M. B. "; S. B., ca fiind întemeiată și în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma netă (după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului) corespunzătoare unui salariu lunar brut de 720 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 august 2011, cu titlu de drepturi salariale.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta S.C. "S.
C. "; S. B. .
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit extrasului din carnetul de muncă depus în copie la dosar (f.4-5) reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de_, pe postul de agent comercial, activitatea acesteia desfășurându-se la punctul de lucru al pârâtei din restaurantul situat în localitatea Unirea Km. 6 și de_ a avut un salariu brut de 720 lei, ultima mențiune din carnetul de muncă fiind de la data de_ când DL nr.92/1976 a fost abrogat.
1
Deși la dosar nu a fost depusă decizie de încetare a contractului de muncă, având în vedere că pârâta nu a contestat nici data angajării, nici data încetării raporturilor de muncă și nici cuantumul lunar al salariului, coroborat cu declarațiile martorilor audiați (f.41, 42, 48) tribunalul reține că, în cauză, s-a probat că reclamanta a prestat activitate până la 31 august 2011 iar salariul brut lunar ala acesteia pentru întreaga perioadă în litigiu 1 martie 2009-31 august 2011 a fost de 720 lei.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, așa cum prevăd dispozițiile art. 163 alin. 1 din Codul muncii în forma în vigoare la data de 1 martie 2009 și până la data de 21 mai 2011 când s-a republicat Codul muncii, respectiv conform art. 168 alin. 1 din Codul muncii republicat,
La dosarul cauzei nu s-a făcut dovada cu acte justificative - state de plată sau alte documente care să poarte semnătura reclamantului - că acestuia i s-ar fi achitat salariul pe perioada în litigiu. Susținerile pârâtei în sensul că acele contabile au fost distruse de incendiu nu pot fi primite de tribunal cât timp sediul societății pârâte se află la altă adresă decât restaurantul unde și-a desfășurat activitatea reclamanta iar martora propusă de pârâtă a declarat că la punctul de lucru unde a avut loc incendiu nu s-au întocmit state de plată și că acestea erau întocmite la sediul societății din municipiul B. .
Pe de altă parte, chiar pârâta recunoaște prin întâmpinare că reclamanta nu a semnat state de plată sau alte documente justificative susținând că salariul a fost încasat de aceasta prin reținere din sumele încasate în timpul serviciului.
Însă, această susținere a pârâtei este contrazisă de declarațiile martorilor audiați, (inclusiv de martora audiată la propunerea pârâtei CE, care este sora administratorului societății) din care rezultă că banii încasați de reclamantă în timpul serviciului erau predați la terminarea programului de lucru.
Faptul că reclamanta nu și-a dat demisia nu constituie o probă a faptului că aceasta ar fi primit salariul. Dimpotrivă toți martorii audiați au arătat că pârâta nu a achitat salariile niciunui angajat datorită problemelor financiare pe care le avea. Salariații nu și-au dat demisia având drept sursă de supraviețuire
"ciubucul"; primit de la clienți, ciubuc primit de aceștia datorită specificului muncii desfășurate de reclamantă și ceilalți angajați de la punctul de lucru DN 17 KM 6 (ospătari, barmani, recepționeri, etc.), sumele de bani primite, fiind lăsate de angajator acestora.
Cum în cauză pârâta nu a probat că nu a plătit efectiv salariul reclamantei pentru perioada în litigiu -_ -_ deși în litigiile de muncă proba este în sarcina angajatorului, tribunalul va admite acțiunea formulată și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamantei suma netă (după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului) corespunzătoare unui salariu lunar brut de 720 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 august 2011, cu titlu de drepturi salariale.
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nu aprobat cu acte justificative că a efectuat astfel de cheltuieli, motiv pentru care această cererea a fost respinsă deși, conform art.274 C.pr.civ., pârâta a căzut în pretenții și este în culpă procesuală.
În baza art.246 C.pr.icv., având în vedere declarația dată de reclamantă în ședință publică prin care renunță la judecată față de pârâta SC "S. C. "; S.
, tribunalul a luat act de această renunțare la judecată.";
Împotriva acestei hotărâri pârâta S.C. M. B. S. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
2
În motivarea recursului, s-a contestat concluzia primei instanțe că nu a probat plata salariului cuvenit reclamantei, prevalându-se de declarațiile testimoniale, conform cărora reclamanta a încasat salariul, fără să semneze însă statele de plată.
Pârâta asimilează documentele justificative ale plății salariului înscrisurile privind plata contribuțiilor datorate de angajator reexaminate de prima instanță.
Reclamanta M. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, susținând că pârâta nu deține documentele justificative ale plății salariilor, precum și că martorii audiați relevă predarea sumelor încasate în totalitate la terminarea programului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.163 alin.1 Codul muncii (în forma anterioară Legii nr.40/2011, intrată în vigoare la_ ) plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Dispoziții identice sunt reglementate de art.168 din Codul muncii, ulterioare datei de_ când a intrat în vigoare Legea nr.40/2011.
În raport de aceste exigențe legale instituite cu scopul să facă proba incontestabilă a efectuării plății drepturilor salariale, ca măsură de protecție a salariatului a expus în fața poziției dominante a angajatorului, Curtea de Apel va înlătura criticile pârâtei bazate pe declarațiile testimoniale care sunt lipsite de forță probatorie sub acest aspect.
Contrar apărărilor pârâtei, se observă că la dosar nu s-a depus niciun alt document justificativ care să probeze plata drepturilor ori viramentul contribuțiilor datorate de angajator, deși i-au fost solicitate în mod expres și repetat de către prima instanță, în condițiile în care îi revine angajatorului sarcina probei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC MV B. S. împotriva sentinței civile nr. 2142 din_ a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
D.
D.
G.
L. D.
GREFIER
M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.B. I.
3
