Decizia civilă nr. 561/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 561/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. "C. " SA împotriva sentinței civile nr. 2414/F din 05 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat N. D., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat N. D., domnul Chițimuș N. Cristinel, în calitate de președinte al Uniunii Teritoriale a Sindicatelor din Ramura linii I. - "Drum de Fier";, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegație și consideră că potrivit art. 1 alin. 1 din Codul de proc. civ. termenul de formulare a recursului este depășit și invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de 12 decembrie 2012 iar recursul a fost trimis prin fax la data de 03 ianuarie 2013, ultima zi de depunere a recursului fiind 31 decembrie 2012. Curtea, în urma deliberării, respinge ca nefondată excepția tardivității recursului invocată de reprezentantul reclamantului intimat, având în vedere că ultima zi de depunere a recursului a fost 01 ianuarie 2013, care este o zi de sărbătoare legală iar apoi a urmat o altă zi de sărbătoare legală - 02 ianuarie 2013, astfel încât termenul pentru declararea recursului s-a prorogat pentru data
de 03 ianuarie 2013 care este și data transmiterii prin fax a recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., reprezentantul reclamantului recurent arată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu reiese în ce mod pârâta recurentă și-a întemeiat recursul. De asemenea, arată că față de faptul că pârâta recurentă nu și-a onorat obligațiile aceasta nu a făcut nici o dovadă nici la fond și nici în recurs, depune la dosar concluzii scrise. În esență solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită
obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2414 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere din acțiune referitor la obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 și respinge ca prescris acest capăt de cerere.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul/a N. D.
, prin Uniunea Teritorială a Sindicatelor din Ramura Linii "";Drum De Fier";" I. împotriva pârâtei C. N. de C. F. "C. "; S.A. B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009,2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel în privința excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță a reținut că dosarul privind reclamanții din județul Bistrița Năsăud a fost înregistrat la Tribunalul Iași la data de 26 iunie 2012, fiind disjuns din dosarul nr._, dosar ce a fost depus în data de 04 aprilie 2012, iar la Tribunalul Bistrița Năsăud dosarul declinat a fost înregistrat în 08 august 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, a constatat că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea privind obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2008 a expirat, acesta trebuind a fi formulată cel târziu la finalul lunii ianuarie 2012, ținând cont de prevederile art.30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități ce arată expres că salariul suplimentar trebuie acordat după expirarea anului calendaristic, situație în care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință a respins ca prescris acest capăt de cere din acțiune. Tribunalul a arătat că sunt lipsite de relevanță susținerile reprezentantului privind data finalizării exercițiului bugetar la pârâtă la finalul lunii martie 2012, pentru că art.30 din CCM invocat nu prevede că nașterea dreptului la acțiune este legată de momentul finalizării exercițiului financiar. Oricum, chiar dacă ar fi așa, față de data depunerii acțiunii inițiale în 4 aprilie 2012, termenul de prescripție de 3 ani s-ar fi împlinit în data de 31 martie 2012, iar acest capăt de acțiune tot ar fi fost prescris.
Analizând fondul pretențiilor deduse judecății, tribunalul a reținut următoarele
.
Reclamantul/a a avut calitatea de salariat la pârâtă în anii 2009, 2010 și 2011 pentru care a formulat pretenții potrivit mențiunilor din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act prelungit prin acte adiționale potrivit înscrisurilor depuse în copie la dosar, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Potrivit art.71 din același contract colectiv de muncă, salariații din cadrul pârâtei
au dreptul și la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciu
n, stabilit cel puțin la nivel clase 1 de salarizare, iar de Ziua feroviarului același contract prevede că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare
.
Tribunalul a constatat că aceste drepturi bănești nu au fost plătite de pârâta angajator, deși au fost legal convenite printr-un contract colectiv de muncă ce este obligatoriu pentru părțile litigante.
În acest sens, tribunalul a arătat că potrivit art. 229 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și că potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.272 Codul muncii republicat, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamantul nu s-ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar ori privind plata ajutorului material de Crăciun și de Paști.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de prevederile legal anterior menționate, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamantul în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit să primească drepturile solicitate pentru anii 2009, 2010 și 2011, motiv pentru care tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011, prima de Ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 și 2011, motiv pentru care a admis în parte acțiunea formulată.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a impus obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței fiecărei obligații și până la data plății efective, în temeiul art.2 din OG nr.9/2000 și art.2 din OG nr.13/2011, acest act aplicându-se pentru perioada ulterioară datei de 1 septembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. de C. F.
"C. "; S.A. B.
, solicitând modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii contestației în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pentru anii 2009, 2010 și 2011 și a ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor, Paști și Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011.
În motivare, s-a arătat că pentru anii 2007-2008 și 2009-2010 la nivel de CNCF "C. "; SA au fost încheiate Contracte Colective de Muncă. Ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care a fost încheiat, prin care aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților. Prin încheierea contractului la nivel de unitate, dreptul muncii a devenit drept negociat, de origine convențională, creat de patroni și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și interesele celor două părți. În concret, condițiile de muncă și de salarizare au fost stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 247 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paște și Crăciun pentru anii 2009, 2010 și 2011 consideră ca cererea reclamantului este total neîntemeiata. Obligația CNCF "C. "; SA de a plăti ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste și Crăciun nu exista.
În conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al CNCF "C. "; SA pe anul 2009-2010, "în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun și de Ziua Feroviarilor";.
Și Contractele Colective pentru anii 2010-2011 și 2011 - 2012, urmare negocierilor colective, cuprind aceleași clauze și anume "în anul 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și de Ziua Feroviarilor";, și identic și pentru anul 2011. Apreciază că acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil.
Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anul 2009 se arată că CNCF "C. "; SA este societate comerciala pe acțiuni cu capital social integral vărsat de Statul Român în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin M. Transporturilor.
Potrivit prevederilor art. 22 alin.(1) din HG nr. 581/1998 își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea M. ui Transporturilor, cu avizul M. ui Muncii și Protecției Sociale și al M. ui Finanțelor, excepție fiind anii 2006 și 2007 când. Conform art. 29 alin. (3) și (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitata.
CNCF "C. "; SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 și 2009, astfel ca neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Art. 32 din Contractele Colective de Munca menționate precizează ca din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
În contextul în care CNCF "C. "; SA nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2007, 2008 și 2009, precum și plăti restante față de bugetul de stat, consideră ca nu exista obligația plății salariilor suplimentare aferente.
În conformitate cu art. 22 alin. (2) - (4) din HG nr. 581/1998 este prevăzut faptul ca veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii și sunt utilizate, în principal, după cum urmează: (….) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, (….) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Pe fondul unei crize economice, în anul 1997, s-a emis, OUG nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și
declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.
Conform art. 32 alin. 3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate. Constituirea fondului necesar plății salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
Cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru anii 2010 și 2011 consideră că cererea reclamanților este total neîntemeiată și nejustificată. Precizează că în urma negocierilor colective de munca, motivat de faptul ca au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF "C. "; SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cât și cel pe anii 2010-2011 cu prevederea că: "nu se acorda salariu suplimentar";.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele
:
În conformitate cu prevederile art. 241 alin.1, lit.b Codul muncii (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.40/2011) "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte…. pentru toții salariații încadrați la toți angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel";.
De asemenea, art. 238 din Codul muncii (în aceeași formă) enunță interdicția reglementării prin contracte colective de muncă a unor dispoziții la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în art. 8 și art. 11 din Legea nr.
130/1996 (în vigoare până în_ ).
Drept urmare, Curtea apreciază că în conformitate cu aceste prevederi legale, care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, trebuie interpretat art. 247 Codul muncii, care enunțând că "în cazul în care la nivel de angajator … nu există un contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior";, nu înlătură posibilitatea coexistenței unor contracte colective de muncă încheiate la nivele diferite.
Art. 247 din Codul muncii nu poate da naștere unei interpretări "per a contrario"; în sensul că existența unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (de unitate) împiedică aplicarea unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după cum susține recurenta, deoarece însăși legiuitorul a reglementat posibilitatea încheierii unor contracte colective de muncă la diferite nivele ca expresie a formelor de dialog social.
Prin urmare, prin art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce înseamnă că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anii 2009 și 2010.
În fine, prin actul adițional nr. 629/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost prelungită până la data de_ .
Astfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, care nu putea să reducă drepturile cu caracter minimal stabilite la nivel de grup de unități.
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că: "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că neaprobarea bugetului și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de Paști și Crăciun este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Referitor la suspendarea aplicării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu privire la acordarea ajutorului material de Crăciun 2009 și Paște 2010 prin acordul partenerilor de dialog social se reține că acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune contractul colectiv de
muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la DMPS B. sub nr.2591/_, deoarece în caz contrar, ar avea consecința
încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Cu toate acestea, Curtea de Apel observă că încetarea efectelor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar la data de_ lipsește de temei pretențiile reclamantului aferente anului 2011 respectiv (salariul suplimentar, ajutorul material de paște, Crăciun și Ziua Feroviarului) care sunt evenimente ulterioare acestei date.
În atare situație redevin aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, conform cărora în anul 2011 nu se acordă ajutoare
materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și de Ziua Feroviarului, dispoziție cu caracter obligatoriu ca efect al convenției partenerilor de dialog social.
În același sens, s-a negociat și s-a convenit neacordarea salariului suplimentar în anul 2011. Acest drept acordat, până în anul 2011, ca o recompensare a activității meritorii a salariatului în decursul anului anterior, ar fi fost scadent la începutul anului 2012, când însă contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate împiedica în mod expres acordarea sa.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul înlăturării obligației pârâtei de plată a pretențiilor aferente anului 2011.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. N. de C. F. "C. ";
S.A. B. împotriva sentinței civile nr. 2414 din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plată în favoarea reclamantului/ei N. D. a salariului suplimentar, a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun și a primei de Ziua Feroviarului, aferente anului 2011.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | PT. S. D. |
În C.O. semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
V. M.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: M. L. B.
