Decizia civilă nr. 2519/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr.2519/R/2013
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 1469 din 28 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă
S.C. C. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 14 mai 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1469 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta G.
M., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din carnetul de muncă ale reclamantei a rezultat că acesta a fost angajata societății pârâte în perioada _
-_ în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr.50/1990 în vigoare până la data de_ încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum s-a putut observa reclamanta a avut meseria de mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată
în condiții normale de muncă.
În perioada indicată în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a făcut nici un demers întemeiat pe prevederile Ordinului 50/1990 pentru a obține încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M. ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se
seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speța noastră, reclamanta a fost încadrata în condiții normale de muncă așa cum a rezultat din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă au dus la concluzia că cererea reclamantei a fost nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în Ordinul 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamantei a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G. M. solicitând
admiterea recursului în sensul că potrivit Decretului-lege nr. 68/1990 H.G. nr. 1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activității fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr. 50/1990.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că se consideră prejudiciată întrucât în perioada_ și până la data de_, conform copiei după cartea de muncă, pe care a depus-o la dosar, a fost încadrată în funcția de mezelar, meserie care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu pozițiile nr. 107, 110, 123 și 125 din Anexa 2a M. ui Muncii și Ocrotirii Sociale nr. 50/1990 așa cum a fost completată ulterior.
Pârâta SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
, iar în cazul în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă, admiterea recursului și dispunerea eliberării adeverinței.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În acest sens, se reține faptul că reclamanta a lucrat ca muncitor necalificat în perioada_ -_, desfășurând activitatea de mezelar.
Conform dispozițiilor art. 12 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de_ se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966. Se constată deci că pentru perioada în care a muncit reclamanta, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut în baza Ordinului nr. 50/1990.
Or, în mod evident, reclamanta a lucrat în aceleași condiții, așa cum afirmă aceasta, fără ca partea adversă să conteste acest lucru, mai precis, a
lucrat într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute, cu substanțe toxice. Conform punctului 123 din anexa II la Ordinul nr. 50/1990, se încadrează în grupa a II-a de muncă lucrările de manipulare și stivuire în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10 grade C.
În plus, se constată că reclamanta a arătat -fapt de asemenea, necontestat de pârâtă că o parte din colegii săi de muncă, grupați pe perioadele în care reclamanta a exercitat meseria amintită, au beneficiat grupa de muncă, situație în care tratamentul aplicat reclamantei apare ca discriminator, prin nerecunoașterea grupei a II-a de muncă.
Acești colegi se regăsesc în decizia nr. 3981/_ (fila 13 dosar fond), prin care s-a hotărât încadrarea în grupa a II-a de muncă a unor angajați ai societății pârâte, în baza Ordinului nr. 50/1990 - punctele 107, 110, 123, 125 a Ordinului nr. 125/_, a adresei nr. 5527/_ și a adresei nr. 228/_ a M.M.P.S. De altfel, singurul motiv pentru care pârâta a arătat că nu poate răspunde pozitiv solicitării reclamantei de a i se elibera o adeverință cu privire la grupa de muncă în care a lucrat este acela că până în anul 1992 nu există în arhivă actele care stabilesc locurile de muncă și persoanele care se încadrează în grupa a II-a
de muncă.
Raportat la indicarea clară din partea reclamantei că a desfășurat activitate similară cu și alături de colegii cărora le este recunoscută această grupă, necontestată de intimata pârâtă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, considerând probată desfășurarea activității reclamantei, în întreaga perioadă, în grupa a II-a de muncă, raportat la aceleași temeiuri juridice cu cele indicate în decizia nr. 3981/_ emisă de intimată (Ordinului nr. 50/1990 - punctele 107, 110, 123, 125 a Ordinului nr. 125/_, a adresei nr. 5527/_ și a adresei nr. 228/_ a M.M.P.S.)
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, față prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 1469 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta G.
M. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. SA și în consecință va constata că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele_ -_ și_ -_ se încadrează în grupa a II-a de muncă și va obliga pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 1469 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta G.
M. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. SA și în consecință constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele_ -_ și_ -_ se încadrează în grupa a II-a de muncă și obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. N. M. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
