Decizia civilă nr. 2623/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2623/R/2013
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
D. G.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. S. H. împotriva sentinței civile nr. 1442 din 9 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați I. Ș. AL JUDEȚULUI M., Ș. CU C. I-V. "O. G. ";, L. "T. V. ";,
C. N. PENTRU C. D. și M. E., C., T. ȘI
S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 4 și 5 din Metodologia de Mișcare a Personalului Didactic din Învățământul Preuniversitar aprobată prin O.M. nr. 5885/2009 a fost soluționată prin sentința civilă nr. 329/_ a Secției a II-a a Curții de Apel
C., pronunțată în dosar nr._ *, în sensul respingerii acesteia, soluție menținută și de Î. Curte de C. și Justiție prin decizia civilă nr. 5086/_
.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1442 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul B. S. H. în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M. și C. N. pentru C. D. B., L. "T. V. "; T. M. și Ș. cu clasele I-V. "O. G. ";.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ce privește excepția de necompetență materială a completului de judecată, acesta își menține punctul de vedere exprimat în dosarul_, dosarul în care s-a înregistrat inițial acțiunea, în sensul că, în speță, competența revine completului de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalului, dar având în vedere că acest complet a apreciat că nu este competent să soluționeze cauza și a retranspus cauza la acest complet, s-a apreciat că se impune să procedeze la soluționarea cauzei.
Reclamantul este angajat în învățământ din luna noiembrie 2000, iar de la 1 septembrie 2003 este profesor de educație tehnologică, suplinitor calificat. Începând din 1 septembrie 2005 până în prezent a predat la Ș. cu clasele I-V.
"T. V. "; din T. M., iar din 1 septembrie 2006 la Ș. cu clasele I-V. "O.
G. "; B. M. . Cele două posturi ocupate de reclamant, au fost declarate cu o viabilitate de 1 an, pentru întreaga perioadă amintită de acesta, respectiv începând cu anul 2006, aceasta fiind motivat de către pârât prin aceea că, numărul elevilor a fost în continuă scădere, iar dacă pentru anul școlar 2009- 2010 la școala cu clasele I-V. "O. G. "; din B. M., în proiectul de încadrare la disciplina Educație Tehnologică, era un număr de 9 ore/săptămână în trunchiul comun, pentru anul școlar 2010-2011 numărul acestora a scăzut la 2 ore/săptămână.
În conformitate cu legea învățământului și statutul personalului didactic, precum și cu metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, se reglementează în mod expres procedura de ocupare a posturilor didactice/catedra vacante/rezervate din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, astfel că acest lucru este posibil doar ca urmare a susținerii unui concurs, organizat în baza metodologiei elaborată de
M.E.C.T.S. aprobată prin ordin al ministrului. În acest sens sunt dispozițiile art. 154 din Legea 84/1995 republicată cu modificările ulterioare, art. 9 din Legea 128/1997, art. 36 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, anexă la Ordinul MECTS nr. 5885/2009.
Potrivit normei metodologice amintite, un post este titularizabil numai în cazul în care este declarat de către directorul unității de învățământ, cu viabilitate de cel puțin 4 ani (art. 37 alin. 1). Cele două posturi vizate de reclamant, au fost declarate cu o viabilitate de 1 an, pentru întreaga perioadă amintită și nu au fost declarate titularizabile. Potrivit art. 37 alin 2 din aceleași norme metodologice, catedrele vacante pentru ocuparea prin concurs se constituie numai într-o singură unitate de învățământ, iar pentru formarea unei catedre se impune a exista un număr suficient de ore, respectiv 18 ore/săptămână, care corespunde normei de predare pentru un profesor din învățământul preuniversitar. Pentru ca un cadru didactic să se poată titulariza prin concurs este necesară existența unui post titularizabil pentru disciplina solicitată, ori pentru disciplina educație tehnologică, în lista posturilor/catedre vacante/rezervate pentru anul 2009, nu se regăsește nici un post titularizabil, situația fiind identică și pentru anul 2010.
În anul 2008 a existat un post titularizabil la Ș. cu clasele I-V. V. Alecsandri B. M., la concurs a participat și reclamantul dar nota obținută de acesta deși a fost peste 7 (limita prevăzută de lege), a fost mai mică decât a persoanei care a ocupat acel post, aceasta având o notă mai mare și astfel au fost respectate criteriile prevăzute de art. 38 din metodologie.
De altfel, prin chiar acțiunea introductivă, reclamantul recunoaște că cele două școli, nu au scos niciodată la concurs posturile titularizabile, ci doar cu viabilitate de 1 an, situație în care față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din metodologie, nu are relevanță că aceste posturi au fost ocupate în fiecare an de către reclamant prin continuitate.
În ce privește cererea reclamantului de anulare a deciziei pârâtului de repartizare pe postul de la Ș. cu clasele I-V. "O. G. "; B. M., , având codul 1268 a numitei Butoi V. a și suspendarea mișcării personalului pe acest post, în ce privește ocuparea acestui post de către o altă persoană decât cea a reclamantului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea 128/1997: "(1) Contestațiile privind rezultatele concursului pentru ocuparea posturilor didactice vacante în învățământul de stat se adresează inspectoratului școlar, în termen de
10 zile de la comunicarea rezultatelor. (2) Contestațiile se soluționează prin reevaluarea lucrărilor în cauză de către o comisie stabilită de rectorul instituției de învățământ superior unde a fost făcută evaluarea lucrărilor. Din această comisie nu pot face parte persoanele care au asigurat corectarea la concurs a
lucrărilor. Hotărârea acestei comisii este definitivă. " și potrivit art. 18:
"Contestațiile privind mobilitatea personalului didactic, cu excepția prevederilor art. 12, se rezolvă de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar, cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (6). Hotărârile acestuia sunt definitive și pot fi atacate numai prin procedurile contenciosului administrativ";.
Reclamantul nu s-a adresat în termenul legal și nici nu a urmat procedura specială de atacare a repartizării doamnei Butoi V. a pe postul de la Ș. cu clasele I-V. "O. G. "; B. M., având codul 1268, iar în prezenta cauză nici nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu aceasta.
Din punctul de vedere exprimat de C. N. Pentru C. D.
, se reține că în cauză, în cel privește pe reclamant acesta nu a beneficiat de un tratament discriminatoriu, în sensul art. 14 din Convenție.
Pentru considerentele reținute, tribunalul a apreciat că cererea de titularizare a reclamantului pe cele două posturi este neîntemeiată și a fost respinsă, soluție care a atras și respingerea cererii de obligare a unităților școlare la încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, respectiv s-a impus respingerea în totalitate a acțiunii civile precizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. S. H.,
solicitând casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza să se admită în tot acțiunea așa cum a fost formulată la data de_ și precizată la data de _
, punctul 2, astfel: 1. Să se constate caracterul discriminatoriu a art. 37 alin. 4 și 5 din Metodologia de Mișcare a Personalului Didactic din învățământul Preuniversitar aprobată prin O.M. nr. 5885/2009; 2.Să se dispună anularea situației discriminatorii rezultate din aplicarea art. 37 alin. 4 și 5 din Metodologia de Mișcare a Personalului Didactic din învățământului Preuniversitar aprobată prin O.M. nr. 5885/2009; 3. Să se constate titularizarea recurentului pe catedra de educație tehnologică de la L. "T. V. "; T. -M. și Ș. "O. G. "; B.
M., urmând ca hotărârea pronunțată să țină locul deciziei de titularizare; 4.Să se dispună obligarea unităților de învățământ sus-amintite la încheierea cu recurentul a contractelor de muncă pe durată nedeterminată, în baza hotărârii judecătorești care urmează să țină locul deciziei de titularizare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamantul arată că prin acțiunea introductivă, a solicitat titularizarea la cele două unități de învățământ și obligarea acestora la încheierea contractului de muncă pe durată nedeterminată, având în vedere faptul că a funcționat timp de 5 ani ca profesor de educație tehnologică în aceste unități, având 5 contracte de muncă pe durată determinată de câte 1 an, în perioada 2005-2010, respectiv 2006-2011, cu toate că a îndeplinit condiția de titularizare cu nota peste 7, fapt ce contravine prevederilor Codului Muncii art. 80 alin. 3 și 4, art. 82 și 84.
Astfel, a avut 5 contracte individuale de muncă succesive pe durată determinată depășind astfel atât termenul de 24 de luni cât și numărul maxim posibil de 3 contracte pe perioadă determinată pe același post, din simplul motiv că aceste ore nu au fost scoase viabile pentru a se putea titulariza pe ele.
Prin faptul că în ultimii 5 respectiv 4 ani, pentru a obține continuitatea pe post, conform Metodologiei de mișcare a personalului didactic a trebuit să se prezinte la concurs din 2 în 2 ani și a obținut note peste 7, iar o persoană care se titularizează nu mai este nevoie să se prezinte la concurs până la pensionare, mai mult ca suplinitor pentru a-și asigura continuitatea trebuie să se prezinte în continuare tot la 2 ani la concurs, este evident că s-a încălcat principiul nediscriminării prevăzut de Constituția României, care la art. 16 alin. 1 prevede egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și discriminări.
discriminarea de care face vorbire se referă tocmai la faptul că a îndeplinit toate condițiile prevăzute de lege pentru a deveni titular, mai mult i se cer în calitate de suplinitor pentru a-și asigura continuitatea îndeplinirea unor condiții suplimentare (note peste 5 la concursuri tot la 2 ani, avize favorabile anuale, calificative foarte bine), condiții care nu se cer titularilor, iar situația acestuia ca angajat pe perioadă determinată este inferioară situației angajaților pe perioadă nedeterminată.
Dacă postul pe care funcționez ca suplinitor în prezent era scos la concurs pe perioadă nedeterminată de la 1 septembrie 2008 (așa cum era obligatoriu potrivit Codului Muncii, recurentul îl putea solicita și obține deoarece a participat la concursul din iulie 2008 și a obținut nota 7,85 fiind pe poziția a doua în ordinea notelor. Mai mult, a participat și la concursul din iulie 2010 în timpul derulării procesului, când am obținut cea mai mare notă, 8,70, cu prioritate absolută la titularizare.
În mod greșit se afirmă în motivarea sentinței că la școala "O. G. "; B.
M. au rămas pentru anul 2010/2011 un număr de doar 2 ore, deoarece recurentul a ocupat în acel an 5 ore la acea școală, iar scăderea orelor s-a datorat tocmai faptului că suplinitor fiind, o dată cu reducerile posturilor de către Guvern datorită crizei financiare, primii vizați de reduceri au fost suplinitorii; deci dacă era titular, nu se reduceau orele.
De asemenea, în mod greșit se afirmă în sentință viabilitatea de 1 an a posturilor, pentru că tocmai asta a cerut instanței să constate, ca această viabilitate a fost declarată în mod greșit a fi de 1 an, dovadă fiind tocmai ocuparea de către recurent fără întrerupere a acestor posturi timp de 5 ani, deci peste 4 ani cât prevede Metodologia la art. 37 alin. 1.
În ce privește prevederea din Metodologie ca orele să fie într-o singură unitate de învățământ, aceasta constituie o situație de discriminare, motiv pentru care a chemat în calitate de pârât C. N. pentru C. D., care în punctul de vedere exprimat afirmă recunoaște situația de discriminare, criteriul de discriminare fiind categoria profesională, iar în cazul său s-a încălcat art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Dacă prevederile cuprinse în Metodologie, apreciate de recurent ca fiind discriminatorii, nu ar fi existat, postul ar fi putut fi declarat titularizabil.
Exemplifică aici situația colegului lui de educație plastică de la școala "T.
V. "; T. -M., pe nume Gavrilă C., care s-a angajat ca suplinitor în anul 2007, la această unitate împreună cu altă unitate, iar un an mai târziu, în 2008, a devenit titular în cele două unități, deoarece "materia care o predă i-a permis să fie titular în două școli";.
În susținerea argumentelor privind situația de discriminare în care se află, înțelege să se prevaleze de normele referitoare la securitatea postului, art. 45 și 46, adoptate la Conferința Specială Interguvernamentală cu privire la Statutul Profesorilor din a adoptat la Paris, în 5 octombrie 1966; art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Însăși Metodologia de Mișcare a Personalului Didactic prevede la art. 4 alin. 2 continuitatea activității didactice de predare la aceleași clase sau grupe de elevi.
Consideră că prin situația actuală este prejudiciat și moral și dorește să i se respecte dreptul la muncă egal cu cei cu aceeași pregătire și aceleași performanțe.
În concluzie, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
La data de 15 februarie 2013 (f.25-26) recurentul a înregistrat precizări la motivele de recurs, prin care solicită admiterea recursului în temeiul
prevederilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 6 si 9. raportat la art. 3041C. pr.civ., precum și în temeiul prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ invocă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 4 și 5 din Metodologia de Mișcare a personalului didactic din Învățământul Preuniversitar aprobată prin OM nr. 5885/2009.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 februarie 2013 (f.28-36) pârâtul INPESCTORATUL Ș. AL JUDEȚULUI M.
, a solicitat respingerea recursului declarat co consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Procedura de ocupare a posturilor didactice în învățământul preuniversitar de stat este cea reglementată de prevederile art. 37 alin. 4 și 5 din Metodologia de Mișcare a personalului didactic din Învățământul Preuniversitar aprobată prin Ordinul nr. 5885/2009 emis de M. E., C. și Inovării, prin urmare, în mod corect s-a concluzionat de către prima instanță că titularizarea reclamantului pe post nu poate avea loc decât prin concurs potrivit metodologiei menționate, în limita posturilor aprobate.
În ceea ce privește motivele de recurs care vizează situația de discriminare creată de prevederile cuprinse în Metodologia de Mișcare a personalului didactic din Învățământul Preuniversitar, Curtea constată că prin Sentința civilă nr. 329 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de recurentul reclamant, prin Decizia nr. 5086 din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, a fost respinsă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 37 alin. 4 și 5 din Metodologia de Mișcare a personalului didactic din Învățământul Preuniversitar aprobată prin Ordinul nr. 5885/2009.
În considerentele Sentinței civile nr. 329/2012, Curtea de Apel a reținut că Ordinul nr. 5885/2009 a fost elaborat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și stabilește în concret etapele procesului de angajare în învățământul preuniversitar de stat, statuând cu privire la modalitatea de ocupare a posturilor prin titularizare sau ca suplinitor.
Referitor la discriminare s-a reținut prin aceleași considerente, că reglementarea diferențiată pentru unitățile școlare din mediul rural nu contravine prevederilor constituționale, întrucât principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, existând justificarea instituirii unui tratament juridic diferențiat pentru situații diferite.
Sentința civilă nr. 329/2012 a Curții de Apel a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat, prin Decizia nr. 5086/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție și astfel a intrat în puterea lucrului judecat, fiind obligatorie în ceea ce privește problemele de drept dezlegate.
În plus, Curtea reține că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului referitoare la discriminare, cât și Curtea Constituțională, au stabilit că egalitatea între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale sau asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituție și al nediscriminării, prevăzut de art. 5 alin. 1 din Codul munci, nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluții legislative diferite pentru situații diferite, justificate obiectiv.
În același sens, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat principiul egalității, ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități, care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea modalității efective de ocupare a unui post, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de necesitățile specifice la un moment dat, în situații particulare cum este cea a recurentului reclamant în care ocuparea postului în cadrul unității școlare nu a fost posibilă decât în calitate de suplinitor.
Prin urmare, Curtea reține că nu există elementul de comparabilitate cerut pentru reținerea discriminării.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurent privind încălcarea dispozițiilor art. 81-84 C.muncii, în forma în vigoare în perioada de referință, dispoziții care reglementează încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată, Curtea constată că aceste prevederi nu-și găsesc incidența în speță, recurentul neocupând un post titularizabil în cadrul unității școlare, având doar calitatea de suplinitor, nefiind posibil ca prin invocarea prevederilor legale menționate, care au un caracter general, de drept comun în domeniul raporturilor de muncă, să se ajungă la transformarea postului ocupat de recurent în calitate de suplinitor într-un post titularizabil.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. S. H. împotriva Sentinței civile nr. 1442 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. D. G.
Red. I.R.M/Dact. S.M
2 ex./_ /Jud. fond: C. V.
G.
G. C.
