Decizia civilă nr. 264/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 264/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T.
F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 10570 din 15 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant M. V., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - consilier juridic Cosmin Jurma care depune delegație la dosarul cauzei, lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare înregistrată la dosar la data de 24 ianuarie 2013, un alt exemplar fiind transmis prin fax la data de 21 ianuarie 2013.
I se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de reclamant reprezentantului pârâtei care arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului și menținerea deciziei de concediere emisă de pârâtă, decizia fiind legal emisă și a se observa că reclamantul a obținut nota cea mai mică la evaluarea profesională.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10570 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte acțiunea exercitată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA B. și, în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 3 A_ din_ emisă de pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv mecanic locomotivă I și a fost obligată pârâta să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu
celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a Societății Naționale de T. F. de M. ";C. M. "; SA nr. 8/_ (f. 59) s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare a
C. M., menționându-se în mod expres în cuprinsul acestei hotărâri că directorul general este mandatat în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011, până la finalizarea procedurii de concediere colectivă.
În ceea ce-l privește pe reclamantul M. V., din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că între acesta și pârâtă s-au stabilit raporturi de muncă, iar, ca urmare a concedierilor colective operate în cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a emis Decizia nr. 3A_ din_ (f. 6-8), prin care s-a dispus concedierea acestuia de pe postul de mecanic locomotivă I din cadrul Punctului Alimentare Exploatare C. -N., începând cu data de_, din inițiativa angajatorului și pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, reținându-se drept motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, în cuprinsul art. 4 din această decizie fiind enumerate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și criteriile minimale aplicabile după cele prioritate. S-a reținut că reclamantului i se aplică criteriul II c, vizând existența unei sancțiuni disciplinare.
Astfel cum a reieșit din Decizia nr. 3A1/15/709 (f. 14), reclamantul a fost sancționat disciplinar la data de_ cu retragerea unei clase de salarizare pe perioadă de o lună pentru existența unei diferențe nejustificate între consumul instantaneu indicat și consumul instantaneu normat, cantitate ce nu a putut fi justificată și pentru care nu s-a făcut raport de eveniment.
În drept
, instanța a reținut că, potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Totodată, astfel cum prevede art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile, prevăzute de lege sau în contractele colective de muncă, avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, se aplică pentru departajarea angajaților numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Prin urmare, criteriile la care face referire art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii, criterii prevăzute de art. 4 din decizia de concediere a reclamantului, se puteau aplica situației acestuia numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță.
În cauză, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada realizării unei astfel de evaluări a obiectivelor de performanță a angajaților acesteia. Nu se pot reține drept întemeiate apărările pârâtei în sensul că procedura concedierii colective era în curs la momentul intervenirii modificărilor aduse Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011, întrucât modificările aduse prin acest act normativ au fost publicate în Monitorul Oficial în data de_, intrând în vigoare în 30 de
zile de la publicare, respectiv în_, independent de operațiunea de republicare a Legii nr. 53/2003, care s-a realizat la data de_ .
Prin urmare, la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a Societății Naționale de T. F. de M. ";C. M. "; SA nr. 8/_, dispozițiile legale privitoare la evaluarea realizării obiectivelor de performanță în procedura concedierii colective erau în vigoare, împrejurare de altfel cunoscută și acceptată de pârâtă, întrucât în cuprinsul acestei hotărâri se face explicit trimitere, astfel cum s-a menționat mai sus, la dispoziții ale Codului Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011 (f. 59).
Instanța a reținut că dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii urmăresc protecția salariaților, stabilind în favoarea acestora dreptul de a fi evaluați profesional atunci când la nivelul angajatorului se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului în procedura concedierii, astfel că pârâta nu avea posibilitatea de a opta între a aplica sau nu aceste dispoziții legale. Mai mult, se poate reține că este chiar în
interesul pârâtei de a menține raporturile de muncă cu aceia dintre angajații săi care dovedesc o competență profesională superioară.
Prin urmare, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
Ori, în cazul concedierii reclamantului s-a constatat că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați, astfel că instanța a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii în procedura concedierii acestuia.
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul existenței unui interval de timp prea scurt între intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale și momentul concedierii reclamantului, perioadă insuficientă pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare, instanța a reținut că aceste apărări nu pot fi reținute drept exoneratoare de culpă în nerespectarea dispozițiilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât aceasta, parte în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2010 - 2011 a C. M., și-a însușit clauza, cuprinsă în art. 61 alin. 5, potrivit căreia avea obligația de a stabili criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea, devenind aplicabile numai în condiții de competență egale criteriile prevăzute la art. 60 alin. 6.
Întrucât etapa evaluării competențelor profesionale constituie, ca urmare a voinței legiuitorului, o etapă obligatorie în cadrul procedurii concedierii colective, iar dispozițiile art. 78 din Codul Muncii sancționează nerespectarea procedurii prevăzute de lege cu nulitatea absolută, instanța a constatat că se impune anularea deciziei de concediere a reclamantului nr. 3A_ din_ . Totodată, potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 1 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe postul și în funcția deținute anterior concedierii și să achite în favoarea contestatorului o despăgubire egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă a acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10000 de lei, instanța a constatat că, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit de acesta, respectiv a atingerii concrete ce i-a fost adusă valorilor sale morale ca urmare a
emiterii deciziei de concediere ce formează obiectul contestației deduse judecății. Instanța a apreciat că soluția ce s-a pronunțat în ceea ce privește celelalte capete de cerere formulate reprezintă în sine o reparație suficientă a disconfortului moral produs ca urmare a concedierii sale, astfel că nu se mai impune acordarea unor despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, a dispus anularea Deciziei de concediere nr.3A_ din_ emisă de către pârâtă, a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă.
În baza art. 274 alin.1 Cod Procedură Civilă, având în vedere că nu a fost formulată vreo cerere expresă în acest sens, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T.
F. DE M. C. M. SA
solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, și rejudecând cauza, respingerea contestației intimatului M.
V. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat faptul că critică soluția instanței referitor la faptul că nu s-au respectat prevederile art. 69 alin.3 din codul Muncii, considerând că acestea nu sunt întemeiate, întrucât potrivit art. art.246 alin.1 din Codul Muncii, republicat, "Întocmirea - regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod". De asemenea art.242 pct. i prevede că regulamentul intern trebuie să cuprindă criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților, iar art.243 alin.1 prevede că regulamentul intern se aduce la cunoștință salariaților și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora.
Din analiza acestor texte de lege rezultă fără putință de tăgadă faptul că societatea avea obligația de a întocmi și aduce la cunoștința salariaților regulamentul intern și implicit criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților în 60 de zile de la data intrării în vigoare a Codului Muncii, republicat (_ ), adică_ . Ori, la data de_ contractul individual de muncă al contestatorului a încetat ca urmare a concedierii colective, nemaiexistând posibilitatea evaluării obiectivelor de performanță. Mai mult decât atât la data intrării în vigoare a Codului Muncii procedura concedierii era în curs de implementare, deciziile de concediere fiind emise la data de_ .
Prin art.246 alin.1 din Codul Muncii legiuitorul instituie o excepție de la regulă, tocmai pentru a oferi angajatorilor timpul necesar pentru aplicarea noilor prevederi. Criteriile și procedurile de evaluare ale salariaților nu pot fi întocmite peste noapte fiind necesară o perioadă de timp pentru aceasta, legiuitorul considerând că pot fi realizate într-o perioadă de 60 de zile.
În consecință, au fost respectate întocmai prevederile Codului Muncii, republicat, prevederile art.69 alin.3 neputând fi aplicate decât după parcurgerea etapelor premergătoare arătate mai sus.
Mai mult decât atât, potrivit prevederilor Ordinului 815/2010 publicat în M
.Of. nr. 716/_ personalul cu responsabilități în siguranța circulației este evaluat profesional periodic de către o companie distinctă CENAFER (Centrul Național de Calificare și Instruire Națională). Astfel, intimatul a fost evaluat profesional obținând nota 7,44, cea mai mica dintre notele acordate. Anexează tabelul cu notele obținute de cei 13 mecanici de locomotivă I de la PAE C., în urma evaluării profesionale.
Astfel cum arătat și în fața instanței de fond și cum, de altfel, rezultă din actele depuse în probațiune, la Punctul de Alimentare Exploatare C. (P.A.E. C.
), unitate al cărei salariat a fost contestatorul, au fost desființate o serie de posturi, iar posturile rămase au fost preluate de Depoul Dej ca urmare a comasării unităților. Astfel în urma reorganizării societății și comasării unităților de tracțiune dintr-un număr total de 73 posturi de mecanic de locomotivă I
(Depoul Dej 30 posturi, Remiza Locomotive Oradea 23 posturi, P.A.E. Zalău 6 posturi, P.A.E. C. -N. 10 posturi și P.A.E. Halmeu 4 posturi) au rămas 67 mecanici de locomotivă 1 (Depoul Dej 43 posturi, Remiza de Locomotive Oradea 19 posturi și P.A.E. Halmeu 5 posturi) fiind restructurate un număr de 6 posturi, printre care și cel al contestatorului. Astfel caracterul efectiv al desființării locului de muncă nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării, aflate la dosarul cauzei.
De altfel, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi sau subunități pe care să le desființeze, în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Dacă prin hotărârea conducerii se apreciază că reorganizarea societății implică și reducerea posturilor, instanța trebuie să țină cont de această hotărâre atunci când analizează contestația, nefiind îndrituită să se implice în elaborarea și aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.
Instanța nu poate realiza totodată o analiză de oportunitate în stabilirea salariaților supuși acestei proceduri și o nouă evaluare a salariaților care ar fi putut rămâne, ori ar fi putut face obiectul concedierii, fondate pe dispozițiile art.65 alin.1 din Codul Muncii, cu ignorarea criteriilor avute în vedere de angajator.
În doctrina juridică s-a exprimat în această problemă opinia potrivit căreia controlul de legalitate al instanței în cazul concedierii nu afectează dreptul angajatorului de a stabili persoanele care urmează a fi supuse în mod obiectiv procedurii concedierii datorită reorganizării.
Dreptul de a stabili organigrama, în funcție de necesarul de personal și de indicatorii economici ai societății, revine angajatorului.
Instanța retine că "nu a operat nicio evaluare a competenței profesionale și a disciplinei, ori aceasta constatare este contrazisa de faptul că anual se efectuează o verificare a competențelor profesionale a tuturor mecanicilor de locomotivă. Astfel, mecanicii de locomotivă sunt verificați profesional periodic de către CENAFER în baza Ordinului 815/2010 și le sunt evaluate competențele profesionale (teoretic și practic) în cadrul programului de perfecționare Școala Personalului. În urma acestor evaluări sunt acordate note și se calculează media generală.
Recurenta a mai arătat că au fost respectate întocmai prevederile Codului Muncii, salariații care au obținut rezultatele cele mai slabe ca urmare a evaluării competențelor profesionale, respectiv M. P.V. - 7.44 și C. I. - 7.47, au fost concediați.
Compararea rezultatelor evaluării competențelor profesionale a fost făcută pentru angajații PAE C. -N. .
Mai mult decât atât, după ierarhizarea salariaților din punct de vedere al competenței profesionale s-a constatat că, contestatorul se încadrează și la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere și anume la criteriul II c "salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății", fapt dovedit cu decizia de sancționare nr.3A1/15/709 din_ care a fost depusă la dosarul cauzei.
Având în vedere că s-au respectat întocmai prevederile Codului Muncii, concedierea fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat urmare a
dificultăților economice, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și în consecința menținerea deciziei de concediere nr.3Al/_
, ca fiind legală și temeinică.
Pârâtul M. V. a formulat întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cum s-a văzut, contestația împotriva deciziei de concediere a fost admisă în primă instanță în raport de neaplicarea de către pârâtă, la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, a criteriului competenței profesionale, primordial, potrivit prevederilor art. 69 alin. 2 Codul muncii.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că în contractul colectiv de muncă al SNTFM "C. M. "; S.A. (atât în cel de la data demarării procedurii concedierii colective, la art. 61 alin. 5 și 6 cât și în cel în vigoare la data emiterii deciziei de concediere contestate, la art. 60 alin. 5 și 6) era prevăzut ca un criteriu prioritar de aplicat în cazul reducerii de personal cel al competenței profesionale: "angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de competență egale
, în ordine: (…)";.
Prin urmare, pârâta avea obligația, conform contractului colectiv de muncă pe care l-a semnat (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii), să aplice acest criteriu cu prioritate, ceea ce impunea, pe de-o parte criteriilor de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei și, ulterior, evaluarea salariaților din sectoarele unde urmau a fi reduse aceste posturi prin raportare la aceste criterii.
Pârâta susține că a avut în vedere la stabilirea ordinii de prioritate verificarea profesională periodică efectuată de CENAFER, singurul organism competent să facă evaluări profesionale operatorilor feroviari.
O astfel de apărare nu poate fi însă reținută, evaluarea profesională periodică fiind distinctă de cea ce ar fi trebuit făcută în cadrul procedurii de concediere colectivă. Așa cum rezultă din regulamentul citata mai sus, evaluarea trebuia făcută ulterior luării deciziei concedierii colective, având o componență mult mai largă, ce include nu doar partea profesională, ci și cea ce ține de disciplina muncii, urmând a fi făcută pe baza unor criterii de apreciere identice pentru toți salariații, stabilite tot în cadrul procedurii de concediere.
Recurenta nu a făcut dovada stabilirii unor astfel de criterii și, implicit, nici a evaluării salariaților în vederea concedierii, așa cum impun normele legale mai sus menționate.
Așadar, evaluarea profesională invocată nu poate satisface exigențele menționate anterior, întrucât pe de o parte nu a fost avută în vedere în cadrul procedurii de concediere colectivă, iar pe de altă parte s-a realizat înaintea declanșării procedurii concedierii colective.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Or, art. 69 lit. d Codul muncii face referire la criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 C.muncii și ale art. 61 alin. 5 din CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, că decizia de concediere este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Față de această situație, Curtea apreciază ca fiind superfluă analizarea celorlalte motive de recurs ale pârâtei.
Pentru aceste considerente, reținând că motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T.
F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 10570 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului M. V. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red. D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud. fond:A. M. I.
