Decizia civilă nr. 210/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/R/2013
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta
S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr.1603/F din 3 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată C. A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâta S.
N. DE T. F. DE C. "C. C. "; S.A., S. DE T. F. DE
C. C. solicitând anularea deciziei de concediere nr. 402/a/335/_, reintegrarea reclamantei în funcția de casier CF II deținută anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate și actualizate începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Decizia este nelegală, întrucât în cuprinsul ei nu se arată motivul concret care a stat la baza emiterii deciziei. Deși în preavizul de concediere și în decizia de concediere se enumeră criteriile care au stat la baza concedierii, nu se indică în concret criteriul care a stat la baza concedierii reclamantei.
Prin urmare, s-a apreciat că motivele concedierii nu au putut fi cunoscute nici de liderul sindical din unitate.
S-a arătat că nu se impunea concedierea, în condițiile în care în cadrul pârâtei există persoane care nu au pregătirea profesională, competența reclamantei.
Totodată, reclamanta a susținut faptul că la evaluările profesionale a obținut calificative bune, dar și faptul că are o situație familială dificilă, soțul fiind șomer, iar fiica este în întreținerea acesteia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.65 și urm., art.76 și urm., art. 270 din Codul muncii, art. 211 lit.a din Legea nr.62/2011, art. 274 Cod.proc.civilă.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că încetarea contractului de muncă a fost
determinată de desființarea locului de muncă ocupat, ca urmare a eficientizării activității societății.
Astfel, s-a arătat că, în speță, concedierea a avut la bază Programul de eficientizare a activității societății, avizat de Consiliul de administrație al pârâtei prin Hotărârea nr. 13/2011 și aprobat de AGA prin Hotărârea nr. 17/_ .
S-a mai arătat că, în vederea concedierii, pe lângă criteriile prevăzute de art. 65 alin.7 din Contractul colectiv de muncă, s-au luat în considerare starea disciplinară și competența salariaților, desființarea posturilor fiind reală și efectivă.
Astfel, pârâta a susținut că faptul desființării postului ocupat de reclamantă rezultă din statul de funcții anterior concedierii și ulterior concedierii. Astfel, la data de 29 februarie 2012, la Stația CF Gâlgău era prevăzut un post normat de casier, iar în urma restructurării și eficientizării activității nu a mai rămas niciun post.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.65 alin.7 din Contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1603/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud
, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C. A. împotriva deciziei de concediere nr. 402/a/335 din 22 martie 2012, în contradictoriu cu pârâta S.
N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A., S. de T. F. de C.
C., și în consecință, s-a anulat decizia de concediere nr. 402/a/335/22 martie 2012 emisă de pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data concedierii
- 23 martie 2012 - și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele
: Reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de casier CF II la stația CF
Gâlgău, conform mențiunilor din carnetul de muncă (poziția 83 - fila nr.22 dosar de fond) începând cu_ și până la data de 23 martie 2012, când s-a dispus concedierea sa în baza deciziei de concediere nr. 402/a/335 din_ .
Concedierea a fost una colectivă, așa cum rezultă din decizia de concediere și din documentele depuse la dosar, din care rezultă că au fost concediați în aceeași perioadă un număr de 1050 salariați din totalul de 13.903 salariați (filele nr. 38, 51 dosar de fond), astfel încât concedierea întrunește cerințele art.68 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, aspect necontestat de reclamantă.
În vederea eficientizării activității s-a întocmit programul de eficientizare a activității nr. 20/24/21/120/_ (fila nr.57 dosar de fond), aprobat prin hotărârea Adunării generale ordinare a acționarilor.
Intenția de concediere colectivă a fost notificată federațiilor sindicale, Inspectoratului Teritorial de Muncă București și Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București la datele de 13 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 (filele nr.37, 54, 55, 56 dosar de fond), aspect de altfel necontestat de reclamantă.
Ulterior, la data de 23 martie 2012, s-a emis decizia de concediere a reclamantei, contestată în prezentul cadru procesual.
Prima instanță reține dispozițiile art. 69-71 din Codul muncii, republicat, constatând că în cauză a fost respectată întreaga procedură anterioară emiterii deciziei de concediere colectivă, prevăzută de aceste dispoziții.
Astfel, tribunalul a reținut că, la data de_, respectiv_, angajatorul a inițiat consultări cu sindicatul în vederea discutării eficientizării activității societății, așa cum rezultă din cuprinsul notificării comunicate.
Ulterior, la data de_, angajatorul a notificat federațiilor sindicale toate informațiile prevăzute de art. 69 alin. 2 din Codul muncii republicat.
S-a mai reținut că între angajator și federațiile sindicale au avut loc consultări, propunerile federațiilor sindicale fiind analizate așa cum rezultă din adresele nr. 1/5806/_, nr. 1/5806/_ ; nr. 1/ 5825 din_, nr. 1/5826/_ și nr. 1/5841/_, anexă la notificare, ceea ce denotă că angajatorul a dat posibilitatea sindicatelor de a participa efectiv la consultări în cunoștință de cauză, furnizându-se informațiile relevante și asigurându-se timpul necesar exprimării poziției de către federațiile sindicale.
Întrucât ulterior consultărilor cu sindicatul angajatorul a decis aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta a notificat în scris la data de 13 ianuarie 2012, respectiv de 18 ianuarie 2012 federațiile sindicale, inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, respectându- se prevederile art. 71 din Codul muncii republicat, notificarea cuprinzând toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri (filele nr.37 - 53 dosar de fond).
Conform art. 76 din Codul muncii republicat decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
motivele care determină concedierea;
durata preavizului;
criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d);
lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Decizia de concediere s-a comunicat reclamantei la data de 22 martie 2012, sub semnătură, ea fiind contestată în termen legal.
S-a reținut că decizia de concediere nu respectă toate cerințele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii, republicat.
Astfel, deși decizia atacată cuprinde în art. 2 motivele ce determină concedierea (dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, așa cum rezultă din Programul de eficientizare a activității și notificarea nr. _
), în art. 3 durata preavizului (20 de zile lucrătoare începând din 24 februarie 2012), iar în art. 4 alin. 2 și art. 5 precizarea lipsei locurilor de muncă disponibile în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei, ea nu indică în concret criteriul avut în vedere la concedierea reclamantei.
Art. 4 alin. 1 al deciziei de concediere are următorul conținut:
"Criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt următoarele:
a.) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță;
b.) salariații sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
c.) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
d.)salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă; e.) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Prima instanță a reținut că se poate observa cu ușurință, din simpla
lectură a textului art. 4 alin.1 din decizia de concediere că de fapt pârâta a
realizat o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, fără a indica în concret care anume criteriu s-a utilizat în cazul reclamantei.
Astfel, din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării sale profesionale.
Prima instanță a mai reținut că, faptul că nu s-a avut în vedere exclusiv evaluarea profesională a reclamantei rezultă din coroborarea cuprinsului întâmpinării (fila nr.35 dosar de fond), unde se menționează că "la aplicarea efectivă a reducerii de personal s-a avut în vedere atât competența profesională, cât și disciplina în muncă a salariaților"; cu conținutul răspunsurilor oferite instanței pe parcursul judecății prin adresa nr. 402/a/531 din 10 mai 2012 (fila nr.84 dosar de fond), unde se arată că la baza concedierii au stat "propunerile de concediere ale șefilor de subunități";, criteriile stabilite de art. 65 din contractul colectiv de muncă, starea disciplinară și de competență a salariaților, prin adresele nr. 276/2012, în care inițial se arată că "dacă stația Gâlgău nu ar fi fost desființată în întregime, ci s-ar fi procedat doar la o reducere de personal, unitatea noastră trebuia să procedeze la evaluarea angajaților încadrați pe funcții de același tip, or î n cazul de față
, raportat la desființarea stației Gâlgău în întregime, o astfel de evaluare profesională nu se impunea
"; (fila nr.94 dosar de fond), iar ulterior se precizează că la baza concedierii reclamantei au stat
"criteriile prevăzute de art. 65 din contractul colectiv de muncă"; (fila nr.125 dosar de fond).
Prin urmare, rezultă cu evidență din poziția pârâtei că nu competența profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii reclamantei.
S-a mai reținut că nici în fața instanței pârâta nu a precizat cert care dintre criteriile enunțate în decizia de concediere au fost avute în vedere la luarea măsurii concedierii.
Că nu evaluarea profesională a constituit criteriul concedierii reclamantei a fost dedus de către instanța de fond și din faptul că evaluarea realizată (filele nr. 107 - 114) a fost una absolut formală.
Deși se susține că la aplicarea măsurii concedieri s-a ținut seama de propunerile șefilor de subunități, asemenea propuneri nu au fost depuse la dosar, deși s-a solicitat acest lucru.
Prima instanță a mai arătat că nu rezultă dacă evaluarea performanțelor profesionale s-a realizat la nivelul tuturor salariaților societății afectată de dificultăți economice, la nivelul tuturor salariaților Sucursalei C. sau evaluarea a privit numai o anumită categorie de salariați.
La dosarul cauzei s-au depus, în afara fișei de evaluare profesională a reclamantei, un număr de alte 7 fișe de evaluare ale altor salariați, dintre care unii au fost și ei concediați (salariații Cîmpean L., Coroian M. ), alții ocupă posturi diferite de cel ocupat de reclamantă (salariata Dascăl M. ), așa cum rezultă din adresa nr. 10/2012 depusă la dosar (fila nr.127 dosar de fond).
Pe de altă parte, s-a mai observat că evaluarea reclamantei a avut loc la data de 4 ianuarie 2012, iar perioada evaluată se situează între_ (deci cu o zi anterior datei evaluării) și_ (ulterior datei evaluării), deși este evident că evaluarea trebuie să vizeze o perioadă de activitate deja prestată (trecută), nu viitoare.
În situația în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performanțelor profesionale ale reclamantei comparativ cu ale altor salariați ai altor stații din cadrul sucursalei pârâte, angajați pe același post cu cel ocupat de reclamantă, în decizia de concediere trebuia menționat expres că la baza concedierii reclamantei
a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându-se cu cine sau între cine s-a realizat comparația.
Aceasta pentru a da posibilitate reclamantei să conteste în cunoștință de cauză eventuala comparație, iar instanței să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
S-a reținut astfel că în lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalității în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s- a realizat comparația, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora instanța să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare.
Totodată, prima instanță a mai reținut că, în condițiile în care așa cum rezultă din decizia de concediere, din întâmpinare, concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei, indiferent la care stație, care ocupă post de casier II.
Legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea menționării în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere de către angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, generic, pentru a fi suficientă pentru legalitatea unui asemenea act unilateral, o simplă copiere a tuturor prevederilor legale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz.
Ceea ce a urmărit legiuitorul prin această reglementare este tocmai precizarea în decizie a criteriului de prioritate avut în vedere în cazul persoanei concediate, având în vedere că măsura a fost luată în cadrul unei concedieri colective, în care s-a decis încetarea contractului de muncă unui număr mare de salariați, iar din conținutul actului unilateral al angajatorului trebuie să rezulte în mod expres, astfel încât aceasta să fie cunoscută de către persoana afectată și să poată fi verificată de către instanța de judecată, care a fost ordinea de prioritate ce a fost luată în considerare pentru a fi concediată reclamanta și nu un alt angajat.
Practic, în cazul concedierilor colective, această mențiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, republicat, iar conform art. 79 Codul muncii, republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere că angajatorul nu a indicat în concret ce criteriu s-a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia deciziei prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariaților, în condițiile în care pârâta a fost oscilantă pe parcursul judecății în privința criteriilor efectiv aplicate reclamantei (inițial indicând competența profesională și starea disciplinară, apoi precizând că postul a fost desființat efectiv astfel încât nu s-a mai impus evaluarea profesională, lăsând să se înțeleagă că în acest caz nu se aplică vreun criteriu de departajare, ci pur și simplu pleacă ocupantul postului), tribunalul a reținut că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 76 și 78 din Codul muncii, republicată.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, republicat, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată,
la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii a repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T.
F. DE C. S.A. BUCUREȘTI - S. DE T. F. DE C. C. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Încetarea contractului de munca al contestatoarei a fost determinata de desființarea efectiva a locului de munca ocupat, ca urmare a eficientizării activității societății, urmare aplicării Programul de eficientizare a activității a S. "C. C. " S.A. nr. 20/24/21/120/_ ", fiind justificat prin dificultățile economice, eficientizarea și restructurarea în plan structural, S. " C. C. "
desfășurându-și activitatea începând cu data de_ prin dimensionarea corespunzătoare a numărului salariaților.
Se mai invocă faptul că postul ocupat de contestatoare a fost efectiv desființat, astfel cum rezulta din situația privind numărul și structura personalului existent la subunitatea la care a fost angajata - Stația C.F.Galgau, în conformitate cu statele de funcții depuse la dosarul cauzei, respectiv din data de_ și din data de_, deci atât înainte de începerea procesului de eficientizare și restructurare a unității, cat și după finalizarea acestui proces.
Astfel, se arată că, statele de funcții depuse la instanța de fond atesta ca la data de_ la subunitatea Stația CF Gâlgau era prevăzut un post de casier, iar în urma aplicării programului de restructurare și eficientizare, respectiv la data de_, casa de bilete a fost desființata, astfel încât nu mai exista niciun post de casier.
De asemenea, se precizează că, urmare a restructurării și eficientizării S. "C. C. ", nu au existat și nu exista în unitate posturi vacante pentru ca reclamanta sa poată fi reîncadrata.
Se mai arată că susținerea instanței de fond ca decizia de concediere nu respecta toate cerințele de forma prevăzute de art. 76 din Codul muncii republicat este total nefondata.
Astfel, recurenta arată că, în cuprinsul deciziei de concediere nr. 402/a/335/_ se arata considerentele avute în vedere de unitate, de drept, respectiv dispozițiile art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 69 și urm. din Codul muncii republicat, determinate, în fapt, de dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezulta din Programul de eficientizare a activității S. C. C. și Notificarea nr._, a căror aplicare are drept consecința desființarea unui număr de posturi la nivel de societate printre care și postul reclamantei.
Se mai susține că în cuprinsul deciziei de concediere, prin art. 4, se enumera criteriile avute în vedere potrivit legii și contractului colectiv de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere și anume:
salariații care sunt asociați la alte societății comerciale cu capital privat sau mixt;
salariații care au un alt loc de munca sau care cumuleze pensia cu salariul;
salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârsta;
persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Se mai solicită a se constata că, urmare a aplicării Programului de eficientizare a activității S. C. C., postul ocupat de către reclamantă a fost efectiv desființat, prin desființarea casei de bilete de la Stația CF Gâlgau, iar unitatea nu a dispus și nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de reclamantă.
Recurenta a mai solicitat să se constate că motivele de nelegalitate a deciziei de concediere reținute de instanța de fond sunt total neîntemeiate, fiind
respectate prevederile art. 68, coroborate cu cele ale art. 62, art. 65, ale art. 76 și 77 din Codul muncii. Decizia de concediere îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor: este emisa în scris, face referire la motivele de fapt și de drept care a determinat concedierea contestatoarei, se arata durata preavizului și criteriile avute în vedere la concediere, inserează expres lipsa locurilor de munca vacante în cadrul unității, și indica termenul și instanța judecătoreasca la care decizia poate fi atacata.
S-a mai arătat că instanța de fond a criticat decizia de concediere în principal pe motivul ca unitatea nu a efectuat o evaluare profesionala a angajaților înainte de desfacerea contractelor de munca.
Recurenta susține, în acest sens, că, în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de munca pe anul 2011-2012, la aplicarea efectiva a reducerii de personal s-a avut în vedere atât competenta profesionala cat și disciplina în munca a salariaților din cadrul formațiilor de lucru care urmau sa-si reducă activitatea.
Se arată că probele administrate în cauza demonstrează, pe de o parte, realitatea motivului concedierii: desființarea locului de munca ocupat de contestatoare determinata de dificultățile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, măsura ce are un caracter efectiv și o cauza reala și serioasa, iar pe de alta parte respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
În consecință, se susține că toate actele depuse în probațiune la dosarul instanței de fond justifica măsura reorganizării unității, întrucât unitatea se confrunta cu reducerea cifrei de afaceri, motiv pentru care s-a adoptat Programul de eficientizare a activității societății.
De asemenea, se arată că statele de funcții ale subunității la care contestatoarea presta activitatea de casier, respectiv Stația CF Gâlgau, anterior și ulterior momentului eficientizării și restructurării prin disponibilizare, atesta atât desființarea efectiva a casei de bilete din Stației CF Gâlgau, cat și a postului ocupat de contestatoare.
În consecință, recurenta consideră că, în situația data, a desființării efective a casei de bilete din Stația CF Gâlgau, este exclusa discriminarea contestatoarei, concedierea nefiind dispusa în considerarea persoanei acesteia, iar alte posturi vacante în cadrul subunității, care să poată fi oferite contestatoarei, nu există.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE C.
S.A. BUCUREȘTI- S. DE T. F. DE C. C., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corec t pr ima ins tanț ă a cons tatat c ă dec iz ia de conced iere nr.
402/a/335 din data de_ emisă de recurentă, este lovită de nulitate absolută,
po tr iv it d isp. ar t.78 ș i 76 d in Codul mu nc ii republ ic at
, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de legile în vigoare la data emiterii acesteia.
Astfel, prin această decizie s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de _ , pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 din Codul muncii republicat.
Art. 2
al deciziei contestate prevede că motivele de fapt c are de ter min ă
conced iere a colec tiv ă
, sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezulta din Programul de eficientizare a activității S. C. C.
și Notificarea nr._ .
În art.4 alin.1
al deciziei se arată următoarele:
" Criteriile avute în vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt următoarele:
competenta profesionala rezultata în urma evaluării criteriilor de performanta;
salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
salariații care au un alt loc de munca sau care cumulează pensia cu salariul;
salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârsta;
persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.";
Alin.2 al art.4 prevede că:
"În cadrul STATIA CF GALGAU nu mai exista posturi de aceeasi natura celui ocupat de salariat.";
Curtea, constată că reclamanta a ocupat, anterior concedierii, postul decasier CF II
STFC C. /Divizia Comercial/Statii/Stația CF Dej C. -Statii Adiacente- Statia CF Galgău.
În recurs, pornind de la art.4 alin.2 al deciziei contestate, instanța de control judiciar a solicitat recurentei depunerea anexelor la Programul de restructurare, menționate la fila nr.73 dosar de fond.
Din analizarea înscrisurilor pe care, în urma acestei solicitări, recurenta le- a depus la dosar, se rețin următoarele:
Din înscrisul depus la fila nr.15 dosar recurs, rezultă că, l a nivelul RTFC Ardeal Comercial, s-a decis, în cadrul acestei concedieri colective, desființarea a 10 posturi de casieri CF II.
Urmărind detalierea posturilor reduse l a nivelul RTFC Ardeal Comercial,
astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila nr.16 dosar re curs, rezultă că, s -a
decis ca cele 10 posturi de casieri CF II mențion ate anterior, să fi e
desființate, după cum urmează : 4 la C. -N., 3 la Oradea, 1 la Satu Mare și 2 la Dej.
Având în vedere aceste înscrisuri, dar analizând, comparativ, și statele
de funcții
depuse la filele nr.80-83 dosar de fond, se reține că, în cadrul Stației CF Dej C., la data de_, anterior concedierii reclamantei, existau 9 posturi de casier II, iar la data de_, după concediere, erau 8 posturi de casier II.
Corobor ând to ate ac es te înscr isur i, Cur te a nu po ate s ă reț in ă c a f iind re ale
susț iner ile ang aj ator ulu i, f or mul ate pr in î n tâmp in are ș i cerere a de recurs, în sensul
c ă s-ar f i dec is în c adrul conced ier ii colec tiv e ch iar desf iinț are a pos tulu ireclamantei-in timate, c a s ingur pos t de acee aș i n atur ă în tr -o anu mită subun itate,întrucât, probele administrate în c auz ă, mai ales în recurs, dovedesc f ap tul c ă, lanivel central, s-a decis desf iinț are a a 2 pos tur i de c as ier II l a s ubun itate a S tatia De j
ș i nu desf iinț are a po s tulu i de c as ier II l a S t. Ad iacen tă G alg ău( c are ap arț i nea de
S taț ia CF De j C. ).
De ase mene a, nu se po ate reț ine c ă s -ar fi procedat la concediere conformcelor decise prin Programul de restructurare invocat prin decizia de concediere,
în truc ât, în f ap t, d in an al iz a acelor aș i îns cr isur i, rezul tă c ă nu s-au desf iinț at dou ăposturi de casier II din cadrul Stației CF Dej C., ci doar unul singur, cel al reclamantei-intimate.
Pr in ur mare, în mod corec t pr ima ins tan ț ă a cons tatat c ă, f iind mai mul te
pos tur i de acee aș i n atur ă desf iinț ate l a acee aș i subun itate -S taț ia De j- angajatorulavea obl ig aț ia de a proced a l a selecț ia s al ar iaț ilor în vedere a conced ier ii, po tr iv it
cr iter iilor prev ăzu te d e lege ș i de con tr ac tu l colec tiv de munc ă.
În acest sens sunt chiar și susținerile formulate de către pârâta-recurentă, prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, care a arătat că: "În ceea ce privește
criteriile de disponibilizare, conform adresei nr.402/a/531/col 2012 a Biroului Resurse Umane a STFC C., pe lângă criteriile stabilite la art.65 (7) CCM 2011/2012 și prin cifrele de reducere a numărului de salariați, la baza concedierii colective au stat și criteriile privind starea disciplinară și competența salariaților.";
Aceleași susțineri sunt reiterate și prin motivele de recurs.
Prin adresa nr.402/a/531/col 2012 a Biroului Resurse Umane a STFC C. (fila nr.84 dosar de fond) se arată că reclamanta a fost concediată: "În baza propunerilor de concediere a șefilor de subunități….";, însă, analizând înscrisul depus la fila nr.105 dosar de fond, intitulat "Situația pe funcții și meserii a personalului propus pentru concediere Divizia Comercial";, înregistrat sub nr.420/10/_, se constată că în cuprinsul acestuia nu se regăsește numele și postul reclamantei.
În consecință, analizând conținutul articolelor 1,2 și 4 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât să rețină, în primul rând, că acestea nu respectă exigențele art.76 alin.1 lit.a) și c) din Codul muncii republicat.
Se reține în acest sens că leg iu itorul nu a prev ăzu t obl ig ativ i tatea menț ion ăr ii în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avu te în vedere de c ătreangajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, pen tru a f i suf ic ie n tă pen tru l egalitatea
unu i ase mene a ac t un il ater al, o s impl ă cop iere a tu turor preveder ilor leg ale și
contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz.
Curtea constată că raț ion ame n tulu i avu t î n vedere de c ătre an g ajator l a d ata
lu ăr ii măsur ii conce d ier ii recl aman te i tr ebu ia în mod expre s menț ion at îns ă în
dec iz ia con tes tată, pen tru a as igur a atât inf or mare a co rec tă a s al ar iatulu i,
an ter ior f or mul ăr ii acț iun ii în ins tanț ă, c ât ș i exerc itare a de c ătre aces ta a
drep tulu i l a ap ăr are ș i a celu i l a un proce s ech itab il.
D in perspec tiv a ins tanțe i de judec ată, mo tiv are a es te dec is iv ă pen tru a f ace
de marc aț ia d in tre ac tul adop tat cu respec tare a preveder ilor le g ale ș i convenț ion ale
în v igo are ș i cel adop tat în mod arb itr ar, s ub iec tiv, d i scriminatoriu.
Pr ac tic, în c az ul conced ier ilor colec tive, ace as tă menț iune tr ebu ie pr iv ită în
s tr âns ă leg ătur ă cu mo tivele c are au de ter min at conced iere a, respec tiv cu ar t.76
alin.1 lit.a) din Codul muncii.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă
în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțiosfundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg
raționamentul urmat de către factorul de cident pentru a ajun ge la concluzia că se
impune concedierea salariatului, precu m și toate elementel e de fapt și de drep tavute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și -a întemeiat actul,
oferind atât angajatorului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței
elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective
, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați,
implicând și selecția acestora
, decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire l a
respectarea procedurilor prevăzute de legile în vigoare și, m ai ales, să expliciteze
în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate
angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului că, dintre toți
salariații săi, se impune chiar concedierea celui vizat, că această mă sură a fost
luată pe baza unor criterii ce respectă dispozițiile legale în vigoare,
discutate cu reprezentanții sindicatelor, transparente, și că acestea au
fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în
considerare a situației tuturor angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art.79 din Codul muncii
republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața
instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de
concediere.
Curtea mai reține că, la art. 2 al deciziei contestate
s-au arătat doarmotivele de fapt ale concedierii colective,
respectiv situația economico- financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin Programul de Restructurare și Reorganizare, fără a se arăta în concret și motivele de faptale concedierii reclamantei, deși, astfel cum s-a precizat anterior, selecțiapentru posturile de casier II rămase în st atul de funcții al Staț iei Dej, afost de fapt elementul determinant pentru concedierea intimatei, astfel încât actul unilateral trebuia să cuprindă, cu respectarea dreptului la informare și apărare al salariatului, toate motivele ce au condus la formarea convingerii angajatorului că se impune chiar încetarea contractului de muncă al acestui angajat.
Astfel, motivarea de la articolul 2 al deciziei ar putea fi suficientă doar pentru luarea măsurii desființării a două posturi de casier II în cadrul Stației Dej, nu însă și pentru motivarea concedierii reclamantei, dintre cei nouă salariați care ocupau posturi similare în cadrul stației.
Av ând în vedere con s tatare a înc ălc ăr ii d e c ătre ang ajator a unor preveder i
imp er ativ prev ăzu te de lege, Curte a reț in e c ă dec iz ia de conced iere con tes tată în
c auz ă es te lov ită de nul itate absolu tă, co nf or m d isp. ar t.76 ș i 78 d in Codul mu nc ii,astfel încât analizarea celorlalte motive de recurs invocate privind respectarea unorcriterii de prioritate ce ț in de co mpe tenț a prof esion al ă ș i d isc ipl in a în m unc ă a
s al ar iaț ilor, ap are c a f iind de pr isos, în truc ât, as tf el cu m am me nț ion at an ter io r,
apl ic are a aces tor a n u a f ost concre tiz ată în dec iz ie de c ătre an g ajator.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor
nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că
lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat
de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a
întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale prevede că: "Statele părți la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a
obține posibilitatea să-și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau
acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mod real și
prezintă o asemenea însemnătate, încât face imposibilă continuarea raporturilor
de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana
salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri legale, transparente, obiective și nediscriminatorii de concediere, astfel încât nu a dovedit existența unei imposibilități reale de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul muncii, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA - S. DE T. F. DE C. C. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat | de pârâta S. | N. | DE T. | ||
F. | DE C. "C. C. "; SA - S. | DE T. | F. | DE C. | C. |
împotriva sentinței civile nr. 1603/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond.: Tribunalului Bistrița-Năsăud: G. C. F.
