Decizia civilă nr. 3258/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3258/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1992 din 7 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat P. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic Jurma Cosmin și reprezentanta reclamantului intimat, av. Simola Larisa, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că i-a fost comunicată întâmpinarea, depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar practică judiciară și arată de asemenea, că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, respingerea acțiunii pentru motivele detaliate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, arătând în esență că nici unul din cele două motive de recurs invocate de pârâtă nu sunt întemeiate. Greșita aplicare a Legii nr. 53/2003 invocată de recurentă este o încercare de acoperire a nelegalităților comise cu ocazia concedierii colective, prin argumentele aduse aceasta neinvocând decât propria culpă. În ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv greșita reținere a instanței cu privire la faptul că Sstația C. T. a fost desființată ca subunitate, cu consecința reținerii greșite a faptului că se impune aplicarea criteriilor prevăzute de art. 69 alin. 3 Codul muncii republicat, arată că din programul de restructurare reiese faptul că această stație nu a fost desființată, pierzându-și doar atribuțiile de gestiune, devenind stație arondată Stației C. -N. Est. De asemenea, mai arată că nici postul reclamantului nu a fost desființat, fapt ce rezultă din statul de funcții cu aplicare din data de 8 iulie 2011, postul de manevrant vagoane, existând în continuare și fiind ocupat de numitul Oarga Dănuț. Solicită cheltuieli de judecată aferente recursului în
cuantum de 450 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 898/_ .
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1992 din 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul P.
I. în contradictoriu cu pârâta SOCIATETEA N. DE T. F. DE M.
"C. M. "; SA.
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 3A_ din data de_ emisă de către pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei, acela de manevrant vagoane în cadrul Stației C. T. .
Pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte în cadrul Stației C. T., ocupând funcția de manevrant vagoane, în temeiul contractului individual de muncă nr. 1.3.502/149/_ .
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societăți Naționale de T.
F. de M. "C. M. ";SA nr. 8/_ a fost aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. M. .
Prin Decizia nr. 3A_ din_ emisă de angajator s-a dispus încetarea începând cu data de_ a contractului individual de muncă al reclamantului din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 rep. În cuprinsul deciziei s-a reținut că motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății cu consecința desființării postului ocupat de reclamant. La art. 5 din decizie s-a menționat că subunitatea din care reclamantul face parte s-a desființat, la art. 4 pct. I și II fiind menționate criteriile prioritare și minimale avute în vedere la concedierea colectivă.
Potrivit art. 69 alin. 3 C. muncii rep., criteriile prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective se aplică pentru departajarea salariaților numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță. Astfel, pârâta avea obligația de a realiza evaluarea profesională a salariaților pentru a stabili îndeplinirea criteriilor de performanță, în vederea concedierii, anterior aplicării celorlalte criterii menționate în decizia de concediere.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada realizării evaluării profesionale a salariaților (manevranți de vagoane) din cadrul Stației C. T. anterior aplicării altor criterii pentru concedierea colectivă. Nu au putut fi reținute susținerile pârâtei referitoare la inexistența obligației de a realiza evaluarea profesională conform dispozițiilor art. 69 alin.3 C. muncii, cât timp dispozițiile legale menționate erau în vigoare la data adoptării Hotărârii AGA a SNTCF C. M. SA.
Cu privire la critica reclamantului referitoare la faptul că stația C. T. nu a fost în mod real desființată, instanța a constatat că prin Programul de
restructurare și reorganizare a SNTFM C. M. SA s-a stabilit comasarea stației
C. T. cu stația gestionară C. -N. Est, stația C. T. devenind stație arondată stației C. -N. Est. Prin urmare, în speță nu a fost vorba despre o reală desființare a Stației C. T., în sensul că în cadrul acesteia din urmă nu s-ar mai desfășura activitate, ci de o comasare cu o altă stație din cadrul societății angajatoare. Astfel, din cadrul Stației C. T. desfășoară în continuare activitate martorul Oarga Dănut, în calitate de manevrant vagoane, astfel încât înainte de concediere s-a impus aplicarea prioritară a criteriului obiectiv al evaluării competențelor profesionale cu privire la toți salariații care desfășurau același tip de activitate ca și reclamantul. Mai mult, chiar și în situația comasării celor două stații, având în vedere că Stația C. T. nu și-a sistat total activitatea, se impunea evaluarea performanțelor profesionale ale tuturor salariaților de la stația gestionară și stația arondată care urmau să desfășoare activitatea în cadrul acestor, astfel încât să fie respectate drepturile salariaților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA
solicitând casarea hotărârii sentinței și rejudecând cauza, respingerea contestației.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 la Legea nr.53/2003 nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie 2011, iar Legea nr. 40/2011 a intrat în vigoare la data de_ .
Pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile Contractului Colectiv de munca referitor la aplicarea criteriilor de competență, cât și cele ale Codului Muncii, conform art.242 lit. j din Codul Muncii trebuiau să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Conform art.243 alin. l "Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora".
Art. 246 din Codul Muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentului cod, adică la data de_, când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de_ . În consecință, procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol i se pare forțată.
Mai mult decât atât, astfel cum a dovedit cu actele depuse în probațiune Stația C. -T. a fost desființată ca subunitate, devenind stație arondată Stației gestionare C. -N. Est.
De altfel, în anul 2010 a mai avut loc o concediere colectivă la C. M., Stația C. T. fiind menținută în speranța reluării activităților economice în zonă, însă datorită faptului că acest lucru nu s-a materializat nu a mai putut fi menținută această unitate, pagubele societății fiind prea mari.
Astfel, stația C. -T. a fost desființată, nu au angajată nici o persoană în această unitate, iar activitatea este asigurată de personalul stației gestionare C. -
N. Est la cererea clienților ocazionali, atunci când există solicitări de transport de marfă din partea acestora.
În aceste condiții, chiar dacă ar fi fost aplicate criterii de competență în cazul magazinerelor tranzit, acestea nu ar fi avut cui să fie aplicate, în condițiile în care toate posturile de natura celui ocupat de către reclamant în cadrul Stației
C. -T. au fost desființate, nefiind în situația de a departaja persoane cu competențe egale.
De altfel, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi sau subunități pe care să le desființeze, în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Dacă prin hotărârea conducerii se apreciază că reorganizarea societății implică și reducerea posturilor, instanța trebuie să țină cont de această hotărâre atunci când analizează
contestația, nefiind îndrituită să se implice în elaborarea și aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.
Instanța nu poate realiza totodată o analiză de oportunitate în stabilirea salariaților supuși acestei proceduri și o nouă evaluare a salariaților care ar fi putut rămâne, ori ar fi putut face obiectul concedierii, fondate pe dispozițiile art.65 alin. l din Codul Muncii, cu ignorarea criteriilor avute în vedere de angajator.
În doctrina juridică s-a exprimat în această problemă opinia potrivit căreia controlul de legalitate al instanței în cazul concedierii nu afectează dreptul angajatorului de a stabili persoanele care urmează a fi supuse în mod obiectiv procedurii concedierii datorită reorganizării.
Dreptul de a stabili organigrama, în funcție de necesarul de personal și de indicatorii economici ai societății, revine angajatorului.
Astfel, societatea a hotărât că își poate desfășura activitatea în condițiile desființării acestei unități, iar până în prezent (timp de mai bine de 1 an) s-a dovedit că acesta hotărâre a fost corectă.
Reclamantul intimat P. I. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 3A_ din 6 iunie 2011, ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamantul a fost concediat în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c din C.muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d, în cazul concedierilor colective.
Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii,
"criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, unitatea angajatoare avea obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 C.muncii, echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Curtea reține că analizând, comparativ, statele de funcții depuse la filele nr. 55 - 56 din dosar de fond, anterior concedierii reclamantului - la data de _
, existau 3 posturi de manevranți de vagoane la Stația C. T., iar la data de
_, după concediere, a mai rămas un post de manevrant de vagoane la Stația Arondată C. T. din cadrul Stației C. -N. Est.
Coroborând toate aceste înscrisuri, Curtea nu poate să rețină ca fiind reale susținerile angajatorului în sensul că în cadrul concedierii colective au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de reclamant, întrucât, probele administrate în cauză, dovedesc faptul că au fost desființate doar 2 posturi de manevranți vagoane din cadrul Stației C. T., din cele 3 existente anterior.
De asemenea, nu se poate reține desființarea în totalitate a Stației C. T.
, deoarece, în fapt, din analiza acelorași înscrisuri, rezultă că, prin reorganizarea Stației C. T., acesta a devenit Stația Arondată C. T. din cadrul Stației
C. -N. Est.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că, fiind mai multe posturi de aceeași natură desființate la aceeași subunitate - Stația C. T. - angajatorul avea obligația de a proceda la selecția salariaților în vederea concedierii, potrivit criteriilor prevăzute de lege.
În acest sens, analizând, în primul rând, conținutul articolelor 3, 4 și 5 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea reține că acestea nu respectă exigențele art. 76 alin.1 lit. c) din Codul muncii republicat.
Curtea reține în acest sens că legiuitorul nu a prevăzut doar pur formal, obligativitatea menționării în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere în cadrul unei concedieri colective, astfel încât nu este suficientă o simplă copiere a tuturor prevederilor legale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, Curtea apreciază ca fiind legală soluția primei instanțe prin care s-a constat nulitatea deciziei de concediere.
Recurenta a susținut că procedura concedierii colective a fost declanșată anterior modificărilor aduse Codului muncii prin prevederile Legii nr. 40/2011, iar astfel în cauză nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii, însă Curtea apreciază că nu pot fi primite aceste susțineri.
Este adevărat că alin. 3 al art. 69 din C.muncii a fost introdus ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin Legea nr. 40/2011, care a intrat în vigoare la data de 1 mai 2011, însă, este de observat faptul că reclamantul a fost concediat prin aplicarea Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA ce a fost aprobat prin Hotărârea AGA nr. 8/_, deci ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului muncii. Mai mult decât atât, în conținutul Hotărârii nr. 8 din_ emisă de societatea pârâtă se face trimitere expresă la dispozițiile Codului muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin prevederile Legii nr. 40/2011.
În același sens, Curtea reține că recurenta pârâtă nu se poate prevala de existența unor motive subiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi timpul insuficient pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către societatea recurentă cu privire la dreptul angajatorului de a face selecția posturilor și unităților pe
care urmează să le desființeze, Curtea reține că într-adevăr, singurul îndreptățit să decidă asupra reorganizării este angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru eficientizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale.
Însă, în situația în care nu au fost desființate toate posturile de aceeași natură, cum este cazul de față, angajatorul este obligat să efectueze o selecție a angajaților ce ocupă posturile similare, în vederea identificării în concret a angajaților care urmează a fi concediați, într-o atare operațiune fiind exclusă orice formă de subiectivism din partea angajatorului.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga recurenta aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 450 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 1992 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului P. I. suma de 450 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. A-R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: R. -M. V.
