Decizia civilă nr. 286/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 286/R/2013
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. A-R. M.
GREFIER G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA împotriva sentinței civile nr.10572 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic Jurma Cosmin și reprezentantul reclamantului intimat, av. Simola Larisa, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantul pârâtei recurente, care depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar practică judiciară și arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației pentru considerentele invocate în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 450 lei reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței anexate întâmpinării.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâta S. DE T. F. DE
"C.F.R. M. "; S.A. solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 3A_ din data de_, obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe funcția și postul avut la data concedierii și la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei în baza contractului de muncă nr.1.3._, desfășurându-și activitatea până la data de_, când s-a dispus concedierea sa.
Reclamantul a arătat că această concediere este nelegală și netemeinică pentru că decizia nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat necesară concedierea și nu sunt arătate cu precizie și claritate cauzele reale și serioase care au stat la baza concedierii sale.
Reclamantul a mai susținut că, în ceea ce-l privește, nu s-a ținut seama de prevederile art.65 al.2 Codul muncii.
Pârâta S. N. DE T. F. M. "C.F.R. M. "; S.A, prin
întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant și a arătat că s-a impus măsura concedierii colective ca urmare a pierderilor financiare foarte mari înregistrate de pârâtă și că au fost respectate prevederile art.65 alin.2 din Codul muncii, astfel că desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă.
Pârâta a mai arătat că Stația Câmpia Turzii, subunitate al cărei salariat a fost reclamantul, a fost desființată, fapt probat cu state de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării.
Totodată, s-a menționat că punctul de lucru unde și-a desfășurat activitatea reclamantul a fost desființat în totalitate, iar procedura prevăzută de lege și contractul colectiv de muncă cu privire la concedierile colective a fost respectată.
Prin sentința civilă nr.10572 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj
, a fost admisă acțiunea exercitată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta S.
DE T. F. DE M. "C. M. "; SA B. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.3A_ din_ emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv manevrant vagoane, pârâta fiind obligată să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că următoarele:
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a Societății Naționale de T.
de M. ";C. M. "; SA nr. 8/_, s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. M., menționându-se în mod expres în cuprinsul acestei hotărâri că directorul general este mandatat în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011, până la finalizarea procedurii de concediere colectivă.
În ceea ce-l privește pe reclamantul S. I., din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între acesta și pârâtă s-au stabilit raporturi de muncă, iar, ca urmare a concedierilor colective operate în cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a emis decizia nr. 3A_ din_, prin care s-a dispus concedierea acestuia de pe postul de manevrant vagoane din
cadrul Stației Câmpia Turzii, începând cu data de_, din inițiativa angajatorului și pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, reținându-se drept motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, în cuprinsul art. 4 din această decizie fiind enumerate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și criteriile minimale aplicabile după cele prioritate. S-a reținut că subunitatea din care făcea parte și postul ocupat de către reclamant au fost desființate.
În drept, prima instanța a reținut că, potrivit art. 78 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Totodată, astfel cum prevede art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile, prevăzute de lege sau în contractele colective de muncă, avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, se aplică pentru departajarea angajaților numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Prin urmare, criteriile la care face referire art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii, criterii prevăzute de art. 4 din decizia de concediere a reclamantului, se puteau aplica situației acestuia numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță.
În cauză, prima instanță a constatat că pârâta nu a făcut dovada realizării unei astfel de evaluări a obiectivelor de performanță a angajaților acesteia. Astfel, deși pârâta a invocat că a realizat evaluarea impusă de textul de lege anterior menționat, depunând la dosar procesul-verbal încheiat la data de_ cu ocazia examenului de verificare profesională periodică, ce a avut loc în perioada 04-_, 11-_ (f. 237-244), tribunalul a reținut că această evaluare profesională nu atestă performanțele profesionale ale reclamantului și celorlalți angajați vizați de procedura concedierii colective la momentul imediat anterior concedierii, întrucât a fost realizată cu un an anterior declanșării procedurii concedierii colective, iar nu în cadrul și în vederea departajării angajaților în vederea disponibilizării acestora.
Instanța a reținut că, la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a Societății Naționale de T. F. de M. ";C. M. "; SA nr. 8/_
, dispozițiile legale privitoare la evaluarea realizării obiectivelor de performanță în procedura concedierii colective erau în vigoare, împrejurare de altfel cunoscută și acceptată de pârâtă, întrucât în cuprinsul acestei hotărâri se face explicit trimitere, astfel cum s-a menționat mai sus, la dispoziții ale Codului muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011.
Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 69 alin.3 din Codul muncii urmăresc protecția salariaților, stabilind în favoarea acestora dreptul de a fi evaluați profesional atunci când la nivelul angajatorului se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului în procedura concedierii, astfel că pârâta nu avea posibilitatea de a opta între a aplica sau nu aceste dispoziții legale. Mai mult, s-a reținut că este chiar în interesul pârâtei de a menține raporturile de muncă cu aceia dintre angajații săi care dovedesc o competență profesională superioară.
Prin urmare, prima instanță a constatat că luarea în considerare a criteriilor indicate în art.4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei
al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost
ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
Ori, în cazul concedierii reclamantului, tribunalul a reținut că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați, astfel că instanța a constatat că nu au fost respectate dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii în procedura concedierii acestuia.
Întrucât etapa evaluării competențelor profesionale constituie, ca urmare a voinței legiuitorului, o etapă obligatorie în cadrul procedurii concedierii colective, iar dispozițiile art. 78 din Codul Muncii sancționează nerespectarea procedurii prevăzute de lege cu nulitatea absolută, instanța de fond a constatat că se impune anularea deciziei de concediere a reclamantului nr. 3A_ din_ . Totodată, potrivit dispozițiilor art.80 alin. 1 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe postul și în funcția deținute anterior concedierii și să achite în favoarea contestatorului o despăgubire egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă a acestuia.
În baza art. 274 alin.1 Cod.proc.civilă, pârâta, căzută în pretenții, a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S.A
., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a constatat că nu s-au respectat prev. art.69 alin.3 Codul muncii, întrucât, potrivit art.246 alin.l din Cod ul Muncii, republicat, întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod".
De asemenea, se arată că art.242 pct.i prevede că regulamentul intern trebuie să cuprindă criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților, iar art.243 alin.l prevede că regulamentul intern se aduce la cunoștință salariaților și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștiințării acestora.
Recurenta consideră că, din analiza acestor texte de lege rezultă fără putință de tăgadă faptul că societatea avea obligația de a întocmi și aduce la cunoștința salariaților regulamentul intern și, implicit, criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților în 60 de zile de la data intrării în vigoare a Codului muncii, republicat (_ ), adică_ .
Ori, se arată că,la data de_, contractul individual de muncă al contestatorului a încetat ca urmare a concedierii colective, nemaiexistând posibilitatea evaluării obiectivelor de performanță.
Mai mult decât atât, se arată că, la data intrării în vigoare a Codului Muncii, procedura concedierii era în curs de implementare, deciziile de concediere fiind emise la data de_ .
Se susține că, prin art.246 alin.l din Codul muncii, legiuitorul instituie o excepție de la regulă, tocmai pentru a oferi angajatorilor timpul necesar pentru aplicarea noilor prevederi. Criteriile și procedurile de evaluare ale salariaților nu pot fi întocmite peste noapte, fiind necesară o perioadă de timp pentru aceasta,
legiuitorul considerând că pot fi realizate într-o perioadă de 60 de zile.
În consecință, recurenta arată că au fost respectate întocmai prevederile Codului muncii, republicat, prevederile art.69 alin.3 neputând fi aplicate decât după parcurgerea etapelor premergătoare arătate mai sus.
Mai mult, se invocă faptul că, potrivit prevederilor Ordinului 815/2010 publicat în M.Of. nr.716/_ personalul cu responsabilități în siguranța circulației este evaluat profesional periodic de către o companie distinctă CENAFER (Centrul Național de Calificare și Instruire N. ).
Astfel, se arată că intimatul a fost evaluat profesional obtinand nota cea mai mica dintre notele acordate, astfel cum rezulta din procesele de verificare anexate la dosarul cauzei.
Recurenta mai arată că instanta a retinut că nu a operat nicio evaluare a competenței profesionale și a disciplinei, ori aceasta constatare este contrazisa de faptul că anual se efectueaza o verificare a competențelor profesionale a personalului care concura la siguranta circulatiei. Astfel, manevrantii sunt verificați profesional periodic de către CENAFER în baza Ordinului nr.815/2010 și le sunt evaluate competențele profesionale (teoretic și practic) în cadrul programului de perfecționare Școala Personalului. În urma acestor evaluări, sunt acordate note și se calculează media generală.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul S. I. a solicitat respingerea recursului
și menținerea dispozițiilor sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C.F.R."M. S.A., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corec t pr ima ins tanț ă a cons tatat c ă se imp une anul are a dec iz ie i de concediere nr. 3A_ din_ , e mis ă de recuren tă, po tr iv it d isp. ar t.78 ș i 76 d in Codul muncii republicat
, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de legile în vigoare la data emiterii acesteia.
Astfel, prin această decizie s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de_, pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1din Codul muncii republicat.
Prin art.3 al deciziei contestate s-a arătat că motivele de fapt concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin Programul de Restructurare și Reorganizare, a cărui aplicare are drept consecință desființarea postului salariatului.
Art. 4
la deciziei prevede că la lu are a mă sur ii conced ier ii colec tiv ă
, respectiv stabilirea ordinii de prioritate
s-au respectat art. 69 al. 2 lit. d și art. 76 lit. c din Codul muncii, coroborate cu art. 60 alin.6 din CCM în vigoare la C. M., prin aplicarea următoarelor criterii:
Criterii prioritare:
a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
b)salariații care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, și nu s-a cerut pensionarea în condițiile legii;
c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor;
Criterii minimale:
aplicabile numai în cazul în care după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare:
a)Salariații care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice; b)Salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației;
Salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății;
Salariații care au fost sancționați pentru absențe nemotivate; e)Salariații care au absențe nemotivate;
f)Salariații care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare; g)Salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică;
Salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă;
dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului ce are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere;
j)măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere;
k) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
În art. 5 din decizie se precizează că: "Subunitatea din care faceti parte s-a desfiintat, deci si postul ocupat de dumneavoastra a fost desfiintat";.
Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, pârâta- recurentă a arătat că: "…statia gestionara Campia Turzii,in care contestatorul isi desfasura activitatea a fost comasata prin preluarea activitatii de catre stația Cluj-Napoca Est, statia Campia-Turzii devenind statie arondata,tot personalul acestei statii fiind concediat,neexistand resurse materiale pentru plata salariilor(pag.22 -Program de restructurare si reorganizare C. M. ).";
S-au mai arătat, prin aceeași întâmpinare, următoarele: "Contrar celor afirmate de catre contestator, nu exista niciun angajat al statiei Campia- Turzii,aceasta nemaiexistand in statul de functii al sucursalei.";
Curtea, constată că reclamantul a ocupat, anterior concedierii, postul de
manevrant vagoane în cadrul Stației Câmpia Turzii.
Pornind de la art.5 al deciziei contestate,
instanța de control judiciar a analizat înscrisurile pe care recurenta le-a depus la dosar, din care se rețin următoarele:
D in Progr amu l de res truc tur are ș i reorg an iz are al soc ie tăț ii - fila nr.39 dosarde fond-, se rețin ur mătoarele:
"În urma aplicarii acestei masuri pe întreaga retea se vor reduce un numar de 23 de statii gestionare, respectiv de la 112 la 89 (B. -2 statii, Craiova - 8 statii, Timisoara - I statii, Cluj - 6 statii, Brasov - 3 statii, Galati - 3 statii), astfel:
……..
Sucursala Cluj:
Comasarea, prin preluarea activității, a stației gestionare Ilva Mica cu stația gestionara Dej, statia Ilva Mica devenind stație arondata statiei gestionare Dej.
Comasarea, prin preluarea activității, a stațiilor gestionare Oradea Vest si Oradea Est cu stația gestionara Episcopia Bihor, stațiile Oradea Vest si Oradea Est, devenind stații arondate stației gestionare Episcopia Bihor.
Comasarea prin preluarea activității a stațiilor gestionare Carei si Suplacu de Barcau cu stația gestionara Zalău, stațiile Carei si Suplacu de Bareau devenind stații arondate stației gestionare Zalău.
4.Comasarea prin preluarea activității a statiei gestionare Câmpia Turzii de stația gestionara Cluj Napoca Est, stația Câmpia Turzii devenind stație arondata stației gestionare Cluj Napoca Est.
Prin aceasta măsura, din 18 statii gestionare existente in prezent propunem sa ramâna 12 stații gestionare. …";
Curtea mai reține, din răspunsul dat l a punctul 8 din int erogatoriu, fila nr.90 dosar de fond,
că, deși la punctul 5 din decizia contestată, angajatorul a menționat că postul reclamantului a fost desființat ca urmare a desființării subunității din care făcea parte, societat ea recurentă mențio nează că
: " La stația Câmpia -Turzii au fost concediați 2 manevranți vagoane, respectiv dl.Purcar I. și Dl.S. I., iar dl.Oargă Dănuț a fost preluat de Stația Cluj-Napoca Est-Câmpia Turzii. Dl.Oargă Dănuț I. a fost preluat de stația Cluj-Napoca Est pe funcția de manevrant vagoane în urma evaluării profesionale și ținând cont că soția acestuia a fost concediată de la S.N.T.F.M. "C. M. "; în anul 2010.";
De asemenea, analizând, comparativ, și statele de fun cții
depuse la filele nr.253-254 dosar de fond, se reține că, la data de_, anteriorconcedierii reclamantului,
existau 3 posturi de manevranți de vagoane
la Stația Câmpia Turzii, iar la data de_, după concediere, era un post
de manevrant de vagoane la Stația arondată Câmpia Turzii din cadrul
Stației Cluj-Napoca Est.
Coroborând toate ac es te înscr isur i, Cur te a nu po ate s ă reț in ă c a f iind re ale
susț iner ile ang ajator ulu i, f or mul ate pr in î n tâmp in are ș i cerere a de recurs, în sensul
c ă s-ar f i dec is în c adrul conced ier ii colec tiv e ch iar desf iinț are a pos tulu i
reclamantului-intimat, ca singur pos t de acee aș i n atur ă în tr -o anu mită subun itate,
în truc ât, probele ad min is tr ate în c auz ă, mai ales în recurs, dovedesc f ap tul c ă, l a
nivel central, s-a decis desf iinț are a a 2 p os tur i de manevr anț i v ago ane din cadrul
S taț ie i Câmpia Turzii, din cele trei existente anterior.
De asemenea, nu se po ate reț ine c ă de sf iinț are a loculu i s ău de munc ă ar f i
f ost do ar consec inț a desf iinț ăr ii subun ităț ii în c are lucr a, în truc ât, în fapt, din
an al iz a acelor aș i îns cr isur i, rezul tă c ă, ulterior concedierii reclamantului, în cadrul
S taț ie i arond ate C âmp ia T urzii a mai r ămas un pos t de manev r an t v ago ane.
Pr in ur mare, în mod corec t pr ima ins tan ț ă a cons tatat c ă, f iind mai mul te
pos tur i de acee aș i n atur ă desf iinț ate l a acee aș i subun itate -S taț ia C âmp ia T urzii-angajatorul ave a obl ig aț ia de a proc ed a l a selecț ia s al ar iaț ilor în vedere a
conced ier ii, po tr iv it cr iter iilor prev ăzu te de lege ș i de con tr ac tul colec tiv de munc ă.
În acest sens, analizând, în primul rând, conținutul articolelor 3, 4 și 5 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât să rețină că acestea nu respectă exigențele art.76 alin.1 lit.a) și c) din Codul muncii republicat.
Se reține în acest sens că leg iu itorul nu a prev ăzu t obl ig ativ itate a menț ion ăr ii în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avu te în vedere de c ătre angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, pen tru a f i suf ic ie n tă pen tru leg al itate a unu i ase mene a ac t un il ater al, o s impl ă cop iere a tu turor preveder ilor leg ale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz.
D in perspec tiv a ins tanțe i de judec ată, mo tiv are a es te dec is iv ă pen tru a f ace
de marc aț ia d in tre ac tul adop tat cu respec tare a preveder ilor le g ale ș i convenț ion ale
în v igo are ș i cel adop tat în mod arb itr ar, s ub iec tiv, d iscr imin ato r iu.
Pr ac tic, în c az ul conced ier ilor colec tive, ace as tă menț iune tr ebu ie pr iv ită în
s tr âns ă leg ătur ă cu mo tivele c are au determinat concedierea, respectiv cu art.76alin.1 lit.a) din Codul muncii.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă
în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea
măsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios
fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg
raționamentul urmat de către factorul de cident pentru a ajun ge la concluzia că se
impune concedierea salariatului, precu m și toate elementel e de fapt și de drep t
avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și -a întemeiat actul,
oferind atât salariatului ale cărui dre pturi sunt suprimate, cât și inst anței
elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective
, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați,
implicând și selecția acestora
, decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire l a
respectarea procedurilor prevăzute de legile în vigoare și, m ai ales, să expliciteze
în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate
angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului că, dintre toți
salariații săi, se impune chiar concedierea celui vizat, că această măsură a fost
luată pe baza unor criterii ce respectă dispozițiile legale în vigoare,
discutate cu reprezentanții sindicatelor, tran sparente, și că acestea au
fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în con siderare a situației
tuturor angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art.79 din Codul muncii
republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate i nvoca în fața
instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de
concediere.
Curtea mai reține că, la punctul 3 al deciziei contestate s-au arătat doar motivele de fapt ale concedierii colective, respectiv situația economico- financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin Programul de Restructurare și Reorganizare, în timp ce motivele de fapt ale concedierii reclamantului, prevăzute la punctul 5 al deciziei, nu pot fi reținute ca fiind reale și determinante pentru concedierea reclamantului, acestea nefiind probate în cauză, potrivit considerentelor expuse anterior.
În al doilea rând, urmărind procedura de concediere
din prezenta cauză, Curtea mai reține că selecția person alului în cadrul u nei restructurări a
întreprinderii este de competența an gajatorului
, însă, pe de o parte, astfel
cum a reținut și p rima instanță, aceasta trebuie să r especte dispozițiile legale în vigoare, ce garantează d repturi ale salari aților cu caracter minimal, iar, pe de altă parte, odată adoptată o procedură de urmat în
cadrul acestui proces, se impune atât respectarea acesteia de către
persoanele cu responsabilități în acest sens, cât și probarea înaint ea
instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei măsurii, că acea
procedură de selec ție a fost una tran sparentă, stabilită de la bun început
în toate detaliile, împreună cu sindi catele sau repreze ntanții salariațilo r
și că aceasta a avut un caracter real și nediscriminatoriu ,
cu atât mai mult cu cât reclamantul-intimat invocă în cauză faptul că nu s-a respectat principiul egalității în drepturi în cadrul acestei proceduri, față de persoane în raport cu care se afla într-o situație comparabilă.
Astfel, în primul rând, se constată că, în cadrul selecției care, în fapt, a avut loc, în speță, nu s-au respectat dispozițiile noi ale 69 alin.3 din Codul muncii republicat, potrivit cărora, criteriile prevăzute la alin.2 lit.d) al aceluiași articol se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Se invocă de către recurentă faptul că aceste dispoziții legale introduse prin Legea nr.40/2011 nu erau aplicabile în cauză, Curtea reține însă, în primul
rând, că aceste prevederi fac parte din procedura de concediere ce trebuie respectată în totalitate în cazul concedierilor colective, conform art.78 din Codul muncii republicat, sub sancțiunea nulității și în al doilea rând, că notificările prevăzute de art.72 din Codul muncii republicat (fost art.711din Codul muncii) au fost emise și comunicate inspectoratului teritorial de muncă, agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă și sindicatelor la data de_, după data intrării în vigoare a acestor noi dispoziții, la data de_, conform art.IV din Legea nr.40/2011.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză angajatorul nu a procedat la evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Recurenta mai invocă prin motivele de recurs că nu a fost posibilă respectarea acestor dispoziții legale întrucât nu a existat timpul necesar pentru modificarea regulamentului intern al unității în vederea cuprinderii în acesta a criteriilor și procedurilor de evaluare a realizării obiectivelor de performanță, având în vedere termenul prevăzut de art.246 alin.1 din Codul muncii republicat, Curtea reține însă că, având în vedere mai ales importanța acestei proceduri în cazul concedierii dispuse în speță, pentru motivele menționate anterior, angajatorul, în această situație, era obligat să nu efectueze concedierile în lipsa unor criterii și proceduri de evaluare a realizării obiectivelor de performanță cerute în mod imperativ de lege, care trebuiau să fie întocmite, conform art.241 din Codul muncii republicat, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților sindicatului și să fie aduse la cunoștința salariaților, potrivit prevederilor art.243 din Codul muncii republicat, astfel încât să se asigure previzibilitatea modului de desfășurare, transparența, caracterul real, obiectiv și nediscriminatoriu al procedurilor de evaluare a realizării de către salariați a obiectivelor de competență profesională.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către societatea recurentă privind îndeplinirea condiției de evaluare prioritară a realizării de către salariați a obiectivelor de performanță, în vederea concedierii, prin întocmirea evaluării periodice a personalului ce prestează activități legate de siguranța circulației de către CENAFER, la datele de 4-6 mai și 11-13 mai 2010, conform Ordinului MT nr.815/2010, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pe de o parte, întrucât
ace as ta nu po ate f i consider ată o ev alu are prof esion al ă în c adrul selecț ie i
s al ar iaț ilor supuș i co nced ier ii, iar, pe de al tă p ar te, n ic i ang ajatorul nu a înțeles în
c auz ă s ă se f oloseasc ă de aces te ev alu ăr i în sensul re spec tăr ii ar t.60 d in
Con tr ac tul colec tiv de munc ă l a n ivel de un itate ș i a ar t. 69 al in.3 d in Codul munc ii,
c i pen tru a prob a î n c auz ă c ă, în ur ma apl ic ăr ii cr iter iilor prev ăzu te l a ar t.4,
intimatul a obț inu t re zul tate mai sl abe l a ver if ic are a prof esion al ă per iod ic ă .
Se reține că acest criteriu de departajare a salariaților în cadrul procedurii concedierii se impunea a fi aplicat după evaluarea competențelor profesionale conform art.69 alin.3 din Codul muncii, astfel încât evaluarea CENAFER nu poate fi desigur considerată ca fiind întocmită potrivit scopului urmărit de către legiuitor în edictarea acestei reglementări.
Mai mult, din declarația martorului OARGA D. UT (fila nr.250 dosar de fond) și răspunsurile la interogatoriu formulate de către angajator, rezultă că, de fapt, acest salariat audiat ca martor, ce ocupa tot postul de manevrant de vagoane la Stația Câmpia Turzii, și care a rămas în continuare pe aceeași funcție, la Stația arondată Câmpia Turzii, nu a fost menținut în cadrul societății pe criteriul evaluării performanțelor profesionale, ci întrucât a fost concediată și soția acestuia.
Av ând în vedere con s tatare a înc ălc ăr ii d e c ătre ang ajator a unor pr evederi
imp er ativ prev ăzu te de lege, Curte a re ț ine c ă măsur a con ced ier ii con tes tată î n
c auz ă es te lov ită de nul itate absolu tă, co nf or m d isp. ar t.76 ș i 78 d in Codul munc ii.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor
nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că
lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat
de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a
întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale prevede că: "Statele părți la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dr eptul ce îl are orice persoană de a
obține posibilitatea să-și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau
acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internaț ională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mod real și
prezintă o asemenea însemnătate, încât face imposibilă continuarea raporturilor
de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri legale, transparente, obiective și nediscriminatorii de concediere, astfel încât nu a dovedit existența unei imposibilități reale de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, se impune, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul muncii, respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C.F.R.
M. "; S.A. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului S. I. suma de 450 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu plătit apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 10572 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatului S. I. suma de 450 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
C. | M. S. C. | B. | I. A-R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.D.;
2 ex./_
Jud.fond.: Tribunalul Cluj: A. M.I.
