Decizia civilă nr. 258/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 258/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul N. V. împotriva deciziei civile nr. 3576/R din_ Curtea de Apel Cluj în dosar nr. _
** privind și pe intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a F. P. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei după Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2576/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, a fost admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M. împotriva
sentinței civile nr. 787 din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr. _
** pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a respins în tot acțiunea formulată de reclamantul N. V. în contradictoriu cu pârâtul MINSITERUL F. P. prin
D.G.F.P. M. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele
:
Reclamantul a fost angajat pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de_ și până la data de organizare a concursului, inclusiv.
Potrivit punctului 2.4 din contractul individual de muncă, la expirarea perioadei de stagiu, persona va susține un examen pentru titularizare pe post. La data promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe durată nedeterminată, salariatului urmând a-i fi întocmită și fișa postului.
Prin decizia nr. 683, începând cu data de 4 ianuarie 2010, reclamantul - inspector de specialitate gr. IV - trece la serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei.
Toate aceste aspecte sunt necontestate în cauză, după cum este necontestat faptul că reclamantul a continuat să presteze activitate în cadrul instituției pârâte și
după data de_, dată considerată de instanța de fond ca fiind ca dată limită până la care a fost încheiat contractul de muncă pe durată determinată (în raport de prevederile art. 82 Codul muncii).
În raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamant după data de_, instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă.
Curtea a apreciat aceste statuări ale instanței de fond ca fiind nelegale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Codul muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 1 din codul muncii prevede "Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o durată mai mare de 24 de luni";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că reclamantul nu a făcut dovada susținerii examenului de titularizare pe post, anterior expirării termenului de 24 de luni. Decizia invocată de acesta, cu nr. de 683, este ulterioară acestei date, în plus ea nu face referire la promovarea vreunui examen, condiție la care face referire articolul din contractul colectiv de muncă al reclamantului, amintit anterior.
Pe de altă parte, Curtea a notat că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Încheierea contractului de muncă în mod legal presupune ca acordul de voință să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În acest sens Curtea a reținut că ocuparea posturilor vacante din cadrul instituției pârâte se putea face numai prin concurs, iar prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din O.U.G. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea
unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficia l nr. 249 din 14 ap rilie
2009,
s-a prevăzut că: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din
autoritățile și instituțiile publice
prevăzute la art. 21";, interdicția fiind așadar aplicabilă și recurentei reclamante, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul 2010, prin OUG nr.109/2010.
Ca atare, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată. În condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplu acord de voință al părților. A statua în acest mod înseamnă a permite părților ca, pe o cale ocolită, prin simplul lor acord de voință și cu validarea instanței de judecată, să eludeze dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu poate fi admisibil.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit. a și art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii republicat.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acestei decizii, întrucât împrejurările respective sunt relevate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioadă determinată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul N. V.
, solicitând anularea deciziei și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedura, cu cheltuieli de judecata.
În motivare contestatorul susține că a fost angajat al intimatei începând cu_ în baza deciziei nr. 444 emisa de intimata, pe perioada determinata, însă a continuat activitatea pana la data de_, când a fost detașat la AFP Viseu de Sus, iar ulterior, respectiv la_ a fost detașat ca inspector de specialitate la AFP Dragomiresti, unde a lucrat pana la_, când în baza decizia nr. 234 a fost înștiințat de către intimata ca au încetat raporturile de munca cu aceasta, potrivit dispozițiilor art. 55 lit. a coroborat cu dispozițiile art. 56 alin. 1 lit.a din Codul Muncii. A contestat aceasta decizie la Tribunalul Maramureș, secția contencios administrativ, considerând ca deși contractul a fost încheiat pe durata determinata, în urma unei examen, a fost promovat din inspector debutant în inspector de specialitate gradul IV și în atari condiții avea calitatea de funcționar public. Instanța
de contencios a declinat competența în favoarea secției civile.
Competentă material era instanța de contencios administrativ, fiind promovat în funcția de inspector de specialitate gradul IV, aspect reținut și de către intimata în decizia nr. 665/_ în care se face trimitere la prevederile Legii 188/1999 privind Statutul Funcționarului P. . Raportat la aceasta lege a fost examinat și a promovat examenul. De asemenea a fost detașat în funcția de inspector de specialitate gradul IV, invocându-se același temei de drept. Sarcinile de serviciu vizau munci care în condiții similare erau prestate de către funcționari publici, plata făcându-se din bugetul de stat.
Prin Ordinul Ministrului F. P. nr. 280/_ prin care se restructurează Direcțiile F. P. și în baza căruia a încetat raporturile de munca cu intimata, este invocată tot legea funcționarului public.
Judecarea recursului revenea ca și competență materială Curții de Apel Cluj secția contencios administrativ, sens în care se impune admiterea contestației, să se fixeze un nou termen pentru recurs în care să se pună în discuție competența materială a instanței.
Decizia de recurs a fost data atât cu încălcarea legislației interne privind respectiv competența materială și cu încălcarea legislației anterioare, respectiv hotărârea din_ pronunțata de Curtea de Justiție a Comunității Europene în cauzele conexate C-378/07-C-380/07 în Hotărârea Monomeles Protodikeio Rethymnis privind încălcarea Directivei nr. 1999/70 a CE .
Sunt incidente dispozițiile art. 317(2) în sensul ca hotărârea a fost data de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competența.
Prin întâmpinare, pârâta
a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă.
În motivare s-a arătat, în esență, că potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinara de atac admisibila numai în cazurile limitativ arătate de dispozițiile art.317 din Codul de procedura civila.
Pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru ca judecata nu a fost bine făcuta în fond, ci pentru ca s-au săvârșit erori materiale în legătura cu anumite forme procedurale.
Condițiile de admisibilitate sunt ca hotărârea care se contestă să fie irevocabilă, iar motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
Cea de-a doua condiție de valabilitate constituie o aplicație a principiului ca nu se poate folosi o cale de atac extraordinară atunci când s-ar fi putut folosi calea ordinară de atac, partea neavând un drept de opțiune între recurs și contestația în anulare.
În speța, contestatorul critică soluția dată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ **, criticile fiind însă nefondate. La pagina 1 din decizia civila nr. 3576/R/_ reprezentantul reclamantului arată că nu are cereri prealabile de formulat iar prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, în concluzie reclamantul avea posibilitatea să formuleze recurs împotriva sentinței de fond față de competența materială a instanței de fond.
Reclamantul a avut posibilitatea să atace încheierile de ședință prin care instanțele și-au declinat competența de soluționare de la o secție la alta.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect subliniază intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. a Județului M., una din condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac ce este contestația în anulare este aceea ca motivele enumerate la art. 317 C.proc.civ. să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Or, în mod evident, nimic nu a împiedicat reclamantul să atace cu recurs sentința pronunțată în dosar nr._ ** al Tribunalului M., raportat la acum invocata necompetență materială a instanței.
Nefiind astfel verificată una din condițiile de admisibilitate a acestei căi de atac, condiție necesară, imperativă, impusă de Codul de procedură civilă, se impune respingerea acesteia.
Cât privește motivul de contestație în anulare prin care se invocă practic greșita aplicare a legii, prin trimitere la dispozițiile Directivei nr. 1999/70/CE și la dezlegările date în interpretarea acesteia de CJUE în cauzele conexate C-378/07-C-380/07 prin Hotărârea Monomeles Protodikeio Rethymnis, Curtea constată că dat fiind caracterul extraordinar al contestației în anulare, nu se poate admite anularea deciziilor intrate în puterea de lucru judecat prin formularea unui recurs la recurs, cum se conturează practic această cale de atac promovată.
În textul art. 318 C.proc.civ., sintagma de "greșeală materială"; trebuie definită în opoziție cu cea de "greșeală de judecată";, fiind unanim acceptat că o astfel de greșeală de judecată nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.
Or, tocmai astfel de greșeli de judecată indică în speță contestatorul, invocând și criticând modul în care instanța de recurs a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale apreciate ca incidente în cauză.
Văzând dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul N. V. împotriva deciziei civile nr. 2576/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr. _
** pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.recurs. I.T. /D.C..G. /G.L.T.
