Decizia civilă nr. 94/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M.
împotriva deciziei civile nr. 4262/R din 15 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de apel Cluj în dosarul nr._ **, privind și pe intimata F. C. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul intimatei F. C. M., avocat Ion Tudor
F., lipsă fiind reprezentantul contestatorului. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatei și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a atașat la prezenta cauză dosarul nr._ ** al Tribunalului M. .
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației în anulare și depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și verbal, arătând, în esență, că articolul 318 C.pr.civ., pe care contestatoarea își întemeiază cererea, vizează două teze: dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Menționează că prima instanță a cercetat toate motivele de recurs, referindu-se la toate motivele de casare sau modificare a sentinței inițiale.
De asemenea, învederează că pe această cale nu pot fi invocate aspecte privitoare la fondul cauzei, dar cu toate acestea, motivele cuprinse în memoriul depus la dosar reprezintă o reluare a motivelor de recurs.
Consideră că demersul contestatorului nu se circumscrie celor două ipoteze evocate anterior și solicită respingerea lui ca nefondat.
Nu solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 4262/R/_, pronunțată în dosar nr._ ** de către Curtea de Apel Cluj
, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 893 din_ a Tribunalului M., pronunțată în dosar nr._ **, care a fost menținută.
Motivând decizia, Curtea de Apel a reținut următoarele:
"Prin sentința civilă nr. 893 din_ a Tribunalului M., pronunțată în dosar nr._ **, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea F. C. M. în contradictoriu cu intimata D. G. a F.
P. M., și în consecință:
S-a anulat decizia nr. 245/_ emisă de intimată;
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă;
A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând de la data de 18 iulie 2011 și până la reintegrarea efectivă;
A fost respinsă cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 EURO, cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că î
n baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1038 din_, reclamanta fost angajată în funcția de inspector de specialitate debutant la Administrația F.
P. B. M. - Serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice, pe o durată determinată, începând de la data de_ până la organizarea concursului inclusiv.
Potrivit deciziei nr. 558/_, emisă de pârâtă, începând cu data de_ reclamanta a promovat în gradul imediat superior debutantului de inspector specialitate gradul IV.
Potrivit adeverinței nr. 20940 din_ începând de la data de_, în baza Deciziei nr. 9/_ emisă de Ministerul Finanțelor Publice reclamanta a fost reîncadrată în funcția contractuală de inspector specialitate gradul II gradația 3
Prin adresa nr. 16.789 din_ pârâta D. G. a F. P. M. a înștiințat-o pe reclamantă că postul pe care l-a ocupat pe perioadă determinată a fost redus, urmând ca după expirarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, contractul ei de muncă să înceteze conform prevederilor art. 65 și 66 Codul muncii.
Apoi, prin decizia nr. 245 din data de 11 iulie 2011 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 18 iulie 2011, în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, ca urmare a expirării termenului contractului încheiat pe durată determinată.
Această decizie a fost contestată în termenul legal prevăzut de art. 268 lit. a din Legea 53/2003 republicată.
Reținând incidența art. 80 și 82 din Codul muncii, în forma în vigoare la data angajării contestatoarei, instanța de fond a reținut că în cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1038 din_ s-a menționat că reclamanta contestatoare a fost angajată pe durată determinată, respectiv până la organizarea concursului.
Așadar contractul individual de muncă al reclamantei era afectat de un termen extinctiv și incert, respectiv organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante la nivelul D.G.F. P. M. .
Însă, prin art. 22 alin. 1 din OG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale s-a dispus că:
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";, interdicția fiind aplicabilă și pârâtei, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat. Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul
2010, prin OUG 109/2010.
Or, câtă vreme organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante a fost suspendată prin voința legiuitorului, a operat implicit o prorogare a împlinirii termenului extinctiv stipulat în contractul individual de muncă nr. 1038/_, situație în care constatarea încetării raportului de muncă în baza art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, este nelegală și neîntemeiată.
Față de considerentele expuse, instanța, constatând nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr. 245/_ privind încetarea de drept a contractului individual de muncă nr. 1038 din_, a dispus anularea acesteia și restabilirea situației anterioare, în sensul reintegrării reclamantei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă.
În baza art. 80 al. 1 Codul muncii instanța a obligat-o pe pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrare.
Instanța a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 EURO cu titlu de daune morale, constatând că aceasta nu a dovedit prejudiciul moral pe care l-a suferit ca urmare a concedierii.
În ce privește cheltuielile de judecată pretinse, instanța a constatat că nu au fost probate și, în consecință, a respins cererea contestatoarei având acest obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M.
, solicitând modificarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii și menținerea deciziei nr. 245/_ emisă de pârâtă ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, invocându-se Decizia nr. 40/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a criticat acordarea de către instanța de fond a daunelor morale.
S-au reiterat starea de fapt, recurentul precizând că intimata nu a contestat deciziile prin care i s-a prelungit contractul individual de muncă.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând în vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ pana la data de_ .
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinată de personal contractual.
Astfel, având în vedere Nota nr. 838.551/_ la data de_ s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare, conform art.75 alin.1 din Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual.
Având în vedere reorganizarea instituției, faptul ca intimata a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_ modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr.2305/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
S-a mai precizat că despăgubirile solicitate de reclamantă sunt necuvenite, acest capăt de cerere fiind neîntemeiat, nelegal și nemotivat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta nu poate justifica nici un interes în susținerea primului motiv de recurs invocat, întrucât instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.
Referitor la criticile din recurs privind legalitatea deciziei contestate în cauză (fila 7 dosar_ ), Curtea constată că potrivit art. 1 din acest înscris instituția angajatoare a dispus, începând cu data de_, încetarea contractului de muncă al reclamantei "conform art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din Codul Muncii"; ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată.
De asemenea, în preambulul deciziei se fac trimiteri la actele care au stat la baza reorganizării structurii instituției și care, în opinia recurentei, justifică măsura "încetării"; luată față de reclamantă.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de_ (f. 8 dosar fond) reclamanta a fost angajată începând cu data de_ pe perioadă ";determinată";, respectiv " până la organizarea concursului";.
Pe perioada derulării raporturilor de muncă, așa cum de altfel a reținut și prima instanță, părțile au convenit modificarea locului muncii, fără a aduce însă modificări cu privire la perioada pentru care acest contract a fost încheiat.
Curtea constată că în raport de dispozitivul pe care îl cuprinde, natura deciziei contestate apare ca fiind una de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, concluzie care se coroborează cu mențiunea din contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată "până la organizarea concursului"; (fila 8 fond).
Prin prisma considerentelor care se regăsesc în preambul și care sunt menționate în vederea justificării restructurării instituției, se conturează ideea unei concedieri fundamentate pe prevederile art. 65 din Codul Muncii, în această sferă încadrându-se și o parte din motivele invocate prin memoriul de recurs de către instituția pârâtă.
Prin urmare, Curtea apreciază că existența contradicției flagrante între considerente și dispozitiv, reprezintă un viciu formal al deciziei contestate ce conferă acesteia un fine de nelegalitate, lipsind-o practic de efecte.
Într-o atare situație, analiza motivelor de recurs privitoare la aspectele de fond ale cauzei apare ca superfluă.
Având în vedere considerentele expuse anterior privind nelegalitatea deciziei contestate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus, în temeiul disp.art.80 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat, atât reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii acestui act unilateral, cât și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor.
Acest temei este aplicabil în cauză având în vedere faptul că, nefiind probată în cauză existența unei cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă, decizia nr. 245 din_ constituie de fapt o decizie de concediere a reclamantei, astfel cum aceasta este definită în art.58 din Codul muncii, respectiv o încetare a contractului de muncă din inițiativa angajatorului.
Practic, se reține în acest sens că repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, ci repunerea în situația anterioară, ca și cum raportul de muncă nu ar fi fost întrerupt.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art.312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei";.
Împotriva deciziei evocate a formulat co n tes taț ie în anulare înregistrată în data de_, pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. de mai sus, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. .
Acesta
a solicitat admiterea demersului, cu consecința anulării Deciziei civile nr.4262/R/_ a Curții de Apel Cluj si admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.893/_ a Tribunalului M., în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În susținere, contestatorul arată că intimata
- reclamantă a fost angajata in funcția de inspector de specialitate debutant, pe perioada determinata, conform Deciziei nr.451/_, încheindu-se contractul individual de munca nr.1038/_ .
Conform contractului de munca menționat reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de_ pana la organizarea concursului.
Având in vedere deficitul de personal din cadrul D.G.F.P M., generat de încetarea raporturilor de munca ale unor salariați, s-a dispus încadrarea reclamantei pe perioada determinata in funcția de inspector specialitate debutant la Serviciul verificarea si decontarea cheltuielilor publice din cadrul A.F.P. B. M.
.
Ulterior prin Decizia nr.558/_ reclamanta promovează in gradul profesional imediat superior debutantului de inspector specialitate gr. IV, in urma concursului organizat pentru promovarea in grad profesional.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ pana la data de_ .
In aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr.2180/2011 D. G. de Organizare si Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/_ prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea si completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. M., neavând posturile vacante in statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetate, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente in statul de funcții), constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins in noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.
Astfel, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr.2305/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
Faptul ca in preambulul deciziei contestate s-au menționat aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
Considera contestatorul ca simpla derulare a raporturilor de munca intre parti, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transforma insa de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata. Acordul părților - salariat, angajat - in derularea unui raport de munca este intr-adevăr o prima condiție necesara pentru constatarea existentei unui contract de munca, aceasta nu este insa si suficienta.
Instanța, in mod eronat s-a limitat a constata continuarea raporturilor de munca după expirarea termenului de 24 luni, apreciind aceasta condiție ca suficienta pentru a aprecia ca părțile au convenit la transformarea contractului de munca pe durata determinata intr-un contract de munca pe durata nedeterminata.
Încheierea contractului de munca in mod legal presupune mai mult decât un acord de voința, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse in normele legale in vigoare in momentul încheierii sale.
Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca: "Începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile si instituțiile publice prevăzute la art.21", interdicția fiind aplicabila si instituției noastre, ca instituție publica a cărei finanțare se asigura de la bugetul de stat.
Numărul maxim de posturi in administrația publica este stabilit prin lege, iar prin art. III alin.2 din OUG nr.229/2008, privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca: "autoritățile si instituțiile publice din administrația publica centrala si locala au obligația de a face modificările corespunzătoare in structura organizatorica si in statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere si de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, in termen de 45 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta."
Prin urmare, instanța de fond nu trebuia să ignore aceste prevederi legale pentru a constata ca, in ciuda unor interdicții prevăzute in mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata. In condițiile in care ocuparea posturilor vacante nu se putea face
nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite ca ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voința al părților. Existând un impediment legal in a constata încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata reținerile instanței apar ca nefondate.
In condițiile in care intre părți s-a încheiat un contract de munca pe durata determinata, în cauză sunt incidente prevederile art. 55 lit.a) si art.S6 alin.1 lit.i) din Codul muncii.
În final, contestatorul face trimiteri la practica judiciară.
In drept, acesta invocă prevederile art.318 si urm. C.pr.civ., Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Intimata F. C. M. a depus la dosarul cauzei "concluzii scrise"; (f. 14),
prin care a solicitat respingerea contestației în anulare declarată de către Ministerul Finanțelor Publice, subliniind în esență că, contestatorul invocă greșeli de judecată, ce nu se circumscriu noțiunii de "greșeală materială"; în sensul avut în vedere de către legiuitor prin dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă.
Nu au fost administrate probe noi.
T recând l a soluț ion ar e a con tes taț ie i în an ul are, Cur te a reț ine ur măto arele:
Legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
În privința contestației în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art.
318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor.
În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbare a stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale ori de aplicare a uneia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Prin memoriul depus la dosar contestatorul expune pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei "greșeli materiale";, în contextul în care validează raționamentul potrivit căruia un contract încheiat pe perioadă determinată poate fi convertit într-un contract pe perioadă nedeterminată.
Referitor la decizia nr. 245/_ emisă de DGFP MM, menționează că aceasta corespunde cerințelor legale, sens în care subliniază că indicarea in preambulul acestei decizii a aspectelor referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acesteia, întrucât aceste împrejurări au fost evidențiate tocmai pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
De asemenea, invocă omisiunea instanței de a avea în vedere existența unui impediment legal - OG nr. 34/2009, prin care s-a instituit interdicția ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și
instituțiile publice, impediment care, în opinia contestatorului, justifică pe deplin măsura încetării contractului individual de muncă al intimatei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma reorganizării instituției prin ordine succesive ale Președintelui ANAF s-a hotărât desființarea posturilor vacante din cadrul DGFP MM, inclusiv a celui ocupat de intimată.
Curtea constată că toate aceste împrejurări au fost invocate de către contestator și prin memoriul de recurs, fiind avute în vedere ca atare în faza procesuală a recursului. Prin urmare, reiterarea acestora în prezenta cauză echivalează practic cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
În concret, contestatorul urmărește o rejudecare a recursului, fiind nemulțumit de modul în care instanța de recurs a interpretat probațiunea, respectiv a aplicat normele legale. Or, aceste chestiuni nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială în sensul evocat anterior, ci reprezintă veritabile critici de fond ce nu pot fi analizate în cadrul contestației în anulare care, așa cum s-a arătat anterior, este susceptibilă de validare doar în condiții limitativ stabilite de legiuitor.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prezentul demers este nefondat, astfel că în baza art. 320 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M.
împotriva deciziei civile nr. 4262/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | D. C. G. | C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
