Decizia civilă nr. 3152/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3152/R/2013
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C. EAN și de către pârâții P. M. C. -N. și
C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4786 din 18 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați G. CU P. PREL. IT "U. C. "; C. -N. și C. N.
"G. BARIȚIU"; C. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4786 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune aferentă perioadei_ -_ invocată de instanță din oficiu și s-a respins acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C. EAN în numele membrilor de sindicat COLER O. V. și S. I. în contradictoriu cu pârâții G. CU P. PREL. IT " U. C. "; C. -N., C. N. "G. BARIȚIU"; C. N., C. LOCAL AL M.
C. -N. și P. M. C. -N. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. CU P. PREL. IT "U. C. "; C. -N. în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate către membrul de sindicat COLER O. V. reclamantă, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_, sume actualizate în
funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta C. N. "G. BARIȚIU"; C. N. în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate către membrul de sindicat S. I., rezultate din neaplicarea Legii
nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M.
C. -N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii, invocată din oficiu, referitor la perioada dintre_ -_ invocată din oficiu de către instanță, întrucât pentru această perioadă s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958. În consecință, instanța a respins ca prescrisă acțiunea formulată cu privire la această perioadă.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea a fost angajat al pârâților de rândul 1 și 2 în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
În această calitate membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 3 și 4 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 3 și 4 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/2009.
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâții de rândul 1 și 2 în calitate de angajatori au fost obligați prin prezenta hotărâre să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit reclamantul să îl primească în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat in același sens prin Decizia privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pârâții nu au contestat faptul că membrei de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea nu i s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 3 și 4 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere, deci, că membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și
recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. L. AL Î.
P. C. EAN
și pârâții P. M. C. -N. și C. LOCAL AL M.
C. -N. .
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C. EAN
s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrii de sindicat încadrați la unitatea de învățământ pentru perioada_ -_ pentru drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008.
În motivare reclamantul a arătat că instanța a admis cu privire la membrii de sindicat pentru perioada_ -_ admițând prescripția dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ .
Instanța a admis excepția prin raportare la faptul că acțiunea a fost înregistrată în data de_ .
Recurenta apreciază ca fiind greșită poziția instanței, deoarece termenul de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform Ordinului Ministrului finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin Ordinul Ministrului finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speță drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2009 se achită în perioada 5-15 decembrie 2009, astfel că prima zi în care se putea promova acțiunea pentru drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2009 este data de 16 decembrie 2009.
În concluzie, recurentul solicită să se constate că instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt dedusă judecății, iar pe cale de consecință solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate.
Prin recursurile declarat de pârâții P. M. C. -N. și C. LOCAL AL M. C. -N. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, față de acest pârâți
.
În motivarea recursurilor pârâții invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 63, alin. 4, lit. a) din Legea nr. 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii.
Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea Educației Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit afin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice
județene, respectiva municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al M. București. De asemenea. alin. 6 din Legea Educației Naționale prevede în mod clar ca Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Raportat la aceste considerente, se arată ca art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat În Monitorul Oficial al României, Partea I. Din coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, rezulta ca, pentru ca instituția pârâtă sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate în mod corect, sa fi fost prevăzute în bugetul de stat - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
În subsidiar, solicită admiterea recursurilor declarate, modificarea sentinței atacate în ceea ce privește obligarea pârâtului recurent, arătând în temeiul art.3041C.pr.civ. următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de alta parte, arată instanței faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. De asemenea, precizează că, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P. e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Fata de cele expuse mai sus, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., admiterea recursurilor si, pe cale de consecința, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de S. L. al Î. P. C. este fondat.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești invocate de reclamante, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care instituie in termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat.
Termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la scadenței plății drepturilor salariale care se situează în intervalul 5 - 15 a lunii pentru luna precedentă potrivit Ordinului MFP nr. 86/2005.
Văzând că acțiunea a fost înregistrată la data de 27 noiembrie 2012 și că reclamanții solicită drepturile salariale și pentru perioada _ -_ , se constată că pentru această perioadă, acțiunea nu este prescrisă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea primei instanțe este în parte nelegală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va admite recursul declarat de sindicat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifică în parte în sensul că va obliga unitățile de învățământ pârâte să plătească reclamanților și diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și pentru perioada _ -_ , urmând a menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Recursurile declarate de pârâții P. ui M. C. -N. și C. Local al M. C. -N. sunt nefondate.
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, reclamanții au solicitat obligarea unității școlare pârâte la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 începând de la data de_ și până la_ .
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților P. ui M. C. -N. și C. Local al M. C. -N. la alocarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004,
"finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și calitatea
de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar:
a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca cele de natură salarială să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din C.muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Prin urmare, motivele invocate de recurenți, nu pot avea eficiență în condițiile în care nealocarea până în prezent a fondurilor necesare plății nu înlătură obligația recurenților pârâți de a-și îndeplini propriile obligații în etapa executării hotărârii.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P.
C. EAN împotriva Sentinței civile nr. 4786 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâții la plata drepturilor salariale în favoarea reclamanților și pentru perioada_ -_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.
-N. și C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. G. Z.
