Decizia civilă nr. 3439/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3439/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CNCF C. SA împotriva sentinței civile nr. 8677 din 20 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant SS C. B. 2. CT 2 D., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat O. A. B. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului înmânează instanței o copie lizibilă a recursului care i s-a comunicat, arătând că a răspuns prin întâmpinarea de la fila 7 - 13 pe care dorește să o susțină, neavând cereri prealabile de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de prima instanță, susținând oral apărările formulate în scris prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor anexate întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8627 din 20 mai 2012 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul SS C. B. (SCB) 2. CT 2 D., în numele membrilor de sindicat Marginas V., Sasarman T. Claudiu, Buburuz M. R.
, Todirisca I. V., Boroica L. Jeni, C. E. Dorian, Marchis P. G., P.
G. Calin, Malyarcsuc A., M. M. Calina, Chendrean D. R., Balan Stefan, Carsa V., Todica A. F., Demeter N., Jula A., Ratu N.
M., M. I., D. L. Olga, Barnut S. G., M. Vasilica G., Tecar C.
E., C. V., I. ac V., P. I., Campan Dorel Augustin, M. D., R. L.
G., Hosu I. C. an, Botea M. V., P. F. D., M. V., R. D. Lucretia, Szekely Zoltan, Chendrean N., Bota I. G., P. Natasa Gheorghina, P. D. M. ela, Purdea M., R. F. R., Cosma N. ,Vaida Cornel, Sular L. I., M. G. Augustin, O. I., Tomoioaga I., Rapolti Sandu Remus, Bocicorec I., Ivanic G., Leva N., B. an M. ,Traista V.
, P. an I., Strugar A., Ciorba I., Carsai Remus, Hoza Doru, Pui I., Ureche Lazar I., Avram Login Dorel, Habalau I., M. Cornel M. la, M. Teodor, Briciu N. I., Targovet V., Tapu C., Borza P., Farcas F., Szilagyi L.
, Szilagyi A., M. I., A. s Tiberiu, Bondane Dumitru, Ostace E. I., Marza Nelu F. el, Borza M. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE CĂI
F. C. S.A. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat, pentru anul 2011, diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinși în anexa 1 din CCM la nivel de unitate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 de lei conform HG nr. 1193/2010 și drepturile salariale efectiv plătite, actualizată cu rata inflației.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat, pentru anul 2012, diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinși în anexa 1 din CCM la nivel de unitate în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 700 de lei conform HG nr. 1225/2011 și drepturile salariale efectiv plătite, actualizată cu rata inflației.
A fost obligată pârâta să calculeze și să vireze contribuția aferentă pensiei pentru fiecare salariat, în vederea recalculării punctului de pensie.
A fost obligată pârâta la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010 actualizat cu rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În anii 2011 și 2012 membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea li s-au plătit drepturile salariale prin raportare la un salariu minim brut de 600 de lei. Acest lucru rezultă din anexele la contractele colective de muncă depuse la dosar precum și din faptul că pârâtei în calitate de angajator îi revenea sarcina probei cu privire la faptul plății conform art. 272 Codul muncii. Acest lucru contravine însă H.G. nr. 1193/2010 și H.G. nr. 1225/2011 conform cărora salariul minim brut pe țară a fost stabilit la 670 de lei pentru
anul 2011 și respectiv 700 de lei pentru anul 2012.
În consecință pentru respectarea hotărârilor de guvern menționate, acte normative obligatorii pentru părți, instanța constată că se impune obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale prin raportare la salariile minime prevăzute de aceste hotărâri de guvern.
Pentru a repara prejudiciul cauzat reclamanților prin neplata la timp a acestor sume de bani se va dispune actualizarea acestora cu rata inflației.
Cu privire la capătul de cerere cuprins în cererea de completare s-a reținut că dreptul membrilor de sindicat de a beneficia de un salariu suplimentar pentru anul 2010 este prevăzut art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2. -2008 a cărui valabilitate a fost prelungită până la sfârșitul anului 2010.
Pârâta a susținut prin întâmpinare că acest articol nu este aplicabil în speță întrucât conform art. 247/2003 contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, iar în speță s-au încheiat mai multe contracte la nivel de unitate, care nu prevăd dreptul la un salariu suplimentar. Din această cauză pârâta a solicitat respingerea completării de acțiune.
Pârâta nu ține însă cont de prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioadele la care se referă prezenta cauză) conform cărora
"Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior";.
În consecință, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu putea să înlăture dreptul membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea de a beneficia de salariul suplimentar pe anul 2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
În motivare se invocă dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 teza a doua C.pr.civ., cu aplicarea art. 3041C.pr.civ.
CNCF C. S.A. ca urmare a negocierilor colective între partenerii sociali, are încheiate contracte colective de muncă pentru anii_ -2012 și 2012-2013 în care sunt stabilite inclusiv clauze privind salarizarea, potrivit art. 37 din Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 din Legea nr. 62/2011,
"clauzele contractelor colective de muncă produc efecte; a) pentru toți angajații din unitate…";.
Contractele individuale concretizează în măsura necesară, drepturile și obligațiile părților prevăzute nu numai de lege, dar și de contractul colectiv. Atâta timp și pentru anii 2011 și 2012 au existat încheiate la nivel de unitate contracte colective de muncă, unde în Anexa nr. 2 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare cât și nivelul celorlalte clase, înlocuirea acestei grile pentru unii salariați este netemeinică și nelegală.
Modificarea elementelor esențiale ale contractului individual de muncă., respectiv locul de muncă, salariul și felul muncii trebuie făcută în acord cu prevederile art. 41 alin.1 din Codul muncii, în speță, cu acordul fiecărui salariat și nu prin voința organizației sindicale.
Contractul valabil încheiat este legea părților contractante - art. 1270 alin.
1 C.civ. Părțile au înțeles de comun acord că pentru anii 2011 și 2012, să stabilească salariul minim la nivelul societății precum și coeficienții de
ierarhizare, prin urmare instanța de judecată este ținută să analizeze cererea reclamanților, prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publică.
Clauzele contractelor colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatată de instanța competentă la cererea părții interesate în conformitate cu prevederile art. 24 alin.1-4 raportat la art. 8 alin.2 și 3 din Legea nr. 130/1996 și art. 142 alin.2 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanții singuri sau prin intermediul organizațiilor sindicale aveau posibilitatea legală să solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, în condițiile în care constatau că aceste clauze prevăzute în art. 7 și anexa 1 din C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. "C.F.R"; S.A. conțin drepturi la nivel inferior față de cele prevăzute de lege.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă se pot formula pe toată durata existenței contractului colectiv de muncă - art. 268 alin.1 pct. d Codul muncii (fost art. 283 alin.1 lit.d), ori, instanța de judecată nu a fost investită cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de CNCF "C. "; S.A. Chiar dacă instanța de judecată ar califica cererea reclamanților ca fiind o cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. "C.F.R"; S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusă prin raportare la prevederile art. 268 alin.1 pct. d din Codul muncii și la faptul că C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. "C.F.R"; S.A. 2010-2011 și 2011- 2012 au expirat, iar CCM 2012-2013 în vigoare la acest moment, a fost încheiat la data de_, iar cererea reclamanților a fost introdusă în_ .
Clauzele C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. "C.F.R"; S.A. nu pot fi înlocuite de către instanța de judecată cu clauze mai favorabile, în lipsa unei cereri de constatare a
nulității acestora introdusă la termenul legal prevăzut de art. 268 alin.1 lit.d din Codul muncii.
Se invocă practica judiciară din țară în acest sens.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 august 2013 reclamantul intimat
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Recurenta, deși solicită modificarea în tot a sentinței, nu aduce nici un fel de critici cu privire la soluționarea capătului de cerere din completarea de acțiune, privind obligarea acesteia la plata salariului suplimentar pe anul 2010.
Ca atare, din acest punct de vedere soluția dată de tribunal se impune a fi menținută, neexistând nici un motiv de ordine publică sub acest aspect.
Apreciază hotărârea instanței de fond temeinică și legală, sub aspectul soluției dată asupra cererii inițiale, invocând dispozițiile art. 1, 2 din H.G. nr. 1193/_, pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat în plată și art. 1 din H.G. nr. 1225/_, pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat în plată.
Nerespectarea ierarhiei actelor normative are ca sancțiune neaplicarea prevederilor din actele normative cu o forță juridică inferioară, atunci când acestea contravin unor norme cuprinse în acte normative ierarhic superioare și cu atât mai mult neaplicarea prevederilor din actele juridice încheiate între părți.
Potrivit art. 1270 alin 1 C.civ. "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.";
Ca atare, cât timp contractele colective de muncă, și respectiv contractele individuale de muncă nu au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, recurenta nu se poate prevala de această "lege"; a părților.
În cazul dat, instanța de fond nu a înlocuit clauze din contractul colectiv de muncă sau din cel individual, clauza rămânând în vigoare, ci doar a modificat cuantumul salariului ca acesta să fie în acord cu actele normative general obligatorii și pentru pârâtă.
Potrivit art. 40 alin 2 lit c din Codul muncii republicat, "(2) angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: .... c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege";.
Deși, prin motivele de recurs, recurenta nu aduce nici un fel de critică hotărârii instanței de fond cu privire la acordarea salariului suplimentar pentru anul 2010, se arată că drepturi salariale ce au fost pretinse prin completarea de acțiune sunt conferite angajaților și respectiv membrilor de sindicat din prezenta acțiune, prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2. - 2008, prelungită valabilitatea prin actul adițional nr. 370/_ pentru 48 luni până la sfârșitul anului 2010.
Potrivit art. 238 (1) Codul muncii (de la data nașterii acestor drepturi) și art. 132 (3) din Legea nr. 62/2011 "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Ca atare, CCM la nivel de grup de unități fiind încheiat la nivel superior față de CCM la nivel de unitate, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru pârâtă, astfel că sunt nelegale prevederile din CCM la nivel de unitate prin care se stabilea că aceste drepturi nu mai sunt conferite pe anul 2010.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, doar în ce privește pretențiile vizând plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinși în anexa 1 din CCM la nivel de unitate în raport cu salariul
de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anii 2011 și 2012 și drepturile salariale efectiv plătite, actualizate cu rata inflației și a petitului subsecvent privitor la calculul și să virarea contribuției aferente pensiei, toate aceste petite fiind nefondate.
Într-adevăr, așa cum corect subliniază intimatul, recursul nu cuprinde motive în legătură cu soluționarea capătului de cerere formulat prin precizarea de acțiune, referitor la salariul suplimentar pentru anul 2010, astfel încât fiind neatacată sub acest raport, sentința va fi păstrată în aceste limite.
Petitele din acțiunea inițială sunt însă nefondate întrucât tind la aplicarea unui text de lege într-o modalitate nereglementată de legiuitor.
Astfel, H.G. nr. 1193/_ stabilește, la art. 1, un salariu de baza minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2011 de 670 lei lunar, stipulându-se sancțiuni contravenționale pentru stabilirea de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la art. 1 și 2.
Reglementări similare sunt aduse de H.G. nr. 1225/2011 pentru anul 2012, la nivelul sumei de 700 lei.
Interpretarea corectă a acestor dispoziții este în sensul că nici un salariu de bază stabilit pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă nu va putea fi mai mic decât aceste valori, fără a impune însă ca aceste valori să fie luate în considerare ca valori minime ale clasei 1 de salarizare, acolo unde modul de stabilire a salariilor de bază se face prin înmulțirea unor coeficienți de salarizare crescători cu valoarea nominală a primului coeficient.
Solicitarea reclamanților, admisă prin sentință, vizează tocmai aplicarea la coeficienții de ierarhizare a claselor de salarizare cuprinși în anexa 1 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a acestor valori, pentru stabilirea salariilor de bază ale reclamanților.
Potrivit anexei 1 la contractul colectiv de muncă la nivelul Companiei Naționale de Căi F. "C. "; S.A., salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători clasei de salarizare acordată fiecărui salariat cu valoarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei 1 de salarizare, în speță, 600 lei (fila 21 dosar fond).
Această valoare, de 600 de lei, solicită reclamanții a fi înlocuită cu valoarea salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată pentru anii 2011 și 2012.
În mod evident, dispozițiile H.G. nr. 1193/_ și ale H.G. nr. 1225/2011 nu impun o atare sarcină financiară pârâtei, iar interpretarea propusă astfel de reclamanți depășește intenția legiuitorului. Pentru admiterea acțiunii ar fi trebuit să se formuleze în mod explicit, în cuprinsul H.G. nr. 1193/_ și al H.G. nr. 1225/2011, o atare aplicare a valorilor pe care le impun ca salariu de baza minim brut pe țară garantat în plată. Nefiind acesta cazul, nu se poate extinde aplicarea acestor dispoziții legale la alte situații decât cele strict reglementate.
Reclamanții nu afirmă că ar avea vreunul dintre ei clasa de salarizare unu și deci că drepturile salariale le-ar fi fost calculate prin raportare la un salariu de bază brut mai mic decât cel minim garantat în plată.
Așa fiind, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., constatând că față de aceste argumente este inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 8627 din 20 mai 2012 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge petitele formulate de reclamantul SS C. B. (SCB) 2. CT 2 D. în contradictoriu cu pârâta, cu excepția petitului privind plata salariului suplimentar pentru anul 2010, a cărui admitere o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. | D. C. | G. | M. | N. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. B. G. Z.
