Decizia civilă nr. 3501/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3501/R/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
GREFIER: | G. | C. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. N. V. împotriva sentinței civile nr. 5684 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat SC REMAR_ RUARIE SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5684 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.
N. V. în contradictoriu cu pârâta SC REMAR_ RUARIE SA C. .
Pârâta a fost obligată să acorde reclamantului 113 tichete de masă cuvenite acestuia pentru perioada lucrată și să plătească reclamantului prima de vacanță cuvenită.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 510/_ s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 C. muncii. Motivul concedierii a fost desființarea postului de depanator aparate electrice ocupat de către reclamant, datorită dificultăților economice înregistrate la nivelul societății, ca urmare a diminuării activității de producție prin scăderea portofoliului de comenzi, începând cu semestrul II al anului 2012.
La pct.4 din decizie se prevede că societatea nu deține locuri vacante corespunzătoare pregătirii profesionale avută de către reclamant.
Din actele existente la dosar, a rezultat că pârâta nu are în organigrama și în structura posturilor funcția de director resurse umane și că la dosarul de personal, reclamantul are certificatul de absolvire a cursului de calificare seria A nr.2204 din care a rezultat că a absolvit școala profesională și a promovat examenul calificare în anul 2006, fiind declarat depanator de radio TV și cererea de angajare.
În jurul datei de_ pârâta a făcut angajări pe perioade de timp determinate datorită faptului că a câștigat un contract de reparații vagoane, fiind angajați salariați disponibilizați în lunile anterioare cu alte calificări decât cea a avută de reclamant, iar specialitatea electricieni a fost acoperită cu personalul existent.
De la data angajării,_ și până la data emiterii deciziei de concediere, reclamantul nu a solicitat pârâtei un post similar pregătirii sale.
În cursul procesului, reclamantul a mai depus certificatul de absolvire seria A nr.80109/1982 din care a rezultat că a absolvit cursul de calificare în meseria protejator metale, certificatul de absolvire a cursului de calificare nr.80047/1980 din care a rezultat că a absolvit cursul de calificare în meseria de lăcătuș construcții metalice și certificatul de calificare profesională din care a rezultat că în urma rezultatelor obținute în sesiunea iunie 2012 de la examenul organizat la Grupul Școlar A. Borza din C. -N., a fost declarat tehnician în activități economice.
Având în vedere această situație de fapt, instanța a constatat că reclamantul a solicitat încadrarea la pârâtă, precizând aceste calificări, că la dosarul de personal există certificatul de absolvire a cursului de calificare depanator radio TV și că după data de_ au fost angajate persoane cu alte specializări pe perioade determinate de timp și a apreciat că motivele invocate de către reclamant nu pot duce la anularea deciziei de concediere.
Conform încheierii civile nr. 3920/CC/2012 pronunțată în dosar nr._ reclamantul nu a făcut parte din conducerea organizației sindicale 16 F. . Funcția de lider de sindicat al grupei de electricieni nu a fost un motiv legal de a interzice pârâtei desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, prevăzut de art. 60 lit. g C. muncii republicat.
Deoarece contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede acordarea tichetelor de masă salariaților pentru zilele efectiv lucrate și a primei de vacanță, iar pârâta a acordat 17 tichete de masă și și-a arătat disponibilitatea acordării și a celorlalte tichete și a primei de vacanță, instanța a admis cererea reclamantului, privitoare la acordarea acestor drepturi și a obligat pârâta să acorde reclamantului 113 tichete de masă cuvenite acestuia pentru perioada lucrată și să îi plătească prima de vacanță cuvenită acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. N. V.
solicitând plata integrală aferentă perioadei contractuale rămasă de efectuat (adică 184 de luni ), cu salariul de încadrare de 1200 lei plus sporul de vechime de 264 lei, plata unei despăgubiri morale în valoare de 10.000 lei, plata restantă a primei de vacanță de 1000 lei și bonurile de masă ramase de primit (113 ).
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, soluția este de neacceptat deoarece a făcut dovada calități sale de lider de sindicat și că face parte din conducerea sindicatului "R. 16 F. " și în conformitate cu Codul muncii art.
220 și 223 este intangibil pe perioada mandatului. Înscrisul făcut de către conducerea societății în întâmpinare, cum că nu face parte din conducerea sindicatului, unde arată componența executivului pe care îl are sindicatul, este de natură ocolitoare a adevărului și de încălcare a drepturilor pe care le are.
În copia statutului sindicatului R. 16 F., se arată clar componența consiliului executiv și al conducerii sindicatului. De asemenea consideră că sentința dată este vădit părtinitoare neluându-se în considerare toate actele depuse la dosar, acte care atestă încălcarea voită a conducerii societății.
Nu solicită reîncadrarea în muncă având în vedere situația financiară foarte precară a societății.
În dosar a depus contractul de muncă al unui coleg, care a fost angajat prin rechemare și nu s-a ținut cont de acesta, cum nu au luat în considerare faptul că la apariția unor locuri vacante în cadrul unei societăți, aceasta trebuie să facă anunțul acestora atât la forțele de muncă cât și la afișierul aflat la poarta societății de unde să se poată informa eventuali angajați dornici de ocuparea acestora.
Pârâta intimat SC REMAR_ RUARIE SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin Decizia nr. 510/_ emisă de intimată în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului, căruia i-a fost acordat și un preaviz de 20 de zile lucrătoare, motivul concedierii reprezentându-l în esență, așa cum s-a menționat în cuprinsul deciziei, desființarea postului, determinată de situația dificilă cu care se confruntă societatea, aspect invocat de recurent chiar prin memoriul de recurs.
Desființarea postului de depanator aparataj electric ocupat de către reclamant a fost efectivă, deoarece acest loc de muncă a fost suprimat efectiv din structura societății, neregăsindu-se în statul de funcții întocmit cu ocazia aprobării noii organigrame în luna iunie 2012 și depus la dosarul cauzei (f. 55 fond), rezultând astfel fără nici un dubiu desființarea acestuia.
Prin reorganizarea societății, în baza art. 65 Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, sens în care nu poate fi negat dreptul angajatorului de a-și reorganiza activitatea în scopul eficientizării acesteia, chiar și prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați, astfel încât nu se poate reține că măsura concedierii a avut în vedere premise subiective, legate de persoana reclamantului.
În fața primei instanțe, reclamantul a susținut că ulterior concedierii sale societatea a reangajat pe numitul Neamț H., însă analizând cuprinsul contractului individual de muncă depus la dosar (f. 82 și urm.), rezultă că acesta a fost încheiat doar pentru o perioadă determinată de 3 luni și cu privire la un post diferit față de cel ocupat de reclamant, astfel încât nu se poate trage concluzia că măsura concedierii contestată nu ar fi avut o cauză reală și serioasă sau că nu ar fi fost efectivă.
Deși s-a invocat de către reclamant prin cererea de chemare în judecată că nu i s-a oferit un alt post în conformitate cu pregătirea profesională, Curtea reține că această împrejurare nu este de natură a atrage nulitatea măsurii concedierii.
Astfel, din interpretarea art. 64 alin. 1 și art. 76 lit. d din C.muncii rezultă că decizia de concediere trebuie să conțină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant numai în situația în care concedierea se dispune pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională, precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.
Ca atare, dispozițiile legale înscrise în art. 76 lit. d din Codul muncii nu pot fi extinse și la situațiile în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65 din
Codul muncii, ca și în prezenta cauză, respectiv pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Susținerile recurentului cu privire la faptul că a avut calitatea de lider de sindicat și că a făcut parte din conducerea sindicatului, se constată a fi nefondate, nefiind de natură să conducă la modificarea soluției pronunțate de prima instanță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 220 C.muncii invocate de recurent, "(1) Reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor. (2) Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.";
Potrivit art. 60 lit. g din C.muncii, "concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat";. Ținând cont de rolul și importanța persoanelor care reprezintă un sindicat, Curtea apreciază că protecția oferită de aceste dispoziții se aplică doar persoanelor alese în funcții ce presupun atribuții de conducere, reprezentare și negociere.
Or, reclamantul nu are calitatea de reprezentant ales în organele de conducere ale Sindicatului ce funcționează în cadrul societății intimate, deoarece, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, prin Încheierea civilă pronunțată la data de 4 mai 2012 de Judecătoria Cluj-Napoca s-a încuviințat modificarea actelor constitutive ale Organizației Sindicale "16 F. "; cu privire la noua componență a Biroului Executiv, iar printre persoanele nominalizate în funcțiile de președinte, prim-vicepreședinte, vicepreședinți sau membri nu se regăsește nominalizată persoana reclamantului.
Deși la dosarul cauzei se regăsesc mai multe înscrisuri emise de sindicat în cuprinsul cărora se menționează că reclamantul a fost ales în funcția de președinte sau lider de sindicat al grupei electricieni și face parte din Consiliul de Conducere al Sindicatului, Curtea constată că în cuprinsul Statutului Organizației Sindicale "16 F. "; (f. 69 și urm.) s-a prevăzut faptul că în cadrul fiecărei grupe sindicale constituite la nivel de formație de lucru se aleg un lider de grupă, un vicelider și un secretar, iar liderii de grupă dintr-o organizație pe secție constituie Consiliul Organizației Sindicale pe Atelier, fără însă a se stabili în favoarea acestuia atribuții concrete de conducere a sindicatului.
Ca atare, din modul de redactare al acestui statut rezultă că funcția deținută de reclamant în cadrul grupei de electricieni - președinte de grupă și membru al Consiliului Organizației Sindicale pe Atelier, este diferită de cea de membru al Consiliului Organizației Sindicale pe Sindicat și în același timp nu este una de conducere a Organizației Sindicale "16 F. ";, deoarece acest drept este conferit de art. 19 din statut dosar președintelui și vicepreședinților ce compun Biroul Executiv.
Cum reclamantul nu avea calitatea de reprezentant ales în organele de conducere ale Organizației Sindicale "16 F. ";, Curtea apreciază că prin emiterea deciziei de concediere nu au fost încălcate dispozițiile art. 60 lit. g sau art. 220 din C.muncii.
Se mai reține faptul că la art. 220 alin. 3 C.muncii, s-a prevăzut că "alte măsuri de protecție a celor aleși în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale și în contractul colectiv de muncă aplicabil";, sens în care Curtea reține că la art. 82 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă încheiat
la nivel de unitate nr. 33150/2012 s-a stabilit că "membrii din conducerea aleasă a sindicatului, nu pot fi disponibilizați după expirarea mandatului cel puțin 3 ani, decât în cazul în care au avut o abatere disciplinară gravă";, însă nici aceste dispoziții din contractul colectiv de muncă nu sunt incidente în cauză, protecția fiind conferită doar celor din conducerea sindicatului și doar după expirarea mandatului.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. N. V. împotriva sentinței civile nr. 5684 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. U.
GREFIER
G. C.
