Decizia civilă nr. 3522/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3522/R/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 8141 din 13 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ *, privind și pe intimata pârâtă S. T. E. SRL - prin administrator C. I., având ca obiect obligație de a face.
Susținerile și concluziile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 10 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8141 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. L. în contradictoriu cu pârâții P. R., în calitate de lichidator și SC T. E. SRL.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.7721/_ tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.4414/R/_ Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de către reclamant, a casat sentința civilă nr.7721/_ și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța a reținut că SC Constructardealul SA s-a născut prin divizarea I.C.R.A.L-ului în mai multe societăți. SC Constructardealul a preluat toate pasivele fostului ICRAL și a preluat și o parte din arhivă.
Față de SC Constructardealul SA s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, fiind numit ca lichidator pârâtul P. R. . Printre problemele care trebuiau rezolvate de către acesta, era și cea a arhivei societății, care ocupa o magazie.
La insistențele pârâtului P. R. pârâta SC T. E. SRL a acceptat să preia arhiva datorită faptului că magazia în care se afla urma să fie demolată și pe locul respectiv să se construiască un hotel.
Din lista întocmită cu ocazia efectuării inventarului de preluare efectuat la sediul pârâtei SC T. E. SRL a rezultat că lipsesc unele dosare.
O altă parte din arhiva fostului ICRAL a rămas într-o altă clădire lângă Cimitirul central, clădire care este proprietatea uneia dintre societățile divizate.
În urma solicitărilor reclamantului, pârâta SC T. E. SRL i-a eliberat acestuia o adeverință din care a rezultat salariul tarifar, salariul realizat în acord, salariul tarifar pentru timpul efectiv lucrat și sporul de vechime pentru perioada ianuarie 1992- decembrie 1994, cu mențiunea că pentru anii 1991 o parte din 1994, 1995 și 1996 lipsesc statele de plată.
Potrivit prevederilor art.40 alin.2 lit. h C. muncii, angajatorul are obligația să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În cazul de față, această obligație a revenit pârâtei SC T. E. SRL, obligație care și-a respectat-o în funcție de documentele existente în partea de arhivă preluată de la fostul lichidator pârâtul P. R. prin eliberarea adeverinței nr.93/_ .
Având în vedere că procedura falimentului s-a încheiat și că pârâta de rd.2 a eliberat adeverința în conformitate cu prevederile Ordinului nr.590/2008 al M. ui Muncii în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, cererea reclamantului a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
Cererea privind acordarea daunelor morale a fost respinsă, întrucât acestea nu au fost dovedite și primul petit al cererii a fost neîntemeiat pentru motivele care s-au arătat anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. L.
solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că potrivit art. 40 alin.2 litera h din Codul Muncii prevede că angajatorul are obligația la cerere să elibereze toate documentele care atestă contribuția lui la sistemul de pensii, întrucât pensia este în funcție de contribuție.
Întrucât SC CONSTRUCTARDEAL S.A. a predat arhiva prin lichidator d- lui P. R. la SC SC T. E. SRL, administrator C., iar la data predării, prin verificarea făcută de către Arhivele Naționale nu a fost întocmit un proces- verbal cu lipsurile existente.
Recurentul mai arată că tribunalul are obligația de a constata cine este vinovatul cu pierderile din arhivă și conform art. 40 trebuie să vină în ajutorul celor păgubiți și să oblige pe cel vinovat să achite pagubele survenite și să suporte consecințele.
Recurentul a mai arătat că nu înțelege de ce trebuie să suporte consecințele că cineva nu și-a făcut datoria și drept consecință i-a fost diminuată pensia.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat Curtea subliniază că puterea lucrului judecat presupune o judecare anterioară pe fond a aceleiași acțiuni, între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză, judecată ce trebuie să aibă un caracter definitiv.
Or, hotărârea la care se reportează intimatul în susținerea excepției este sentința civilă nr. 7721/05 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, sentință ce a fost însă casată în totalitate prin decizia civilă nr. 4414/2012 a Curții de Apel
C., dispunându-se reluarea în tot a judecății pe fondul cauzei, instanța de fond urmând a ține seama de considerentele deciziei de casare.
Potrivit art.311 alin.1 C.pr.civilă, hotărârea casată nu are nici o putere, astfel încât în nici un caz ea nu poate împiedica, ca efect al autorității de lucru judecat o judecată ulterioară, motiv pentru care Curtea va respinge ca vădit nefondată excepția invocată de intimat.
Pe fondul litigiului, raportat și la prevederile art. 315 alin.1 C.pr.civilă, Curtea subliniază că tribunalul trebuia să reia judecata ținând cont de delegările date de instanța de casare, în concret trebuia stabilit în ce măsură lichidatorul a fost descărcat de obligația de predare a arhivei, prin depunerea procesului verbal de inventariere și de predare a arhivei.
Or, în ciuda faptul că art. 315 alin.1 obligă instanța de fond ca, la rejudecare, să administreze probele indicate de instanța de casare, acest proces
verbal nu a fost depus, iar lipsei acestei probe nu i s-a dat nici o eficiență de către tribunal.
Curtea admite, ase4meni instanței de fond, că o societate nu poate fi obligată la emiterea unei adeverințe în lipsa existenței actelor care constituie suportul celor atestate, însă în același timp subliniază că lipsa acestor acte este o chestiune ce atrage răspunderea civilă a celor ce aveau obligația păstrării acestora.
Așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 4414/2012 a Curții de Apel C., prin sentința comercială nr. 106/2006 a Tribunalului Comercial C. a fost încuviințată plata sumei de 13.500 lei către SC TRANSUISSE E. SRL în scopul păstrării arhivei debitoarei.
Rezultă așadar că această operațiune urma să se desfășoare faptic după pronunțarea sentinței amintite, astfel încât închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea SC CONSTRUCARDEALUL SA dispusă prin aceiași sentință nu putea avea semnificații exonerării lichidatorului acesteia, domnul P. R., de obligația de a proceda la predarea arhivei în condițiile stabilite de lege.
Aceste condiții sunt în mod precis circumscrise prin prevederile art. 18 din legea arhivelor naționale nr. 16/1996, în forma în vigoare la data lichidării societății, potrivit cărora atât deținătorii de documente, cât și noii deținători care preiau patrimoniul au obligația sa dispună măsuri pentru păstrarea, conservarea
și evidenta arhivei
,
în condițiile prevăzute de lege.
Această obligație nu a fost însă respectată în cauză, atât lichidatorul P. R. cât și S. T. E. SRL prin administrator C. I. omițând să procedeze la o inventariere strictă a arhivei predate și la încheierea corelativă a unui proces verbal în acest sens. Procesul verbal depus în fața instanței de fond, în primul ciclu procesual, este semnat doar de reprezentantul Sc T. E. SRL, neavând așadar valoare probatorie opozabilă persoanei de la care a fost predată arhiva.
Curtea concluzionează așadar că, prin încălcarea acestor prevederi legale, a fost creat un prejudiciu reclamantului recurent, care se vede în imposibilitatea de a-și valorifica la stabilirea pensiei o parte din veniturile obținute prin muncă.
Ca atare, în virtutea principiilor răspunderii patrimoniale, acest prejudiciu se impune a fi reparat de ambii intimați, aceștia contribuind deopotrivă la crearea sa.
La stabilirea cuantumului prejudiciului Curtea notează în primul rând că o stabilirea exactă a acestuia nu este posibilă, având în vedere că este imposibil de stabilit - tocmai datorită lipsei arhivei - care erau sporurile ce nu au fost avute în vedere la calculul pensiei. Ca atare, aceste prejudiciu urmează a fi stabilit având în vedere în primul rând principiul echității, pornind de la certitudinea că o evidențiere a acestor sporuri ar fi condus la o creștere a punctajului de pensie a reclamantului recurent. Pornind așadar de la aceste elemente de certitudine, precum și de la faptul că ceea ce ar fi trebuit valorificat reprezenta în fapt sporul de șef echipă pe o perioadă de aproximativ trei ani, având în vedere și cuantumul actual al pensiei, Curtea apreciază că suma de 2.500 lei reprezintă o despăgubire
justă pentru prejudiciul material și moral suferit de reclamant.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr.8141 din 13 mai 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr.8141 din 13 mai 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în parte în sensul că obligă în solidar pe pârâții lichidatorul P.
R. și S. T. E. SRL prin administrator C. I. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. T. | D. | C. | G. | N. | M. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
