Decizia civilă nr. 3550/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3550/R/2013
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea D.
G. A F. P. M. împotriva deciziei civile nr. 1057 din 6 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata D.
M. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatei întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea formulată contestatoarea a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel Cluj, D. G. A F. P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D. M. D. ,anularea deciziei civile nr.1057/R pronunțată la data de_ de Curtea de Apel Cluj.
În motivarea acestei cereri,contestatoarea a arătat următoarele:
În aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011, D. G. de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr. 938.551/_ prin care se precizează faptul că la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu până la data de_ nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea dată, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Se mai arată că rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea că nu sunt bugetate și că au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G.nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489,
nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinată de personal contractual.
Astfel, contestatoarea arată că, neavând posturi vacante în statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetate, nu mai are posibilitatea de a angaja personal, a fost nevoită să constate încetarea contractelor de muncă încheiate pe durată determinată existente la acea dată.
Prin urmare, contestatoarea arată că, concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinată ( post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu și a persoanelor încadrate pe perioada determinată conform prevederilor Codului muncii.
Astfel, se arată că, având în vedere reorganizarea instituției, faptul că reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinată, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr. 2305/_, contractul individual de muncă a
încetat de drept, nefiind posibilă reîncadrarea acesteia.
Se mai arată că, deși contestatoarea a menționat în preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante, aceasta nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt menționate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinată.
Se mai apreciază că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă însă de drept contractul de muncă cu durata determinată într-un contract de muncă cu durata nedeterminată. Acordul părților în derularea unui raport de munca este intr-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existentei unui contract de muncă, însă se consideră că aceasta nu este și suficientă.
Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire 1a rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale a prevăzut că:
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art.21";, interdicția fiind aplicabilă și instituției recurente, ca instituție publică a cărei finanțare se asigura de la bugetul de stat.
Contestatoarea mai arată că numărul maxim de posturi în administrația publică este stabilit prin lege, iar prin art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca:
"autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală au obligația de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor
P. i, în termen de 45 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă"
Se arată, în final, că în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durata determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art.55 lit. a) și art.56 alin.1 lit. i) din Codul muncii.
Se mai invocă prin contestația în anularea formulată și practică judiciară.
În drept, se invocă disp.art.318 și următoarele din Codul de procedura civila și cele ale Codului muncii.
Intimata D. M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare s-a solicitat.
Analizând contestația în anulare formulată de D. G. A F. P. M.
, Curtea reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, cele de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unor incidente procedurale, deoarece, în caz contrar, s-ar da dreptul părților să provoace rejudecarea căii de atac.
Prin prezenta cerere, contestatoarea nu invocă asemenea greșeli vizate de art.318 Cod.proc.civilă, ci tocmai greșeli de judecată, respectiv erori de apreciere a probelor administrate în cauză, precum și de interpretare a unor dispoziții legale, greșeli care nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
De altfel, Curtea reține că, prin prezenta cerere, se copiază de fapt în întregime de către contestatoare cererea de recurs formulată, care a fost soluționată prin decizia civilă a cărei retractare se solicită.
Conform jurisprudenței constante a Curții EDO, unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui
litigiu de către instanțele judecătorești să nu mai poată fi repusă în discuție, deoarece securitatea juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.(a se vedea și Cauza Teodorescu împotriva României- Hotărârea din_ ).
Se mai reține că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de către părți prin recursurile formulate, astfel încât nu se poate reține în cauză nici incidența art.318 teza a 2-a Cod procedură civilă.
În consecință, în cauză nu sunt incidente prevederile art.318 Cod procedură civilă, Curtea urmând a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. G. A F. P. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de D. G. A F. P.
M. împotriva deciziei civile nr. 1057/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red.:C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ .
