Decizia civilă nr. 3740/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3740/R/2013
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. C. D. B. -N.
, precum și recursul declarat de M. E. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1546/F din 4 iunie 2013 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimatul SA prin U.
J. A S. L. D. ÎNVĂȚĂMÂNT B. -N., având ca obiect drepturi bănești - LEGE 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin motivele de recurs, recurentă C. C. D. a Județului B. -N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Se constată că recursul declarata de C. C. D. a fost declarat în termenul legal.
În ce privește recursul declarat de M. E. Naționale, Curtea, invocă excepția tardivității acestuia raportat la faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată, conform dovezii de comunicare de la fila 20, din dosarul de fond, la data de 20 iunie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 23 iulie 2013.
La data de 26 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului SA, prin U. J. a S. L. din Învățământ, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Cutea, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1546/F din 4 iunie 2013 a Tribunalului B.
, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă
formulată de reclamantul SA prin U. J. a S. L. din Învățământ, împotriva pârâților C. C. D. B. -N., M. E.
, C., T. și S., ca fiind întemeiată și în consecință:
a fost obligată pârâta C. C. D. B. -N. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu
valoarea de 400,00 lei, conform Legii nr. 221/2008 și cu aplicarea Legii nr. 118/2010 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale astfel calculate și cele efectiv încasate în perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestor drepturi.
a fost obligat M. E., C., T. și S. să aloce pârâtei C. C. D. B. -N. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie reclamantul a fost angajat al unității școlare chemată în judecată, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 620/_ depusă la dosar.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009. În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător
funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile
salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în
interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 620/_ depusă la dosar.
Rezultă astfel că în privința reclamantului s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008. Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamantul începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr.1.
Având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, instanța a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie, respectiv, în care reclamantul a fost angajat al unității de învățământ chemate în judecată, acesta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va obliga pârâta C. C.
D. B. N. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamanților potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantului diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 28 septembrie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data efectivă a plății .
Tribunalul a constatat că potrivit art.167 alin.18 din legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S. .
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtului angajator, inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S., tribunalul a obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să asigure finanțarea pârâtului angajator privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal intimata C. C. D. B. -N., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., s-a arătat că în conformitate cu prev. art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2009 reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ s-a făcut luând în calcul salariile de bază la data de_, stabilite în conformitate cu OUG nr. 41/2009, aprobate prin Legea nr. 330/2009.
Reclamanta nu a contestat în termen modul de stabilire a salariului începând cu_ în condițiile în care deciziile rezultate în urma controlului realizat de Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale B. N. și Direcția G. ă a Finanțelor P. e au fost aduse la cunoștința salariaților la data emiterii acestora.
Intimata a procedat la reîncadrarea personalului cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2009, OUG nr. 41/2009.
Sentința pronunțată de instanța de fond a fost atacată cu recurs și de M. E. Naționale, care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivat pe faptul că nu justifică calitatea procesuală pasivă,întrucât nu are nici un fel de raporturi juridice de muncă cu reclamantul, cu atât mai mult cu cât nu există nicio obligație din partea acestuia cu privire la încadrarea, calcularea și plata salariilor către reclamant.
Prin întâmpinarea depusă de către U. J. a S. L. din Învățământ pentru reclamant, acesta s-a opus admiterii recursului, invocând în sprijinul poziției sale dispozițiile decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011, pentru intervalul de timp cuprins între_ -_ și decizia nr. 11/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pentru intervalul cuprins între_ -_ .
Examinând recursul declarat de intimata C. C. D. B. N.
, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.3/20011 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a reținut că dispozițiile OUG nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobată și modificată Prin Legea nr. 221/2008, constituie temeiul legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la_ și până la _
. Prin această decizie s-a reținut că la_ salariul cuvenit personalului din învățământ era cel calculat în baza Legii nr. 221/2008.
Prin Legea nr. 330/2009 intrată în vigoare la_ s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de_, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea potrivit la legea cadru nr. 330/2009.
Prin decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la_ are dreptul începând cu_ la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie stabilit conform OG nr. 15/2008, că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespunde funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce-l privește pe reclamant, raportat la cele reținute, legal a constatat instanța de fond că s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul legii noi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit pe baza Legii nr. 221/2008, salariul de care a beneficiat reclamantul începând cu_ fiind mai mic decât cel cuvenit.
Deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3/2011 și 11/2012 rețin că în perioada_ -_ în care reclamantul a fost angajat al recurentei, trebuie să beneficieze din partea angajatorului drepturile salariale calculate conform OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod proc.civ., deciziile în interesul legii au caracter obligatoriul pentru instanță și trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
Susținerea recurentei cu privire la prescrierea dreptului la acțiune este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 38 C. muncii, potrivit cărora, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
În ce privește recursul declarat de M. E. Naționale, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin prisma acestor dispoziții, curtea constată că sentința civilă nr. 1546/F/4 iunie 2013 a Tribunalului B. -N. a fost comunicată M. ui E. și Învățământului în data de 28 iunie 2013, iar recursului a fost depus de către pârât la data de 23 iulie 2013, termenul pentru depunerea lui expirând la data de 14 iulie 2013.
Conform dispozițiilor art. 3011Cod proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere că declararea recursului s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 3011Cod proc.civ., curtea va respinge recursului declarat de pârâtul M. ui E. și Învățământului ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. C.
D. B.
-N.
și ca tardiv recursul declarat de M. E.
NAȚIONALE
împotriva sentinței civile nr. 1546 din_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A.
C.
A.
A. C.
C.
B.
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: I.Sz B.
