Decizia civilă nr. 3801/2013. Contestație act. Litigiu de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3801/R/2013

Ședința publică din data de 01 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUN.

și P. MUNICIPIULUI T. împotriva sentinței civile nr. 9534 din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat SS D. Î. T. și pârâtul intimat L. T. J. M., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin notele scrise depuse la dosar la data de 30 august 2013, reclamantul intimat SS din Î. T. a solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, precumși judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prev. art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9534 din 3 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S.
1. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat NEMETH M., FINA ENIKO-JULIA, DUNAI E., FODOR KISS ANA M., R. FODOR DORA A., R. FODOR V., MIHALYFALVI ZSUZSA., C. ENIKO NOEMI, JOZAN E., ADAMOSI G., DEMETER ILONA, N. ZSOLT, MATE HAJNALKA, ANGHELESCU
2. , PETER ERZSEBET, I. FFY ILDICO E. și B. T. împotriva pârâților

L. T. "J. M. ";, P. MUNICIPIULUI T. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T. .

Pârâta a fost obligată să reîncadreze membrii de sindicat reprezentați de reclamant, cu începere de la_ și până la_, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii - cadru nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011.

Pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească membrilor de sindicat diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii - cadru nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010 pe

perioada anterior menționată, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective..

Pârâții P. MUNICIPIULUI T. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI T.

au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, conform adeverințelor depuse de unitatea de învățământ f.12-29, membrii de sindicat au calitatea de cadre didactice de predare și personal didactic auxiliar la unitatea de învățământ

L. T. J. M. și nu au beneficiat de reîncadrarea și plata salariului prevăzut de Legea nr. 221/2008 în perioada indicată în cererea de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art.3 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare are la bază și principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești.

Art.30 alin.5 din aceeași lege, prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Conform art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează salariul de încadrare brut, avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.

Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 285/2010, începând cu_ cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

D. analiza acestor texte legale, a rezultat că în cursul anului 2010 așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.

Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr.1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost probată OG 15/2008 constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .

Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Jurisprudența CEDO a statuat că poate fi considerat un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional și interesul patrimonial al subiectului de drept care poate avea o speranță legitimă în realizarea acestuia, speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii. Reclamanții se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la un salariu calculat potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 și nr. 285/2010 deoarece acest drept salarial a fost reglementat expres și a fost confirmat de Î. Curte de C. si Justiție prin Decizia nr. 11/2012.

În cauza Lelas împotriva Croației, CEDO a făcut distincție între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.

În cauza Vilho Esklinen împotriva Finlandei, CEDO a statuat că pretenția poate fi considerată bun dacă este suficient determinată și fundamentată legal în dreptul intern.

Începând cu_ și_ membrii de sindicat nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, situație în care pârâții au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.

Așa fiind, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant și a obligat pârâta de rd.1, în calitate de angajator la reîncadrarea membrilor de sindicat conform prevederilor legilor cadru nr.330- 2009, nr.284/2010 și nr.285/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu luarea în considerare a Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 ianuarie 2010, până la data de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a Legii nr.63/2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective și pârâții de rd.2 și 3 să propună și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale care au fost alocate unității de învățământ în vederea efectuării plății drepturilor solicitate.

Obligația pârâților de rândul 2 și 3 a rezultat din prevederile art.137 alin. 1, 3 și 5 lit. a și c din Legea nr.84/1995 a învățământului și a prevederilor art.104 din Legea nr.1/2011 a educației naționale, care se referă la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat si din alte surse potrivit legii, finanțare care cuprinde printre altele cheltuielile de personal. Drepturile solicitate de către reclamanți s-au încadrat în această finanțare de bază referitoare la cheltuielile de personal.

Pentru a putea fi plătite, P. care exercită funcția de ordonator principal de credite, are obligația de a propune proiectul bugetului local spre aprobare C. ui Local, iar acesta trebuie, în condițiile legii să hotărască și în ceea ce privește pe plan local educația. Așa cum prevăd art.63 alin. 4, art.36 alin. 1 lit. d. și alin. 6 lit. a pct. 1 și art.45 alin. 2 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. LOCAL AL

MUNICIPIULUI T. și P. MUNICIPIULUI T.

Pârâtul C. LOCAL T. a solicitat a solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței civile atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii față de C. Local al Municipiului T. .

În motivarea recursului, recurentul a arătat că critica pe care o aduce sentinței pronunțate de către instanța se refera la următoarele aspecte, care se circumscriu dispozițiilor art. 304 2pct. 8 și 9 și art. 304 ¹Cod. proc. civ. :

În primul rând arată faptul că C. Local al Municipiul T. nu are calitate de angajator în prezenta cauza. Raporturile de munca al reclamantei se desfășoară cu unitatea angajatoare care în acest caz este L. Teroretic " J. M. "; T. .
Așa cum a arătat și pe fondul cauzei finanțarea nu se face din bugetul propriu al unității administrativ teritoriale, conform art. 101, alin.2 din Legea nr. 1/2011, aceasta finanțare fiind asigurata din bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu autorităților locale cum greșit s-a reținut de către instanța de fond. Finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează descentralizat, prin bugetele consiliilor județene, sau bugetele locale ale unităților administrative teritoriale, fiecare unitate de învățământ întocmindu-si propriul buget.
A. eatul (5) din Legea nr. 1. - Legea învățământului reglementează expres faptul ca: " Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București" în consecința Legea nr. 1/2011 prevede în mod expres ca finanțarea de baza cuprinde și cheltuielile de personal, incluzând deci și cheltuielile cu salarizarea personalului didactic și nedidactic care își desfășoară activitatea în unitățile de
învățământ.
D. economia prevederilor legale, citate anterior, se desprinde în mod clar și neechivoc faptul că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale și nu din acestea. Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat. În acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind și sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
Bugetul unității administrativ teritoriale trebuie să cuprindă sumele de bani necesare pentru finanțarea complementara a unităților de învățământ, finanțare care cuprinde cheltuieli legate de consolidări, investiții și reparații capitale, subvenții pentru internatele și cantinele școlare .
În alta ordine de idei, potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, în cazul în speța, P. Municipiului T. ca reprezentant al autorității publice locale în baza prerogativelor conferite de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.

În concret atâta vreme cât cheltuielile de personal ale unităților de învățământ (finanțare de baza) sunt acordate prin bugetul local, P. Municipiului T. în calitate de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale, nu poate face altceva decât să repartizeze mai departe instituțiilor publice subordonate (în acest caz unitățile de învățământ) creditele bugetare aprobate. Ori de vreme ce sumele respective sunt prevăzute și alocate din bugetul de stat,

nu poate pune în aplicare o hotărâre judecătoreasca în lipsa sumelor necesare.
În drept a invocat Legea-cadru nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010; Legea nr. 283/2011, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 1/2011;
Pârâtul P. MUNICIPIULUI T. a solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței civile atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii față de P. Municipiului T. .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că critica pe care o aduce sentinței pronunțate de către instanța se refera la următoarele aspecte, care se circumscriu dispozițiilor art. 304 2pct. 8 și 9 și art. 304 ¹Cod. proc. civ. :
1. În primul rând P. Municipiul T. nu are calitate de angajator în prezenta cauza. Raporturile de munca ale reclamantei se desfășoară cu unitatea angajatoare care în acest caz este L. Teroretic " J. M. "; T. .
2. Așa cum a arătat și pe fondul cauzei finanțarea nu se face din bugetul propriu al unității administrativ teritoriale, conform art. 101, alin.2 din Legea nr. 1/2011, aceasta finanțare fiind asigurata din bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu autorităților locale cum greșit s-a reținut de către instanța de fond. Finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează descentralizat, prin bugetele consiliilor județene, sau bugetele locale ale unităților administrative teritoriale, fiecare unitate de învățământ întocmindu-si propriul buget.
  A. eatul (5) din Legea nr. 1. - Legea învățământului reglementează expres faptul ca: " Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București" în consecința Legea nr. 1/2011 prevede în mod expres ca finanțarea de baza cuprinde și cheltuielile de personal, incluzând deci și cheltuielile cu salarizarea personalului didactic și nedidactic care își desfășoară activitatea în unitățile de
  învățământ.
3. D. economia prevederilor legale, citate anterior, se desprinde în mod clar și neechivoc faptul că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale și nu din acestea. Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat. În acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind și sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
  Bugetul unității administrativ teritoriale trebuie să cuprindă sumele de bani necesare pentru finanțarea complementara a unităților de învățământ, finanțare care cuprinde cheltuieli legate de consolidări, investiții și reparații capitale, subvenții pentru internatele și cantinele școlare .
4. În alta ordine de idei, potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, în cazul în speța, P. Municipiului T. ca reprezentant al autorității publice locale în baza prerogativelor conferite de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.

P. nu poate pune în aplicare o hotărâre judecătoreasca în lipsa sumelor necesare.

În drept a invocat art. 3042, pct.8 și 9 ale art. 304 ¹Cod. proc. civ., Legea- cadru nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010; Legea nr. 283/2011, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 1/2011;

Reclamantul intimat SS D. Î. T. a formulat note scrise prin care a solicitat

respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Sunt neîntemeiate motivele de recurs.

Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.

C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.

Evident că împrocesuarea C. ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.

Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010

"consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.

De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.

În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.

Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii.

Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, de la bugetul de stat (potrivit prevederilor H.G. nr. 1618/2009) nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile implicate în procedura administrativă de asigurare de la bugetul de stat a sumelor necesare în acest scop (guvernul, directorului direcției generale a finanțelor publice județene etc.), pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea

fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.

Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței. Chiar dacă raporturile juridice în care sunt implicate organele autorității publice locale nu sunt cele specifice dreptului muncii, ci unele de drept administrativ, trebuie acceptată aplicarea prevederilor art. 17 C.proc.civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, neîndoios, petitul formulat împotriva acestor organe ale administrației publice locale este unul accesoriu, care astfel atrage competența de soluționare a instanței de conflicte de muncă, vizavi de natura juridică a raporturilor ce fundamentează petitul principal, formulat în contradictoriu cu angajatorul.

Se au în vedere și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995: "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004: "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.

Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.

Cât privește motivul de recurs invocat prin raportare la prevederile art. 6 din O.G. nr. 15/2008 astfel cum a fost modificat prin dispozițiile O.U.G. nr. 151/2009, Curtea constată că sunt aplicabile dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Pentru aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al Municipiului T. și P. Municipiului T. împotriva sentinței civile nr. 9534 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

T. D. C. G. N. M.
GREFIER
1. B.

Red.D.C.G./dact.V.R.

2ex./_ Jud.fond: P. U.

Decizia civilă nr. 3801/2013. Contestație act. Litigiu de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3801/2013. Contestație act. Litigiu de muncă