Decizia civilă nr. 3963/2013. Contestație act. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3963/R/2013

Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.

I. -R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 664 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată A. N. "A. R. "; - A. B. DE A. S. - T., având ca obiect contestație act.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, părțile, prin reprezentanți, au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 664 din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._

s-a respins excepția inadmisibilității contestației invocată de pârâta A. N. A. R. - A. B. de A.

  1. T. .

    S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul R. Ș. în contradictoriu cu pârâta A. N. A. R. - A. B. DE A. S.

  2. , având ca obiect contestație împotriva deciziei de eliberare din funcție nr. 222/_ .

S-a respins solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 360,33 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, întrucât cele vehiculate de pârâtă în susținerea acestei excepții au constituit de fapt apărări de fond, neexistând în speță nici o cauză de inadmisibilitate a contestației formulate.

Pe fond instanța a reținut, în esență, că între reclamant în calitate de angajat și pârâta în calitate de angajator, s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 154/_ . Prin decizia nr. 185/_ reclamantul a fost numit în funcția de director interimar la SGA Bistrița-Năsăud până la organizarea concursului, urmând a asigura exercitarea temporară a atribuțiilor specifice calității de conducător a S. elor de Gospodărire a Apelor Bistrița-Năsăud.

În conformitate cu adresa nr. 14701/_ emisă de A. N. A.

R., s-a decis organizarea unui concurs în data de_ în vederea ocupării postului de director al S. ului de Gospodărire a Apelor Bistrița-Năsăud. Având în vedere declanșarea procedurii de organizare a concursului pentru funcția de

director, prin decizia nr. 222/_ s-a dispus eliberarea din funcția interimară de director a reclamantului, fiind menționat totodată că până la finalizarea concursului pentru ocuparea postului de director, în exercitarea temporară a atribuțiilor de conducător al SGA Bistrița-Năsăud s-a delegat inginerul șef Decsei Atilla. Corespunzător s-a emis și decizia nr. 46/_ de reîncadrare a reclamantului în postul de inginer și s-a încheiat un nou act adițional la contractul individual de muncă al reclamantului neînsușit însă prin semnătură de reclamant. Prin acest act adițional s-a prevăzut că se modifică locul de muncă al reclamantului în sensul că va reveni pe un post de inginer în cadrul biroului gestiunea resurselor de apă.

Ulterior desfășurării examenului pentru ocuparea funcției de director, s-a emis decizia nr. 242/_, prin care s-a stabilit că începând cu data de_ dl. Drăgan Petru este numit în funcția de director al SGA Bistrița-Năsăud.

Reclamantul a contestat decizia nr. 222/_, invocând că nu au fost respectate dispozițiile art. 252 alin.2 din Codul muncii. Tribunalul a observat că acest text legal privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o decizie de sancționare disciplinară, astfel încât dispozițiile invocate nu au aplicabilitate în cauză.

Reclamantul a mai susținut că numirea sa în poziția interimară de director trebuia să dureze până la terminarea concursului, dar aceste susțineri nu au nici o bază contractuală sau legală. Nu s-au confirmat nici celelalte susțineri ale reclamantului referitor la faptul că inginerul șef Decsei Atilla a fost numit în locul său în funcția de director interimar, din cuprinsul deciziei de nr. 222/_ rezultând în mod evident că acesta a fost doar delegat de a exercita atribuțiile de conducător al SGA Bistrița-Năsăud, fără a fi numit în funcția de director.

Reclamantul a invocat și faptul că decizia nu a fost motivată și justificată în fapt, dar motivul eliberării sale din funcția de director a intervenit ca urmare a organizării concursului pentru ocuparea funcției respective, or atâta timp cât numirea inițială s-a dispus până la organizarea acestui concurs, eliberarea din funcție era o consecință obligatorie a faptului că s-a anunțat organizarea concursului, nefiind necesare alte temeiuri sau justificări în cuprinsul deciziei.

O altă critică formulată de reclamant privea faptul că nu ar fost respectate dispozițiile imperative ale art. 9 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă pe 2011-2014 existent la nivelul Administrației Naționale A. R., potrivit cărora directorii economici, directorii tehnici, directorii științifici, directorii de SGA_ sunt angajați, suspendați sau eliberați din funcție de conducătorul unității cu personalitate juridică de care aparțin, numai cu aprobarea directorului general. Nici aceste aserțiuni nu au putut fi primite de tribunal, întrucât a fost evident că aceste dispoziții se referă la directorii numiți în funcție prin concurs, or reclamantul a ocupat această funcție prin numire directă și doar pentru o perioadă de interimat până la organizarea concursului.

Având în vedere argumentele expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea. Raportat la această soluție, nu s-a mai impus analizarea petitelor subsidiare privind repunerea în situația anterioară, pe postul deținut anterior eliberării din funcție; obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcție și până la reîncadrarea efectivă, indexate cu rata

inflației, precum și obligarea angajatorului la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la scadență până la data achitării efective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. Ș.

solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat că reclamantul a fost eliberat din funcția de director în mod legal, înțelegând greșit noțiunea "până la organizarea concursului pentru

ocuparea postului", în sensul prevăzut de litera textului, iar nu de spiritul textului. Consideră că a fost eliberat din funcție în mod nelegal, în locul acestuia fiind numit tot pe postul de director interimar d-nul Decsei Attilla, lucru care este de neacceptat.

Au existat cazuri similare de destituire și numire directori la SGA Bistrița- Năsăud cu organizarea concursului dar fără să fie schimbat directorul înainte de concurs. Domnul M. il F. a fost numit director prin concurs iar d-nul Hășmășan Teodor nu a fost destituit înaintea concursului deci atunci nu a fost nevoie ca postul să fie vacant, s-a ținut concursul și cu director interimar pe post, acesta fiind eliberat din funcție doar după ocuparea postului prin concurs de către alt director, în cadrul aceleiași instituții SGA BN, lucru pe care îl consideră normal și legal să se aplice și în cazul d-lui R. .

Având în vedere art. 9 alin. 4 din CCM 2011-2014 și anume "Directorii economici, directorii tehnici, directorii științifici, directorii de SGA, contabilii șefi și inginerii șefi de S.G.A și S.H. independent sunt angajați, suspendați sau eliberați din funcție de conducătorul unității cu personalitate juridică de care aparțin, numai cu aprobarea directorului general, în conformitate cu prevederile legale și prevederile prezentului contract ", referitor motivul reținut de instanța de fond: "nici aceste aserțiuni nu pot fi primite de tribunal, întrucât este evident că aceste dispoziții se referă la directorii numiți în funcție prin concurs, or reclamantul a ocupat această funcție prin numire directă și doar pentru o perioadă de interimat până la organizarea concursului"; s-a arătat că nu este adevărată.

Din Decizia 185/_ în care se numește R. Ș. în funcția de director interimar la SGA BN rezultă faptul că s-a obținut aprobarea directorului general al ANAR.

Referitor la motivul instanței de fond: " corespunzător s-a emis și decizia 46/_ de reîncadrare a reclamantului în postul de inginer și s-a încheiat un nou act adițional la contractul individual de muncă al reclamantului neînsușit însă prin semnătura de reclamant"; acesta nu poate fi reținut.

În urma deciziei 222/_ a fost eliberat din funcția de director și nu i sa dat alt post rămânând într-un fel suspendat, fără a ocupa un anumit post, deși era obligația pârâtei să specifice prin decizia dată statutul de angajat după eliberarea din funcția de director.

Decizia 46/_ a fost emisă de pârâtă doar după ce a fost formulată și înregistrată la SGA BN plângerea prealabilă făcută și a fost emisă în perioada în care d-ul R. Ș. era în incapacitate de muncă el intrând în concediul medical în data de_, după această dată raporturile de muncă fiind suspendate.

În cadrul Administrației Bazinale de A. S. T. toate structurile au în conducere directori interimari: S. ul de Gospodărire a Apelor Maramureș, S. ul de Gospodărire a Apelor Satu-Mare, S. ul de Gospodărire a Apelor C., S. ul de Gospodărire a Apelor Sălaj, cu excepția SGA Bistrița-Năsăud unde evident s-a organizat concurs în mod tendențios. Inclusiv domnul Cânta D. -director general ABAST este tot director interimar.

Astfel, chiar dacă legea prevede că postul de director interimar poate fi ocupat doar 6 luni, se poate lesne observa că aceasta este o cutumă în rândul acestor structuri. Doar când se dorește schimbarea acestor directori interimari, din cu totul alte motive decât cele de performanță, se organizează concurs.

Pârâta A. N. "A. R. "; - A. B. DE A. S. - T. a

formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Între recurentul R. Ș. și intimata A. B. de A. S. - T. s-au stabilit raporturi juridice de muncă, din actele depuse la dosarul cauzei rezultând faptul că reclamantul a fost încadrat începând cu luna aprilie 2008 pe funcția de inginer în cadrul S. ului de Gospodărire a Apelor Bistrița-Năsăud.

Prin decizia nr. 185 din 20 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, reclamantul a fost numit în funcția de director interimar la SGA Bistrița-Năsăud începând cu data de 24 noiembrie 2009 până la organizarea concursului.

Este evident că această decizie are semnificația modificării contractului individual de muncă al reclamantului în privința felului muncii, respectiv al funcției, însă această modificare nu a avut o durată nedeterminată, ci a fost limitată în timp, și anume până la data organizării unui concurs pentru ocuparea postului de director.

Pârâta a făcut dovada organizării concursului pentru ocuparea funcției de director al SGA Bistrița-Năsăud, acesta debutând la data de 20 septembrie 2012 prin comunicarea acordului Administrației Naționale A. R. privind ocuparea prin concurs a postului de director (fila 28 dosar fond) și continuând cu anunțul de organizare a concursului emis de instituția pârâtă la data de 24 septembrie 2012 (fila 36 dosar recurs), procedură finalizată ulterior prin declararea ca admis a d-lui Drăgan Petru.

Ca atare, prin decizia nr. 222 din data de 25 septembrie 2012 (f. 7 dosar fond), contestată în speță, instituția pârâtă a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director al SGA Bistrița-Năsăud începând cu data emiterii deciziei, în esență, fiind invocată în cuprinsul acesteia scoaterea postului de director la concurs.

Curtea reține că, la momentul organizării concursului pentru ocuparea prin concurs a postului deținut cu titlu interimar de reclamant, a încetat de drept modificarea contractului individual de muncă al acestuia în ceea ce privește felul muncii, recurentul urmând a reveni pe postul deținut anterior, astfel încât angajatorul nu putea decât să constate încetată această modificare temporară a contractului individual de muncă, sens în care a și fost emisă decizia de eliberare din funcție nr. 222 din 25 septembrie 2012.

Împrejurarea invocată de recurent, și anume că până la finalizarea concursului a fost numită tot ca și interimar o altă persoană în funcția de director, nu este de natură a influența legalitatea măsurii dispusă de angajator, deoarece constituie un fapt ce a intervenit ulterior emiterii deciziei contestate, or legalitatea acestuia act se verifică în funcție de elementele anterioare sau concomitente întocmirii acesteia.

Recurentul a invocat faptul că la nivelul anului 2005 a existat o situație în care directorul interimar nu a fost eliberat din funcție înainte de concurs, însă Curtea apreciază că nici această împrejurare nu este de natură a modifica soluția adoptată prin sentința recurată, aceasta deoarece legalitatea actelor emise de angajator se apreciază în fiecare caz în parte, în funcție de datele concrete și elementele ale cauzei, iar pe de altă parte se observă că în exemplul prezentat, potrivit deciziei redate de recurent, directorul interimar a fost numit în anul 2005

"până la ocuparea postului prin concurs";, iar nu "până la organizarea concursului"; ca în cauza de față, așadar cele două situații nefiind identice.

În același sens nu prezintă relevanță nici faptul că în cadrul altor S. e de Gospodărire a Apelor posturile de conducere sunt ocupate tot de directori interimari sau că interimatul durează mai mult decât perioada maximă prevăzute

de lege, deoarece legalitatea deciziei de eliberare în funcție se verifică prin raportare la dispozițiile legale incidente, iar nu la cutumele din cadrul instituției.

În ceea ce privește temeiul măsurii luate prin decizia menționată, Curtea constată că actul în discuție cuprinde o motivare suficient de clară, care este de natură să susțină măsura dispusă și să înlăture criticile invocate de recurent, care vizează în principal aspecte de oportunitate, iar nu de nelegalitate.

În condițiile în care prin adresa nr. 9464/_ emisă de directorul general al Administrației Naționale A. R. s-a exprimat acordul în vederea ocupării prin concurs al postului de director este evident că acesta semnifică implicit și aprobarea eliberării din funcția de director interimar a reclamantului,

sens în care nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2011-2014, potrivit cărora "Directorii economici, directorii tehnici, directorii științifici, directorii de SGA, contabilii șefi și inginerii șefi de S.G.A și S.H. independent sunt angajați, suspendați sau eliberați din funcție de conducătorul unității cu personalitate juridică de care aparțin, numai cu aprobarea directorului general, în conformitate cu prevederile legale și prevederile prezentului contract";.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamantul R. Ș. împotriva sentinței civile nr. 664/F/15 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o menține.

Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

S.

-C. B.

C.

M.

I. -R.

M.

GREFIER

G. C.

Red. S.C.B.

Dact. V.R./2ex. _

Jud. fond: B. I. S.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3963/2013. Contestație act. Litigiu de muncă