Decizia civilă nr. 4014/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4014/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SA C.
E. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 8830 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC F.
A. R. S., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, consilier juridic Coța-Protopopescu M. și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic L. M. -M. lena.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 octombrie 2013, prin fax și prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire și arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința anulării deciziei de sancționare și obligarea pârâtei la restituirea sumei reținute în baza deciziei contestate, pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral, arătând că sub aspectul legalității regulamentului de ordina interioară în baza căruia s-a stabilit existența abaterii disciplinare este aplicabil la nivelul SC ACE S. și nu la nivelul SC F. S. . Decizia de numire a comisiei împuternicite cu efectuarea cercetării disciplinare nu se regăsește ca temei în cuprinsul deciziei de sancționare contestată și nici în vreunul din înscrisurile care au stat la baza cercetării disciplinare, ceea ce duce la concluzia că nu a existat un astfel de act de dispoziție emis de angajator. Funcția pe care este
încadrată reclamanta este cea de muncitor necalificat, în schimb la o analiză a prevederilor fișei postului și în raport de a căror îndeplinire necorespunzătoare salariata a fost sancționată, rezultă că potrivit specificului activităților și atribuțiilor prevăzute în cuprinsul fișei postului acestea corespund perfect și deductibil funcției de operator montator subansamble. La solicitarea instanței de a preciza dacă au existat vreodată cereri scrise prin care să invoce faptul că nu are calificarea necesară pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, reprezentanta reclamantei recurente arată că majoritatea salariaților se află în această situație, fiind sesizat și la ITM acest aspect, putând face dovada în acest sens. Cu privire
la temeinicia abaterii disciplinare arată că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că fapta reclamantei constituie abatere disciplinară, reținând că
a fost evaluată profesional potrivit criteriilor de evaluare comunicate în condițiile legii și că salariații pot trece în următoarea categorie salarială după îndeplinirea vechimii de 6 luni. S-a omis încă faptul că, conform rezultatelor evaluării salariata nu a fost trecută în următoarea categorie salarială, respectiv de la muncitor necalificat la montator subansamble, ci a rămas încadrată în funcția de muncitor necalificat dar cu atribuții în fișa postului corespunzătoare funcției calificate de montator subansamble. Astfel, angajarea răspunderii disciplinare constituie un abuz ce urmează a fi constatat de către instanță, atribuțiile prevăzute în fișa postului excedând funcției în care reclamanta este încadrată. Fapta reținută în sarcina reclamantei constând în aceea că nu a respectat metoda de bandajare provocând un defect la două cabluri, se încadrează în riscul normat al lucrului nefiind în măsură să justifice aplicarea sancțiunii disciplinare. Conform înscrisului depus la dosar de către pârât, intitulat "Procentaj defecte";, cele două cabluri reprezintă un procent de 0,41%, coeficientul admis fiind de 0,5%, ceea ce duce la concluzia că fapta reținută în sarcina reclamantei nu constituie abatere disciplinară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, aceasta dând o interpretare corectă normelor de drept aplicabile în speță, apreciind just toate probele depuse la dosar. Cu privire la ROI arată că acesta se aplică chiar dacă societatea și-a schimbat denumirea, așa cum au reținut și inspectorii de muncă, care în cuprinsul actului de control au evidențiat faptul că este întocmit conform legii, adus la cunoștința salariaților prin afișare la loc vizibil și întocmit cu consultarea sindicatului, fără să solicite adoptarea unui nou regulament. Angajatorul a efectuat cercetarea disciplinară potrivit prevederilor Codului muncii și al ROI, care nu prevăd că trebuia să fie numită o comisie de cercetare.
Recurenta a fost evaluată și și-a însușit toate regulamentele și ordinele emise de angajator. Cu privire la calcul matematic invocat de reprezentanta recurentei arată că acesta nu a fost important în aprecierea gravității abaterii. Recurenta a recunoscut pe parcursul cercetării disciplinare că nu își amintește pentru ce a fost reinstruită, astfel că atitudinea acesteia a fost determinantă în aprecierea gravității faptei, decizia de sancționare fiind corect aplicată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8830 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul SA
C. E. prin CNS CARTEL ALFA FILIALA C. în numele membrei de sindicat G. E. în contradictoriu cu pârâta SC F. A. R. S. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că membra de sindicat este angajata pârâtei având încheiat un contract individual de muncă în funcția de muncitor necalificat în secția de Montaj Individual.
Încadrarea s-a efectuat în urma unei evaluări, posturile fiind încadrate în mod crescător începând cu muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, operator polivalent, montator aparataj electric și operator la mașini unelte semiautomate și automate. Salariații pot trece în următoarea categorie salarială după îndeplinirea vechimii de 6 luni și potrivit "Procedurii de implementare a noilor posturi și a noii grile de salarizare pentru personalul direct
productiv, în baza evaluării posturilor"; - Anexa nr. 2 la Actul Adițional nr. 8 la CCM la nivel de unitate.
Acesteia i s-a întocmit și comunicat sub semnătură evaluarea profesională, fișa postului de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor,, anexa 3 la contractul individual de muncă care stabilește criteriile de evaluare a activității profesionale, politica de calitate a societății și posterele privind metoda de control final montaj, ajutor vizual montaj, metoda operare, procedeul de înclichetare și parametri pistoale de bride.
Cu privire la Regulamentul de Ordine Interioară, instanța a reținut că acesta a fost afișat în loc special amenajat și a fost comunicat sindicatului, iar în urma controlului ITM din anul 2010 s-a menționat că acesta a fost întocmit în anul 2008, dar nu au menționat necesitatea modificării acestuia în urma schimbării denumirii societății, astfel că acesta este ROI aplicabil.
Referitor la decizia de sancționare disciplinară contestată, instanța a constatat că intimata a respectat prevederile art. 251 din Codul muncii, respectiv a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă.
Din analiza referatului de sesizare instanța a reținut că, conducerea pârâtei a fost informată de abaterile disciplinare ale membrei de sindicat din data de _
, astfel că a dispus demararea cercetării disciplinare prealabile, în cauză fiind numită persona însărcinată cu cercetare disciplinară prealabilă.
Membra de sindicat a fost convocată la cercetarea disciplinară prin Convocatorul comunicat acesteia sub semnătură la data de_ .
După parcurgerea etapelor de cercetare și finalizarea Procesului verbal din_ privind cercetarea disciplinară prealabilă conducerea pârâtei a emis decizia de sancționare, respectiv de reducere a salariului cu 10% pe o lună.
Potrivit Deciziei nr. 16/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție - Completul competent să judece recursurile în interesul legii, în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. Instanța a constatat că pârâta a respectat procedura legală de cercetare disciplinară prealabilă.
Cu privire la abaterea disciplinară, instanța a reținut că doar angajatorul este în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Membra de sindicat a cunoscut anexa 3 la contractul individual de muncă care stabilește criteriile de evaluare a activității profesionale, politica de calitate a societății și fișa postului de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, care stipulează expres că realizează sarcinile și activitățile conform metodei de operare pe fiecare post, urmărește și aplică metodele de operare pentru fiecare post pe care îl ocupă iar în cadrul cercetării disciplinare prealabile a recunoscut că a săvârșit abaterea disciplinară, respectiv nu a respectat metoda de bandajare provocând un defect la 2 cabluri, instanța a reținut existența abaterii și a efectelor acesteia, respectiv faptul că s-au primit reclamații de la client și tot colectivul a fost reinstruit, iar defectele descoperite de client au adus mari prejudicii materiale și de imagine societății.
Aceasta a răspuns comisiei de cercetare că dacă ar fi verificat ar fi observat defectul, astfel că latura subiectivă a abaterii disciplinare respectiv vinovăția (intenție directă ori indirectă și culpa din ușurință sau nesocotință) a fost apreciată concret de angajator în funcție de pregătirea profesională, capacitatea, aptitudinile și experiența reclamantei.
Instanța a reținut că deși șeful ierarhic a solicitat sancționarea reclamantei cu 10% pe 3 luni, conducerea pârâtei a aplicat o sancțiune mult mai ușoară pecuniar, respectiv de reducere a salariului cu 10% pe o lună.
Cu privire la procentul de defecte, instanța a reținut că acesta este o statistică care încadrează angajații în corespunzători sau necorespunzători, această statistică avându-se în vedere la încadrarea în muncă a angajaților și nu la numărul de defecte "permise"; sau "nepermise";.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SA C.
E. în numele membrei de sindicat G. E.
solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, respectiv anularea decizie de sancționare nr. 321/_ și obligarea pârâtei la restituirea sumei reținută.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța a dat o interpretare greșită normelor de drept aplicabile în speța, raportat la criticile de nelegalitate invocate în cererea introductivă de instanță cu trimitere la prevederile art. 242 lit. g, 243, 247 al. 2 din Codul Muncii, reținând că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie.
Raportat la prevederile ROI aplicabil la nivelul societății pârâte cel depus la dosarul se referă la SC A. Compenente E. S., înregistrat la DMPS C. sub nr.8228/_, și nu la al SC F. A. R. S. căreia îi aparține prerogativa disciplinară.
Față de lipsa complinirii acestei neregularități legale, ulterior, având în vedere modificarea structurii organizatorice a societăți și schimbarea denumirii acesteia intervenite în luna decembrie a anului 2008, în condițiile legii, societatea, care are recunoscut potrivit art.40 lit. a din CM dreptul de a stabili organizarea și funcționarea societății, nu își poate invoca propria culpă în apărarea unui drept.
Cu alte cuvinte, schimbarea denumirii societății și a structurii organizatorice impunea obligația societății ca după operarea acestor modificări statutare, în condițiile legii, să fie adoptat și aplicabil la nivelul societății un ROI care să poarte denumirea societății, numai în aceste condiții prerogativa legală în sensul aplicării sancțiunii disciplinare putând fi exercitată, în strânsă legătură cu dreptul de a stabili organizarea și funcționarea societății.
Învederează că, în acest mod s-a procedat în cazul CCM 2007-2013 aplicabil la nivelul societății pârâte, și care fiind înregistrat în 2007 între SC A. Compenente E. S. și sindicat, ulterior modificărilor statutare ale societății, s-a înregistrat între părți un act adițional la acesta care cuprindea denumirea societății SC F. A. R. S. .
Instanța de fond a reținut că cercetarea disciplinară s-a făcut cu respectarea procedurii prealabile obligatorii, "din conținutul referatului de sesizare instanța reține că, conducerea pârâtei a fost informată despre abaterile disciplinare ale membrei de sindicat astfel că a dispus demararea cercetării disciplinare prealabile, în cauză fiind numită persoana însărcinată cu cercetarea disciplinară prealabilă."
Aceste considerente sunt lipsite de orice fundament probator, conform poziției procesuale a pârâtei reprezentând nota de ședință, depusă la termenul din_, tocmai pârâta, în preambulul acestora, învederează că referitor la proba privitoare la decizia de numire a comisie împuternicite cu efectuarea cercetării disciplinare, solicitată și încuviințată, de altfel, de instanță la termenul anterior, societatea "consideră că nu sunt pertinente și concludente și nu au legătură cu cauza dedusă judecații", motiv pentru care nici nu au fost depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanța de fond a confirmat o stare de fapt care nici măcar nu a fost confirmată prin înscrisurile depuse, și i-a dat acesteia eficiența juridică.
În contestația introdusă reclamanta a învederat inclusiv aspectul referitor la faptul că decizia de numire a comisiei împuternicite cu efectuarea cercetării disciplinare nu se regăsește ca temei în cuprinsul deciziei de sancționare contestate, nici măcar în vreunul din înscrisurile care au stat la baza cercetării disciplinare (convocator, PV cercetare disciplinara), ceea ce duce la concluzia că nu a existat un astfel de act de dispoziție emis de angajator în exercitarea prerogativei disciplinare recunoscută de lege acestuia, și care nu a mai fost analizat de instanță.
În lipsa indicării din cuprinsul deciziei de sancționare a deciziei de numire a comisiei împuternicite cu efectuarea cercetării disciplinare, rezultă că, depunerea la dosarul cauzei, chiar și la un termen ulterior și doar la solicitarea reclamantei a unei astfel de decizii, o lipsește de orice efecte juridice, existând suspiciunea că a fost întocmită pro cauza, câtă vreme pârâta nu poate invoca în apărare alte aspecte de fapt și de drept decât cele indicate în cuprinsul deciziei contestate.
Mai mult, față de aceste considerente învederate instanței de fond și prin notele de ședință depuse de reclamantă, pârâta a omis să le depună la dosarul cauzei infirmând pertinența și legătura acestora cu cauza, cu atât mai mult că ele fuseseră încuviințate de instanță la termenul anterior, ceea ce confirma încă o dată suspiciunea recurentului, și care urmează să aplaneze și în situația depunerii acestor înscrisuri în fața instanței de recurs.
Prin urmare, câtă vreme persoana care a realizat procedura prealabilă emiterii deciziei de sancționare, nu deținea un mandat legal dat în acest sens, întreaga cercetare disciplinară este viciată, imprimând același caracter și deciziei de sancționare emise în aceste condiții.
Funcția pe care este încadrată salariata este cea de muncitor necalificat, în schimb la o analiză a prevederilor fișei postului, și în raport de a căror îndeplinire necorespunzătoare salariata a fost sancționată, se va identifica ca potrivit specificului activităților și atribuțiilor prevăzute în cuprinsul fișei postului salariatei, acestea corespund funcției de operator montator subansamble (COR 8.
).
În mod eronat instanța a reținut că fapta salariatei constituie abatere disciplinară, reținând că salariata a fost evaluată profesional potrivit criteriilor de evaluare comunicate în condițiile legii și că salariații pot trece în următoarea categorie salarială după îndeplinirea vechimii de 6 luni.
Ceea ce a scăpat analizei instanței este faptul că, conform rezultatelor evaluării salariata nu a fost trecută în următoarea categorie salarială respectiv de la muncitor necalificat la montator subansamble, ci salariata a rămas încadrată în funcția de muncitor necalificat dar cu atribuții în fișa postului corespunzătoare (identice) funcției calificate de montator subansable.
Prin urmare, câtă vreme, atribuțiile de serviciu pentru a căror neîndeplinire corespunzătoare salariata a fost sancționată disciplinar, corespund sub aspect profesional, în condițiile legii, funcției de operator montator subansamble (funcție calificată), în timp ce salariata a fost încadrată ca muncitor necalificat, rezultă că, angajarea răspunderii disciplinare constituie un abuz ce urmează a fi constatat ca atare de către instanța, atribuțiile prevăzute în fișa postului excedând funcției în care salariata este încadrată.
Este adevărat că angajatorul are recunoscut de lege dreptul de a stabili atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat (art.40 lit. b din CM), însă acest drept trebuie exercitat în limite legale sub rezerva controlului legalității atribuțiile din
fișa postului trebuind să corespundă funcției în care salariatul este încadrat, în caz contrar pârâta nu-și va putea invoca propria culpă în justificarea angajării răspunderii disciplinare, invocând că salariatul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile specifice funcției ocupate, câtă vreme acestea au fost stabilite în mod necorespunzător.
Instanța de control urmează să observe că, în raport de fapta reținută în cuprinsul deciziei de sancționare corelată cu prevederile din fișa postului, aceasta corespunde funcției de operator montator subasamble (COR 8. ) și nu celei de muncitor necalificat în care salariata este încadrată.
Cât privește netemeinicia abaterii disciplinare reținute în sarcina salariatei, a dovedit că fapta reținută în sarcina salariatei descrisă în cuprinsul deciziei de sancționare și a referatului șefului de secție din_ constând în aceea că "salariata nu a respectat metoda de bandajare provocând un defect la două cabluri", se încadrează în riscul normat al lucrului nefiind în măsura să justifice aplicarea sancțiunii disciplinare.
Așa cum recunoaște pârâta în întâmpinarea (pagina nr.4, al.3) "procentul admis de calitate este de sub 0.5 %, așa cum reiese din fișa procentaj de defecte pe muncitor din luna mai" (depus la dosarul cauzei), ceea ce confirmă faptul că, cele două cabluri defecte pentru a căror neconformitate salariata a fost sancționată prin Decizia 321/_ se încadra sub procentul admis, respectiv acesta reprezintă un coeficient defecte de 0.41%.
Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere înscrisul depus de pârâta denumit Procentaj defecte muncitor, potrivit căruia procentajul defectelor raportat pentru luna mai 2012 (_ -_ ) relevă că reclamanta a realizat 485 de inspecții înregistrând un număr de trei defecte, ceea ce reprezintă un coeficient defecte de 0.62%.
Prin urmare, la un calcul matematic se deduce că cele două cabluri defecte reprezintă un coeficient de defecte de 0.41% deci sub 0.5%, ceea ce duce la concluzia că fapta reținută în sarcina salariatei nu constituie abatere disciplinară.
În acest mod pârâta a făcut abuz de poziția sa dominantă, urmărind sancționarea cu orice preț a salariatei, aplicând față de aceasta un tratament sancționator diferențiat și discriminatoriu față de cel aplicat pentru ceilalți salariați pentru care valoarea coeficientului de defecte a fost calculată raportat la întreaga luna (luna mai), în timp ce pentru contestatoare s-a raportat doar la intervalul_ -_ .
Față de aspectele învederate anterior relativ la netemeinicia abaterii disciplinare, învederează că, instanța de fond în mod greșit a lipsit de eficiența juridică înscrisul reprezentând "procentaj de defecte pe muncitor", reținând că acesta reprezintă doar o statistică care încadrează angajații în corespunzători sau necorespunzători și că ea nu se referă la numărul de defecte "permise" sau "nepermise", aspectele legale și probatorii care au dus la concluzia instanței nefiind deloc explicitate de aceasta.
În realitate, acestea se încadrează în riscul normat al lucrului, așa cum de altfel inclusiv pârâta recunoaște în poziția procesuală exprimată prin întâmpinare (pagina 4 paragraf 3-teza finala), confirmând că acesta reprezintă "procentul de defecte admis de calitate și care este de sub 0.5%, așa cum reiese din fișa procentaj de defecte pe muncitor din luna mai 2012", ori așa cum deja a demonstrat la data declanșării cercetării disciplinare referitor la cele două cabluri defecte salariata se încadra sub acest procent.
Un ultim aspect vizează modul în care aceasta a soluționat cererea de reindividualizare a sancțiunii disciplinare, câtă vreme față de împrejurările
concrete se impunea admiterea reindividualizării sancțiunii aplicate și înlocuirea cu alta mai ușoară, avertisment, cu atât mai mult că salariata nu a mai fost anterior sancționată.
Pârâta SC F. A. R. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat, cu menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulat prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, Regulamentul de Ordine Interioară aplicabil la nivelul societății pârâte înregistrat sub nr. 8228/_ la DMPS C. poartă în antetul său denumirea SC A. C. E. S. - aceasta fiind vechea denumire a societății, însă Curtea apreciază că această împrejurare nu este de natură a lipsi de temei legal aplicarea sancțiunii disciplinare, deoarece nu există nici o dispoziție legală cară să impună obligația modificării actelor adoptate anterior schimbării denumirii, acestea continuând să-și producă efectele.
Chiar dacă ulterior adoptării Regulamentului de Ordine Interioară societatea și-a schimbat denumirea, acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea sau inexistența acestui act intern, deoarece prin modificarea unui element de identificare nu s-a creat o nouă persoană juridică, ci dimpotrivă societatea purtând noua denumire a rămas în ființă, având aceleași drepturi și obligații, motiv pentru care se constată a fi nefondate criticile din recurs întemeiate pe dispozițiile art. 242 lit. g, art. 243 și art. 247 alin. 2 C.muncii.
În ceea ce privește condițiile în care a fost emisă decizia de sancționare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 251 alin. 1 din C.muncii, "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";. Așa cum reiese din cuprinsul art. 267 alin. 2 din C.muncii, "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea";, dispoziții cu caracter similar fiind cuprinse și în Regulamentul de Ordine Interioară.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 2 C.muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus redate se deprinde obligația angajatorului de a efectua o cercetare disciplinară anterior aplicării unei sancțiuni disciplinare, în vederea respectării drepturilor salariatului și pentru a se evita sancționa sancționările abuzive. Or, din înscrisurile depuse la dosarul
instanței de fond, rezultă cu prisosință faptul că societatea a respectat obligațiile impuse de C.muncii, întrucât salariata a fost convocată în vederea cercetării disciplinare, ocazie cu care a fost ascultată, iar persoana împuternicită a întocmit un procesul verbal nr. 320 din_ de finalizare a cercetării disciplinare.
Din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă că a fost nominalizată o persoană pentru efectuarea cercetării prealabile, respectiv consilierul juridic,
împrejurare care este de natură să confirme legalitatea cercetării disciplinare și a sancțiunii aplicate. Deși pârâta nu a depus la dosarul cauzei actul de numire a persoanei împuternicite să efectueze cercetarea disciplinară, Curtea constată că dispozițiile legale în materia sancționării disciplinare a salariaților nu impun redactarea în scris a unei împuterniciri din partea angajatorului în acest sens, astfel încât doar dintr-un formalism exagerat s-ar putea concluziona ca fiind nulă procedura disciplinară pentru lipsa formei scrise a împuternicirii acordată în vederea efectuării cercetării disciplinare
Contrar celor invocate în memoriul de recurs, Curtea reține că indicarea actului de numire a comisiei de cercetare disciplinară în decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare nu este o condiției de validitate impusă de art. 252 alin. 2 C.muncii, iar ca atare criticile formulate de recurentă sub acest aspect se constată a fi nefondate.
Recurenta a mai susținut că a fost sancționată nelegal deoarece este încadrată ca și muncitor necalificat, iar activitățile și atribuțiile prevăzute în fișei postului corespund funcției de operator montator subansamble (COR 8. ), însă Curtea constată că această critică are un caracter general, deoarece nu au fost indicate în concret care dintre atribuțiile trecute în fișa postului reclamantei nu corespund funcției deținute. În același timp se observă că în virtutea prerogativelor stabilite la art. 40 alin. 1 din C.muncii societatea pârâtă a întocmit fișa postului, care a fost însușită prin semnare de către reclamantă, astfel încât nu se poate susține că salariata nu avea obligația respectării atribuțiilor cuprinse în aceasta.
Reclamanta recurentă a formulat critici și în ceea ce privește aspectele temeiniciei măsurii sancționării disciplinare, apreciind că pentru cele două cabluri defecte pentru a căror neconformitate a fost sancționată se încadrează sub procentul admis de defecte de 0,50%.
Sub aspectul temeiniciei, Curtea apreciază că în mod just prima instanță a apreciat că nu se susțin apărările salariatei cu privire la abaterea săvârșită, astfel că, în mod corect le-a înlăturat ca nefondate, aceasta întrucât, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, decizia de sancționare disciplinară fiind emisă de către pârâtă ca urmare a săvârșirii de către reclamantă în calitate de salariat - muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, a unei fapte de natură a avea efecte negative în ceea ce privește activitatea societății angajatoare, respectiv pentru neexecutarea întocmai a dispozițiilor șefului ierarhic superior și a atribuțiilor de serviciu, ca urmare a nerespectării metodei de bandajare provocând un defect la 2 cabluri, pentru care, cu o săptămână în urmă s-au primit reclamații de la client, iar tot personalul a fost reinstruit.
Astfel, potrivit mențiunilor din fișa postului reclamantei îi revenea obligația de a duce la îndeplinire sarcinile date de șeful ierarhic, corespunzătoare postului pe care îl ocupa, or, ceea ce i se reproșează reclamantei este tocmai faptul că deși postul de lucru avea afișată metoda de operare, politica de calitate și fotografiile defectului reclamat de clienți, iar reclamanta a fost instruită de către șeful ierarhic să nu-l mai repete (potrivit fișei de instruire din 23 aprilie 2012 - fila 40), aceasta nu și-a îndeplinit în mod legal atribuția care îi revenea, respectiv cea de îndeplinire a sarcinilor date de șeful ierarhic, provocând astfel un defect la două cabluri.
Într-adevăr, deși prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei pârâta a arătat că procentul de defecte admis de calitate este de sub 0,50%, nu se poate susține că nu ar subzista răspunderea disciplinară, deoarece fapta ce i se impută reclamantei nu este cea de realizare a unor rebuturi, ci faptul că nu a executat întocmai dispozițiile șefului ierarhic, care cu ocazia instruirii a prezentat modul
de realizare a montajului la cablurile respective, abaterea fiind prevăzută de dispozițiile art. 6.3.17 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Cât privește susținerile recurentei în sensul ca sancțiunea ce i-a fost aplicată ar fi prea severă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, Curtea apreciază ca și aceste critici sunt nefondate, astfel ca le va înlătura ca atare.
Astfel, Curtea are în vedere criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare, care sunt expres prevăzute dispozițiile art. 250 din Codul muncii, potrivit cărora: "Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se in vedere următoarele: a) împrejurările in care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta", față de care se constată că sancțiunea disciplinară aplicată nu este exagerată, chiar dacă reclamanta nu a mai fost sancționat disciplinar anterior.
Așadar, din textul de lege suscitat rezultă ca individualizarea sancțiunii se face atât in raport de circumstanțele reale (împrejurările obiective in care s-a săvârșit faptele), cat si de cele personale (împrejurările subiective, care au legătura cu salariata), circumstanțe ce au fost avute în vedere în mod corect de către angajator, precum si de către instanța de fond, care, în mod justificat, a
respins contestația formulata de salariată si a menținut măsura sancționării disciplinare cu reducerea salariului de bază pe luna mai 2012 cu 10%,
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SA C. E. pentru membrul de sindicat G. E. împotriva sentinței civile nr. 8830 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: E. B.
GREFIER
G. C.
