Sentința civilă nr. 7113/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 7113/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar I. R. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. O. C. și pe pârâta SC P. S., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de_ se depun de către reclamant, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii scrise.
La data de_ se depun de către pârâtă, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii
scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, reclamantul B. O. C. a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. S. și i-a solicitat instanței următoarele: să constate nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară nr. 21/_ emisă de către pârâtă; să constate nelegalitatea și netemeinicia acesteia; să dispună reintegrarea contestatorului în funcția de reprezentant vânzări, la societatea pârâtă cu obligarea acesteia la plata la zi a tuturor salariilor restante, inclusiv a bonurilor de masă; să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat următoarele: în primul rând, decizia de sancționare nu conține descrierea faptei care a fost reținută în sarcina sa și nici motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară; reclamantul deși a semnat cu pârâta un contract individual de muncă, acesta nu este cel care s-a înregistrat la ITM B. ; cel înregistrat la ITM B. conține, doar ultima pagină, cea cu semnătura reclamantului, iar în restul contractului au fost excluse mai multe beneficii care urmau să fie acordate reclamantului; reclamantul a arătat că din verificările sale a reieșit că societatea pârâtă nu efectua taxele și impozitele aferente salariului său către stat; reclamantul a arătat că nu s-a prezentat la convocare pentru cercetarea disciplinară din data de_, întrucât în data de_ societatea pârâtă i-a blocat accesul la cardul de combustibil; reclamantul a mai arătat că nu ar fi putut să se deplaseze nici prin resursele proprii, întrucât distanța până la B. unde urma să se efectueze cercetarea este de aproximativ 6 ore, iar comisia disciplinară probabil nu s-ar fi întrunit la ora la care ar fi ajuns el; în context reclamantul a arătat că nu avea garanția că societatea pârâtă i-ar fi oferit posibilitatea de cazare sau un mijloc de transport de întors și nici nu îi achitase drepturile salariale restante sau avansul care trebuia achitat la sfârșitul lunii februarie; reclamantul a arătat că el vira în contul societății pârâte toate sumele pe care trebuia să le vireze în desfășurarea activității sale; reclamantul a arătat că a refuzat să predea bunurile primite de la societatea pârâtă întrucât nu i se achitaseră drepturile salariale restante și pentru că persoanele care s-au prezentat pentru a le prelua nu dețineau dovada că sunt împuterniciți ai societății pârâte; reclamantul a mai arătat că atitudinea societății pârâte respectiv concedierea nelegală, șicanele și amenințările i-au produs prejudicii morale care se justifică suma de bani solicitată cu acest titlu prin acțiunea de chemare în judecată.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 247248, 250, 252 alin. 2 a și c din Codul muncii, art.
251 alin. 3 din Codul muncii, art. 78, 80 din Codul muncii, art. 1 alin. 3 din Constituția României.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: decizia nr. 21/_ (fila 9), cartea de identitate a reclamantului (fila 11); contract individual de muncă înregistrat în registrul de evidență a salariaților sub nr. 24/_ (filele 12-16); convocarea adresată reclamantului pentru data de_ la orele 09.00; dovada trimiterii acestei convocări; factura nr. BVPAM 102450/_ eliberată de PAMAC PRODIMPEX S. ; procese verbale cu privire la predarea către reclamant a unui telefon marca NOKIA, a autoturismului renault kangoo, a cardului fill & go business, adresă fără număr de înregistrare a reclamantului către societatea pârâtă; citație privind dosarul deschis de poliție privindu-l pe reclamant; procesul verbal încheiat de comisia de disciplină la data de_ ; adresa de convocare a reclamantului pentru efectuarea cercetării disciplinare cu nr. 424/_ ;dispoziția nr. 19/_ de constituire a comisiei disciplinare în vederea cercetării reclamantului; referat de informare cu privire la faptele săvârșite de reclamant; chitanțe eliberate de societatea pârâtă; rapoarte nesemnate provenind aparent de la reclamant; proces verbal prin care a fost reclamantul sancționat pentru transportarea de produse farmaceutice fără acte de proveniență; plângere penală formulată împotriva reclamantului; regulamentul de ordine interioară al societății pârâte; proces verbal de predare către societatea reclamantă a bunurilor predate anterior de către aceasta reclamantului; extrase bancare.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare la data de_ și a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta a arătat că în decizia de sancționare sunt descrise clar faptele care au condus la sancționarea petentului, iar motivul pentru care nu a fost efectuată cercetarea prealabilă este faptul că petentul nu s-a prezentat ca urmare a convocării sale în acest sens. Pârâta a arătat că singurul contract de muncă încheiat între părți este cel înregistrat la ITM și depus de reclamant la dosarul cauzei, fapt demonstrat de altfel și prin semnarea de către reclamant a actului adițional la acest contract; pârâta a mai precizat că ea a achitat întocmai și la timp toate taxele și impozitele aferente drepturilor salariale ale reclamantului; referitor la motivele invocate de reclamant cu privire la imposibilitatea prezentării sale în vederea efectuării cercetării disciplinare, pârâta a arătat că acestea sunt neîntemeiate; astfel blocarea cardului său de combustibil era o măsură normală având în vedere că reclamantul a refuzat să restituie autoturismul primit de la reclamantă; pârâta nu și-a asumat și nu are nicio obligație de decontare a cheltuielilor de transport sau de cazare a reclamantului în vederea de la locuința sa la sediul societății sau în vederea efectuării cercetării disciplinare; în continuare pârâta a descris faptele menționate în decizia de sancționare a reclamantului; față de faptele săvârșite de petent pârâta a arătat că era imposibilă continuare raporturilor de muncă dintre părți; cu privire la cererea de obligare a sa la plata daunelor morale pârâta a arătat că procedurile de sancționare a reclamantului nu pot fi calificate ca fiind șicanări, nereguli, presiuni psihice, calomniere și denigrare la locul de muncă;
Prin precizarea depusă la dosarul cauzei la fila 162 reclamantul a arătat că solicită reintegrarea sa în funcția de reprezentant vânzări la societatea intimată cu obligarea pârâtei la plata comisioanelor aferente unei medii lunare de 38670 lei, începând cu data de_ și până la zi, inclusiv a bonurilor de masă în cuantum de 3600 lei, reprezentând bonuri de masă rămase restante pentru perioada iulie 2011 - februarie 2013 cu consecința radierii sancțiunii constatată prin decizia angajatorului în formă scrisă.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele:
Prin decizia nr. 21/_ s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de_ (fila 9). Reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat între părți la data de_ (fila 12-16). Susținerile reclamantului referitoare la existența unui alt contract încheiat între părți nu sunt probate în niciun fel prin actele depuse la dosarul cauzei. Astfel, depunerea unei facturi care să ateste faptul că reclamantul s-a cazat la B. (fila 20), nu este suficientă pentru a proba semnarea unui alt contract decât cel depus la dosarul cauzei. Aceasta cu atât mai mult cu cât dacă s-ar fi semnat un alt contract între părți reclamantul ar fi trebuit ca în mod normal să își rețină un exemplar pe care să îl poată prezenta instanței. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, contractul depus de reclamant fiind cel din data de_ . Legat de acest aspect instanța subliniază că nu se poate invoca în apărarea reclamantului faptul că sarcina probei cade în sarcina angajatorului conform art. 272 din Codul muncii. Astfel, proba în favoarea angajatorului s-a făcut prin depunerea la dosarul cauzei a contractului din data de_, înregistrat la ITM. Fiind făcută această probă reclamantului îi revine sarcina să facă proba contrară în cazul în care susține că între părți s-a semnat un alt contract decât acesta.
În sarcina reclamantului s-au reținut următoarele abateri disciplinare: nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea și evidența documentelor cu caracter fiscal, precum și falsificarea datelor cuprinse în aceste documente în scopul folosirii în interes personal a sumelor de bani proveniți din încasări pentru anumite perioade de timp; nerespectarea dispozițiilor date de conducerea societății privind prezentarea la sediul societății cu autoturismul Renault Kangoo nr. de identificare VF1FW15H546104403 la data de_ pentru instalare sistem GPS; nerespectarea dispozițiilor conducerii societății privind prezentarea la sediul firmei în vederea predării în condițiile legale a tuturor bunurilor proprietatea societății pe care le deține în folosință; acte și fapte de șantaj precum și de denigrare a imaginii firmei prin postarea pe internet a unor mesaje ce aduc grave prejudicii societății.
În vederea efectuării cercetării disciplinare s-a procedat la convocarea reclamantului la sediul societății în B. pentru data de_ (fila 18). Faptul că reclamantul a primit convocarea nu a fost contestat de acesta prin acțiune și este dovedit prin actele depuse la dosar (fila 19). Reclamantul nu s-a prezentat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, după cum arată ambele părți și după cum s- a consemnat în procesul-verbal din data de_ (fila 57).
Legat de acest aspect, un punct esențial de divergență între părți este dacă au existat sau nu motive temeinice pentru ca reclamantul să nu se prezinte la cercetarea prealabilă.
Motivele invocate de reclamant au fost următoarele: pârâta i-a blocat cardul de combustibil iar reclamantul nu avea garanția că aceasta i-ar fi acordat un mijloc de transport sau o sumă de bani pentru a se întoarce sau pentru a se caza; reclamantul adaugă și faptul că societatea pârâtă nu îi achitase drepturile salariale restante și nici avansul conform contractului individual de muncă pentru luna februarie.
În acord cu societatea pârâtă, instanța apreciază că nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să impună acesteia asigurarea deplasării sau cazării reclamantului în vederea desfășurării cercetării disciplinare sau suportarea cheltuielilor efectuate de acesta în acest sens. Această concluzie nu poate fi înlăturată nici de o eventuală neachitare a drepturilor salariale de către societatea pârâtă. Aceasta este o obligație distinctă care nu face să se nască în sarcina societății pârâte obligații suplimentare cu privire la efectuarea cercetării prealabile.
Numai dacă reclamantul ar fi probat că nu avea niciun mijloc financiar pentru a-și asigura deplasarea în vederea efectuării cercetării disciplinare, s-ar fi putut eventual considera că există un motiv obiectiv pentru ca neprezentarea acestuia în vederea cercetării disciplinare prealabile. În speță, însă, reclamantul nici nu a susținut și nici nu a probat acest lucru.
În consecință, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de sancționare în absența sa, întrucât reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare și nu a fost în mod obiectiv împiedicat să se prezinte în acest sens.
Celelalte susțineri ale reclamantului referitoare la nelegalitatea formală a dec iziei de desface re a
contractului individual de muncă sunt, de a semenea, neîntemeiate.
Astfel, în mod evident și clar, decizia atacată conține descrierea faptelor care s-au reținut în sarcina reclamantului, argumentele reclamantului în acest sens fiind vădit neîntemeiate.
Susținerea că decizia atacată nu conține motivele pentru care nu s-a efectuat cercetarea prealabilă este neîntemeiată, întrucât în speță s-a efectuat această cercetare. Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că s-a constituit în comisia de disciplină, iar aceasta a emis decizia de sancționare. Având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat în mod culpabil pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile nu s-a putut proceda la ascultarea acestuia. În lipsa acestei ascultări, efectuarea cercetării prealabile nu presupune în mod necesar efectuarea altor acte de cercetare decât analizarea înscrisurilor care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare și au fost depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la faptele reținute prin dec izia de desfacere a contractului individual de muncă, instanța
reține următoarele:
Astfel, în sarcina reclamantului s-au reținut următoarele fapte:
nerespectarea prevederilor lega le privind întocmirea și evidența documentelor cu caracterfisca l,
precum și falsificarea datelor cuprinse în aceste documente în scopul folosirii în interes personal a sumelor
de ba ni proveniți din încasări pentru anumite perioade de timp
Această faptă este probată prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv prin diferențele de pe exemplarele roșii (cele predate de reclamant societății pârâte) și exemplarele albastre (cele existente la farmaciile - client ale societății pârâte) ale chitanțelor eliberate pentru a dovedi plata unor sume de bani societății pârâte prin intermediul reclamantului
Astfel, exemplarul roșu al chitanței cu nr. 6084 conține data_ (fila 65), iar exemplarul albastru conține data_ (fila 67); exemplarul roșu al chitanței cu nr. 6085 conține data_ (fila 65), iar exemplarul albastru conține data_ (fila 66); exemplarul roșu al chitanței cu nr. 6079 conține data de_ (fila 63), iar exemplarul albastru conține data de_ .(fila 69). Reclamantul nu a contestat conformitatea copiilor xerox depuse la dosarul cauzei cu înscrisurile după care s-au făcut aceste copii, nefiind prin urmare necesară prezentarea originalelor în instanță.
Modificarea datelor existente pe chitanțe probează implicit și predarea cu întârziere a banilor către societatea pârâtă, neexistând alt scop posibil pentru această modificare.
nerespectarea dispozițiilor date de conducerea societății privind prezentarea la sediul societății cu
autoturismul Renault Kangoo nr. de identificare VF1FW15H546104403 la data de_ pentru instalare sistem GPS
Această faptă nu a fost în niciun fel probată de către societatea pârâtă deși această sarcină îi revenea conform art. 272 din Codul muncii. În consecință, în această privință instanța va reține că reclamantul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
nerespectarea dispozițiilor conducerii societății privind prezentarea la sediul firmei în vederea predării în condițiile legale a tuturor bunurilor proprietatea societății pe care le deține în folosință.; acte și fapte de șantaj precum și de denigrare a imaginii firmei prin postarea pe internet a unor mesaje ce aduc grave prejudicii societății;
În privința acestei fapte instanța constată că din probele efectuate în cauză rezultă că reclamantul a încercat să predea bunurile menționate societății pârâte dar că persoana care s-a prezentat, din partea acesteia nu deținea dovada că reprezintă societatea. Instanța apreciază că reclamantul era îndreptățit să refuze predarea bunurilor în aceste condiții, fiind o diligență normală din partea lui să pretindă eliberarea unei dovezi de către societatea pârâtă în acest sens, respectiv, semnarea unui proces verbal de către o persoană împuternicită în acest sens de către societatea pârâtă.
acte și fapte de șantaj precum și de denigrare a imaginii firmei prin postarea pe internet a unor
mesaje ce aduc grave prejudicii societății
Această faptă nu este nici ea probată de către societatea pârâtă, deși această sarcină i-ar fi revenit conform art. 272 din Codul muncii.
Susținerile pârâtei din cadrul întâmpinării se referă la publicarea de reclamant pe site-ul Best Jobs a unor informații denigratoare la adresa societății pârâte. În aceste condiții, ea ar fi putut să depună la dosarul cauzei pagina de internet imprimată pentru a se face proba acestor afirmații.
Legat de acest aspect instanța constată că în decizia de sancționare s-a reținut că reclamantul ar fi descris societatea pârâtă ca fiind "TEPARA";. Nu se înțelege însă cum acest termen ar fi putut să aducă grave prejudicii de imagine societății pârâte.
Din alt punct de vedere, după cum s-a reținut la punctul anterior, societatea pârâtă s-a făcut vinovată față de pârât prin faptul că persoana care s-a prezentat din partea sa pentru a prelua bunurile predate reclamantului nu deținea împuternicirea din partea sa și nici o ștampilă a societății. În aceste condiții, instanța apreciază că reclamantul ar fi fost îndreptățit să își exprime nemulțumirea față de conduita societății pârâte, inclusiv pe un site cum este Best Jobs.
Instanța apreciază că nici fapta de șantaj la care se referă decizia de sancționare nu a fost corect reținută în sarcina acestuia ca motiv de desfacere a contractului individual de muncă întrucât, întrucât după cum s-a reținut la punctele anterioare, reclamantul era îndreptățit să refuze predarea autovehiculului societății pârâte din cauza imposibilității faptice de a i se elibera o dovadă în acest sens. Prin urmare instanța va reține că reclamantul nu a săvârșit această faptă reținută în sarcina sa.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța reține următoarele:
Prin probațiunea administrată în cauză nu se verifică decât una dintre faptele reținute în sarcina reclamantului respectiv nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea și evidența documentelor cu caracter fiscal, precum și falsificarea datelor cuprinse în aceste documente în scopul folosirii în interes personal a sumelor de bani proveniți din încasări pentru anumite perioade de timp.
Cu toate acestea, o astfel de faptă este, singură, suficient de gravă pentru a justifica măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului. Aceasta în primul rând deoarece falsificarea unor date de către angajat, exclude întru totul relațiile de încredere pe care trebuie să se bazeze raporturile de muncă, în special în situația acestea presupun încredințarea de către angajator a unor bunuri către angajat și preluarea de către angajat, în numele firmei a unor sume de bani. În plus, nepredarea la timp a unor sume de bani de către angajat către angajator presupune lipsirea acestuia pentru o perioadă de timp de aceste
sume de bani și implicit imposibilitatea ca acestea să fie utilizate în scop lucrativ, ceea ce este de esența unei activități comerciale.
Legat de acest aspect instanța menționează faptul că sunt irelevante în cauză susținerile reclamantului referitoare la neprezentarea către acesta a regulamentului de ordine interioară a societății pârâte, a unei fișe a postului sau a unei fișe de protecție a muncii. În măsura în care sunt adevărate, aceste fapte ale societății pârâte, pot să atragă sancțiuni de altă natură, cum ar fi cea contravențională. Acestea nu au însă nicio consecință asupra validității deciziei pârâtei de desfacere a contractului de muncă al reclamantului. Falsificarea documentelor depuse de reclamant la societatea pârâtă este o faptă în mod vădit ilegală, nefiind necesar ca reclamantul să ia cunoștință de acest aspect prin lecturarea regulamentului de ordine interioară a societății pârâte, a unei fișe a postului sau a unei fișe de protecție a muncii.
Având în vedere toate aspectele constatate instanța constată că decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă în mod legal și temeinic, motiv pentru care se impune respingerea petitelor acțiunii reclamantului, care privesc nulitatea, nelegalitatea și netemeinicia acestei decizi precum și, implicit a petitului privind reintegrarea în slujbă a reclamantului, respectiv primele trei petite ale acțiunii formulate.
Aceste constatări nu atrag însă automat și respingerea petitului privind plata de către societatea pârâtă a drepturilor salariale ale reclamantului și a petitului privind daunele morale, care vor fi analizate în continuare.
Reclamantul este îndreptățit la primirea drepturilor salariale până în data de_, a emiterii deciziei de desfacerea a contractului său individual de muncă de către pârâtă.
Reclamantul solicită plata acestor drepturi salariale începând cu data de_ .
Conform contractului individual de muncă reclamantul era îndreptățit la un salariu lunar brut de 735 lei. Din extrasul de cont bancar depus la dosarul cauzei între filele 119-124 rezultă că reclamantului i s-a plătit lunar salariul net aferent salariului brut stabilit prin contractul individual de muncă.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul ar fi îndreptățit la alte drepturi bănești decât acestea. Faptul că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului nu trebuie înțeles în sensul că este suficient ca angajatul să pretindă că are un drept pentru ca angajatorul să fie obligat să probeze faptul că angajatul nu are acest drept. Atâta timp cât din probele efectuate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi fost îndreptățit la alte drepturi bănești decât acestea, se impune respingerea în întregime a cererii privind drepturile salariale.
Acțiunea reclamantului este însă parțial întemeiată cu privire la bonurile de masă. Astfel din evidențele depuse la dosarul cauzei de către societatea pârâtă rezultă că reclamantul era îndreptățit să primească bonuri de masă alături de alți salariați ai societății pârâte.
Reclamantul a arătat că nu a primit aceste bonuri decât pentru două luni, semnând pentru primirea acestora. Cu privire la celelalte luni pentru care s-a derulat contractul dintre părți, reclamantul a arătat că semnătura nu îi aparține. Societatea pârâtă a recunoscut acest lucru prin reprezentant, motiv pentru care în speță nu s-a impus efectuarea unei verificări de scripte pentru a se verifica acest lucru. Oricum, comparând semnătura existentă pe contract cu cele existente pe situațiile analitice privind tichetele de masă este evident că reclamantului nu îi aparține niciuna dintre semnăturile existente în dreptul numelui său, cu excepția celor din lunile iunie și iunie 2011 (filele 194, 195).
Pârâta a susținut că aceste bonuri au fost ridicate de alte persoane pentru reclamant și i-au fost trimise acestuia prin curierat. O probă pertinentă și concludentă a trimiterii prin curierat nu se poate face decât prin înscrisuri, respectiv prin dovada de primire semnată de către reclamant. Or, o astfel de probă nu a fost făcută de către societatea pârâtă, deși această sarcină îi revenea conform art. 272 din Codul muncii.
Din situația analitică a bonurilor de masă rezultă deci că pârâta datorează reclamantului un număr de 116 tichete de masă, valoarea acestora fiind de 1044 lei.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale instanța constată următoarele:
În speță, există fapte ale societății pârâte care, în aprecierea instanței, constituie fapte ilicite, raportat la art. 1349 din Codul civil (Legea nr. 287/2009). Acestea sunt: reținerea în mod neîntemeiat în decizia de desfacere a contractului individual de muncă a unor fapte imputate reclamantului (după cum s-a arătat mai sus); neprezentarea unei persoane împuternicite de societate pentru a prelua bunurile încredințate reclamantului; neplata la termen a tichetelor de masă.
Cu toate acestea în speță nu există niciun prejudiciu cauzat reclamantului prin aceste fapte ilicite.
Astfel reținerea în mod neîntemeiat în decizia de desfacere a contractului individual de muncă a unor fapte imputate reclamantului nu a cauzat un prejudiciu reclamantului întrucât în cadrul aceleiași decizii
s-a reținut în mod corect nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea și evidența documentelor cu caracter fiscal, precum și falsificarea datelor cuprinse în aceste documente în scopul folosirii în interes personal a sumelor de bani proveniți din încasări pentru anumite perioade de timp și, în mod corect s-a dispus desfacerea contractului său individual de muncă. Prin urmare reținerea greșită a altor fapte în sarcina reclamantului nu a avut alte consecințe decât cele pe care oricum le-ar fi avut fapta reținută în mod corect.
Referitor la neprezentarea unei persoane împuternicite pentru a prelua bunurile încredințate reclamantului și la neplata la termen a tichetelor de masă, instanța constată că acesta nu este o faptă de natură să cauzeze suferințe psihice care să justifice acordarea către reclamant a unor daune morale.
Reclamantul nu a probat faptul că ar fi suferit amenințări sau denigrări din partea societății pârâte, iar în această privință sarcina probei îi revenea conform art. 1169 din Codul civil, nefiind un aspect care să țină propriu-zis de raporturile de muncă.
În consecință, instanța constată că singurul petit justificat din acțiunea reclamantului este cel referitor la tichetele de masă, și prin urmare acesta va fi admis celelalte urmând să fie respinse.
Având în vedere că cea mai mare parte a acțiunii urmează să fie respinsă și numai unul dintre petite va fi admis parțial, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuieli de judecată parțiale, respectiv de 200 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. O. C., cu domiciliul în C. -N., str. G., nr. 1, ap. 22, jud. C. (cnp 1. ) și cu domiciliul procesual ales la cab. Avocat Borsan Violeta, în C. -N., str. Pavel Roșca, nr. 4, ap. 4, jud. C. în contradictoriu cu pârâta SC PHARMATIA S.
, cu sediul în B., str. C., nr. 60, jud. B. .
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1044 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă datorate reclamantului.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. BGZ 4 ex./_
