Decizia civilă nr. 123/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/A/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. O. "P. Dr. I.
"; ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 3170 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta
intimată M. A., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului apelant, consilier juridic V. M. și reprezentantul reclamantei intimate, av. C. S., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
ul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art.XV alin.1-5 din Legea nr. 2/2013, s-a formulat întâmpinare din partea reclamantei/intimate, care a fost comunicată pârâtului-apelant, ce a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
De asemenea, se constată că prin cererea de apel s-a formulat și o cerere de suspendare a executării sentinței pronunțată de prima instanță, în temeiul art.450 alin.1 și 5 C.pr.civ.
Reprezentantul pârâtei-apelante, față de cererea de suspendare formulată în cadrul cererii de apel, arată că nu mai stăruie în soluționarea acesteia.
La solicitarea instanței de a preciza dacă reclamanta-intimată a acceptat postul de infirmieră, care i-a fost comunicat prin art. 3 din decizia contestată în prezenta cauză, reprezentantul pârâtei-apelante arată că reclamanta nu a acceptat în scris postul acordat, nu a fost de acord cu modificarea locului de muncă de pe postul de infirmieră, însă ulterior s-a prezentat pentru că risca să fie concediată. În noua decizie nr.39/2013, s-a menționat actul adițional nr.5/_
.
Reprezentantul intimatei arată că acest act adițional nu a fost semnat de reclamantă.
Reprezentantul pârâtei-apelante, referitor la afirmația reprezentantului reclamantei-intimate, arată că schimbarea locului de muncă este vorba de o ofertă din luna februarie.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, arătând în motivare că reclamanta intimată a refuzat să-și îndeplinească atribuțiile postului sau și le-a îndeplinit cu mari întârzieri, având o atitudine exclusiv de refuz în a-și îndeplini sarcinile de serviciu, fiind sancționată cu avertisment scris. După emiterea deciziei de sancționare reclamanta a continuat să nu-și îndeplinească atribuțiile fapt ce a dus la o nouă sancționare. Reclamanta a contestat ambele
decizii de sancționare, însă contestațiile au fost respinse. Întrucât au apărut din nou disfuncții cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu s-a numit o comisie de disciplină care a concluzionat că reclamanta ori nu reușește, ori nu dorește să-și desfășoare atribuțiile stabilite. Comitetul director analizând concluziile comisiei de disciplină, a procedat la audierea reclamantei, după care a decis neaplicarea unei sancțiuni disciplinare și desființarea postului de operator date, însărcinat cu introducerea condicilor de medicamente în sistemul informațional, această măsură fiind consecința unei politici manageriale ce urmărea eficientizarea activității de culegere a condicilor de medicamente, dând posibilitatea reclamantei, cu toate că postul său a fost desființat, ca până la data de 28 februarie 2013 să comunice în scris opțiunea privind locul de muncă pe care-l solicită în spital. Reclamanta a comunicat că este mulțumită de activitatea pe care o desfășoară și nu dorește să-și schimbe locul de muncă. La data de 4 martie 2013 s-a emis decizia nr. 20/2013 ca urmare a desființării efective a postului de operator date și având în vedere și calificativul slab obținut de reclamantă în urma evaluării profesionale pe anul 2012, efectuată odată cu cea a tuturor salariaților. Această decizie nu este o decizie de concediere supusă rigorilor art. 62 alin. 1 și 3 din Codul muncii, ci o ofertă a angajatorului prevăzută de art. 64 Codul muncii, de a propune salariatului alte locuri de muncă compatibile cu pregătirea profesională. Reclamanta trebuia să opteze în termen de 3 zile pentru un alt loc de muncă, sub sancțiunea concedierii. Deși aceasta nu a optat pentru un alt loc de muncă, nu a fost concediată, acceptând tacit începând cu 1 aprilie 2013 noul loc de muncă, la care s-a prezentat însă nu a prestat nici un fel de muncă până în data de 28 mai 2013, când urmare acestor abateri disciplinare i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin decizia nr. 39/_, raporturile juridice de muncă încetând abia de la această dată și nu de la data 4 martie 2013, cum greșit a reținut instanța de fond. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, motivat de faptul că instanța de fond corect a reținut ca fiind depășit termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de sancționare, decizie care nu cuprinde mențiunile privind termenul în care poate fi contestată și nici instanța la care se contestă, omisiuni a căror sancțiune este nulitatea absolută. Soluția adoptată de comisia de disciplină de a schimba locul de muncă al reclamantei pentru necorespundere profesională și desființarea locului de muncă ocupat de aceasta, este ilegală, întrucât pârâtul se află în subordinea consiliului local și orice decizie în acest sens presupune o hotărârea a consiliului local. Reclamanta niciodată nu a acceptat noul post oferit. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul pârâtei apelante arată că termenul de 30 de zile invocat se aplică pentru concedieri, însă în cauză nu a fost vorba despre o concediere, iar pentru modificarea contractului de muncă sau pentru motive disciplinare nu se aplică acest termen.
C U R T E A,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamanta M. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. O. "P. DR. I.
P. "; ȘIMLEU S., solicitând anularea deciziei nr.20 din_ emisă de pârât și obligarea acestuia la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat faptul că, prin decizia contestată a fost concediată în temeiul art. 61 lit.d din Codul muncii, pentru necorespundere profesională, ca urmare a propunerii comisiei disciplinare concretizată prin referatul nr. 218/_ .
Reclamanta a considerat că decizia contestată este lovită de nulitate absolută în conformitate cu prevederile art.252 alin. 2 lit. e) și f) din Codul muncii, deoarece în cuprinsul acesteia nu este menționată instanța competentă și termenul în care poate fi contestată sancțiunea.
De asemenea, nu au fost respectate nici dispozițiile art. 252 alin.1 din Codul muncii, deoarece, deși pârâta a avut cunoștință de faptele reținute ca abateri disciplinare în cuprinsul deciziei contestate, încă din data de_, decizia a fost emisă la data de_, cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut de lege.
S-a considerat că un alt motiv de nulitate îl constituie faptul că s-a urmat procedura cercetării disciplinare, însă a fost emisă o decizie de concediere pentru necorespundere profesională.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat instanței să respingă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, deoarece reclamanta a mai săvârșit anterior o serie de abateri disciplinare pentru care a fost sancționată cu avertisment scris.
Datorită faptului că angajatorul a fost sesizat în legătură cu săvârșirea de către reclamantă a unor noi abateri disciplinare, prin referatele nr. 91, 92 și 98/_, a fost constituită o comisie de disciplină care, în urma cercetărilor efectuate, a concluzionat, prin referatul nr. 218/_, că se impune schimbarea locului de muncă al reclamantei.
Pârâtul arată că, având în vedere aceste concluzii, faptul că postul reclamantei urma să fie desființat, iar aceasta obținuse calificative slabe la evaluarea profesională, pârâtul a procedat la emiterea deciziei contestate pe care nu o consideră o decizie de sancționare disciplinară, ci o măsură dispusă pentru necorespundere profesională.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a reiterat motivele de fapt și de drept cuprinse în cererea de chemare în judecată.
Pârâtul a mai arătat ulterior, prin înscrisul intitulat "Obiecțiuni la răspunsul la întâmpinare"; faptul că decizia contestată nu este una de sancționare disciplinară, nu este o decizie de concediere și a invocat excepțiile prematurității, a lipsei de obiect și a inadmisibilității acțiunii.
Prima instanță a constatat că acestea au fost invocate cu depășirea termenului prevăzut de art. 205 alin. (2) lit. (b) coroborat cu art. 201 alin. (1) Cod procedură civilă.
Prima instanță a procedat la informarea părților asupra posibilității stingerii litigiului prin mediere, iar în cursul realizării procedurii de informare, pârâtul a arătat faptul că nu dorește soluționarea litigiului prin mediere.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 3170 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj,
s-a admis cererea formulată de M. A. în contradictoriu cu pârâtul S. orășenesc "P. Dr. I. P. și în consecință, s-a anulat decizia nr.20/_ emisă de pârât și s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii, pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului, în funcția de operator date, în cadrul Serviciului de statistică și informatică medicală.
Prin decizia nr.20 din_, pârâtul a decis ca, începând cu data de_, locul de muncă al reclamantei să fie schimbat la Secția Medicină Internă pe postul de infirmieră, cu un salariu de bază de 885 lei și un spor pentru condiții deosebite de 10%.
Temeiul juridic al acestei schimbări a fost art. 61 lit. (d), coroborat cu art.
64 din Codul muncii.
În preambulul deciziei s-a făcut referire la adresa nr.362/_, referatul comisiei de disciplină nr.218/_, adresa nr. 542/_ și fișa de evaluarea performanțelor individuale prin care a fost acordat certificatul "Satisfăcător"; - punctaj 2,43.
Văzând temeiul de drept invocat de pârât, prima instanță a constatat că a fost îndeplinită cerința prevăzută de art. 63 alin. (2) din Codul muncii.
S-a constatat însă că pârâtul a emis decizia contestată cu încălcarea prevederilor art.62 alin. (1) și (3) din Codul muncii, conform căruia :
"(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul din motivele prevăzute la art. 61 și b) - d) angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(3) Decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă";.
În privința încălcării disp.art.62 alin.1 din Codul muncii, prima instanță a reținut faptul că raportul comisiei disciplinare, în baza căruia a fost emisă decizia contestată și prin care se aduceau la cunoștința conducerii unității faptele săvârșite de reclamantă, a fost înregistrat sub nr. 218 din_, aceasta fiind data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 alin.1 Codul muncii (Decizia Î.C.C.J. nr. 12 din_ ).
S-a reținut astfel că, prin decizia contestată emisă la data de_, a fost depășit termenul imperativ prevăzut de lege.
Referitor la încălcarea prevederilor art.62 alin. (3) din Codul muncii, instanța de fond a constatat faptul că în decizia contestată nu a fost menționat termenul în care poate fi contestată decizia și nici instanța judecătorească la care se contestă, sancțiunea acestei omisiuni fiind nulitatea absolută a deciziei contestate.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și în consecință, a anulat decizia nr.20/_ emisă de pârât și a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii. În baza art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de
judecată (fila nr.93 dosar de fond).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. O. "P. DR. I.
"; ȘIMLEU S., considerând-o ca fiind ca vădit netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
antul a arătat că, în vederea urmăririi efective a consumului de medicamente, pe fiecare categorie, atât cantitativ, cât și pe fiecare pacient în parte, la finele anului 2011, și apoi, în fiecare luna, spitalele publice aveau obligația să raporteze, până la o anumita data, aceasta statistică medicala caselor județene de asigurări de sănătate (neîndeplinirea acestei obligații putând conduce la nedecontarea serviciilor medicale). Serviciile medicale spitalicești fiind sursa principala de venit a spitalelor, există riscul major de a nu se plăti salarii, furnizorii de medicamente și utilități. Instituirea acestui sistem informatic SIUI, precum și a altora, urmărea două scopuri: cuantificarea consumului de
medicamente, pe categorii-în vederea taxării producătorilor și importatorilor de medicamente, de către Ministerul Finanțelor Publice ( pe baza centralizării datelor de la CNASS ), așa numită taxa claw-back, care se reîntorcea la spitale pentru a le finanța suplimentar activitatea-și corelarea medicației cu diagnosticele stabilite.
Salariata M. A. S. a fost încadrata la unitatea sanitară apelantă, în urma desființării Centrului de Cercetări și Asistenta Medicala SS, cu data de_, pe postul de operator date, în cadrul Serviciului de Statistica și Informatica Medicala.
A. anta arată că, în fișa postului, însușită sub semnătură de către intimată, în data de_, se menționează în capitolul 7-";Atribuții, lucrări, sarcini";, următoarele:
-alin. 2: " Prelucrează, elaborează și stochează în regim informatic datele din laboratoarele și farmacia unității";;
-alin. 16: " Ține evidența intrărilor și ieșirilor a medicamentelor și materialelor sanitare cu raportare la Cass Sălaj și DSP Sălaj.";
-alin. 17: " Prelucrează și întocmește alte situații date de Farmacia unității";;
-alin. 18: " întocmește situațiile statistice curente, lunare, trimestriale, semestriale și anuale ale... și farmacie";;
-alin. 27: " îndeplinește orice alte sarcini de serviciu date de personalul ierarhic superior și conducerea unității";.
Se mai arată că atribuirea acestor sarcini de serviciu, raportate expres la activitatea statistică a farmaciei cu circuit închis, nu a fost întâmplătoare, ci s-a bazat și pe faptul că, anterior, în cadrul activității desfășurate la unitatea sanitară desființată, intimata se ocupa și de achizițiile publice de medicamente, recepția și distribuirea lor secțiilor, nefiindu-i, deci, străina denumirea lor comerciala, noțiunea de substanța activa etc..
Se susține că, din luna ianuarie 2012, activitatea de culegere a condicilor de medicamente, care stă la baza tuturor tipurilor de situații statistice medicale, raportate în diferite programe, și până la finele lunii iunie a.c. a fost efectuată de către personalul farmaciei, pe lângă activitatea specifică, cu toate că aceasta atribuție aparținea reclamantei, conform fișei postului, așa cum s-a arătat anterior.
A. anta arată că salariata M. A. S. a început să lucreze efectiv în program în luna august, după mai multe rugăminți din partea managerului. Pentru a se evidenția concret activitatea desfășurată de reclamantă s-a instituit un sistem simplu, constând într-un caiet predare - primire condici de medicamente pentru operare în programul de evidență cantitativ valoric. Rubricile acestei evidente erau următoarele: data predării-primirii, numărul de foi, perioada, semnătura (atât de predare a personalului din farmacie, cât și a reclamantei de primire ), data restituirii.
Se mai susține că, întrucât pe tot parcursul lunii august și prima decadă a lunii septembrie 2012, operatorul date introducea datele respective în sistemul informatic cu mari întârzieri, fără a avea un ritm constant zilnic, care punea în pericol raportările lunare, în toată această perioadă au avut loc nenumărate întruniri în biroul managerului, cu participarea acestuia, a salariatei M. A., a asistentei de farmacie, Balanean Doina și, uneori a directorului medical, dr.Sabo Octavia.
A. anta arată că, de câte ori i s-au cerut explicații intimatei de către manager pentru aceste mari întârzieri în operarea condicilor de medicamente în sistemul informatic instituit, salariata a formulat, în scris, apărări de genul :" ... va informez că nu pot să-mi efectuez munca deoarece la condica nr. 38 din data
de 1 august 2012 nu pot opera poziția 1 cu amoxiplus, 2, flacoane, deoarece nu exista în baza de date";.
Întrucât reclamanta, pe tot parcursul lunii august și prima decada a lunii septembrie 2012, nu a ridicat și nu a prelucrat la timp, ci cu mari întârzieri, în sistem informatic, condicile de medicamente, încălcând obligațiile prevăzute în fișa postului, în contractul individual de muncă, Regulamentul Intern, în dispozițiile conducerii unității și în Codul Muncii, toate acestea constituind abateri disciplinare, a fost sancționată disciplinar cu " Avertisment scris";, prin decizia managerului nr.142/10 sept. 2012 . Decizia de sancționare a fost contestata la Tribunalul Sălaj, dosar_, acțiunea fiind respinsă prin sentința civila nr.355/21 ianuarie 2013 și recursul a fost respins în data de 25 iunie 2013 de către Curtea de A. C. .
Se mai arată că salariata intimată nu a înțeles sensul acestei avertizări, pe care a contestat-o, dar mai grav, a refuzat să mai ridice condicile de medicamente pe tot parcursul lunii septembrie și prima parte a lunii octombrie, fapt care a atras o noua sancțiune, cu "Avertisment scris" . (decizia nr.148/_ și aceasta contestată în dosarul nr._, soluționat prin sentința civila nr.356/21 ianuarie 2013, în sensul respingerii a contestației.
Se mai invocă faptul că rolul conducerii spitalului este de a se preocupa de acordarea de servicii medicale de calitate pacienților, de asigurarea medicamentelor, a utilităților, a plații salariilor și a celorlalte drepturi salariaților, și nu de a răspunde unor note informative puerile ale unui operator date, preocupat mai mult de proceduri sofisticate de introducere a unor condici de medicamente, parole și de alte înalte soluții informatice, în loc să se coboare la faptul simplu, dar util, de a opera datele pe calculator.
S. apelant mai arată că, după o perioadă scurtă de timp, au apărut din nou disfuncții cu privire la introducerea la timp a condicilor de medicamente în sistemul informatic, în urma referatelor nr.91 și 92 din 11 ianuarie 2013 ale șefului Serviciului Statistică și Informatică Medicală și a referatului nr.98, din aceeași dată, a asistentului medical coordonator al farmaciei cu circuit închis, managerul spitalului a dispus cercetarea faptelor de către comisia de disciplină.
Se arată că această comisie, după efectuarea anchetei administrative, a concluzionat, prin referatul nr.218/24 ianuarie 2013, că în sarcina reclamantei se rețin abateri disciplinare care urmează a fi sancționate disciplinar, precum și următoarele: "Comisia de disciplină, care nu se confrunta pentru prima data cu refuzul sau introducerea defectuoasa a condicilor de medicamente, consideră prin prisma cercetărilor efectuate, a proceselor pe rol si viitoare, a atitudinii și modului de comportament al salariatei M. A., vis a vis de aceasta activitate, că cea în cauza ori nu reușește ori nu dorește să desfășoare aceasta activitate, relațiile de colegialitate din cadrul Serviciului de Statistica Medicală și de colaborare cu celelalte servicii ( farmacie, financiar contabilitate ) sunt compromise, persistă o atmosferă de vendetă și ură, în viziunea noastră
inacceptabilă, se generează o serie întreagă de adrese, solicitări, răspunsuri inutile, toate putând conduce la dificultăți și neajunsuri în activitatea de culegere și introducere în sistem a condicilor de medicamente, cu repercusiuni negative asupra activității întregului spital. În aceste condiții, comisia apreciază ca unică soluție de dezamorsare a acestei situații inacceptabile este schimbarea locului de muncă al salariatei M. A. S. .";
Comitetul director, întrunit în ședință în data de 6 februarie 2013, a analizat, printre alte probleme curente, concluziile Comisiei de disciplină, a audiat-o pe reclamanta și pe șefa ierarhică a acesteia și a decis următoarele: neaplicarea unei sancțiuni disciplinare și desființarea postului de operator date
însărcinat cu introducerea condicilor de medicamente în sistemul informațional, sarcina delegată secțiilor și compartimentelor medicale, care între timp au fost dotate cu tehnică de calcul.
Se mai invocă faptul că aceasta măsură obiectivă a fost dovedită și cu adresa 40/_ .
A. antul susține că, deși procedura legală în aceasta situație ar fi fost cea prevăzuta în art.65 din Legea nr. 53/2003 republicată, managerul spitalului a dat posibilitatea salariatei reclamante ca, până la data de 28 februarie 2013 ( adresa nr. 362/7 februarie 2013), să comunice în scris: "opțiunea privind locul de muncă pe care-l solicită în spital, locuri de muncă vacante și bugetate";, menținându-i astfel, în continuare, raporturile juridice de muncă.
Se precizează că nici atunci, dar nici la data introducerii acestei căi de atac nu existau posturi vacante în sectorul TESA ( spitalul confruntându-se cu grave probleme de finanțare ), reclamanta fiind încadrată pe un post cu studii medii (operator date).
Se mai arată că aplicarea unei sancțiuni disciplinare, conform Legii nr. 53/2003 și a Regulamentului Intern, este atributul exclusiv al managerului care a hotărât de aceasta dată însă să nu o aplice, întrucât cele precedente cu
"Avertisment scris"; nu și-au produs efectele, optând să ofere posibilitatea reclamantei, cu toate că postul său a fost desființat, să-și aleagă un alt loc de munca .
A. antul apreciază că, la atitudinea plină de înțelegere a conducerii spitalului, reclamanta a comunicat, prin adresa nr. 542/28 februarie 2013: "sunt mulțumită de activitatea pe care o desfășor în prezent și nu doresc să îmi schimb locul de munca";.
În aplicarea prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1229/1 august 2011, privind aprobarea criteriilor de evaluare a performantelor profesionale individuale și a modelului fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale, șefa Serviciului Statistică și Informatica Medicală, în temeiul art. 6, pct. 2, lit. a, a întocmit aceasta fișă, pe anul 2012, în data de 28 februarie 2013, calificativul fiind "satisfăcător";, cu 2,43 puncte, din 5,00 puncte maxim.
Prin adresa nr.636/11 martie 2013, salariata reclamantă a contestat evaluarea profesională. Managerul spitalului, conform art. 9 din ordinul anterior menționat, a respins contestația, prin adresa nr. 649/12 martie 2013 .
Se arată astfel că, urmare a evenimentelor relatate, trebuia să se urmeze procedura prevăzuta de art.61 lit.d, coroborat cu art.64 din Legea nr. 53/2003 republicata, adică oferirea unui loc de muncă vacant. Decizia nr. 20/4 martie 2013 nu era o decizie de concediere supusă rigorilor art. 62 alin.1 și 3 din Codul muncii republicat, ci doar oferta angajatorului prevăzuta de art.64 din Codul Muncii.
A. antul mai arată că, deși i s-a comunicat intimatei decizia în data de 6 martie 2013, aceasta nu a răspuns în termenul legal de 3 zile lucrătoare și din data de 1 aprilie 2013 s-a prezentat la noul loc de muncă, a semnat condica de prezenta, acceptând deci tacit postul, dar neprestând nici un fel de muncă pentru angajator până în data de 28 mai 2013, când, urmare a acestor abateri disciplinare deosebit de grave i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, prin decizia nr. 39/28 mai 2013.
Se mai invocă faptul că, în prima parte a sentinței apelate, instanța omite să menționeze la susținerile reclamantei, reprezentata de avocatul C. S. C.
, că, în afară de excepțiile ridicate de acesta referitoare la nulitatea absoluta a deciziei contestate, a relatat instanței și faptul că, în perioada dintre emiterea acesteia și data judecații-17 iunie 2013, reclamantei i s-a desfăcut disciplinar
contractul individual de muncă, fiind încălcate astfel prevederile art.425 alin.1 lit. b ) Cod.proc.civilă.
Se consideră că aceasta mențiune, dar și eventualele dezbateri pe aceasta tema ar fi elucidat clar faptul că o eventuală admitere a contestației, nu ar fi permis reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior.
A. antul arată că instanța de fond reține eronat și interpretează greșit actul dedus judecații, schimbând natura și înțelesul acestuia prin afirmația pe care o atribuie spitalului: " Prin obiecțiunile depuse la dosar pârâtul arată că decizia contestată nu este una de sancționare ci una de sancționare disciplinară și a invocat excepțiile prematurității și ale lipsei de obiect cu depășirea termenului prevăzut de art. 205 alin. (2) lit. b coroborat cu art.201 alin. (1) Cod de procedura civila.";
În realitate, se arată că, în "obiecțiunile la răspunsul la întâmpinare"; depuse în data de 6 iunie 2013, s-a afirmat, de fapt: "Contrar opiniei reclamantei care induce în eroare intenționat, că această decizie ar fi una de sancționare, decizia nr. 20/4 martie este motivată numai de art. 61, lit. d, coroborat cu art. 64 din Legea nr. 53/2003. republicata, adică "Art. 61 - Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: ...d ) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munca în care este încadrat "; Dispozitivul Deciziei nr. 20/4 martie, care începe cu: DECIDE ( managerul ) prevede la art. 4 explicitând fără echivoc prevederile art. 64 alin. 3 dar și alin. 4 din Legea nr. 53/2003 ( Codul Muncii). adică: " Art. 4
- În situația în care în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării, corespunzător art. 64 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, salariata nu își manifesta consimțământul cu privire la noul loc de muncă, se va dispune concedierea salariatei ( fila 5 ). Reclamanta transpunându-se în locul managerului, afirmă că de fapt decizia trebuia motivată cu art. 252, alin.2, lit. e și f își motivează contestația și pe art. 76-78 din Codul muncii ( fila 3 ) care fac vorbire în esența despre nulitățile absolute ale unei decizii de concediere. Contestatoarea nu a fost concediată astfel că acțiunea acesteia este prematura. B) Ordinul M. ui Sănătății nr. 1229/2011 pentru aprobarea criteriilor de performanta și a modelului fișei de evaluare a performantelor profesionale, singurul act normativ aplicabil acestui domeniu pentru spitalele publice în subordinea M. ui Sănătății sau ale administrației publice locale prevede la art. 9, corelat și cu art. 10 (fila 36 ) o singură cale de atac a calificativelor evaluării profesionale — și anume contestația adresată conducătorului ierarhic superior care s-a parcurs. În acest fel, considerăm că acțiunea reclamantei este fără obiect, inadmisibilă."
Se mai arată că soluția de respingere a excepțiilor invocate de apelantă, de prematuritate și de inadmisibilitate, în temeiul art. 205 alin.2 lit.b coroborat cu art.201 alin.1 Cod de procedura civila, nu este legală, întrucât aceste prevederi se refera la invocarea de către pârât în întimpinare a excepțiilor, ori acesta a invocat în întâmpinare o excepție de inadmisibilitate (fila nr.22), asupra căreia instanța de fond, contrar dispozițiilor art.425 alin. 1 lit. b) Cod de Procedura Civila, nu s-a pronunțat.
Se mai invocă disp.art. 247 alin.1 și 2 Cod de Procedura Civilă.
A. antul arată că instanța de fond reține că temeiul juridic al schimbării locului de muncă al reclamantei au fost prevederile art. 61 lit. d ), coroborat cu art. 64 din Codul Muncii, însă, din oficiu, ridică excepția privind nerespectarea prevederilor art.62 alin.1 și 3 din Codul Muncii, republicat, pe care, contrar dispozițiilor art. 224 Cod de Procedura Civila, nu a pus-o în discuția părților.
Se mai arată că decizia nr. 20/4 martie 2013 a fost emisă în baza art. 61, lit. d, doar pentru a arata că este vorba de: " cazul în care salariatul nu
corespunde profesional", dar coroborat cu art. 64, care instituie obligația pentru angajator de a-i oferi un loc de muncă salariatului care nu corespunde profesional.
A. antul mai invocă faptul că în mod eronat prima instanță face referire la încălcarea art.62 alin.1, dar raportat la referatul comisiei de disciplina care fusese înregistrat în data de_ .
În finalul cererii de apel se solicită și suspendarea executării sentinței, conform art. 450 alin.1 și 5 Cod de procedura civila, având în vedere ca sentința atacată nu poate fi aplicată, întrucât până la data pronunțării acesteia, a fost emisă și comunicată decizia nr.39 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca a reclamantei pentru grave abateri disciplinare.
În drept, s-au invocat disp.art.466,405 ,470 și 480 Cod de procedura civila.
Intimată M. A. a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate, obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecat și respingerea solicitării de suspendare a executării sentinței, întrucât se face referire la un alt dosar în care nici măcar nu a fost prevăzut un prim termen de judecată.
La termenul de judecată din data de_, reprezentantul apelantului arată că nu mai stăruie în suspendarea executării sentinței apelate.
Analizând apelul formulat de pârâtul S. O. "P. DR. I. P. "; ȘIMLEU S.
, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat.
Se reține astfel că acțiunea formulată de către reclamantă a fost comunicată pârâtului la data de_, iar întâmpinarea a fost formulată de către pârât în termenul procedural, la data de_, invocându-se doar excepția inadmisibilității acțiunii pentru motivul că decizia contestată nu constituie o decizie de sancționare și reintegrarea reclamantei nu mai este posibilă întrucât a fost desființat postul pe care aceasta îl ocupa.
În mod corect prima instanță nu a analizat distinct această excepție de inadmisibilitate, întrucât, analizând motivele invocate de către pârât în
susținerea acestei excepții, menționate anterior, s-a constatat că acestea sunt de fapt apărări de fond formulate în cauză.
De asemenea, în mod corect prima instanță a constatat că pârâtul-apelant a invocat excepția prematurității (motivată în sensul că decizia contestată nu este un act de sancționare disciplinară, nici de concediere) și excepția lipsei de obiect a acțiunii (pe motivul că singura cale de atac prevăzută de Ordinul M.S. nr.1229/2011, în ceea ce privește calificativele stabilite în cadrul evaluării profesionale, a fost deja exercitată de către reclamantă), prin înscrisul intitulat
"Obiecțiuni la răspunsul la întâmpinare";, depus la dosar la data de_, fila nr.68 dosar de fond, cu încălcarea disp.art. 205 alin.2 lit.b) și a art. 201 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește constatarea de către prima instanță a încălcării de către angajator a disp.art.62 alin.1 și 3 din Codul muncii, se reține că prima instanță nu a încălcat dispozițiile art.224 Cod.proc.civilă, întrucât instanța de jurisdicție a muncii a fost investită în prezenta cauză cu cenzurarea legalității și temeiniciei măsurii dispuse prin decizia contestată, ce putea fi dispusă numai în urma parcurgerii procedurii expres prevăzute de norme imperative și cu respectarea acesteia, fiind astfel obligată, în primul rând, să verifice în cadrul acestui conflict de muncă tocmai respectarea de către angajator a acestei proceduri.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că, cenzurând legalitatea deciziei contestate în cauză, soluția primei instanțe este corectă, impunându-se a fi păstrată, cu substituirea motivării, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.20 din_, s-a dispus schimbarea locului de muncă al intimatei M. A., având funcția de operator date în cadrul Serviciului statistică și informatică medicală, la Secția Medicină Internă, pe postul de infirmieră, începând cu data de_, în temeiul art.61 lit.d), coroborat cu art.64 din Codul muncii republicat.
S-a precizat prin decizia contestată, la punctul 4, că în situația în care intimata nu-și manifestă consimțământul cu privire la noul loc de muncă în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, în temeiul disp.art.64 alin.3 din Codul muncii republicat, se va dispune concedierea acesteia.
Urmărind motivarea în fapt a acestei decizii se poate observa și care au fost elementele de natură să pună prima instanță în dificultate privind încadrarea acestei măsuri, întrucât sunt cuprinse în acest act unilateral al angajatorului atât motive care țin de persoana salariatului, cât și cele care nu țin de persoana acestuia, respectiv, se menționează săvârșirea unor abateri disciplinare de către intimată, necorespunderea profesională a acesteia, dar și desființarea postului pe care aceasta l-a ocupat, întrucât acesta nu ar mai fi necesar spitalului apelant.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme, motivarea este
necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situațiijuridice individuale
, aceasta trebuind să fie suficient de precisă astfel încât
motivul actului să transpară clar
, ea trebuie să fie intrinsecă actului
, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.
În lipsa motivării actului decizional
, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității
actelor decizionale ale angajatorilor, in stanța de judecată trebuie să cunoa sc ă
raționamentul real pentru care emitentul actului a ales soluția criticată de cel
vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului său unilateral,
neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Art.31 alin.1 și 2 di n Constituție
garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
De asemenea, art.24 alin.1 din Constituția României
garantează dreptul la apărare.
Se mai reține că principiul stabilității raporturilor de muncă presupune ca
modificarea și încetarea contractelor de muncă să poată fi dispusă de către
angajator, în mod unilateral, doar în situațiile și cu proced ura expres prevăzut ă
de către leguitor.
Pornind de la motiv ul de modificare a contractului individual de muncă
privind necorespunderea profesională a salariatei inti mate, care, deși nu
transpare cu certitudine din actul unilateral contestat ca fiind motivul
determinant ce a condus la luarea măsurii, este totuși susținut în cauză de către
spital ca având un asemenea caracter, se constată că de cizia a fost luată î ncadrul unei proceduri de concediere lovite de nulitate potrivit disp.art.78 din
Codul muncii republicat.
Ceea ce a reținut p rima instanță nu a fost considerentul că, prin decizia
contestată, reclamanta ar fi fost concediată, ci că procedura urmată, susținută de
către angajator și î n prezentul conflict de muncă a fos t una de concediere,
procedură ce nu res pectat dispozițiile legale imperative stabilite de către legiutor,
fiind astfel lovită de nulitate absolută, pentru acest motiv fiind afectată de
nulitate și măsura de schimbare a locului de muncă/of erire a unui alt loc
de muncă contestată în prezenta cauză, dispusă în cadrul acestei proceduri.
Se mai reține că, deși se susține în cauză că, încă din data de 6 februarie 2013, Comitetul director ar fi desființat postul de operator date însărcinat cu introducerea condicilor de medicamente în sistemul informațional, măsura modificării locului de muncă contestată în prezenta cauză nu a fost dispusă pentru aceste motive care nu țin de persoana salariatului, ci pentru motive ce țin de persoana intimatei.
Astfel, chiar dacă a cceptăm că ang ajatorul ar fi uzat de procedura
prevăzută de disp.art.61 alin.1 lit.d) din Codul muncii republicat
, astfel cum s-a susținut în cauză și cum apare motivată în drept decizia de concediere, acesta
este un caz de conc ediere pentru motiv e care ți n de persoana salariatului
, astfel cum rezultă chiar din conținutul acestui articol ("Art.61. Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:…), fiind necesară respectarea de către spital a tuturor dispozițiilor aplicabile în această situație.
Prin urmare, deși în cadrul acestei proceduri nu s-a ajuns la o concediere (cu toate că prin decizia contestată intimatei i s-a adus la cunoștință faptul că în cazul în care nu va accepta postul de infirmier va fi concediată), Curtea constată că, pe lângă motivarea în fapt necorespunzătoare a deciziei, se mai reține că angajatorul nu a îndeplinit în cauză cerința prevăzută de art.63 alin.2 din Codul muncii republicat, astfel cum aceasta este prevăzută în mod expres de către legiuitor, respectiv, cea a evaluării prealabile a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulament intern.
A. antul consideră că a îndeplinit această procedură prealabilă obligatorie prin întocmirea fișei de evaluare a performanțelor profesionale, la data de 28 februarie 2013, conform prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1229/1 august 2011.
Curtea reține însă că această fișă de evaluare menționată în decizia contestată a fost întocmită, în aplicarea prevederilor ordinului anterior menționat, în cadrul procedurii de evaluare profesională a tuturor salariaților spitalului pe anul 2012, astfel cum a precizat apelantul, și nu în cadrul procedurii cerute de art.63 alin.2 din Codul muncii.
Astfel, în cauză se constată că nu s-a dispus și nu s-a efectuat o cercetare pentru necorespundere profesională a reclamantei pornind de la aspectele sesizate conducerii prin referatul Comisiei de disciplină a spitalului nr.218/_ (în care se menționează că această comisie a fost împuternicită de către managerul unității să efectueze de fapt "o anchetă administrativă";-fila nr.28 dosar de fond).
Se mai reține că, potrivit art.48 din Codul muncii republicat, angajatorul poate modifica doar temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră prevăzute de lege, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului.
Pentru toate aceste motive, ce țin de nerespectarea procedurii cerute de lege pentru a se putea dispune măsuri pentru necorespunderea profesională a intimatei, se reține că decizia nr.20/_ este lovită de nulitate absolută, astfel încât în mod corect prima instanță a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Faptul că ulterior emiterii deciziei contestate spitalul apelant a desfăcut contractul individual de muncă al intimatei pentru motive disciplinare, prin
decizia nr.39/28 mai 2013, nu poate avea relevanță în cauză, această măsură fiind contestată în cadrul altui conflict de muncă.
Cât privește măsura reintegrării pe postul deținut anterior, dispusă de către prima instanță, se reține că repunerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic unilateral al angajatorului contestat, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum
, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, c i repunere a î n s itu aț i a an ter io ar ă,
c a ș i cu m con tr ac tul de munc ă nu ar f i f ost n ic i un mo men t modificat. Aceasta
implică, necondiționat, reintegrarea reclamantei pe post ul deținut anteriorîncepând cu data schimbării funcției-_
și acordarea salariului de care aceasta beneficia anterior.
Prin decizia nr.193/2001, Curtea Constituțională a decis că repunerea părților în situația anterioară nu lezează în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept ce trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii părților în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă nu s-ar repara și nu ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.480 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. O. "P. DR. I. P. "; ȘIMLEU S. și se va păstra sentința primei instanțe.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. O. "P. DR. I.
P. "; ȘIMLEU S. cu sediul în Ș. l S., str. G. C., nr. 29, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 3170 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. I. -R. M.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./ V.R.;
2ex./_
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: P. R. a M. lena.
