Decizia civilă nr. 4050/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4050/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 2278 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat C. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente B. C. R. SA, consilier juridic Eveline Terge și reclamantul intimat C. D., asistat de avocat B. Aurelia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat C. D. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Curtea pune în discuția reprezentaților părților prezente excepția nulității recursului invocată, prin întâmpinarea formulată de reclamantul intimat, în raport de lipsa unuia din motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției nulității recursului, motivat de faptul că prin cererea de recurs pârâta recurentă nu invocă alte aspecte față de cele susținute și față de motivele invocate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond. Or, a motiva recursul înseamnă a arăta critici cu privire la motivul pe care se sprijină raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Este adevărat că prezentul recurs are un efect devolutiv fiind incident art. 3041C.pr.civ., nefiind atacată sentința cu apel, dar singurul aspect pe care îl aduce în plus pârâta recurentă prin prezentul recurs este un nou capăt de cerere, un nou petit formulat direct în fața instanței de recurs, pin care se solicită instanței de recurs să procedeze la reindividualizarea sancțiunii și înlocuirea sancțiunii anulate prin sentință cu o altă sancțiune, în condițiile în care aceasta nu a formulat o cerere reconvențională în fața instanței de fond cu privire la acest aspect.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției nulității recursului, având în vedere că acesta este motivat, a indicat și motivul de recurs art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041C.pr.civ., instanța nefiind limitată la motivele de casare limitativ arătate în cadrul dispozițiilor art. 304 C.pr.civ., ci se aduc clar
critici în ce privește hotărârea instanței de fond, astfel că nu se poate susține că recursul este nul ca urmare a nemotivării.
Curtea, în urma deliberării, va respinge excepția nulității recursului invocată de reclamantul intimat prin întâmpinare în raport de art. 3041C.pr.civ.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și pe cale de consecință, respingerea contestației și menținerea deciziei atacate. În subsidiar, în măsura în care se apreciază că sancțiunea este prea drastică, se solicită înlocuirea acestei sancțiuni cu o alta așa cum arată și Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziei de îndrumare. Solicită a se observa că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, însă a apreciat că falsficarea unui document oficial al băncii prin xeroxarea semnăturilor, respectiv contrapunerea de pe un alt document nu este o abatere disciplinară suficient de gravă care să poată conduce la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. De asemenea, solicită a se observa că raportul de muncă este un raport bazat pe încredere reciprocă, iar atâta vreme cât un salariat înțelege să își îndeplinească atribuțiile de serviciu în această manieră, B. C. R. a tras concluzia că raporturile de muncă nu mai pot continua. Este vorba despre afectarea intereselor de business și de creșterea riscului operațional, aceste două elemente fiind incluse în mod expres în cadrul dispozițiilor art. 48 alin. 2 din Regulamentul intern, prin fapta săvârșită reclamantul intimat acest lucru la realizat.
Totodată, solicită, în subsidiar, în ipoteza în care și instanța de recurs va aprecia că sancțiunea este prea drastică, modificarea acestei sancțiuni cu o alta.
Solicită a se observa că din considerentele sentinței atacate nu se specifică nici unde că nu a fost săvârșită o abatere disciplinară, ci din contră se recunoaște de către instanța de fond existența unei abateri disciplinare, însă sancțiunea este înlăturată total, apreciind doar că decizia a fost aleatorie, raportat la gravitatea faptei. Arată că urmările nu s-au produs și nici nu aveau cum să se producă, întrucât a fost descoperită imediat de către organul decident. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Consideră legală această hotărâre prin prisma argumentelor juridice și pe motivele pe care se sprijină această soluție pronunțată de Tribunalului Sălaj.
Arată că reclamantul intimat a fost angajatul societății pârâte pe postul de relații corporate IMM din anul 2002, față de reclamant s-au emis mai multe decizii. În primă fază, în procedura cercetării disciplinare s-a emis o decizie de suspendare a contractului individual de muncă, urmând ca această procedură a cercetării disciplinare să se finalizeze prin emiterea a două decizii la date diferite cu același conținut și pentru aceeași faptă. Aceste decizii au fost contestate de reclamantul intimat și a arătat că în data de_ s-a produs o eroare materială cu ocazia întocmirii unui act adițional de prelungire tehnică a liniei de credit pentru SC Ritorsa Trans SRL, care era beneficiarul unui contract de credit încheiat în anul 2010.
Arată că eroarea constă în faptul că pe prima pagină s-a consemnat în mod corect că prelungirea liniei de credit se va face pe o perioadă de 30 de zile și s-a indicat și intervalul de timp_ -_, iar pe verso, pe următoarea pagină, dintr-o eroare a materială. s-a consemnat greșit faptul că rambursarea se va face la încheierea actului adițional, respectiv la data de_ .
Mai arată că despre această eroare materială a fost sesizat reclamantul de către biroul de monitorizare din cadrul băncii în data de_, întrucât_ era o zi de vineri. La aceeași dată, reclamantul intimat i-a anunțat pe semnatarii actului adițional, respectiv pe reprezentantul lui SC Ritorsa Trans SRL despre această eroare materială invitându-i să se prezinte să semneze din nou actul adițional în original. Din motive justificate aceștia nu s-au putut prezenta în data de_, dar s-au prezentat în a doua zi, aspect dovedit și care rezultă din declarația martorului P. Teodor, care are calitatea de garant în contractul de creditare.
Arată că odată cu sesizarea acestei erori materiale i s-a adus la cunoștință reclamantului că actul adițional nu își poate produce efectele pentru că este nevoie de reînnoirea polițelor de asigurare pentru bunurile date în gaj, cu toate că actul adițional avea semnătura în original a beneficiarului în data de_ nu a putut să își producă efectele, să fie înaintat, în lipsa polițelor de asigurare care au fost date de client în data de_ .
Precizează că din decizia de vot II depusă la dosarul cauzei rezultă faptul că organul decizional al băncii a aprobat prelungirea tehnică a liniei de credit începând cu o dată anterioară, respectiv cu data de_ și nu cu data de_ când a fost încheiat actul adițional. Acest act adițional nu avea cum să influențeze organul decizional cu privire la prelungirea tehnică a liniei de credit și nu și-a produs efectele decât acea decizie prin care s-a aprobat prelungirea liniei de credit.
Arată că celelalte formalități țin de alte compartimente și impun anumite proceduri ulterioare. De asemenea, arată că în mod greșit s-a reținut în sarcina reclamantului intimat că a săvârșit abatere disciplinară gravă și s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza art. 61 lit. a din Codul muncii în condițiile în care nu s-au produs consecințele pe care le-a indicat reprezentanta pârâtei recurente, respectiv nu s-a cauzat un prejudiciu băncii, nici material și nici reputațional, nu s-a cauzat un prejudiciu clienților pentru că au fost informați în termen util, au semnat pe actul corectat, și nu s-a produs nicio situație conflictuală. Acesta a fost considerentul pentru care instanța de fond a înlăturat această sancțiune, întrucât nu s-au produs acele consecințe prevăzute în Regulamentul intern al pârâtei recurente care ă justifice aplicarea unei sancțiuni destul de grave.
Referitor la nota depusă la dosar din care rezultă că și alte abateri disciplinare aplicate altor colegi, s-a precizat că instanța de fond a apreciat că în raport cu fapta, această faptă a reclamantului nu prezintă gradul de pericol și nu produce consecințele pe care le-a produs faptele colegilor, de exemplu: se enumeră și se amintește faptul că alți colegi au accesat contul clienților, au deschis conturi pe numele clienților, fără ca aceștia să fie prezenți.
Deși se reproșează de către pârâta recurentă că instanța de fond nu a avut toate datele ca să aprecieze gravitatea faptei reclamantului în raport cu gravitatea faptelor celorlalți angajați care au săvârșit abateri disciplinare, reprezentanta intimatului consideră că există o descriere a faptelor și a consecințelor acesteia pentru ca instanța să conchidă că sancțiunea aplicată reclamantului apare ca fiind dată în mod arbitrar.
Arată că prin recurs se formulează un nou capăt de cerere, prin care se solicită reindividualizarea sancțiunii și se critică sentința instanței de fond, în sensul că a înlăturat sancțiunea gravă, fără ca pârâta recurentă să formuleze la Tribunalul Sălaj o cerere reconvențională prin care să solicite să se reindividualizeze acea sancțiune. Or, instanța de fond, chiar dacă există o decizie a Înaltei Curți de C. și Justiție, nu s-a putut pronunța extrapetit ci numai cu privire la cadrul procesual fixat de părți. Nu solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentanta pârâtei recurente arată că reprezentanta reclamantului intimat a prezentat din nou starea de fapt, însă se impune a se face o corectură. S-a susținut că în data de_ documentul era în regulă, semnat de către toate părțile, însă așa cum rezultă din dosarul cauzei la data de_ a fost înaintat și atașat în cadrul aplicației informatice LAS folosită de BCR în acest scop, documentul contrafăcut. Atunci a avut loc sesizarea de către organul decident a faptei, or, nu se sancționează eroarea materială ci se sancționează modalitatea de îndeplinire a sarcinilor de serviciu prin această metodă.
În replică, reprezentanta reclamantului intimat arată că reprezentanta pârâtei recurente nu poate să înțeleagă faptul că eroarea omenească se poate produce oricui, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că s-au emis două decizii de concediere, tot dintr-o eroare, așa cum a justificat reprezentanta pârâtei recurente în fața instanței de fond că dintr-o eroare materială a emis două decizii și a sancționat aceeași faptă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2278 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția tardivității emiterii de către pârâtă a deciziilor de concediere nr. 34/_ și 73/_, excepție invocată de reclamant.
A fost admisă cererea formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA B. și, în consecință, s-au anulat deciziile de concediere nr. 34/_ și 73/_ emise de pârâtă, și s-a dispus obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, plata drepturilor salariale la care acesta ar fi avut dreptul începând cu data de_ și până la data reintegrării efective, indexate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Excepția tardivității emiterii deciziilor nr. 34 din_ și 73 din_ este nefondată în raport de prevederile art. 252 alin. 1 din Codul muncii, termenul de 30 de zile curgând de la data finalizării cercetării disciplinare prealabile, respectiv (_ și_ ), așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16 din_ .
Pe fondul cauzei, instanța a reținut faptul că, reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă al pârâtei până la data de_, când i-a fost comunicată decizia de concediere disciplinară nr. 34/_ .
Pentru a lua această măsură pârâtul a reținut în sarcina reclamantului ca abatere disciplinară gravă faptul că, "În data de_ domnul D. C. - asistent relații corporate IMM în cadrul CC Sălaj a întocmit actul adițional nr. Sălaj SJ - CC 123/783/C la contractul de credit nr. Sălaj SJ - CC
123/783/21.05._ încheiat cu S.C. Ritorsa Trans S.R.L. pentru prelungirea tehnică pe o perioadă de 30 de zile a liniei de credit acordată acestui client, după care l-a transmis d-lui Gherman I. manager de relații IMM pentru a fi înaintat clientului pentru luare la cunoștință și semnare, conform e-mailului transmis DCAF de către D. C., în data de_, domnul D. C. a încărcat în aplicația LAS Actul adițional nr. Sălaj SJ - CC 123/783/C întocmit în data de_, având toate semnăturile aplicate pe acesta și l-a transmis către Biroul Monitorizare pentru tranzacția nr. 23266 aferentă prelungirii tehnice a creditului overdraft în sumă de 600.000 lei acordat S.C. Ritorsa Trans S.R.L.
Tranzacția a fost returnată de către Biroul Monitorizare către Front-Office pentru rectificarea actului adițional la contractul de credit, întrucât data rambursării era menționată greșit (_ în loc de_ ), iar bunurile care garantau creditul nu erau asigurate. În data de_, domnul D. C. a refăcut Actul adițional nr. Sălaj SJ - CC 123/783/C întocmit în data de_ conform solicitării Biroului Monitorizare, dar nu a solicitat reprezentanților S.C. Ritorsa Trans S.R.L. și conducerii CC Sălaj semnarea noului document, ci a suprapus prin copiere pe a doua pagină a celui de al doilea document (corectat la data rambursării din_ ) semnăturile de pe a doua pagină a primului document (cel întocmit în_ ). În aceiași zi,_, domnul D. C. a înaintat domnului Gherman I. - manager relații corporate IMM în cadrul CC Sălaj actul adițional refăcut ( a doua pagină a acestuia fiind, de fapt o copie cu semnăturile preluate din vechiul act adițional), care la rândul său a aplicat ștampila "Amprenta de conformitate pentru semnătură și ștampilă";, a semnat și a datat această confirmare. În data de_ domnul D. C. a încărcat în aplicația LAS actul adițional nr. Sălaj - CC 123/783/C refăcut în data de_, în condițiile în care acest act adițional avea a doua pagină în copie, cu semnăturile copiate, prin suprapunere de pe actul adițional întocmit în data de_ ";.
S-a constatat că prin faptele descrise au fost încălcate prevederile din Regulamentul Intern - art. 14 lit. a, art. 48 lit. i, j, k, l; Codul de Etică - art. 4.2.1.; Norma Metodologică privind activitatea de creditare corporate nr. 1/2005
- art. 1.4.1., 7.2, 7.3.
În cuprinsul Codului de Etică și a Normei Metodologice nr. 1/2005 sunt cuprinse regulile și procedurile nerespectate de reclamant, iar Regulamentul Intern individualizează o parte din abaterile disciplinare și prevede sancțiunile ce pot fi aplicate, ca urmare a săvârșirii unor astfel de abateri, Tribunalul redând dispozițiile art. 48 alin. 2 și 49 alin. 2 din Regulament.
Constatând vinovăția salariatului, după efectuarea cercetării prealabile, angajatorul urmează să stabilească sancțiunea disciplinară.
Invocând dispozițiile legale prevăzute de art. 250 și 61 lit.a din Codul muncii, Tribunalul a reținut că în cauză nu s-a demonstrat existența unor abateri repetate, ci este vorba despre comiterea unei singure fapte în privința căreia trebuie stabilit caracterul grav sau mai puțin grav, pentru a se aprecia dacă este de natură sau nu să atragă sancțiunea cea mai aspră a concedierii disciplinare.
În opinia instanței fapta reclamantului de a suprapune prin copiere pe un document întocmit corect de pe un document întocmit greșit, în scopul continuării relațiilor contractuale cu un client al pârâtei și fără a aduce nici un prejudiciu pârâtei sau clientului, nu poate constitui o abatere disciplinară de o asemenea gravitate încât sancțiunea aplicată să fie aceea a concedierii disciplinare.
După cum reiese din declarația martorului P. Teodor, care avea calitatea de girant în contractul de credit la care s-a încheiat actul adițional, reclamantul
l-a contactat telefonic în ziua în care s-a descoperit eroarea strecurată în actul adițional, dar giranții nu au mai putut să semneze actul adițional întocmit corect decât în ziua următoare.
Sancțiunea aplicată reclamantului apare ca fiind luată în mod arbitrar și dacă ne raportăm la sancțiunile disciplinare aplicate și altor salariați ai pârâtei pentru fapte de aceiași gravitate cu cea săvârșită de reclamant sau chiar de gravitate mai mare și pentru care s-au propus sancțiuni disciplinare mai ușoare decât cea aplicată reclamantului (Nota nr. 52003003 - 174/_, fila 52-62).
Având în vedere aceste considerente, instanța a anulat decizia de concediere disciplinară nr. 34 din_, constatând faptul că pârâta nu a individualizat cu respectarea normelor legale sancțiunea aplicată reclamantului
în raport cu fapta reținută ca abatere disciplinară.
În temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii, instanța a obligat pârâta la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și la plata drepturilor salariale la care acesta ar fi avut dreptul de la data de_ și până la data reîncadrării efective, indexate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Anterior concedierii reclamantului contractul individual de muncă al acestuia a fost suspendat din inițiativa angajatorului pe durata efectuării cercetării disciplinare, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. (a) din Codul muncii, începând cu data de_ (f.11).
Ca urmare a anulării deciziei nr. 34 din_, în temeiul art. 52 alin. 2 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului și drepturile salariale cuvenite pentru perioada_ -_, indexate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În ceea ce privește Decizia nr. 73 din_, instanța a constatat că aceasta a fost nelegală, deoarece la data la care a fost comunicată (_, ora 11,08, f.8) nu mai existau raporturi de muncă între reclamant și pârâtă, ca urmare a comunicării Deciziei nr. 34 din_, la data de_, ora 9,50 .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. C. R. S. , solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei nr. 34/_ de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, iar în subsidiar, modificarea sancțiunii disciplinare aplicate și înlocuirea acesteia.
În motivarea recursului, după reiterarea stării de fapt reținută de instanța de fond, recurenta a redat dispozițiile art. 14 lit. a și 48 lit. i, j, k și l din Regulamentul intern al Băncii Comerciale Române, art. 4.2.1 din Codul de Etică al băncii, respectiv art. 1.4.1, 7.2 și 7.3 din Norma Metodologica privind activitatea de creditare corporate nr. 1/2005.
Invocând dispozițiile art. 61 din Codul muncii și art. 48 alin.1 și 2 și art. 52 din Regulamentul Intern, recurenta a arătat că abaterea disciplinară reținută în sarcina fostului salariat al băncii este - falsificarea semnăturilor de pe documente contractuale, încercând astfel să inducă în eroare organul decident (de control risc) pentru a fi aprobată și finalizată o tranzacție bancară.
S-a mai precizat că din apărările formulate cu prilejul cercetării disciplinare a de cele doua persoane implicate - C. D., asistent relații - și Gherman I.
, manager relații IMM rezultă că, pe de o parte, operațiunea de contrafacere a documentului s-ar fi derulat în data de_, moment în care, în absența unui original al actului adițional, a fost aplicata amprenta pentru conformitate de către Gherman I., iar în data de_ acest înscris a fost atașat în aplicație organului decident de autorul contrafacerii reclamantul C. D. .
Mai arată că deși fapta săvârșită este detaliată și recunoscută, nici reclamantul și nici instanța nu realizează gravitatea sa, fiind fără relevanță că nu s-a produs nici un prejudiciu întrucât fapta a fost descoperită foarte repede.
Însă, pe de o parte contractul inițial semnat între părți conținea o clauza eronată - data rambursării creditului și care nu putea sa producă efecte juridice nereprezentând adevărata voința a părților, mai ales ca, actul nu a fost aprobat de către banca - tranzacția fiind returnată, iar pe de alta parte, pentru a obține aprobarea, în lipsa tuturor semnăturilor, contractul a fost falsificat.
Acest fapta nu face decât sa conducă la creșterea riscului operațional și a încrederii băncii în propriul salariat și în activitatea sa.
Redând elementele constitutive ale infracțiunii de Fals în înscrisuri sub semnătura privata prevăzută de art. 290 din Codul penal, recurenta a precizat că raportul de muncă este un raport juridic bazat pe încredere reciprocă, încrederii manifestate de către angajator trebuind să îi corespundă obligația de ordin moral a angajatului său de fidelitatea și integritate.
Conform fișei postului, rolul funcției de asistent relații corporate IMM, este de a administra tranzacțiile zilnice ale clienților, promovarea produselor și a serviciilor băncii, administrarea bazei de date și a documentelor contractuale ale clienților. Toate aceste activități, care reprezintă atribuții de serviciu, trebuie să fie aduse la îndeplinire cu profesionalism și corectitudine, cu respectarea principiului integrității morale care presupune obligația angajaților de a fi corecți și onești în relațiile profesionale, de a efectua tranzacții corecte și juste, cu respectarea principiul comportamentului profesional care presupune cinste, nefurnizare de informații eronate, nediscreditarea angajatorului.
Având în vedere toate aceste elemente, angajatorul, în aplicarea sancțiunii disciplinare are și a avut în vedere dispozițiile art. 250 din Codul muncii - mai exact împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare și comportarea generală în serviciu a fostului salariat.
În cadrul cercetării disciplinare, contestatorul a recunoscut abaterea disciplinara săvârșita și modalitatea pe care a ales-o în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu - falsificare documentului contractual.
Prin încălcarea tuturor principiilor profesionale, de moralitate st chiar bun simt, dansul își justifica competenta profesionala și realizarea obiectivelor funcției.
Recurenta a mai invocat că prima instanța, prin hotărârea pronunțata, a înlăturat orice sancțiune aplicata fostului salariat al băncii, înlăturând și constatările Comisiei de disciplina privind existenta unei abateri disciplinare, cu toate că, pe de alta parte, a reținut că a fost săvârșită o abatere disciplinară.
Singurele argumente regăsite în considerentele hotărârii în explicarea soluției adoptate sunt absența consecințelor și compararea abaterilor disciplinare reținute în sarcina altor salariați și a măsurilor disciplinare luate împotriva acestora, fără a preciza în mod concret care spețe le are în vedere. Din aceasta perspectiva lipsește motivarea hotărârii pentru soluția adoptata.
S-a mai arătat că abaterea disciplinară săvârșită de reclamant este deosebit de gravă, cu efecte reputaționale față de B. și salariații săi întrucât a condus la creșterea riscului în activitatea bancara și a creat o situație conflictuala gravă în cadrul Băncii. Drept urmare, s-a aplicat o sancțiune pe măsură, întrucât pornind de la fapta săvârșita, nu mai este posibilă continuarea raporturilor juridice de munca.
Orice alta sancțiune disciplinară aplicată nu ar face decât sa transmită un mesaj eronat în rândul angajaților și anume - nu contează metodele pe care le utilizați în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, angajatorul le tolerează atâta timp
cat prin aceste manevre ilegale și frauduloase nu se produce, la acel moment, niciun prejudiciu,
Instanța de fond apreciază ca prea gravă sancțiunea luata de Comisia de disciplina, însă nu înțelege să modifice sancțiunea raportat la gradul de gravitate pe care apreciază că îl are abaterea disciplinară, ci anulează în totalitate decizia și dispune reintegrarea angajatului în drepturile și funcția pe care a ocupat-o, înlăturând atât existența abaterii disciplinare, cât și sancționarea abaterii disciplinare.
Prin întâmpinarea înregistrată Ciubotariu D.
, solicită să se constate nulitatea recursului declarat și, în subsidiar, respingerea ca nefondată a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Tribunalul a anulat Decizia nr. 34/_ apreciind că sancțiunea aplicată reclamantului (desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă) este prea gravă în raport de fapta săvârșită. În consecință, analiza instanței de recurs se va limita la modul concret în care s-a realizat individualizarea sancțiunii de către angajator, respectiv reindividualizarea de către instanța de fond a sancțiunii aplicate de către angajator.
În acest sens, Curtea apreciază că măsura desfacerii contractului individual de muncă este cea mai gravă sancțiune disciplinară, la care trebuie să se recurgă numai când față de circumstanțele, conținutul și urmările faptelor culpabile se impune concluzia că menținerea persoanei vinovate în cadrul colectivului angajatorului nu mai este posibilă.
Analizând criteriile legale prevăzute de art. 250 din Codul muncii, Curtea constată că împrejurările în care a fost săvârșită fapta nu sunt contestate în cauză, opiniile divergente ale părților fiind determinate de gravitatea faptei în raport de împrejurările în care a fost comisă. În esență, așa cum a arătat și recurenta, fapta pentru care a fost sancționat intimatul constă în falsificarea semnăturilor de pe documente contractuale, pentru a încerca să inducă în eroare organul de control risc în scopul aprobării și finalizării unei tranzacții bancare. Fapta inițială a intimatului, constând în menționarea greșită a datei rambursării, ar putea fi considerată o eroare materială. Însă, acesta a fost sancționat pentru modalitatea concretă în care a înțeles să o acopere, respectiv refacerea actului adițional la contractul de credit și suprapunerea prin copiere a semnăturilor de pe primul contract (încheiat eronat) pe al doilea contract, faptă care, în opinia instanței de recurs, este deosebit de gravă.
De asemenea, având în vedere modul în care s-a săvârșit fapta, precum și pregătirea și experiența intimatului (care era angajatul recurentei din anul 2002), Curtea apreciază că fapta a fost săvârșită cu intenție, gradul de vinovăție al salariatului constituind un alt criteriu de stabilire a sancțiunii prevăzut de art. 250 din Codul muncii.
Contrar celor reținute de Tribunal, consecințele abaterii disciplinare se interpretează nu doar prin prisma unui pericol real, efectiv creat angajatorului, dar și prin posibilitatea ca activitatea angajatului să pună în pericol patrimoniul unității. Or, din această perspectivă, nu se poate reține că lipsa de consecințe juridice a faptei intimatului reprezintă un criteriu determinant în aprecierea gravității acesteia întrucât neproducerea vreunui prejudiciu pentru imaginea și patrimoniul băncii se datorează numai descoperirii cu rapiditate a faptei de către recurentă și nu împrejurării că fapta în sine nu era de natură să producă un prejudiciu.
De asemenea, chiar dacă este preferabil ca angajatorul să aprecieze în mod similar faptele săvârșite de angajații săi, Curtea reține pe de o parte că, în lipsa
unor probe, instanța de fond nu avea cum să analizeze în concret faptele săvârșite de alți angajați ai recurentei, așa cum sunt acestea menționate în Nota nr. 52003003-174/_ (filele 52-62 dosar fond) și, pe de altă parte, că individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate intimatului nu se poate raporta la fapte diferite săvârșite de alți angajați.
Având în vedere aceste considerente, se constată că fapta săvârșită de intimat este foarte gravă, astfel încât aplicarea celei mai grave sancțiuni disciplinare nu este excesivă, continuarea raportului de muncă dintre părți nemaifiind posibilă.
În consecință, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sub aspectul aplicării greșite a art. 250 din Codul muncii, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de pârâta B. C. R. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2278 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge ca nefondată cererea reclamantului C. D. de anulare a deciziei nr. 34/_ emisă de pârâtă.
Se va înlătura dispoziția de obligare a pârâtei la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior și de plată a drepturilor salariale de la_ și până la data reintegrării.
Nefiind recurată, se va menține dispoziția de anulare a deciziei nr. 73/_
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta B. C. R. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2278 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ca nefondată cererea reclamantului C. D. de anulare a deciziei nr. 34/_ emisă de pârâtă.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtei la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior și de plată a drepturilor salariale de la_ și până la data reintegrării.
Menține dispoziția de anulare a deciziei nr. 73/_ . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | DS |
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: P. R. a M. lena
GREFIER,
C. M.
