Decizia civilă nr. 109/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/R/2013
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamanta G. ANA D. și de către pârâtul C. T. "T. "; B. M. împotriva sentinței civile nr. 1350 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamanta recurentă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2850/100/_ pe rolul T. ui Maramureș, reclamanta GHEȚIE ANA D. a chemat în judecată pe pârâtul C.
T. TRANSILVANIA B. MARE, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei nr. 73/_, reîncadrarea sa pe postul deținut anterior concedierii, acordarea drepturilor salariale, cu majorările începând cu data de_ la zi, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 150.000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin decizia contestată, i- a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă. În fapt, la data de _
, i-a fost comunicat convocatorul nr. 990/_, prin care i se solicita să se prezinte în fața comisiei de disciplină la data de_, ora 13, întrucât urmează să fie cercetată pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Reclamanta a mai arătat că notele de relații 700,712- 723/_ indicate în convocator nu i-au fost aduse la cunoștință pentru a i se da posibilitatea să-și pregătească apărarea, deși această cerință trebuia respectată față de dispozițiile art.280 din Legea nr.1/2011.
Reclamanta a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare.
Prin contractul individual de muncă încheiat între părți, reclamanta a fost încadrată pe postul de contabil I A, beneficiind de un spor de conducere de 30% și un spor de 25% pentru acordarea vizei de control financiar preventiv.
Începând cu data de_, între reclamantă și pârât au existat mai multe conflicte de muncă. Astfel, reclamanta a arătat că în mod abuziv pârâtul a dispus destituirea sa din funcția de conducere a compartimentului financiar
contabil, retragerea sporurilor, precum și alte sancțiuni, toate acestea fiind anulate de instanțele de judecată, dar pârâtul, în loc să o repună în situația anterioară, a preferat să se poate în același mod abuziv, nejustificat, procedând nelegal la desfacerea contractului său de muncă.
Prin Hotărârea C. ui Central de Disciplină nr.14/2008, sentința civilă nr. 248/_ a T. ui Maramureș, menținută prin decizia civilă nr. 2338/R/2009 a Curții de Apel C., s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior, ori reclamanta a arătat că reîncadrarea presupune obligatoriu aceleași atribuții, respectiv managementul activității de administrare și contabilitate a școlii, nicidecum adunarea abonamentelor de la elevi.
Prin sentința civilă nr.92/2010 s-a reținut că reclamanta este îndreptățită se refuze sarcinile de serviciu deoarece pârâtul nu a făcut dovada reîncadrării acesteia.
Reclamanta a mai arătat că a dat dovadă totuși de bună-credință și a exercitat atribuțiile ce i-au fost date în sarcină, respectiv s-a ocupat de abonamentele elevilor.
S-a mai arătat că, din conținutul deciziei contestate, reiese că reclamantei i-au fost înlăturate apărările, cu motivarea că nu au legătură cu obiectul cauzei, deși apărarea a fost făcută detailat, aceasta depunând și 20 de anexe în susținerea lipsei de vinovăție.
Reclamanta mai menționează că, pentru angajarea răspunderii disciplinare, este necesară dovada încălcării atribuțiilor de serviciu și a vinovăției salariatului, ori în literatura de specialitate se susține că, în situația constrângerii morale, nu poate fi atrasă răspunderea în materie disciplinară.
De asemenea, reclamanta a considerat că i s-a încălcat dreptul la apărare, acesteia nefiindu-i comunicate actele care au stat la baza emiterii deciziei de des- facere a contractului individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu o- bligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că reclamanta a fost angajata sa în baza contractului individual de muncă nr. 711/_, pe durată nedeterminată, aceasta ocupând funcția de administrator financiar 1 S.
S-a mai arătat că la aplicarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, s-a avut în vedere săvârșirea de către reclamantă a unei abateri grave, constând în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare ce rezultă din verificările efectuate de Comisia de cercetare disciplinară și procesul-verbal încheiat la data de_ . În concret, angajatorul a arătat că reclamanta a refuzat preluarea și procesarea abonamentelor pentru elevi în vederea întocmirii decontului de cheltuieli de transport intern și extern. În data de_, reclamanta a refuzat să preia de la diriginții de clase de la cursul de zi, abonamentele elevilor în vederea întocmirii documentației de decontare a acestora, conform procedurii de decontare a cheltuielilor de transport.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta a ales să nu se prezinte la cercetarea disciplinară, depunând doar apărări scrise însoțite de un set de documente, adresate fiecărui membru al comisiei în parte, acestea fiind avute în vedere în cursul cercetării.
Cu referire la atribuțiile reclamantei, s-a arătat că în mod frecvent aceasta a refuzat să semneze fișa postului, menționând în scris că nu este de acord cu atribuțiile primite.
În probațiune, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1350 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș
, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. ANA D. în contradictoriu cu pârâtul C. T. T. B. M. și, în consecință, a fost anulată decizia nr. 73/_ emisă de pârâtă privind desfacerea disciplinară a
contractului individual de muncă, s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și a fost obligat pârâtul la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamanta, cu modificările și majorările la zi, începând cu data de_ și până la efectiva reîncadrare.
Prin aceeași hotărâre, pârâtul a fost obligat să achite contribuțiile legale privind constituirea fondurilor CAS, CASS și șomaj, aferente drepturilor salariale datorate reclamantei și a fost respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.73/_, care face obiectul contestației, pârâtul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei din funcția de administrator financiar I, începând cu data de_ .
În motivarea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă s-a reținut în sarcina reclamantei neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Astfel, s-a avut în vedere că, la data de_, așa cum rezultă din notele de informa- re/relații, reclamanta a refuzat să preia de la diriginții claselor de la cursul de zi abonamentele elevilor în vederea întocmirii documentației de decontare a acestora conform procedurii de decontare a cheltuielilor de transport intern și extern.
Prima instanță a considerat că, pentru o înțelegere corectă a stării de fapt, se impune a se reține că între părți s-au derulat mai multe conflicte de muncă, soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Astfel, prin sentința civilă nr.248 din data de_, pronunțată de Tri- bunalul Maramureș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 2338/R/2009 a Curții de Apel C., a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul Grupul Școlar
B. M., în contradictoriu cu pârâții M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și G. Ana-D., prin care s-a solicitat anularea hotărârii nr.14/2008 a C. ui central de disciplină.
Prin sentința civilă nr. 302 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D., în contradictoriu cu pârâtul Grupul Școlar T. B. M., prin care s-a solicitat anularea deciziilor de sancționare disciplinară nr. 1046/_, nr. 1047/_ și nr. 1048/_, ca urmare a revocării acestora prin decizia nr.56 din_, emisă de către pârât ulterior înregistrării contestației pe rolul Tribunalului Maramureș.
Prin sentința civilă nr.611 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea G. Ana D. împotriva deciziei nr. 1 din_, emisă de intimatul Grupul Școlar Tehnic B. M., s-a constatat nulitatea absolută a acestei decizii și a fost obligat intimatul la plata diferenței de salariu ce a fost reținută, ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, începând cu luna februarie 2009.
Prin sentința civilă nr. 92 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis contestația formulată de contestatoarea G. Ana D., în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar T. B. M., s-a dispus anularea deciziei nr. 81 din_, emisă de intimat, prin care i s-a aplicat contestatoarei sancțiunea disciplinară a diminuării salariului de bază pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data de_ și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale reținute ca urmare a aplicării deciziei de sancționare.
Prin sentința civilă nr. 783 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D. și a fost obligat pârâtul Grupul Școlar Tehnic B. M.
să îi plătească acesteia contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta B. -B. M. și retur.
Prin sentința civilă nr. 1458 din_, pronunțată de T. Maramureș în dosarul nr._ 9, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea G. Ana Doina, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar T. B. M., s-a dispus anularea deciziei nr. 253 din data de_ de sancționare disciplinară a contestatoarei, a fost obligat intimatul la plata către aceasta a drepturilor salariale reprezentând diminuarea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 1 octombrie 2009, precum și a drepturilor salariale aferente zilelor de_ ,_ și_ .
Prin decizia civilă nr. 5695/R/2010 a Curții de Apel C., s-a dispus, la so- licitarea reclamantei G. Ana D., anularea deciziei nr. 637 din_, emisă de pârâtul Grupul Școlar T. B. M., care a fost obligat să plătească reclamantei sporul de 25% pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu, începând cu data de_ și până la pronunțarea hotărârii.
Prin decizia nr.199/R/2011 a Curții de Apel C., s-a dispus anularea ca- lificativului nesatisfăcător acordat reclamantei pentru activitatea desfășurată în anul 2009, în urma procedurii de evaluare a performanțelor profesionale indi- viduale ale angajaților și a fost obligat pârâtul Grupul Școlar T. B. Mare să efectueze evaluarea performanțelor profesionale individuale ale reclamantei pentru anul 2009, în raport cu atribuțiile și sarcinile stabilite prin fișele postului din_ și_ .
Prin sentința penală nr. 1730 din data de_, pronunțată de Jude- cătoria B. M. în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de petenta G. Ana D. împotriva rezoluției din_, pronunțată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2982/P/2010, menținută prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare din_, în dosar nr. 439/II/2/ 2011, care au fost desființate, iar cauza trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria B. M. în vederea redeschiderii urmăririi penale și continuării cercetărilor.
Prin sentința civilă nr. 460/_ pronunțată de T. Maramureș în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu același pârât și, în consecință, s-a anulat dispoziția nr.207 din_ emisă de pârât prin care reclamanta a fost încadrată la nivelul minim de salarizare din grupa sa și ca o consecință a fost obligat pârâtul să o încadreze pe reclamanta la nivelul maxim de salarizare din grila de salarizare conform Legii nr. 63/2011, respectiv la nivelul salariului de încadrare de 1.466 lei precum și la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a mai reținut de către tribunal că reclamanta a solicitat în repetate rânduri punerea în aplicare a acestor hotărâri judecătorești, care ar fi trebuit să o repună în situația anterioară, respectiv în funcția de administrator financiar patrimoniu, cu atribuțiile postului, astfel cum acestea sunt stabilite prin fișa postului depusă la fila nr.21 din dosarul de fond.
Instanța de fond a constatat că, potrivit acestei fișe a postului, reclamanta are cu totul alte atribuții decât cele reținute ca nefiind îndeplinite și care au dus la măsura desfacerii contractului individual de muncă.
De asemenea, s-a mai reținut că pârâtul în sarcina căruia incumbă probațiunea nu a făcut dovada unei fișe a postului care să cuprindă atribuțiile reținute în competența reclamantei prin decizia de desfacere a contractului individual de muncă, ci s-a depus doar un proces-verbal de predare-primire, datat_ -fila nr.102 din dosarul de fond, în care se menționează: "conform fișei postului din_, d-na G. Ana este responsabilă cu:
adunarea abonamentelor de la elevi pentru decontare,
întocmește statele de plată pentru transportul elevilor.";
Instanța de fond a mai reținut că, ulterior încheierii acestui proces-verbal, a început derularea unei corespondențe între părți, reclamanta solicitând să i se pună la dispoziție fișa postului și o serie de înscrisuri pe baza cărora i se solicita să întocmească situațiile, pârâtul comunicându-i relațiile solicitate și cerându-i reclamantei să refacă situațiile.
S-a mai constatat de către tribunal că, prin adresa nr. 703/_, reclamanta a adus la cunoștința pârâtului că a procedat conform adresei 140/_ prin care s-a răspuns solicitărilor sale și i s-a spus punctual cum trebuie să procedeze pentru exercitarea noilor sarcini, astfel încât a adunat abonamentele, a întocmit borderourile de plată și centralizatoarele, a predat necesarul în timp util astfel ca elevii să nu fie prejudiciați, dar nu înțelege de ce i s-a cerut să refacă situația din lunile anterioare.
Pentru ca salariatul să poată fi tras la răspundere disciplinară este nece- sar ca acțiunea sau inacțiunea sa prin care acesta a încălcat normele legale, re- gulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, să fie săvârșită cu vinovăție.
Angajatorul are de asemenea obligația de a stabili sancțiunea disciplinară aplicabilă, în mod individualizat, având în vedere criterii stabilite de art. 250 din Codul muncii, respectiv:
împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
gradul de vinovăție a salariatului;
consecințele abaterii disciplinare;
comportarea generală în serviciu a salariatului;
eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
S-a mai reținut că practica și literatura juridică sunt consecvente în a aprecia că aplicarea sancțiunilor disciplinare se face gradat și circumstanțiat în funcție de gravitatea faptei.
În speță, tribunalul a constatat că nu se poate reține în sarcina reclamantei vreo abatere. Atribuțiile reținute a nu fi îndeplinite nu figurează ca atribuții în fișa postului pe care aceasta este încadrată. Acceptând că i-au fost stabilite și alte atribuții ce i s-au adus la cunoștință prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la_, nu i se pot imputa situații întocmite anterior acestei date, iar ulterior acestei date nu s-a probat că reclamanta ar fi întocmit situații greșite, care ar fi fost consecința unor astfel de situații și care ar fi vinovăția reclamantei.
Față de considerentele reținute, prima instanță a apreciat că în mod nelegal s-a dispus cea mai grea sancțiune disciplinară, respectiv desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut faptul că, potrivit art. 253 Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc per- sonalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare (Î.C.C.J. Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3189/_ ).
Prin sentința civilă nr.460/_, Tribunalul Maramureș a acordat reclamantei din prezenta cauză, daune morale în valoare de 20.000 lei, reținând
că, întreaga procedură de sancționări repetate a reclamantei începând din anul 2008, sancțiuni care, deși au fost anulate de instanțele de judecată, nu au dus la restabilirea situației sale anterioare, i-au creat acesteia un prejudiciu moral care se justifică a fi acoperit.
În această situație, instanța a apreciat că pentru aceeași situație nu se mai justifică acordarea de daune morale, iar cu referire strict la decizia de desfa- cere a contractului individual de muncă nu se poate reține un prejudiciu moral care să susțină cererea reclamantei.
S-a mai reținut că, sub aspect material prejudiciul suferit de reclamantă se acoperă prin aplicarea măsurii reintegrării și obligarea pârâtului, conform dispozițiilor art. 80 Codul muncii, la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat aceasta, cu modificările și majorările la zi, începând cu data de_ și până la efectiva reîncadrare precum și la plata, pentru aceeași perioadă, a contri- buțiilor pentru constituirea fondurilor CAS, CASS și șomaj, obligație care incumbă angajatorului în baza dispozițiilor Legii nr. 95/2006 cu modificările la zi, Legii nr. 263/2010 și Legii nr. 76/2002, cu modificările la zi.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs atât pârâtul C. T.
"T. "; B. M., cât și reclamanta GHEȚIE ANA D., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul C. T. "T. "; B. M. critică sentința primei instanțe pentru următoarele considerente:
Recurentul arată că acele critici formulate de către intimata si admise de catre instanța de fond, in privința nerespectării prevederilor legale, de către C.
T. T. B. M., in redactarea dispoziției atacate nu pot fi primite, deoarece acestea nu se bazează pe argumente menite sa aiba ca finalitate anularea dispoziției.
Se mai arată că, motivarea instanței de fond, ca "in speta nu se poate retine in sarcina reclamantei vreo abatere ... " nu se susține, întrucât anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, intimatei i-au fost aplicate alte doua sancțiuni disciplinare, respectiv avertismente scrise, prin decizia nr.465/_ si prin decizia nr.466/_, care, desi ulterior au fost contestate, au fost menținute de catre Tribunalul Maramureș, prin sentința civila nr.1609/_ pronuntata in dosarul nr._ si respectiv, sentința civilă nr.1315/_, pronunțată in dosararul nr._ (anexate prezentei).
Recurentul consideră că dispoziția a carei anulare se solicita a fost emisa in conformitate cu dispozițiile legale aplicabile in materie. La aplicarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă, desi instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestor aspecte, s-a avut în vedere săvârșirea de către contestatoare a unei abateri grave, constând în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare ce rezultă din verificările efectuate de Comisia de cercetare disciplinară prealabilă și procesul-verbal încheiat la data de_ .
În concret, se arată că intimata, așa cum rezulta din Notele de informare/ relații înregistrate sub nr.700, 712-723/_, întocmite de către diriginții claselor de la cursul de zi, si anume :Bolos Milica, Lenghel N. ,Todorut V., Dulfu Ovidiu, Moholea M., Rat M., Culic L., Bonat I., Rogojan Zorica, Maries Adora, Ghiras D. C. ia, Istrauan A., Dumitrascu D., M. C., Berinde Lia G., S. Dod C., Dale C., Paul Diana, Besteaga A., Cozma Ciprian, Span M., P. A., Padurariu E. si P. Aurel, în calitate de administrator financiar in cadrul C. ui T. T. B. M., a refuzat preluarea si procesarea abonamentelor elevilor in vederea întocmirii deconturilor cheltuielilor de transport intern si extern.
Recurenta consideră că, procedând astfel, intimata a încălcat dispozițiile din contractul individual de munca, Regulamentul intern al C. ui T. T.
M. precum si atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Așadar, se arată că, la data de_, asa cum rezulta din notele de informatii/relatii anterior mentionate, intimata a refuzat sa preia de la diriginții claselor de la cursul de zi abonamentele elevilor în vederea întocmirii documentației de decontare a acestora conform procedurii de "Decontare a cheltuielilor de transport intern si extern"; (comunicata acesteia prin posta cu scrisoare recomandata la data de_ ), refuz care echivaleaza cu neîndeplinirea sarcinilor/atribuțiilor de serviciu stabilite prin fisa postului validata în sedința Consiliului de Administrație al C. ui T. T. din data de_ și înmanata salariatei la data de_ .
In conformitate cu prevederile art.247 alin.2 din Codul muncii, "abaterea disciplinara este o fapta in legătura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de către salariat prin care acesta incalca normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. ".
În temeiul dispozițiilor art.251 alin.1,2 din Codul muncii, coroborate cu dispozițiile art.280 alin.4 lit.a) din Legea nr.1/2011, Consiliul de administrație al
ui T. "T. -B. M. a decis numirea unei comisii de cercetare disciplinara a abaterii prezumate, directorul unității de învățământ emițând decizia nr.59/_ de numire a comisiei, conform prevederilor art.93 alin.l din Legea nr.l/2011.
La data de_, Comisia de cercetare disciplinara s-a intrunit în vederea cercetării abaterii disciplinare savarșite de către intimată. Conform art. 280 alin.6 din Legea nr. 1/2011, coroborat cu art. 251 alin. (2) din Codul muncii modificat, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, intimata, a fost convocată în scris de comisia însărcinată cu efectuarea cercetării, asa cum rezulta din cuprinsul convocatorului înregistrat cu nr. 990/_ .
Recurentul arată că aceasta a înțeles sa nu se prezinte in fata comisiei de cercetare disciplinara, depunând doar apărări scrise însoțite de un set de documente(înregistrate sub nr._ si respectiv 1045/_ ), adresate fiecarui membru al comisiei in parte, asa cum rezulta din cuprinsul procesului- verbal intocmit la data de_ .
Conform prevederilor art. 280 alin.6 din Legea nr.l/2011, refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, deși a fost înștiințat în scris cu minimum 48 de ore înainte, se constată prin proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării.
Se mai arată că, procedând la analizarea punctuala a documentelor care au legatura cu abaterea disciplinara, precum și a tuturor aspectelor sesizate de catre intimată prin apararile formulate, comisia de cercetare disciplinara, a înteles să înlature apărările care nu au legatura directă cu obiectul cercetării disciplinare. Comisia de cercetare disciplinară, prin materialul de cercetare disciplinară, a concluzionat că, raportat la urmările faptei savarsite de catre salariată, precum și la existenta vinovatiei acesteia, se impune ca aceasta să fie sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, aspect consemnat în procesul-verbal întocmit.
Propunerea Comisiei de cercetare disciplinara, conform prevederilor art.282 din Legea nr.1/2011 a fost inaintata organului colectiv de conducere al unitatii de invatamant, respectiv Consiliul de administratie al C. ui T. T. -B.
M., care a si hotarat cercetarea disciplinara. La data de_, Consiliul de administrație al C. ui T. T. -B. M., întrunit în ședință a decis prin
vot sanctionarea disciplinara a intimatei cu desfacerea contractului individual de muncă, conform prevederilor art. art.248 lit.e) din Codul muncii, începand cu data de_ .
În privința atribuțiilor intimatei pe parcursul executării contractului individual de munca, recurentul menționează ca aceasta în mod constant a înțeles sa nu îsi însuseasca fisa postului, refuzând sa o semneze, menționânâd în scris "nu sunt de acord cu atribuțiile primite". Or, se arată că fișa postului reprezinta o concretizare a obligatiilor principale pe care salariatul și le asumă la încheierea sau modificarea contractului individual de munca, iar atributiile specifice ce ii revin salariatului din fisa postului intervin in baza prerogativei organizatorice de care dispune angajatorul.
In temeiul art.40 alin.l lit.b) din Codul muncii, angajatorul are, in principal, dreptul să stabileasca atributiile corespunzătoare fiecarui salariat, in condițiile legii, iar potrivit art.16 alin.5 din Ordinul M.E.C.T. nr.4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a unităților de învatamant preunivesitar, directorul unității de invatamant cu personalitate juridica în care funcționeaza compartiment financiar-contabil prin care se realizează evidența contabilă sintetică și analitică, precum si execuția bugetară, coordonează direct acest compartiment.
Personalul compartimentului financiar-contabil este subordonat directorului și își desfașoara activitatea conform atribuțiilor stabilite de acesta prin fisa postului. În acest context, recurentul arată că intimata nu poate să refuze îndeplinirea atribuțiilor ce i s-au repartizat prin fișa postului de către conducătorul unității școlare, ci in cazul in care considera ca modificarea fisei postului constituia o modificare unilaterala a contractului sau individual de munca, putea sa o supuna controlului judecătoresc, contestând-o în termenul prevăzut de art.268 alin.l1 lit.a) din Codul muncii, însă aceasta nu a înțeles sa procedeze de aceasta maniera.
Se mai invocă faptul că intimata nu se poate prevala de împrejurarea ca nu a fost de acord cu atribuțiile stabilite prin fisa postului sau de faptul ca actul adițional la contractul de munca nu i-a fost comunicat, pentru a refuza executarea atribuțiilor conferite de conducatorul unitatii scolare la care a fost angajată.
În consecință, se arată că unul dintre elementele definitorii ale raportului de munca consta in relatia de subordonare care se stabilește între subiectele acestui raport, în sensul că persoana care presteaza munca, este subordonată celui care organizeaza munca, astfel încât angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a impune salariaților reguli de conduită și de disciplină a muncii în cadrul organizației si de a aplica, potrivit legii, sancțiuni, in cazul in care salariații se abat de la astfel de reguli.
Recurentul arată că, din analizarea elementelor deciziei de desfacere a contractului de muncă, rezultă că acestea îndeplinesc cerințele legale, intimata având posibilitatea formulării de apărări în cursul cercetării disciplinare, care însă au fost înlăturate de angajator în mod justificat.
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale cu raportare la prevederile art.1349 cod civil privind raspunderea delictuală, recurentul, analizând starea de fapt prezentată, apreciază ca nu sunt întrunite condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale asa cum acestea rezulta din prevederile legale menționate.
Se mai arată că eventuala neexecutare de către pârâtă a obligațiilor dispuse prin hotărâri judecătorești, o tergiversare a executării propriilor obligații, precum și împiedicarea intimatei să aibă o viață normală, sunt aspecte ce nu au fost dovedite în prezenta cauza, prima instanță mulțumindu-se să facă referire la
alte cauze, ignorând probatoriul administrat, o dovadă în plus constituind-o și modul defectuos în care au fost consemnate susținerile părților în cauză.
Recurentul mai arată că prima instanță a menționat in considerentele hotararii inclusiv "Sentinta penala nr.1730 din data de_, pronuntata de Judecatoria B. M. in dosar nr._, prin care a fost admisa plângerea formulate de petenta Ghetia Ana D. impotriva rezolutiei din_, pronunțata de procurorul de la Parchetul de pe langa Judecatoria B. M. din_, in dosar nr.439/II/2/2011, care au fost desfiintate, iar cauza trimisa Parchetului de pe langa Judecatoria B. M. in vederea redeschiderii urmaririi penale si continuarea cercetărilor".
Se consideră că, procedând de aceasta manieră, instanța fondului a încalcat prevederile art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care precizeaza că: "Orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită. Asadar, se arată că principiul prezumției de nevinovăție consacrat de art. 6 paragrul 2, impune ca niciun reprezentant al statului să nu declare că o persoană este vinovată înainte ca vinovăția să fi fost stabilită de o instanță de judecată (Allenet de Ribemont c.Franței), considerent pentru care pârâtul in aparare, in niciun litigiu derulat cu intimata nu a facut vorbire despre plangerea penala formulata împotriva acesteia pentru savarsirea infracțiunilor de fals material in înscrisuri oficiale, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 288 alin. 2 Cod penal si uz de fals, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 291 Cod Penal si inregistrata sub dosar nr.959 /P
/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria B. M. .
În acest context, se invocă și art. 20, 23 alin.8 din Constituție.
Recurenta-reclamantă GHEȚIE ANA D. formulează următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a admis doar în parte acțiunea acesteia, respingând cererea sa de obligare a angajatorului la plata de daune morale.
În primul rând, recurenta arată că daunele morale acordate prin sentința civilă nr.460/2012 a T. ui Maramureș nu i-au fost menținute și de către Curtea de Apel C. .
Daunele morale constau în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
În ceea ce privește daunele morale, recurenta solicită a se reține că judecătorul este singurul care, în raport de consecințele suferite de către salariat, trebuie să aprecieze suma care să compenseze prejudiciul moral cauzat, având în vedere că i-a fost desfăcut contractul de muncă pe motive disciplinare, fără ca în sarcina sa să se rețină vreo abatere disciplinară.
Recurenta mai arată că, în speță, modul în care a fost umilită, procedura complicată, legile care au fost încălcate de către pârât în această procedură, respectiv Codul muncii, R.O.F.U.I.P., Legea nr.1/2011, O.U.G. nr.137/2000, etc., i-au adus un grav prejudiciu moral.
În acest sens, recurenta arată că a fost pusă în situația ca, după 30 de ani de muncă, fără să fi avut vreo abatere disciplinară, cu excepția celor date de pârât și care au fost anulate în totalitate de instanțe, fără să fi provocat vreun prejudiciu instituției, dimpotrivă, pe perioada 2007-2011, fiind beneficiara gradației de merit, a fost pusă în situația de a rămâne fără niciun venit.
Reclamanta-recurentă mai arată că și-a pierdut calitatea de asigurat, și-a luxat piciorul stâng și nu a avut bani să meargă la medic, răbdând durerea și rămânând cu sechele vizibile.
De asemenea, reclamanta mai susține că nu a avut bani să-și schimbe ochelarii de vedere, nu a avut bani să-și cumpere îmbrăcăminte de toamnă și iarnă, etc..
Având în vedere contextul economic, recurenta arată că nu a avut posibilitatea de a-și găsi alt loc de muncă.
Astfel, recurenta consideră că, în speță, a făcut dovada prejudiciului moral suferit, iar conform art.247 Codul muncii, constituie abatere disciplinară săvârșirea unui act discriminatoriu față de alt salariat, iar pârâtul i-a aplicat toate sancțiunile în mod discriminatoriu și nelegal.
Recurenta mai susține că în această procedură nelegală au fost implicate mai multe persoane, astfel că, în temeiul disp.art.254 alin.3 din Codul muncii, consideră că: "…acestea vor înapoia instituției valoarea prejudiciului moral pe care mi l-au produs. În conformitate cu art.255 Codul muncii se va stabili vinovăția fiecăruia și se va recupera suma de la toți.";
Intimata-recurentă G. Ana D., invocă excepția tardivității introducerii recursului formulat de C. T. ";T. "; B. M.
și, în subsidiar, solicită respingerea recursului declarat de către unitatea școlară ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea constată că recursul a fost introdus de către C. T. "T. "; B.
M. în termenul prevăzut de recurs
prevăzut de disp.art.215 din Legea nr.62/2011, sentința recurată fiind comunicată pârâtului la data de_, iar recursul a fost expediat prin poștă, cu scrisoare recomandată, la data de_, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflat la fila nr. 24 dosar recurs, fiind aplicabile în speță dispozițiile art.104 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de pârâtul C. T. "T. "; B. M., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constată, în primul rând, că motivarea primei instanțe prezintă aspecte de contradictorialitate, întrucât, pe de o parte, se reține că: "nu se poate reține în sarcina reclamantei vreo abatere";, iar, pe de altă parte, se apreciază că:
"Practica și literatura juridică sunt consecvente în a aprecia că aplicarea sancțiunilor disciplinare se face gradat și circumstanțiat în funcție de gravitatea faptei."; și că: "în mod nelegal s-a dispus cea mai grea sancțiune disciplinară, respectiv desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei.";
Astfel, în situația în care instanța de fond a constatat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamanta ar fi săvârșit abaterea disciplinară reținută de către angajator prin decizia de concediere, concluzia la care a ajuns este că nu putea fi atrasă răspunderea disciplinară a acesteia, astfel încât nu se mai punea problema analizării corectei individualizări a sancțiunii de către unitatea de învățământ pârâtă.
Se constată că reclamanta-recurentă G. Ana D. a contestat în prezenta cauză decizia nr.73/_ emisă de C. T. "T. "; B. M., prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă, începând cu data de_ .
În motivarea acestei decizii s-a reținut în sarcina reclamantei neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv refuzul de a prelua, la data de _
, de la diriginții claselor de la cursul de zi, abonamentele elevilor în vederea întocmirii documentației de decontare a acestora conform procedurii de
"Decontare a cheltuielilor de transport intern și extern.";
La punctul 1 alin.3 din decizia contestată s-a arătat că: "La stabilirea sancțiunii disciplinare a fost avută în vedere comportarea generală în serviciu a
salariatei, precum și sancțiunile disciplinare suferite de către aceasta în ultimele 12 luni.";
Cum reclamanta G. Ana D. face parte din categoria personalului didactic auxiliar, acesteia îi sunt aplicabile disp.art.280 alin.1 din Legea nr.1/2011, potrivit cărora: "Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului unității/instituției, conform legii.";
Astfel cum rezultă din procesele-verbale și notele de informare/relații înregistrate sub nr.700, 712-723/_ (filele nr.293-352 dosar de fond), întocmite de 24 de profesori diriginți din cadrul unității școlare recurente, reclamanta a refuzat să primească de la aceștia abonamentele elevilor pentru decontare pe luna februarie 2012, motivat de faptul că "nu știe cine este persoana desemnată să le preia";.
Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut că: "Atribuțiile reținute a nu fi îndeplinite nu figurează ca atribuții în fișa postului…"; reclamantei, cu toate că, din fișa postului acesteia din data de_, validată în ședința Consiliului de administrație din aceeași dată, depusă la filele nr.69-70 dosar de fond, comunicată salariatei sub semnătură la_, rezultă că aceasta avea și următoarele sarcini de serviciu: "Adună abonamentele de la elevi pentru a
fi decontate; Întocmește statele de plată pentru transport profesori și elevi;";.
Prin adresa nr.123/_, fila nr.72 dosar de fond, reclamanta a adus la cunoștința directorului unității de învățământ recurente că nu au fost respectate dispozițiile hotărârilor judecătorești și i-a fost repartizată "…tot adunarea abonamentelor de la elevi";, însă, a precizat că: "până la clarificarea definitivă a prejudiciului prin care în mod abuziv și repetat îmi încălcați drepturile, solicit tot materialul referitor la abonamente, respectiv deciziile consiliului de administrație, cu datele de primire a abonamentelor, perioada de solicitare a fondurilor…etc. astfel încât să-mi desfășor activitatea.";
Prin adresa nr.140/_, fila nr.73 dosar de fond, directorul unității școlare răspunde acestei solicitări, menționând faptul că profesorii diriginți au obligația de a depune documentele spre decontare până la data de 7 a fiecărei luni, excepție făcând perioadele în care elevii sunt în vacanțe școlare.
De altfel, astfel cum rezultă din adresa nr.577/_, fila nr.74 dosar de fond, reclamanta-recurentă a predat unității școlare borderourile de plată a abonamentelor pe ruta internă și externă aferente lunii ianuarie 2012 și centralizatorul acestora, conform atribuțiilor ce-i reveneau potrivit fișei postului din_ .
Mai mult, astfel cum s-a reținut prin hotărârile judecătorești invocate în cauză de către reclamantă, chiar prin fișa postului din_ și cea din_ reclamanta avea stabilite ca, atribuții concrete de serviciu, cele referitoare la decontarea abonamentelor pentru elevi.
Prin adresa nr.1258/_, filele nr.81-82 dosar de fond, directorul colegiului recurent comunică reclamantei următoarele:
"Prin corespondența purtată cu D-voastra, (adresa nr.140 din_ ; adresa nr.548/_ ) vi s-a adus la cunoștință faptul aveti obligatia de a respecta procedura de "Decontare a cheltuielilor de transport intern si extern"; pe care desi am dorit sa va fie comunicata/inmanata personal, D-voastra ati refuzat nejustificat insusirea ei, sens in care am fost nevoiti sa procedam la comunicarea acesteia prin scrisoare cu confirmare de primire in data de_ .";
Prin aceeași adresă s-a mai arătat că:
"Ulterior comunicarii catre D-voastra a procedurii de decontare a cheltuielilor de transport intern și exetrn, prin adresa nr.663/_ vi s-a solicitat refacerea statelor de plată pentru decontarea cheltuielilor de transport intern și exetrn al elevilor pentru perioada decembrie 2011 pana la zi, intrucat
"Centralizator borderouri de plata abonamente luna decembrie 2011";-intocmit de D-voastra, nu respecta indicatiile procedurii menționate.
Pentru toate aceste considerente avand in vedere si faptul ca in cuprinsul procedurii de decontare art.10, se găsesc inclusiv modele de stat de plată abonament, apreciem că aveați la dispoziție întreg materialul referitor la decontarea abonamentelor, sens în care puteați sa procedati la refacerea acestora conform celor cuprinse in procedura.";
Prin adresa nr.663/_ comunicată reclamantei, fila nr.75 dosar de fond, recurentul-pârât solicită într-adevăr refacerea Centralizatorului borderouri de plata abonamente pe luna decembrie 2011, menționând că acesta nu respectă indicațiile procedurii comunicate, pentru următoarele motive:
"-tabelele sunt redactate în program excel și nu în programul băncilor comerciale cu care instituția noastră are convenții;
-nerespectarea clasificației bugetare (bugetul local pentru transport intern și bugetul republican pentru transport extern);
-nu respectă modelul standard al statului de plată abonament transport intern/extern.";
Prin procesul-verbal încheiat la data de_, filele nr.117-124 dosar de fond, Comisia de disciplină a votat în unanimitate pentru propunerea de sancționare a reclamantei cu desfacerea contractului de muncă, "…întrucât refuzul de a îndeplini sarcini de servciu pe luna martie constituie o abatere disciplinară gravă";.
Din cuprinsul aceluiași proces-verbal se reține și sublinierea făcută de profesor Todoruț V., care, analizând apărările reclamantei, a arătat că:
"Doamna G. Ana D. consideră că diriginții "nu au nici un temei legal să întocmească procese-verbale referitoare la activitatea mea";, însă, datorită faptului că s-a creat un precedent în a nu își asuma primirea anumitor documente, în lipsa semnăturii de primire, pentru o acoperire legală/justificare, diriginții, conform procedurii, au întocmit procese-verbale de predare, iar în urma refuzului de primire s-au întocmit note de relație.";
Din Comisia de disciplină a făcut parte, în calitate de reprezentant sindical, fără drept de vot(cu titlu de observator) și profesor Sălăgean G., care a apreciat, astfel cum se consemnează în acest proces-verbal, că cercetarea disciplinară efectuată respectă exigențele legale aplicabile, semnând fără obiecțiuni acest act.
Din cuprinsul procesului-verbal încheiat în ședința Consiliului de administrație a unității școlare din data de_, filele nr.125-132 dosar de fond, se rețin următoarele:
"Membrii Consiliului de Administrație după analiza procesului-verbal și a propunerii Comisiei de cercetare a abaterii prezumate a doamnei G. Ana D.
…"; constată că aceasta "…nu își îndeplinește sarcinile de serviciu ceea ce ea a și recunoscut de-a lungul timpului în scris (adresele nr.975 din_, 737 din_ prin care cere atribuții, deși acestea sunt stabilite în fișa postului).";
Se mai consemnează în acest proces-verbal că, "…din 10 membri ai Consiliului de Administrație prezenți cu drept de vot, 9 membri votează pentru sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă a doamnei G. Ana D., conform art.248 lit.e) din Codul muncii cu modificări. Un membru, doamna Dumitrașcu D. se abține deoarece se află în litigiu de muncă în calitate
de pârât cu doamna G. Ana D. . Pe baza hotărârii Consiliului de Adminsitrație, directorul instituției va emite decizia de sancționare.";
Potrivit disp.282 din Legea nr.1/2011, directorul unității de învățământ a emis decizia de sancționare disciplinară a reclamantei, ce a fost contestată în prezenta cauză.
Prin urmare, se reține că fapta reclamantei-recurente G. Ana -probată cu înscrisurile întocmite de către diriginți și cu celelalte documente la care s-a făcut referire anterior- constând în refuzul de a-și executa sarcinile de serviciu menționate în fișa postului, constituie abatere disciplinară în sensul disp.art.art.247 alin.2 din Codul muncii republicat.
Aspectele invocate de către reclamantă prin acțiunea formulată, în sensul că aceasta ar fi trebuit să aibă și alte sarcini de serviciu în afara atribuțiilor menționate mai sus, nu poate să o exonereze pe aceasta de răspunderea pe care o avea de a respecta disciplina la locul de muncă, sarcinile ce îi fuseseră deja trasate de către angajator, fără a perturba normala desfășurare a activității în unitatea școlară.
În acest sens, conform art.39 alin.2 lit.a) și b) din Codul muncii republicat, salariatul are obligația de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului și de a respecta disciplina muncii.
Mai mult, conform art.16 alin.1 din Ordinul nr.4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar emis de Ministrul Educației și Cercetării, "Directorul exercită conducerea executivă a unității de învățământ, în conformitate cu atribuțiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administrație al unității de învățământ, precum și cu alte reglementări legale.";, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol, "Directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în care funcționează compartiment financiar-contabil prin care se realizează evidența contabilă sintetică și analitică, precum și execuția bugetară, coordonează direct acest compartiment. Personalul compartimentului financiar- contabil este subordonat directorului și își desfășoară activitatea conform atribuțiilor stabilite de acesta prin fișa postului.";
Astfel, în cauză se impune a fi analizată și corecta individualizare a sancțiunii disciplinare.
Se reține în acest sens că angajatorul a respectat toate criteriile prevăzute de art.250 din Codul muncii, respectiv:
Împrejurările în care fapta a fost săvârșită
.
Este real că între părți au existat litigiile enumerate de către prima instanță, în timp ce alte cauze încă se mai află pe rolul instanțelor de judecată, ajungându-se la situația conflictuală inerentă, însă tocmai această realitate impunea reclamantei-recurente să acționeze cu maximă diligență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu trasate de către angajator-în temeiul prerogativelor sale de diriguire a activității angajaților și de organizare a unității de învățământ.
Totodată, trebuie menționat că, astfel cum rezultă din notele de relații și chiar din pozițiile exprimate prin procesele-verbale mai sus menționate ale comisiei de cercetare disciplinară și ale Consiliului de administrație a unității școlare, starea conflictuală mai sus menționată a depășit limitele director- salariat, astfel încât un număr mare de angajați ai unității școlare au ajuns să se adreseze direcțiunii invocând aspecte care afectau normala desfășurare a activității curente în unitatea de învățământ.
Gradul de vinovăție a salariatului.
Astfel cum am menționat anterior, reclamanta se face vinovată de refuzul de a-și îndeplini atribuțiile încredințate, aceasta luând cunoștință, sub semnătură, de sarcinile ce-i reveneau prin fișa postului, fără a respecta însă
procedura de decontare a cheltuielilor de transport, ce presupunea ca aceasta să preia de la cadrele didactice ce aveau calitatea de diriginți documentele de transport ale elevilor.
Nu se poate reține în cauză constrângerea morală a reclamantei în săvârșirea acestor fapte ilicite, întrucât, chiar dacă așteptările acesteia erau în sensul încredințării de către unitatea de învățământ a unor atribuții mai vaste, mai complexe, aceasta era obligată să execute cu maximă diligență, răspundere, corectitudine, în primul rând, sarcinile care îi fuseseră deja încredințate.
Astfel, încredințarea unor atribuții de mare responsabilitate financiar- contabilă pentru unitatea de învățământ, presupun desigur existența unei înțelegeri și încrederi reciproce între angajator și salariatul ce urmează să le execute, ceea ce implica și faptul ca angajatul să își fi îndeplinit anterior în condiții ireproșabile sarcinile de serviciu ce îi fuseseră deja trasate.
Consecințele abaterii disciplinare
sunt grave întrucât faptele reclamantei au antrenat nemulțumirea unui număr mare de cadre didactice din cadrul unității de învățământ recurente, care au ajuns în această situație ca, în locul unei operațiuni lunare curente ce le impunea strângerea și predarea abonamentelor elevilor, aceștia să fie obligați să poarte discuții cu reclamanta în privința persoanei căreia i-ar reveni sarcina de a prelua abonamentele și să întocmească în final formalități ce în mod normal nu ar fi fost necesare, respectiv procese- verbale, note de relații, în urma refuzului reclamantei de a-și îndeplini atribuțiile, grevând în mod nejustificat activitatea acestora.
Comportarea generală în serviciu a salariatei
trebuie privită atât prin prisma celor menționate deja la criteriile anterioare, cât și în corelație cu sancțiunile disciplinare care fuseseră deja aplicate acesteia.
Astfel, cu privire la sancțiunile disciplinare suferite anterior de către reclamantă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.465/_, s-a aplicat reclamantei-intimate sancțiunea avertismentului scris
, pentru neîndeplinirea de către aceasta a atribuțiilor de serviciu în zilele de_ și_ . Astfel, s-a reținut că, deși reclamanta beneficiase de cinci învoiri în anul școlar 2011 - 2012, conform Regulamentului intern al unității, și i s-a pus în vedere faptul că nu mai poate beneficia de alte învoiri, aceasta, motivând necesitatea de a
fi prezentă în fața instanței de judecată (Tribunalul Maramureș), a înțeles să ignore rezoluțiile directorului instituției, absentând nemotivat.
Prin decizia nr.466/_ emisă de C. T. T. B. M., recurenta a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris
pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor legale ale conducătorului ierarhic, reținându-se că reclamanta, deși a fost cercetată disciplinar pentru absențe nemotivate, a înțeles să sustragă condica de prezență de la persoana care, conform atribuțiilor de serviciu răspunde de acest înscris oficial al unității și a completat în numele și pentru alți angajați ai pârâtei rubricile care evidențiază prezența acestora în unitatea de învățământ.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta a fotocopiat aceste înscrisuri, fără o prealabilă aprobare a conducerii unității.
Reclamanta a contestat decizia nr. 465/_ și, prin sentința civilă nr.1315/_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.5051/R/_ a Curții de Apel C., s-a respins contestația sa, menținându-se decizia de sancționare disciplinară.
Prima instanță a reținut, în legătură cu această abatere disciplinară, faptul că între părți au existat numeroase litigii, inițiate de către contestatoare, doar la respectivul complet de judecată figurând dosarele nr._, nr._, alte
cauze fiind repartizate spre soluționare celorlalte completuri din cadrul T. ui Maramureș (dosarul nr._, etc.).
S-a mai reținut că reclamanta, în zilele de_ și_, după prezența la dezbateri în instanță, avea obligația de a se întoarce la serviciu, știind că beneficiase deja de 5 învoiri la care avea dreptul conform regulamentului intern.
În soluționarea recursului formulat de către reclamantă, instanța de control judiciar a reținut, în legătură cu sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia nr. 465/_, faptul că, din răspunsurile salariatei la interogatoriu, prin care aceasta a arătat că nu poate menționa cu precizie dacă după luarea cauzelor de către instanța de judecată s-a mai prezentat la serviciu, cât și din mențiunile cuprinse în condica de prezență pe luna octombrie 2011, rezultă că recurenta a lipsit nemotivat de la serviciu.
S-a mai reținut că este adevărat că reclamanta nu putea, obiectiv, să aprecieze momentul la care cauzele urmau să fie luate în discuție de către instanța de judecată, însă, ulterior acestui moment, aceasta avea obligația legală să se prezinte la locul de muncă, câta vreme nu a fost învoită și nici nu i s-a aprobat concediu pentru acele zile.
Instanța de recurs a mai reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că la data formulării cererilor privind acordarea de învoiri pentru zilele de 7 și 14 octombrie 2011 reclamanta mai avea concediu de odihnă neefectuat, în condițiile în care aceasta nu a adresat conducerii unității cereri de acordare a concediului de odihnă, ci doar cereri de aprobare a unor învoiri.
De asemenea, se mai reține că reclamanta a înțeles să conteste și decizia nr.466 din_ emisă de C. T. "T. "; B. M., acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ui Maramureș.
Prin sentința civilă nr.1609 din_ a T. ui Maramureș, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: A. L., Frânc S., Dumitrașcu D., Boloș Milica, s-a respins acțiunea reclamantei G. Ana D. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a respins contestația formulată de reclamanta G. Ana D. în contradictoriu cu C. T. " T. "; B. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre definitivă, Tribunalul Maramureș a reținut următoarele:
Din oficiu s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: A. L., Frânc S., Dumitrașcu D., Boloș Milica, reținându-se că aceste persoane au acționat în calitate de membrii ai comisiei de disciplină cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile și nu în nume propriu.
Pe fond, tribunalul a reținut, analizând fotocopiile după condica de prezență, că reclamanta a consemnat fără drept, pentru unii angajați ai C. ui
T. T., mențiunea " lipsă semnătură"; în data de_ pentru rubrica echivalentă din_ .
Prima instanță a mai reținut că, din cuprinsul cercetării disciplinare prealabile rezultă faptul că reclamanta și-a făcut un obicei în a nu respecta atribuțiile de serviciu.
În consecință, pentru toate aceste motive, având în vedere și faptul că, potrivit disp.art.16 alin.4 din Ordinul nr.4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar emis de Ministrul Educației și Cercetării, directorul trebuie să asigure în unitatea de învățământ un climat optim desfășurării procesului de învățământ, se constată că, în prezenta cauză, angajatorul a făcut dovada existenței unor cauze reale și serioase care fac imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, se reține că decizia de concediere analizată în cauză este legală și temeinică, astfel încât în mod greșit prima instanță a dispus anularea acesteia în temeiul disp.art.80 din Codul muncii republicat, cu repunerea părților în situația anterioară luării acestei măsuri.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta G. ANA D., se reține că acesta este nefondat.
Având în vedere că, cenzurând decizia de concediere contestată în cauză, Curtea a constatat legalitatea și temeinica acesteia, se reține că nu se poate reține în speță, în sarcina angajatorului, săvârșirea, prin luarea acestei măsuri, a unor fapte ilicite care să cauzeze salariatei recurente prejudicii materiale sau morale.
De asemenea, se mai constată că, din susținerile recurentei nu se poate desprinde care ar fi fost persoanele aflate într-o situație comparabilă față de care se consideră discriminată prin luarea măsurii disciplinare analizate în cauză și, pe de altă parte, prin probele administrate, nu s-a dovedit existența unui caz de discriminare a reclamantei.
În ceea ce privește aplicarea în cauză a disp.art.254 alin.3 și 255 din Codul muncii, invocate în cauză de către recurentă cu motivarea că: "în această procedură nelegală au fost implicate mai multe persoane";, Curtea reține că, în prezenta pricină, nu a fost chemat în judecată decât C. T. "T. "; B.
M., iar în recurs, conform disp.art.294 alin.1 și 316 Cod. proc. civilă, nu se pot formula cereri noi.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va respinge excepția tardivității recursului introdus de către recurentul- pârât, invocată de reclamantă, se va admite recursul declarat de pârâtul C. T.
"T. "; B. M.
și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge în întregime contestația formulată de reclamanta G. ANA D. în contradictoriu cu pârâtul C. T. "T. "; B. M. .
Pentru considerentele anterior menționate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. ANA D. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului declarat de pârât, invocată de reclamantă.
Admite recursul declarat de pârâtul C. T. "T. "; B. M. împotriva sentinței civile nr. 1350 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în întregime contestația formulată de reclamanta G. ANA D. în contradictoriu cu pârâtul C. T. "T. "; B. M. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. ANA D. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. C. B. I. -R. M.
G.
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.: C.M./S.M.D.;
2 ex./_ .
Jud.fond.:Tribunalul Maramureș: V. C.
