Sentința civilă nr. 12399/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. URĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12399/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. D. și pe pârât SC C. A. SA, având ca obiect decizie de concediere..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și reprezentantul pârâtei Sabău I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, reclamantul arată că își menține cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale.
Reclamantul și reprezentantul pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, apreciind că la emiterea deciziei au fost respectate toate prevederile legale. Solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri morale ca tardiv formulată.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. A. URARI
S.A. - SUCU. ALA C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să anuleze Decizia nr. 4175246/_ prin care i s-a desfăcut disciplinar Contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit.a din Codul Muncii, să fie reintegrat în functia avută anterior, cu obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat până la data achitării efective.
De asemenea a cerut obligarea angajatorului să-i plătească cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.
In motivarea contestației acesta arată că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată întrucât nu a respectat Decizia nr.4161319/_ prin care a fost delegat pe o perioadă de 59 de zile la Sucursala Bacău însă, angajatorul nu a ținut seama de Informarea nr. 13283/_, prin care acesta a fost înștiințat că datorită stării de sănătate a mamei sale nu poate da curs acestei măsuri.
Acesta mai arată că nu consideră o abatere disciplinară neprezentarea sa la Sucursala Bacău și nu înțelege de ce angajatorul i-a aplicat această măsură extremă. De asemenea, angajatorul nu a ținut seama de faptul că mama sa a fost internată în spital, în perioada 05-_ si ca atare nu a fost în măsură să părăsească localitatea de domiciliu pentru o perioadă mai lungă de timp.
De altfel, acesta precizează că a mai fost delegat si în lunile ianuarie și decembrie 2011, delegări pe care le-a executat întocmai, în aceste cazuri neavând problemele pe care le-a amintit mai sus.
În drept sunt invocate prevederile art. 252 alin.5 din Codul Muncii.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate, cu consecința menținerii deciziei atacate si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea întâmpinării aceasta a arătat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu ce se regăsesc înscrise la art.31 pct.4,7 si 19 din Regulamentul intern al societății. Aceasta mai arată că salariatul său a refuzat pentru a doua oară să dea curs delegării, dispusă prin Decizia de delegare nr.4169205/_, propusă de către directorul de departament, decizie care i-a fost adusă la cunoștința contestatorului în data de_ .
Concret a reținut în sarcina reclamantului faptul că acesta nu se află la prima abatere de acest gen și că a ignorat decizia de delegare deși i s-a adus la cunoștință faptul că această conduită reprezintă o abatere disciplinară.
Intimata mai arată că susținerile reclamantului cum că ar fi fost sancționat în mod nelegal nu corespunde adevărului deoarece s-au respectat prevederile art.41 alin.1 din Codul Muncii.
In drept sunt invocate prevederile art. 115 Cod Procedură Civilă, Codul Muncii si Regulamentul de Ordine interioară (f.36-38).
La rândul său contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cele două delegări în localitățile Bacău si Brașov însumau 84 zile si au fost solicitate de directorul Departamentului Antifraudă, după ce a propus la plată dosarul de daună nr. RA 0138BN12, prin Raportul de investigații nr. 11862/_ .
Mai mult, intimata nu a arătat că la fiecare din Sucursalele Bacău si Brașov există funcție de inspector antifraudă care au responsabilitatea județelor limitrofe si, care, până în toamna anului 2012 erau sucursale zonale (f.75-79).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia nr. 4175246/_, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 248 alin.1 lit.e din Codul Muncii si a Regulamentului de ordine interioară (f.28-29).
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că reclamantul nu si-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în fisa postului, respectiv nu a respectat prevederile Contractului individual de muncă și cele ale regulamentului interne ale societății, respectiv a refuzat delegarea dispusă prin Decizia nr.416925/_ la sucursala Brașov în perioada 05.11-_ .
Întrucât nu a respectat această decizie,i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit.a din Codul Muncii.
Conform Deciziei nr. 4169205/_, reclamantul a fost delegat la Sucursala Brașov unde urma să îndeplinească aceleași sarcini de serviciu (f.46).
Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă poate avea loc fie ca urmare a săvârșirii unei abateri grave, fie ca urmare a săvârșirii unor abateri repetate de la disciplina muncii sau de la alte sarcini stabilite în Regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Așa cum prevăd dispozițiile art.247 alin.2 din Codul Muncii, noțiunea de abatere disciplinară se referă la o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu intenție de salariat prin care a încălcat normele legale,Regulamentul de Ordine Interioară, contractul individual de muncă sau pe cel colectiv aplicabil,ordinele și dispozițiilor conducătorilor ierarhici.
Faptele ce pot determina luarea acestor măsuri nu au fost enumerate de legiuitor, caracterul grav al abaterii urmând a fi apreciat în raport cu toate elementele sale, împrejurările în care au fost comise și circumstanțele personale ale autorului ei.
Conform dispozițiilor art. 252 alin.2 Codul Muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă se poate dispune de către angajator printr-o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea pe de o parte a eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
Cercetarea abaterii disciplinare se face potrivit dispozițiilor art. 251 alin.1-
3 Codul Muncii, care arată că "nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispună mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare";. Lipsa cercetării prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii respective, cu consecința reintegrării în funcția avută anterior și plății drepturilor salariale cuvenite.
În conformitate cu aceste dispoziții, decizia de sancționare trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele: descrierea faptei ce constituie abatere, precizarea prevederilor din statutul personal sau contractul individual de muncă ce au fost încălcate de către salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, temeiul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Așa cum rezultă din Fișa postului, semnată de către reclamant, acesta a era obligat să verifice veridicitatea celor declarate la inspecțiile de risc pentru asigurările auto și să respecte instrucțiunile primite din partea angajatorului. De asemenea, trebuia să își realizeze integral, la timp si de calitate, norma de muncă si celelalte sarcini de serviciu ce decurg din funcția sau postul deținut si să răspundă de îndeplinirea lor față de conducerea societății (f.55-57). Mai mult, conform prevederilor art.31, pct.19 din Regulamentul de ordine interioară, constituie abatere disciplinară gravă refuzul delegării (f.69).
De altfel, în acțiunea introductivă, contestatorul recunoaște că nu a dat curs solicitării conducerii societății invocând motive de ordin personal, respectiv boala mamei sale însă acesta nu poate fi reținut câtă vreme a semnat fisa postului si a luat cunoștință de prevederile Regulamentului de ordine interioară. Mai mult, acesta nu se află la prima abatere de acest gen și ca atare, angajatorul a uzat de prerogativa sa privind aplicarea sancțiunii disciplinare,
fiind vorba de o abatere gravă.
Reclamantul nu si-a îndeplinit aceste obligații anterior arătate și prin Convocarea nr. 411768/_, a fost notificat să se prezinte la sediul societății din S. în data de_ ,ora 10:00 pentru a da explicații (f.42).
Astfel, acesta a răspuns notei explicative arătând că motive obiective l-au împiedicat să părăsească localitatea de domiciliu. De asemenea, a arătat că a studiat si cunoaște prevederile Regulamentului intern si cele ale Codului Muncii (f.42-46).
Din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a considerat atribuțiile sale de serviciu ca fiind facultative și nicidecum obligatorii. Astfel pentru neîndeplinirea unor atribuții prevăzute în Fișa postului angajatorul a fost în drept să stabilească gravitatea faptei și să aplice sancțiunea prevăzută în reglementările interne.
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei, instanța si-a format convingerea că, contestatorul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, respectiv nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin semnarea fisei postului și ca atare, a prejudiciat interesele pârâtei prin neinstrumentarea dosarelor de daune în termenele legale.
De asemenea, trebuie reținut că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.251-252 din Codul Muncii, angajatorul îndeplinindu-și obligația prev. de art.272 din Codul Muncii, respectiv aceea de a proba că reclamantul nu a respectat obligațiile instituite în sarcina unui salariat prin disp.art 39 alin.2 lit.a-c din Codul Muncii si cele din Fișa postului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 208 și următoarele din Legea nr.62/2011, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta, acțiune ce a avut ca obiect anularea Deciziei de sancționare nr. 4175246/_ emisă de către intimată
Deși reclamantul s-a aflat în culpă procesuală, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată întrucât acesta nu au fost dovedite si nici nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării precizării acțiunii invocată de pârâta S.C. C. A. S.A.
Respinge acțiunea formulată și precizată de către reclamantul G. D., dom. în C. -N., str. S. nr.79, jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. C.
A. S.A., cu sediul în S., str. N. O. nr. 5, turnul A, etaj 3-6, Centrul de Afaceri S., jud.S. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013.
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, C. S. |
Red.EB/VAM 4 ex./_
