Sentința civilă nr. 3069/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR . 3069 /F/2013

Ședința publică din data de 2 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G.

C.

F.

, președinte secție

GREFIER: M. -M.

E.

Cu participarea asistenților judiciari:

  1. P. L. Zăpârțan

    Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea civilă formulată de reclamanta S. C. U. T. DS B. împotriva pârâtului Ș. F. P. , având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

    Cauza s-a judecat în fond la data de 11 noiembrie 2013 în prezența reprezentantului reclamantei - S.C.U. T. DS B. - avocat Bora A. și a pârâtului Ș. F. P., asistat de avocat Petra V., concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată când, tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 18 noiembrie 2013, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată pentru data de 25 noiembrie 2013, respectiv pe data de 2 decembrie 2013, din lipsă de timp pentru deliberare.

    T R I B U N A L U L

    Deliberând constată,

    Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta S.C. U.

  2. DS B.

    a chemat în judecată pe pârâtul Ș. F. P.

    solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 39.955 lei.

În motivare s-a arătat că pârâtul a fost angajatul reclamantei din data de 17 iunie 2010 până la data de 14 ianuarie 2011, având calitatea de șofer.

În data de 24 noiembrie 2010 orele 11,00 a accidentat autoutilitara_ pe drumul național 17D, prejudiciul fiind de 9.368 euro, echivalentul în lei a sumei de 39.955 lei.

Condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite. Astfel, prejudiciul se ridică la suma de 39.955 lei, stabilită de expertul auto, culpa și fapta ilicită rezultă din neîndeplinirea atribuțiilor postului, raportul de cauzalitate este dovedit prin faptul că pârâtul conducea autovehiculul pe drumul public încălcând normele rutiere și cauzând un prejudiciu reclamantei prin nerespectarea lor.

La data de_ pârâtul a fost notificat prin executorul judecătoresc să se prezinte la sediul societății pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 254 din Codul muncii.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.

270 din Codul muncii, republicat.

Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță și prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 43) a solicitat respingerea acțiunii, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prejudiciului.

După producerea accidentului reclamanta trebuia să întocmească în prezența pârâtului un inventar cu piesele avariate pentru a se putea stabili cu certitudine atât avariile autoturismului, cât și reparațiile și costurile necesare.

După cca. o lună de la producerea accidentului reclamanta a înstrăinat autoturismul în vederea vânzării pieselor componente, astfel încât în cauză nu mai poate fi efectuată expertiza auto.

Expertiza auto depusă la dosar nu este opozabilă pârâtului, constatarea avariilor neavând loc în prezența sa.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului

tribunalul reține faptul că pârâtul a fost angajatul societății reclamante pe postul de șofer, cu începere din data de 11 iunie 2010, conform contractului individual de muncă depus la dosar (f. 5).

Raporturile de muncă au încetat la data de 14 ianuarie 2011 în baza deciziei de concediere nr. 60/2011 (f. 13).

La data de 27 noiembrie 2010, în calitate de conducător auto angajat al reclamantei, deci în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtul a fost implicat într-un accident de circulație soldat

cu moartea unei persoane și avarierea autoutilitarei pe care o conducea, proprietatea reclamantei, cu nr._ și a autoturismului implicat în coliziune.

Accidentul s-a produs din vina pârâtului, care a încălcat prevederile art. 45 alin. 3, art. 48 și art. 108 lit. c din OUG nr. 195/2002, republicată și ale art. 118 lit. a, art. 120 lit. j și art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Potrivit art. 254 din Codul muncii, republicat, text legal pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Exonerarea de răspundere intervine numai atunci când pagubele au fost provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate, respectiv când pagubele se încadrează în riscul normal al serviciului.

Având în vedere dinamica producerii accidentului, rezultată din cuprinsul sentinței penale nr. 28/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, definitivă la data de 24 aprilie 2013 prin respingerea recursului declarat de asigurător, este evident că avarierea autoutilitarei proprietate a reclamantei s-a produs din vina și în legătură cu activitatea de șofer a pârâtului.

Fapta ilicită a pârâtului constă în încălcarea obligației contractuale de respectare a prevederilor ce reglementează circulația pe drumurile publice (pct. 2 prima liniuța fin fișa postului

- f. 7) și a fost săvârșită în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și în legătură cu acestea.

Urmarea constă în avarierea autoutilitarei proprietate a reclamantei.

Între fapta ilicită și urmare există o relație cauzală directă, prejudiciul fiind produs ca urmare a nerespectării de pârât a regulilor de circulație.

Vinovăția aparține pârâtului.

Așadar, condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, republicat, sunt îndeplinite.

De altfel în cauză nici nu s-a invocat lipsa vreunei condiții, neînțelegerea dintre părți vizând întinderea prejudiciului.

Sub acest aspect tribunalul reține că autoutilitara a suferit avarii, după producerea accidentului fiind în starea rezultată din fotografiile aflate la dosar (f. 26 - 28).

Pârâtul nu a contestat aceste imagini, dimpotrivă a declarat că așa arăta autoutilitara după accident (încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2013 - f. 61).

Totodată, la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013 pârâtul a atestat faptul că starea autoutilitarei era una medie.

La data promovării acțiunii autoutilitara nu mai exista, aceasta fiind înstrăinată, în starea avariată, încă de la data de 29 ianuarie 2011 în schimbul sumei de 2.000 lei, conform facturii nr. 17/2011 și chitanței nr. 289/2011 depuse în copie la dosar (f. 86, 87).

În vederea stabilirii întinderii prejudiciului în cauză s-a încuviințat audierea unor martori și efectuarea unei expertize tehnice judiciare.

Martorii audiați (f. 89, 103, 120) au atestat că ulterior accidentului starea mașinii era cea din fotografiile aflate la dosar.

Declarațiile martorilor nu sunt însă concludente în stabilirea întinderii prejudiciului.

Declarația martorei Onul C. Alexandra, prietena pârâtului, care arată că din spusele pârâtului a înțeles că mașina putea fi reparată cu suma de 90.000.000 ROL, sumă ce include piesele și manopera (f. 89) nu poate fi luată în considerare, ea fiind contrazisă chiar de pârât, care în ședința din 10 aprilie 2013 (f. 61) declara că a purtat discuții cu reprezentantul societății reclamante propunând acestuia să-i achite suma de 2.000 - 2.500 euro cu condiția de a rămâne în continuare angajat și a i se reține din salariu.

La data de 24 noiembrie 2010, valoarea unui euro la cursul BNR era de 4,3079 lei (www.bnr.ro), astfel că suma de 2500 euro propusă depășea cu mult suma indicată de martoră. În plus, așa cum atestă pârâtul achitarea sumei de 2500 euro era condiționată de menținerea sa ca angajat și reținerea lunară a unor sume de bani în contul pagubei, ceea ce denotă că valoarea totală a pagubei era mult mai mare decât cea precizată de martora audiată.

Deși pârâtul nu este de acord cu suma solicitată de reclamantă, apreciind-o prea mare în raport de avariile produse autoutilitarei, pe parcursul judecății acesta nu a indicat vreo sumă de bani pe care ar fi fost dispus să o achite ori eventuale criterii de evaluare a prejudiciului.

Este greu de crezut că în condițiile în care între părți ar fi avut loc discuții serioase în privința valorii pagubei pârâtul nu cunoaște suma exactă pe care acesta împreună cu tatăl său au propus-o reclamantei. Aceasta în condițiile în care se susține că plata sumei de 2.500 euro a fost condiționată de menținerea în continuare a pârâtului în cadrul firmei și efectuarea de rețineri din salariu. Evident că într-o asemenea ipoteză părțile cad de acord asupra sumei finale, astfel încât fiecare să cunoască de la început întreaga perioadă în care au loc rețineri din salariu.

Expertiza judiciară efectuată în cauză (f. 112) a stabilit o valoare a pagubei de 43.079 lei echivalentul sumei de 10.000 euro.

Lipsa fizică a epavei rămase în urma accidentului nu împiedică evaluarea prejudiciului, în condițiile în care această evaluare trebuie să respecte prevederile art. 52 din Ordinul nr. 5/2010 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Astfel, conform art. 52 alin. 1 și art. 58 alin. 1 din ordinul menționat, valoarea vehiculului la momentul producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.

Valoarea de nou este cea prevăzută de art. 53 lit. b din Ordinul nr. 5/2010 și anume prețul de catalog.

Uzura vehiculului avariat se stabilește în raport de vechimea, utilizarea și starea de întreținere, kilometri parcurși la data producerii accidentului, conform tabelelor coeficienților de uzură nr. 1 și 2 din anexa 3 a Ordinului nr. 5/2001 (art. 54 alin. 1 și art. 58 alin. 2 din ordin).

Formula de calcul respectată de expertul desemnat în cauză este cea prevăzută la art. 61 din Ordinul nr. 5/2001.

La data producerii accidentului autoutilitara avea parcurși 526.000 km. Anul de fabricație a vehiculului este anul 2003, astfel că la momentul producerii accidentului anul 2010, vechimea era de 7 ani.

Vechimea în exploatare se stabilește pe ani, conform art. 58 alin. 3 din Ordinul nr. 5/2001, astfel încât la momentul producerii accidentului vehiculul avea vechimea de 7 ani și nu de 8 așa cum se susține de pârât, întrucât se are în vedere anul întreg.

Fiind vorba de un vehicul cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și cu 9 locuri, conform certificatului de înmatriculare (f. 23), coeficientul de uzură se stabilește potrivit tabelului nr. 2 al anexei nr. 3 din Ordinul nr. 5/2001.

Astfel, potrivit datelor din acest tabel, la vechimea de 7 ani coeficientul de uzură a vehiculului aflat în stare medie de întreținere este de 64%.

Însă, potrivit art. 59 alin. 1 din Ordinul nr. 5/2001, coeficienții de uzură sunt determinați pentru un parcurs mediu anual de 20.000 km, mai puțin decât parcursul mediu anual al autoutilitarei în cauză calculat în raport de vechime și nr. de kilometri parcurși. Într-o astfel de ipoteză devin incidente dispozițiile art. 59 alin. 2 și 3 Ordinul nr. 5/2001, care prevăd corecții pentru fiecare 1.000 km fără a se putea totuși depăși coeficientul de uzură corespunzător stării satisfăcătoare a vehiculului în cauză.

Așadar, pornind de la această regulă expertul a luat în calcul uzura maximă de 70% ce corespunde unui vehicul de 7 ani cu stare de întreținere satisfăcătoare.

Aplicând regula de calcul prevăzută de art. 61 din Ordinul nr. 5/2001, raportat la vechimea de 7 ani, la valoarea de catalog de 33.360 euro și la uzura maximă ce poate fi reținută de 70%, prejudiciul a fost stabilit de expert la suma de 10.00 euro echivalentul în lei a sumei de

43.079 lei (f. 112).

Întrucât vehiculul nu avea 8 ani împliniți la momentul producerii accidentului, în calculul uzurii nu poate fi avută în vedere decât vechimea efectivă a autoutilitarei de 7 ani. Aceasta întrucât, potrivit art. 58 alin. 3 din Ordinul nr. 5/2001 vechimea în exploatare se exprimă în ani împliniți.

Totodată, nu se poate reține coeficientul de uzură de 78% solicitat de pârât, care corespunde tabelului nr. 1 din anexa 3 la Ordinul nr. 5/2001, unui vehicul cu vechimea de 8 ani, stare satisfăcătoare, a cărui masă totală maximă autorizată este mai mică de 3,5 tone și al cărui număr de locuri nu depășește 9 locuri.

Fiind vorba de un vehicul cu masa mai mare de 3,5 tone trebuie să se aibă în vedere coeficienții de uzură din tabelul nr. 2.

Nici criticile aduse de pârât cu privire la starea de întreținere nu sunt întemeiate și relevante în cauză.

Astfel, starea de întreținere medie a fost recunoscută de pârât, care la termenul din 10 aprilie 2013 relevă doar că "tăblăria era ruginită";. Starea de întreținere medie este cea indicată în art. 60 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 5/2001, caracterizată prin aceea că vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție sau capacelor de roți până la 10 dm2, însumat pe întreaga suprafață exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce privește luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafață totală până la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafață totală până la 1 cm2; pete pe tapițeria scaunelor.

Starea de întreținere satisfăcătoare se caracterizează prin aceea că vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roți mai mari de 10 dm2, însumat pe întreaga suprafață exterioară: degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafață totală mai mare de 1 cm2, cu urme pronunțate de rugină aparentă și zgârieturi; tapițeria deteriorată și murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul cu urme de ulei pe părțile superioare și laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuției, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanșare; joc mare la volanul direcției (art. 60 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 5/2001).

Or, simpla rugină a tăblăriei nu justifică încadrarea în starea satisfăcătoare.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară și așa cum s-a relevat mai sus raportat la numărul real de kilometri parcurși expertul a luat în considerare uzura maximă de 70% ce corespunde stării satisfăcătoare a vehiculului.

Nu sunt relevante nici criticile pârâtului privitoare la neclarificarea de expert a pieselor rămase funcționale și a valorii lor pentru a se compara cu valoarea epavei, atâta timp cât valoarea vehiculului la momentul producerii accidentului se stabilește conform art. 52 alin. 1 din Ordinul nr. 5/2001, prin scăderea din valoarea de catalog (valoarea de nou) a vehiculului a uzurii corespunzătoare.

Expertiza extrajudiciară depusă la dosar nu diferă sub aspectul principiului de calcul de expertiza judiciară efectuată în cauză.

Din examinarea comparativă rezultă diferențe în privința vechimii, a tabelului de încadrare și a valorii de catalog.

Sub aspectul vechimii, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul în baza art. 58 alin. 3 din Ordinul nr. 5/2001 va lua în calcul vechimea de 7 ani, la momentul accidentului autoutilitara neavând 8 ani împliniți.

Raportat la masa totală autorizată înscrisă în certificatul de înmatriculare de 4,6 tone se apreciază că trebuie avut în vedere coeficientul de uzură din tabelul nr. 2.

În privința prețului de catalog, pornind tot de la caracteristicile autoutilitarei rezultate din certificatul de înmatriculare - Mercedes Benz Sprinter 413CDI 9. tribunalul reține că valoarea de nou este cea stabilită în expertiza extrajudiciară de 36030 euro, conform catalogului anexat (f. 24).

Așadar, urmând procedura de calcul utilizată de ambii experți V = 36.030 euro x (1 - 70%) rezultă valoarea de 10.809 lei, ceea ce în lei ar însemna suma de 46.101,46 lei la cursul de 4,2651 indicat în expertiza extrajudiciară, respectiv de 46.137,13 lei la cursul de 4,2684 lei indicat de expertul judiciar.

Din totalul acestei sume s-a achitat pentru epava înstrăinată suma de 2.000 lei.

Întrucât s-a solicitat doar suma de 39.955 lei în baza principiului disponibilității tribunalul va obliga pârâtul la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri.

Este real că expertul judiciar desemnat în cauză a stabilit valoarea daunei totale în baza art. 50 alin. 13 din Ordinul nr. 5/2001, calculată ca procent de 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

Tribunalul reține însă că procentul de 75% este aplicabil numai în raporturile dintre asigurat și asigurător, nu și în raportul dintre proprietarul vehiculului și persoana responsabilă de producerea daunei.

Textul art. 50 alin. 13 din Ordinul nr. 5/2001 prevede doar în beneficiul asigurătorului dreptul de a achita în caz de daună totală numai 75% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului, fără ca această normă să excludă posibilitatea proprietarului vehiculului avariat de a se îndrepta pentru diferența de 25% împotriva persoanei care a cauzat paguba.

În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea prevederilor art. 254 din Codul muncii, republicat, art. 52, art. 53 lit. b, art. 54 alin. 1, art. 58 alin. 1, art. 59 alin. 1, art. 60 alin. 1, art.

61 din Ordinul nr. 5/2010 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor tribunalul va admite acțiunea formulată și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 39.955 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, tribunalul îl va obliga să plătească reclamantei suma de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert (200 lei pentru expertiza extrajudiciară efectuată în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă și notificării prealabile a pârâtului, achitată cu chitanța de la fila 18 și 500 lei avansul pentru expertiza judiciară achitată cu chitanța de la fila 75) și onorariu de avocat de 1.200 lei achitat cu chitanța nr. 19/2013 depusă în copie la dosar.

În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. U. T. DS B. , cu sediul în B., strada D. C. nr. 2/B, județul B. -Năsăud împotriva pârâtului Ș. F.

P.

, domiciliat în B., strada A. nr. 16, scara B, apartament 20, județul B. -Năsăud și în consecință:

- obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 39.955 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert și onorariu de avocat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2013.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

G.

C. F.

M. -M.

E.

cu votul consultativ al asistenților judiciari,

S. P. L. Zăpârțan

red. F.G.C./dact. F.G.C./_ /4 exemplare

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 3069/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă