Decizia civilă nr. 451/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/R/2013
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C. | M. | |
S. | -C. | B. |
GREFIER: G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 12045 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat SS
D. Î. T. și pe pârâții intimați G. "P. I. "; T. și C. LOCAL AL M. T., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat note de ședință, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub numărul_, la data de_, SS din Î. T. i-a chemat în judecată pe pârâții: G. "P. I. "; T., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T., solicitând instanței să îi oblige pe pârâți la: reîncadrarea membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 330/2009, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008; reîncadrarea membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010 luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008; la calculul și plata diferențelor neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada_ -_ ; la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 a Legii
cadru nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte, începând cu data de_ și până la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii sale, sindicatul a arătat în esență că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale solicitate, deoarece aceste drepturi, acordate în temeiul OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deciziilor Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale hotărârilor instanțelor judecătorești, nu au fost avute în vedere la calcularea salariului odată cu adoptarea legilor de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice în anii 2009, 2010 și 2011 și nu le-au fost plătite.
În drept, cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 28 și art. 208 -211 din Legea 62/2011, Legii 330/2009, OUG 1/2010, Legii 284/2010, Legii 285/2010 și cele ale Constituției României.
La data de_, pârâții: C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. au depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive și, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.12045 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj
în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții: P. M. T. și C. LOCAL AL M. T.
, a fost admisă în parte în parte cererea formulată de SS D. Î.
T., în numele membrilor de sindicat CĂLIAN A., VĂIDEAN E., MICHAI A.
, T. E., T. G., GIURGIU L., PAPP L., CAN. VOICHIȚA, C. N., BOTAR A. KO CSILA, FĂGĂDAR STA. M., BERCIA ENIKO, SZEDILEK ZITA, A. CA M., EDARIU (MIHON) L., IOO C. A, M. ANTONIA T., URCAN C. MARIQANA, P. A M., DUCA A., BOCA ANA și CĂLIN ANA împotriva
pârâților G. P. I., C. LOCAL AL M. T. și P. M.
T., și în consecință:
A fost obligată pârâta G. "P. I. ";, în calitate de angajator, la reîncadrarea membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 330/2009, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008;
A fost obligată pârâta G. "P. I. ";, în calitate de angajator, la reîncadrarea membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea cu începere de la data de_ potrivit Legii cadru nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010 luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008;
A fost obligată pârâta G. "P. I. ";, în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada_ -_ actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta G. "P. I. ";, în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte, începând cu data de_ și până în data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții: P. M. T. și C. LOCAL AL M.
T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost respinsă acțiunea reclamanților în ceea privește pretențiile aferente perioadei_ la zi, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: C. Local al M. T. si P. M. T., instanța a reținut că potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Art. 167 al. 3 din Legea 84/1995 prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 1/2011, pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. Local al M. T. a fost chemat în judecată datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. M. T. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în fapt, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea au fost angajați ca personal didactic al pârâtei G. "P.
I. "; în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
Potrivit adeverințelor depuse la dosar la filele nr.12-33 dosar de fond, drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate fără ca aceștia să beneficieze de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și a celor dispuse prin sentința nr. 3235/_ și prin sentința nr. 3232/_ pronunțate de Tribunalul Cluj.
În drept, instanța a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 11/2012 s-a constat că, din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
S-a reținut, totodată, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, amintindu-se că, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, Rec., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o
jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. Rec., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). S-a mai reținut hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza Viașu împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un
echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, tribunalul a reținut că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_, instanța a apreciat că acțiunea este în parte întemeiată.
Astfel, s-a reținut că, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța a constatat că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se
impune concluzia că și după data de_ membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că membrii de sindicat sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului.
Pentru aceste motive, întrucât membrii de sindicat nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior menționate, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii, și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului pentru perioada de după data de_ la zi.
De asemenea, ținând cont că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii, iar art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 prevede că consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative, instanța a obligat pârâții C. Local al municipiului T. și P. M. T. să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. T., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
P. M. T., în calitate de reprezentant legal al unitatii administrative teritoriale si ca autoritate executiva a administratiei publice locale nu a avut si nu are raporturi de munca sau raporturi de serviciu cu membrii de sindicat in numele carora sindicatul a promovat actiunea.
Se mai arată că raporturile de munca ale acestora se desfasoara cu unitatea angajatoare care, in acest caz, este G. « P. I. » T., motiv pentru care instanta de fond a retinut gresit faptul ca P. ar avea calitate procesuala in prezenta cauza, respingand in acest sens exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a P. M. T. .
Instanta de fond a retinut faptul ca P. M. fost chemat in judecata in calitate de ordonator de credite al instituiei de invatamant si nu in calitate de angajator al reclamantei, legitimarea procesuala neavand nicio legatura cu raporturile juridice. Avand in vedere acest aspect, recurenta consideră că se impunea admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive P. ui M. T. deoarece acesta nu are nicio atributie in ce priveste alocarea fondurilor necesare pentru plata salariilor cadrelor didactice.
Se arată astfel că finantarea nu se face din bugetul propriu al unitatii administrativ teritoriale, conform art. 101, alin.2 din Legea nr. 1/2011, aceasta finantare fiind asigurata din bugetul de stat. Obligativitatea alocarii sumelor revine M. ui Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu autoritatilor locale.
In alta ordine de idei, se arată că, potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, in cazul in speta, P. Mun. T. ca reprezentant al autoritarii publice locale in baza prerogativelor conferite de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale nu poate face altceva decat sa repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.
In concret, se arată că, atata vreme cat cheltuielile de personal ale unitatilor de învatamant (finanțare de baza) sunt acordate prin bugetul local, conducatorul autoritatii administratiei publice locale nu poate face altceva decat sa repartizeze mai departe instituțiilor publice subordonate (in acest caz unitatile de invatamant) creditele bugetare aprobate. Ori, recurentul arată că, de vreme ce sumele respective sunt prevazute si alocate din bugetul de stat, P. nu poate pune in aplicare o hotărâre judecătoreasca in lipsa sumelor necesare.
SS din Î. T., prin notele de ședință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de pârâtul P. M. T., se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară, reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că:
"unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din
impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Se mai reține că, potrivit art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Conform disp.art.106 din Legea nr.1/2011, finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale.
Se reține astfel că, deși P. ui M. T. îi revin atribuții însemnate în ceea ce privește fundamentarea și alocarea fondurilor necesare unităților de învățământ, acest pârât a fost în mod greșit chemat în judecată pentru a fi obligat la reîncadrarea reclamanților, calculul și plata drepturilor bănești cuvenite acestora, obligații care în mod cert revin doar angajatorilor acestora.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul formulat de P. M. T. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 12045 din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. municipiului T. și în consecință respinge acțiunea formulată de S. salariaților din Î. T. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
I. -R. | M. | C. | M. | S. | C. | B. |
GREFIER
G. C.
Red.:C..M.;
Tehnored: C.M./S.M.D; 2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: A. M. I. .
