Decizia civilă nr. 2403/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2403/R/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘED.: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 1932 din 06 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați A. ANA M., B. R., B. D., B. A., B. E., B. A., B. C. L.
, B. C. D., C. E. C., C. G. C., C. O., C. O.
D., C. V. C., D. E., F. M. A., F. I. D., F. L.
A., G. M., G. M. S., G. A., H. A., H. D., H.
V., I. C. M. L., I. R. I., I. C. A., K. B., L. F. ,
L. C. M., M. S. C., M. D., M. S., M. C. I. ,
M. M. L., N. C. M., O. I. E., O. O., O. S.
D., O. R. N., O. S. L., P. M. D., P. R., P. A. ,
P. C. E., P. A. M., P. DS, P. A. S., P. DP
, R. C. T., R. L. M., R. D. R., S. R. V., S. R.
L., S. C., S. R. I., T. B. G., T. A. M., T. I.
, V. N. S., V. L., V. O., și pe pârâta intimată U. DE
M. SI F. " I. H. ", având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat T. I., lipsă fiind reclamanții intimați, reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent M. E. N. a depus la dosar un înscris la care a anexat chitanța seria BCIT nr. 1028802/_
, în valoare de 2 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent M.
E. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 1932/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta U. de M. și F. "I. Hațieganu";, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.
E., Cercetării, T. și S., ca neîntemeiată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. Ana M., B. R., B. D., B. A., B. E., B. A., B. C. L., B. C.
D., C. E. C., C. G. C., C. O., C. O. D., C.
L. | A. | , G. |
H. | , V. |
V. C., D. E., F. M. A., F. I. D., F.
M., G. M., S. G., A. H., A. H., D.
I., C. M. L., I. R. I., I. C. A., K. B., L. F., L.
C. M., M. S. C., M. D., M. S., M. C. I., M.
M. L., N. C. M., O. I. E., O. O., O. S. D., O.
R. N., O. S. L., P. M. D., P. R., P. A., P. C. E. ,
P. A. M., P. DS, P. A. S., P. DP, R. C.
T., R. L. M., R. D. R., S. R. V., S. R. L., S. C.
, S. R. I., T. B. G., T. A. M., T. I., V. N. S.
, V. L., V. O., Balica G., G. M. S., R. Madalina, Prodan Augustin, Z. aria V., A. as A., Bolboacă Sorana, Bondor Cosmina, Calinici Tudor, Colosi H., Drugan Tudor, Iancu M., Istrate D., Leucuta D.
, Tigan Stefan, Urda A. da, Valeanu Madalina, B. C., C. ca Petrica, Colosi
I., Costache C., Hodarnau C. an, I. M., Junie Lia M., Pepelea Lia,
S. L., Serban O., Bidian C., Catoi A. F. ela, C. I., Clichici S. ,
F. A., Joanta A., Login Cezar, Simdrea R. A., Toader A., Banias Palaghita L., Brudasca I. I. Calina, Catana C. S., C. A. M.
, D. L., Dican L., Dronca M., Drugan C., N. Tiberiu V. I. ,
O. u I., Procopciuc L. M., R. L. R., S. C. N., Bulboaca
A., Luput G., Mitrea D., Parvu A. E., Bocsan I. C., B. I. A.
, Gosa D., Major Zoltan, Militaru C., Militaru V., Sabin Octavia, Schiotis
R., V. u Sandor, Rachisan A., A. L., A. ca Octavian, Banias M., B. Flavia, Bondor M. ela, Buz F. S., C. Voichita, Covaci A. M., Croicu
G. Mioara, Decea N., Duca M. M., Groza D., Gutiu C., Iepure R.
, Kelemen A., Lenghel F. M., L. L., Macicasan Mari Luz, Mailat Nastasia, Miclaus R., Mocan V., M. remus, N. A., Petrisor M. ,
R. lescu F., Suciu A., Supuran M., Terec C., Vescan Sabina, prin reprezentant avocat T. I., în contradictoriu cu pârâții U. de M. și
F. "I. Hatieganu"; și M. E., Cercetării, T. și S., ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta U. de M. și F. "I. Hatieganu";, în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu_ și până la până la_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta U. de M. și F. "I. Hatieganu";, în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligată pârâta U. de M. și F. "I. Hatieganu";, în calitate de angajator, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte, începând cu data de_ și până în data de_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a respins acțiunea reclamantei în ceea privește pretențiile aferente perioadei de la_ la zi.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta U. de M. și F. I. Hatieganu, instanța a reținut că, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, salariile in sistemul bugetar se plătesc o data pe luna, in perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă. Prin urmare, dreptul de a acționa în justiție cu privire la drepturile salariale neacordate în această perioadă se naște în data de 16 a lunii următoare celei pentru care ar fi trebuit acordate drepturile.
În conformitate cu prevederile art. 101 alin. 3 C.pr.civ. termenele statornicite pe ani de sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare.
În cauza de față, se constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, astfel că excepția invocată este neîntemeiată, dreptul material la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei_ -_ nefiind încă prescris, urmând să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru această perioadă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.
E., Cercetării, T. Și S., invocată de acest pârât prin întâmpinare, s- a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Legea nr.84/1995 (în vigoare la momentul nașterii drepturilor deduse judecății), veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază, care include, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Mai mult, astfel cum prevede în prezent art. 223 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii, veniturile acestor instituții compunându-se din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. si S., pe baza de contract, precum si din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări si taxe percepute in condițiile legii de la persoane fizice si juridice, romane sau străine, si din alte surse.
Ori, deși acest pârât nu are calitatea de angajator al reclamanților, chemarea sa în judecată se justifică în virtutea obligației legale anterior menționate care îi impune să asigure finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ universitar de stat, finanțare ce include, firesc, și cheltuielile de personal stabilite prin hotărâri judecătorești, atunci când angajatorul a aplicat în mod greșit cu sau fără culpă dispoziții legale, prejudiciind patrimonial angajații,
astfel că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. .
Pe fondul cauzei, în fapt, potrivit adeverințelor de la filele 96-245, reclamanții au avut calitatea de angajați ai pârâtului de rândul 1 în perioada pentru care au fost solicitate drepturile, ocupând funcții didactice în învățământul universitar.
Astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate fără ca aceștia să beneficieze de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008 și prevederilor Legii 330/2009.
În drept, instanța a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Totodată, aceeași instanță, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 11/2012 a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 11/2012 s-a constatat că, din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
S-a reținut, totodată, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, amintindu-se că, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, Rec., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o
jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea
din 28 septembrie 2004. Rec., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). S-a mai reținut hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza Viașu împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, tribunalul a reținut că, pentru perioada anterioară datei de_, interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
În ceea ce privește perioada de după data de_, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată
Astfel, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța a constatat că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285/2010 pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009), astfel că, se impune concluzia că și după data de_ reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la calcularea în conformitate cu prevederile cuprinse în Legea nr. 221/2008 a salariului doar până în data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului, astfel că va respinge cererea reclamanților în ceea ce privește pretențiile de la_ la zi.
Pentru aceste motive, întrucât reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior menționate, tribunalul a admis cererea acestora, în conformitate cu prevederile art. 283 și
următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii.
Totodată, a fost obligat pârâtul M. E., CERCETĂRII, T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a reclamanților în acest sens, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. E. N. ,
solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Susține recurentul că excepția lipsei calității procesuale pasive proprii este întemeiată, subliniind că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, aceasta aparținând unității de învățământ.
De asemenea, precizează că nu este nici ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, sens în care citează prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art. 1 Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 538/2001.
În drept, pârâtul invocă art. 299-316 Cod de procedură civilă, Legea nr.
128/1997, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 53/2003, H.G. nr. 81/2010.
Deși au fost legal citați intimații nu au depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin motivele de recurs formulate pârâtul a înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la aceasta, Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat "se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârâtul M.
E., Cercetării, T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E., Cercetării, T. și S. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în Legea nr. 84/1995, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. de M. I. Hațieganu a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art. 1 Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 538/2001 nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât reclamanții sunt salariații unei instituții de învățământ superior și nu al unei instituții de învățământ preuniversitar de stat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 1932 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘED. | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.M.
