Decizia civilă nr. 469/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 469/R/2013
Ședința publică din 18 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. | N. | DE T. | |
F. | DE C. "C. C. " SA - S. DE T. F. | DE C. | C. |
împotriva sentinței civile nr. 1919/F din 05 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată K. E., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtelor recurente, consilier juridic Barbus Michaela, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată K. E. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtelor recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În esență, arată că decizia de concediere a fost emisă ca urmare a restructurării unității, iar postul ocupat de reclamantă a fost efectiv desființat. Decizia de concediere întrunește toate cerințele impuse de legiuitor sub aspect formal.
Întrebată fiind de către instanță dacă poate să individualizeze persoana care ocupa cel de-al doilea post de vânzător bilete din cadrul Haltei Călia și despre care se face vorbire în întâmpinarea depusă la dosar, reprezentanta pârâtei recurente arată că nu poate preciza care este numele acesteia, dar cunoaște faptul că anterior restructurării, în statul de funcții la Halta Călia figurau două posturi de vânzător bilete, iar ulterior restructurării a fost menținut doar unul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta K. E. a chemat în judecată pe pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A., S. de T.
F. de C. C. solicitând anularea deciziei de concediere nr. 402/a/337 ca fiind nelegală; reintegrarea reclamantei în funcția vânzător bilete deținută anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate și actualizate începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1919/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._
, s-a admis acțiunea reclamantei și a fost anulată decizia de concediere nr. 402/a/337/22 martie 2012 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală și s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data concedierii - 23 martie 2012 - și până la reintegrarea efectivă.
Au fost obligate pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A., S. de T. F. de C. C. să plătească reclamantei K. E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, Tribunalul a avut în vedere că
reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de vânzător bilete la stația CF Bistrița, conform mențiunilor din carnetul de muncă (poziția 80,85 - f. 22) începând cu_ și până la data de 22 martie 2012, când s-a dispus concedierea sa în baza deciziei de concediere nr. 402/a/337 din_ .
Concedierea a fost una colectivă, așa cum rezultă din decizia de concediere și din documentele depuse la dosar, din care rezultă că au fost concediați în aceeași perioadă un număr de 1050 salariați din totalul de 13.903 salariați (f. 37, 50), astfel încât concedierea întrunește cerințele art. 68 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, aspect necontestat de reclamantă.
În vederea eficientizării activității s-a întocmit programul de eficientizare a activității nr. 20/24/21/120/_ (f. 56), aprobat prin hotărârea Adunării generale ordinare a acționarilor.
Intenția de concediere colectivă a fost notificată federațiilor sindicale, Inspectoratului Teritorial de Muncă București și Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București la datele de 13 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 (f. 36, 55, 56), aspect de altfel necontestat de reclamantă.
În raport de prevederile art. 69 - 71 din Codul muncii republicat s-a reținut că întreaga procedură anterioară emiterii deciziei de concediere colectivă a fost respectată.
Referitor la decizia de concediere a reclamantei, Tribunalul a constatat că aceasta nu respectă toate cerințele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii, republicat, cătă vreme aceasta nu indică în concret criteriul avut în vedere la concedierea reclamantei, ci cuprinde la art. 4 al. 1 doar o enumerare a acestora.
S-a mai reținut că din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării sale profesionale.
În situația în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performanțelor profesionale ale reclamantei comparativ cu ale altor salariați ai altor stații din cadrul sucursalei pârâte, angajați pe același post cu cel ocupat de reclamantă, în decizia de concediere trebuia menționat expres că la baza concedierii reclamantei
a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându-se cu cine sau între cine s- a realizat comparația.
Aceasta pentru a da posibilitate reclamantei să conteste în cunoștință de cauză eventuala comparație, iar instanței să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalității în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s-a realizat comparația, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora
instanța să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare, răspunsul pârâtei la interogatoriul formulat de reclamantă administrat pe parcursul judecării cauzei nefiind în măsură să completeze lipsa mențiunilor din decizia atacată cu privire individualizarea criteriului avut în vedere la concedierea reclamantei.
Întrucât concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei, indiferent la care stație, care ocupă post de vânzător bilete.
În cazul concedierilor colective, această mențiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, republicat, iar conform art. 79 Codul muncii, republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere că angajatorul nu a indicat în concret ce criteriu s-a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia deciziei prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariaților, în condițiile în care pârâta a fost oscilantă pe parcursul judecății în privința criteriilor efectiv aplicate reclamantei (inițial indicând competența profesională și starea disciplinară, apoi prin răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă indicând aspectul că la concedierea acesteia au fost avute în vedere competențele profesionale scăzute dovedite prin fișele și rapoartele de evaluare depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care testările profesionale au fost efectuate în condiții de formalism extrem și numai pentru o parte din angajații pârâtelor care ocupau un post similar cu acela al reclamantei-vânzător bilete), tribunalul a reținut că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 76 și 78 din Codul muncii, republicată.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 76, 78,
80 din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis acțiunea, potrivit dispozitivului.
Totodată, instanța a obligat pârâtele să plătească contestatoarei în temeiul art. 274 din C.P.C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la f.122 din dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. de T.
de C. S.A. București - S. de T. F. de C. C. ,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si respingerea contestației împotriva deciziei de concediere.
În susținere, arată că desființarea locului de munca ocupat de către reclamanta intimată este consecința aplicării Programul de eficientizare a activității a S. " C. C. " S.A. nr. 20/24/21/120/_ ", adoptarea acestuia fiind determinată de dificultățile economice.
Desființarea a fost una efectivă aspect confirmat de statele de funcții depuse la dosar care sunt anterioare, respectiv ulterioare finalizării restructurării
-_ si_ .
Aceste state de funcții atesta ca la data de_ la Halta Comerciala Caila erau prevăzute doua posturi de vânzători de bilete, iar in urma aplicării programului de restructurare si eficientizare, respectiv la data de_, a rămas un singur post de vânzător de bilete.
Precizează că nu au existat si nu exista in unitate posturi vacante pentru ca reclamanta sa poată fi reîncadrata.
Decizia de concediere întrunește cerințele impuse de legiuitor prin prevederile art. 76 din Codul muncii republicat, în condițiile în care în cuprinsul acesteia se arata considerentele de drept avute in vedere de unitate la luarea măsurii, respectiv dispozițiile art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 69 si urm. din Codul muncii republicat si de fapt, dificultățile economice, reorganizarea si restructurarea societății, astfel cum rezulta din Programul de eficientizare a activității S. C. C. si Notificarea nr._, a căror aplicare are drept consecința desființarea unui număr de posturi la nivel de societate printre care si postul reclamantei.
De asemenea, prin art. 4 se enumera criteriile avute in vedere potrivit legii si contractului colectiv de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si anume:
salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
salariații care au un alt loc de munca sau care cumulează pensia cu salariul;
salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârsta;
persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Contrar celor reținute de către prima instanță, în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de munca pe anul 2011-2012, la aplicarea efectiva a reducerii de personal s-a avut in vedere atât competenta profesionala cat si disciplina in munca a salariaților din cadrul formațiilor de lucru care urmau sa-si reducă activitatea.
Procesele verbale încheiate cu ocazia verificării profesionale periodice a personalului din cadrul punctelor de lucru din cadrul Stației Bistrița Nord care au îndeplinit funcția de vânzător de bilete pe anii 2009, 2010 si 2011 si din fisele de evaluare a salariaților încadrați pe aceeași funcție, atestă că petenta a dovedit competentele cele mai scăzute.
Șeful Stației Bistrița Nord, in răspunsul la interogatoriul depus la instanța de fond, a precizat ca reclamanta a fost sancționata de mai multe ori pentru neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu in cursul anului 2011.
Consideră că din probele administrate în cauză rezultă realitatea motivului concedierii - desființarea locului de munca ocupat de contestatoare determinata de dificultățile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, faptul că măsura are un caracter efectiv si o cauza reala si serioasa, respectiv a fost dispusă cu respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
Prin întâmpinarea
depusă(f. 9), reclamanta intimată s-a opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 402/a/337 din_, ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea constând în dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de eficientizare a activității S. C. C., aprobat prin Hotărârea AGEA nr._, precum și faptul că în urma aplicării programului de eficientizare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeași unitate.
Totodată, s-a menționat în cuprinsul actului de concediere și faptul că salariaților concediați ca urmare a măsurilor de concediere colectivă li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. Marfă și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea, la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind menționate următoarele criterii:
a) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță;
salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
personale care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor;
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
"criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Dispoziții în acest sens se regăsesc și la punctul 4 al. 1 lit. a din decizia contestată.
Prin urmare, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este și firesc să fie așa, în condițiile în care primul criteriu este unul obiectiv, presupunând departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne astfel pe post în urma aplicării procedurii concedierii colective doar acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, s-ar da eficacitate celorlalte criterii de la lit. b-e menționate în conținutul deciziei de concediere, criterii subiective având caracter social.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat măsura dispusă arătând punctual că la nivelul Haltei Călia mai exista un angajat pe postul de vânzător bilete(f. 81, 79 fond).
Atât la fondul cauzei, cât și în recurs pârâtele au susținut în mod constant că măsura concedierii reclamantei a avut la bază rezultatul slab al acesteia obținut la evaluarea performanțelor profesionale individuale, apărare care însă nu poate fi primită în contextul în care în decizia de concediere nu se face nici o mențiune în acest sens.
Deși la art. 4 din decizia contestată, primul criteriu individualizat la lit. a se referă tocmai la "competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță";, în cuprinsul acesteia nu se regăsește nici o mențiune prin care să fie indicat punctual criteriul avut în vedere la luarea măsurii deciziei de concediere.
Or, prin prisma prevederilor art.79 din Codul Muncii care statuează expres că "în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere";, apărările privitoare la evaluarea profesională, formulate în timpul procesului, vor fi înlăturate.
Pentru același raționament nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora concedierea reclamantei ar fi fost determinată de atitudinea necorespunzătoare a reclamantei care a fost sancționată disciplinar în mod repetat.
În raport de cele mai sus expuse, Curtea reține că în lipsa individualizării criteriului ce a constituit temeiul concedierii reclamantei nu se poate realiza o cenzură a legalității măsurii dispuse, astfel că din perspectiva art. 78 din Codul muncii decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Constatând că Tribunalul a tranșat corect cauza dedusă judecății, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. " S.A. - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1919 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
S. | D. D. | G. | L. | D. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: B.I.S.
