Decizia civilă nr. 155/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. R. împotriva sentinței civile nr. 9844 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC M. P. S. G., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de consilier juridic Coța Protopopescu M. și reprezentanta pârâtei intimate av. Văideanu M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtei intimate înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Se comunică reprezentantei reclamantei recurente un exemplar din înscrisurile depuse.
Reprezentantele părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele arătate în memoriul de recurs, pe care le susține și oral, arătând în esență că procedura de cercetare a faptei a fost viciată, întrucât în convocare nu s-a precizat obiectul cercetării și nici în ce constă fapta reținută. Cercetarea disciplinară nu a avut loc din motive imputabile angajatorului care a stabilit întrevederea la sediul societății din G., deși reclamanta a solicitat ca aceasta să aibă loc în C. -N., intenția pârâtei fiind aceea de a se asigura că cercetarea disciplinară nu va avea loc. Cu ocazia unei întrevederi cu șeful ierarhic, care a avut loc înainte de desfacerea contractului de muncă, acesta i-a oferit un alt loc de muncă în G., ulterior negând această împrejurare din care rezultă că reclamanta era considerată totuși competentă. Abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantei, respectiv nedepozitarea conformă a mărfii în camera frigorifică, pe care nu a pus-o în funcțiune, nu există. Marfa transportată în data de_ de la magazinul nr. 2 la magazinul nr. 6, unde activa reclamanta, a fost depozitată în camera frigorifică care funcționa, iar în data de_ s-a făcut predarea-preluarea de gestiune, neconsemnându-se că marfa ar fi fost deteriorată. În sarcina reclamantei nu exista nicio obligație de serviciu potrivit fișei postului în sensul preluării în gestiunea proprie a mărfurilor transportate. Potrivit procedurilor de lucru predarea-preluarea de gestiune se făcea în fiecare zi de luni a săptămânii, salariatele punctului de lucru având gestiune proprie, programul de lucru fiind o
săptămână lucrată, o săptămână liberă. Constatarea nu s-a făcut în prezența reclamantei, care era în săptămâna ei liberă. Cu privire la procesul-verbal de constatare a pierderilor, depus pentru termenul de astăzi de către reprezentanta pârâtei intimate, în care apare consemnată o pierdere în valoare de 1.623,74 lei, acesta apare ca un document fabricat după 4 zile de la constatarea deteriorării mărfii, făcută în prezența administratorului societății, nefiind de față nici reclamanta și nici martora care a preluat gestiunea. În nota de constatare se face referire la o cu totul altă sumă decât cea menționată de la începutul procesului. În concluzie, nedovedindu-se existența unui rezultat dăunător al faptelor constând în nedepozitarea conformă a mărfii, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul solicitat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată. Cu privire la lipsa mențiunii obiectului cercetării disciplinare invocat de reprezentanta reclamantei recurente, arată că în conținutul adresei prin care a fost convocată reclamanta s-a menționat că este convocată în vederea cercetării disciplinare pentru fapta din_, pârâta nefiind obligată să-i pună la dispoziție vreun mijloc de transport în acest sens, societatea având sediul și punctul de lucru în G., reclamanta fiind cea care avea interesul să se prezinte pentru a-și formula apărările Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8883/117/_ pe rolul Tribunalului
C., înregistrată la instanță în data de_, reclamanta G. R. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "M. P. "; S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să anuleze decizia nr. 36/_ si să îi plătească drepturile salariale până în ziua în care se va termina procesul.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat să i se plătească si daune morale pentru intimidare, hărțuire si amenințări.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că i s-a desfăcut disciplinar contratul individual de muncă deoarece în data de_ a refuzat să preia marfa de la un magazin care s-a desființat aflat în cartierul Grigorescu.
Aceasta a mai arătat că nu a putut să depoziteze marfa în camera frigorifică deoarece a primit marfă nu cu mult timp în urmă prin comanda pe care a făcut-o și ca atare nu era nevoie de alte produse din carne, cu atât mai mult cu cât la predarea lor nu s-a făcut un inventar.
Acțiunea nu este motivată în drept.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, aceasta a arătat că în data de_ s-a transferat marfa de la magazinul nr. 2 la magazinul nr. 6 al societății în valoare de 1623,74 lei de către angajata D. Melinda.
Pârâta a mai susținut că reclamanta era la acea dată de serviciu la magazinul nr.6 si a fost rugată telefonic de către seful de magazin Oros N. să preia marfa si să o scoată la vânzare, însă aceasta a refuzat categoric să o expună
la vânzare si a depozitat-o în camera de frig, fără a pune in funcțiune camera frigorifică, ceea ce a dus la deteriorarea mărfii.
În consecință, angajatorul arată că, având în vedere conduita reclamantei, în data de_ a emis decizia nr. 632, prin care a decis constituirea comisiei pentru cercetarea disciplinară, a fost convocată salariata la cercetare pentru data de_, ora 8, la punctul de lucru al societății din municipiul G., însă salariata a refuzat să se prezinte.
Ulterior, la data de_ reclamanta si-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită să se constate nulitatea absolută a deciziei de sancționare raportat la prevederile art. 251 alin.1 si alin.2 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.9844 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj
, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâta S.C. "M. P. "; S.R.L..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.36/_, pârâta i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă în conformitate cu disp.art. 61 lit.a, art. 247 si art. 252 din Codul muncii, începând cu data de_ .
Pentru a dispune astfel, pârâta a reținut că reclamanta se face vinovată de faptul că nu a depozitat, conform procedurilor, marfa preluată de la Magazinul nr.2-cartierul Grigorescu, care a fost desființat. Procedând astfel, aceasta a încălcat prevederile art.6 pct.2 din Regulamentul intern.
Potrivit dispozițiilor art.61 lit.a din Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă poate avea loc fie ca urmare a săvârșirii unei abateri grave, fie ca urmare a săvârșirii unor abateri repetate de la disciplina muncii sau de la alte sarcini stabilite în Regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Faptele ce pot determina luarea acestor măsuri nu au fost enumerate de legiuitor, caracterul grav al abaterii urmând a fi apreciat în raport cu toate elementele sale, împrejurările în care au fost comise și circumstanțele personale ale autorului ei.
Prima instanță a reținut că, din copia procesului-verbal și din declarațiile martorilor Oros N. și D. Melinda rezultă că la efectuarea transferului de marfă, de la Magazinul nr.2, la Magazinul nr.6, reclamanta a depozitat-o în camera de frig, fără însă a o pune în funcțiune.
Conform dispozițiilor art. 252 alin.1 Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă se poate dispune de către angajator printr-o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea pe de o parte a eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
Cercetarea abaterii disciplinare se face potrivit dispozițiilor art. 251 alin.1 Codul Muncii, care arată că "nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispună mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare";. Lipsa cercetării prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii respective, cu consecința reintegrării în funcția avută anterior și plății drepturilor salariale cuvenite.
În conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. 2, lit.a-f din Codul Muncii, decizia de sancționare trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele: descrierea faptei ce constituie abatere, precizarea prevederilor din
statutul personal sau contractul individual de muncă ce au fost încălcate de către salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, temeiul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei, instanța de fond și-a format convingerea că, reclamanta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, respectiv în data de_ a refuzat să depoziteze în camera de frig, pusă în
funcțiune, marfa transferată de la un alt punct de lucru.
De asemenea, prima instanță a reținut si faptul că nu pot fi constatate vicii de formă ale actului sancționator, angajatorul îndeplinindu-și obligația prevăzută de art.272 din Codul Muncii, respectiv aceea de a proba că reclamanta a depozitat neconform marfa preluată de la Magazinul nr.2, produse de carne care s-au alterat.
Așa fiind, prima instanță a respins, potrivit dispozițiilor art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, acțiunea reclamantei, deoarece pârâta a respectat, atunci când i-a aplicat sancțiunea disciplinară, prevederile art.251 si următoarele din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta G. R., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină si cuprinde motive străine de natura pricinii.
Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal fiind data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Prin contestația înregistrată, recurenta a solicitat instanței anularea deciziei de sancționare nr.36/_ emisa de către intimată si, pe cale de consecința, reintegrarea in funcția si postul deținut anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca, cu obligarea la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva.
Privitor la soluția adoptata, recurenta arată că motivarea instanței lipseste cu desavarsire, singura argumentație cu privire la împrejurările concrete in care a fost savarsita pretinsa abatere disciplinara reținută in sarcina salariatei si condițiile angajării răspunderii disciplinare fiind următoarea:"fata de materialul probator depus la dosarul cauzei, instanța si-a formulat convingerea ca, contestatoarea a savarsit fapta reținuta in sarcina sa, respectiv in data de_ a refuzat sa depoziteze in camera frig, pusa in funcțiune, marfa transferata de la un alt punct de lucru".
Se mai arată și faptul că motivarea instanței, lacunara si ambigua, este si contradictorie, in condițiile in care anterior mențiunii din cuprinsul sentinței civile recurate, descrise anterior, relativ la ansamblul probator administrat si cu privire la aceași imprejurare faptica, instanța retine ca "din copia procesului- verbal si declarațiile martorilor Oros N. și D. Melinda rezulta ca la efectuarea transferului de marfa de la magazinul 2 la magazinul 6 reclamanta a depozitat-o in camera frig fara insa a o pune in funcțiune".
Or, fata de aceste aspecte consemnate in cuprinsul considerentelor hotărârii pronunțate, recurenta a arătat că este evident ca privitor la aceiași abatere disciplinara, prima instanță a reținut în mod diferit împrejurările in care aceasta a fost savarsita, constatând inițial că reclamanta a depozitat in camera frig marfa, dar nu a pus-o in funcțiune, iar ulterior, că nu a depozitat-o in camera frig, desi aceasta funcționa.
In realitate, recurenta arată că, niciuna dintre aceste situații de fapt constatate de către prima instanță nu corespund faptei descrise in decizia de sancționare și nici nu este susținuta de probatoriul administrat, solutia pronuntata nefiind astfel rezultatul unei cercetari complete si corecte a fondului cauzei.
Totodată, s-a mai susținut că, în fundamentarea soluției pronuntate
,instanta legal investita nu a raspuns punctual aspectelor legate de nelegalitatea deciziei de sanctionare invocate de reclamantă prin precizarea de actiune si motivate in drept raportat la prevederile art.251 al.1 si 2 din C.Muncii, relativ la vicierea procedurii cercetarii disciplinare.
Se arată astfel că, sub aspectul legalității, procedura emiterii deciziei de sancționare este viciata imprimând același caracter si deciziei de sancționare emise in aceste conditii.
Recurenta arată că, desi convocata in vederea efectuarii cercetarii disciplinare, cercetarea nu a avut loc din motive care sunt imputabile angajatorului, care a stabilit întrevederea la sediul societatii din G., cu toate ca atat locul reclamantei de munca, cat si domiciliul acesteia se aflau in C. -N. .
Se susține că, recurenta, fiind unic intretinator de familie, singurul venit fiind cel din salariu, nu a dispus de mijloacele financiare necesare pentru a se deplasa pana la G. .
Totodata, se mai invocă faptul că, din cuprinsul convocării nr.655/_, prima instanta ar fi trebuit sa constate ca lipseste precizarea obiectului cercetarii disciplinare, respectiv a faptei care constituie abatere disciplinara.
Cerința precizării obiectului, mențiune obligatorie potrivit prevederilor art.251 a1.2, este imperios necesara, avand in vedere scopul cercetarii disciplinare, care este acela de a da posibilitatea salariatului sa se apere si sa prezinte propriile probe la momentul întrevederii, in deplina cunostinta de cauza fata de abaterea disciplinara retinuta in sarcina sa.
Astfel, recurenta consideră că atitudinea angajatorului este una abuziva, contrara principiilor care guverneaza raporturile de munca, respectiv principiilor bunei-credințe si consensualismului, prevăzute in art.8 din Codul muncii. Prin urmare, se arată că în mod evident angajatorul nu a fost preocupat de verificarea existentei sau inexistentei condițiilor angajării răspunderii disciplinare a reclamantei, de ascultarea si verificarea apararilor salariatei.
Recurenta mai invocă faptul că, potrivit deciziei nr.632/_, membru in comisia de cercetare disciplinara era si Oros N., care a fost autorul referatului care a stat la baza cercetarii disciplinare, acesta fiind, astfel, și acuzator si judecator.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de sanctionare, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, in cauza s-a administrat atat proba cu înscrisuri, cat si proba cu martori, ori, pentru a se pronunta in acest fel, instanța nu a avut in vedere ansamblul probator administrat.
Se mai arată că prima instanță a pronunțat solutia in lipsa unor înscrisuri necesare in justa soluționare a cauzei si care, desi solicitate, nu au fost depuse.
Astfel, recurenta arată că, analizând cu atentie declarațiile martorilor audiați, si retinand ca, raportat la art.272 Codul muncii, sarcina probei in litigile de munca revine angajatorului, se desprinde concluzia ca abaterea disicplinara retinuta in sarcina sa nu exista, întrucât pentru marfa transportata in data de_, de la magazinul nr.2 la magazinul nr.6, unde activa reclamanta, nu exista in sarcina contestatoarei nici o obligatie de serviciu, potrivit fisei postului, in sensul preluarii in gestiunea proprie a mărfurilor transportate.Potrivit procedurilor de lucru predarea preluarea de gestiune se facea in fiecare zi de luni
a saptamanii, salariatele punctului de lucru avand gestiune proprie, programul de lucru fiind o saptamana lucrata/ o saptamana libera.
În consecință, recurenta arată că, pentru marfa transportata in data de_ la magazinul in care lucra contestatoarea, care era in gestiunea martorei D. Melinda, nu exista in sarcina sa obligatia de serviciu privind depozitarea conforma a marfii.
Mai mult, se arată că și martora D. Melinda a recunoscut ca aceasta a depozitat marfa in camera frigorifica a magazinului in data de_, aceasta functionand. Întrebată fiind martora daca marfa aflata in cel moment in magazin si in gestiunea reclamantei era depozitata in camera frigorifica, aceasta a mentionat ca nu isi amintește.
Aceeași martora a menționat ca stie ca in data de_ (luni), cand s-a prezentat la locul de munca si a preluat gestiunea de la contestatoare, camera frigorifica nu funcționa, iar marfa transportata in ziua de_, in valoare de
1623.74 lei, era deteriorata și a fost predata la Protan pentru distrugere.
S-a mai arătat că și martorul Oros N. lae a menționat că nu isi amintește unde era depozitata marfa reclamatei supusa inventarierii în data de_, stie doar ca marfa in valoare de 1623.74 lei, depozitata in camera frigorifică era stricata, iar camera nu funcționa.
Astfel, se arată că, și in lipsa unei confirmări din partea martorilor, era deductibil pentru instanta ca, marfa aflata in gestiunea salariatei reclamante, pastrata in același magazin cu marfa transportata in ziua de_, daca nu ar fi fost depozitata in camera frigorifică și dacă aceasta nu ar fi funcționat în perioada 20-_, cand s-a facut inventarierea, ar fi avut drept consecință deteriorarea tuturor marfurilor, nu doar a produselor transportate in ziua de_ la magazin,.
Recurenta mai invocă faptul că, pentru marfa transportata in valoare de
1623.74 lei nu s-a facut predare-preluare de gestiune intre salariate, nici in data de_ și nici in_, iar in data de_, cand reclamanta si-a predat gestiunea proprie, marfa transportata, in valoare de 1623.74, supusa inventarierii, nu s-a constatat ca fiind deteriorata in prezenta reclamantei .
Privitor la probațiunea administrata, se mai arată că înscrisurile solicitate de către recurentă, prin precizarea de acțiune de la termenul din_ și reiterate oral in fata instanței, respectiv: procedurile de lucru specifice in unitate însoțite de dovada comunicării salariatei, precum si procesul-verbal de constatare a pierderilor (pentru marfa in valoare de 1623.74 lei), dovada înregistrării in contabilitate a acestora, desi încuviințate de instanță, nu au fost depuse la dosarul cauzei.
Se mai arată că, la termenul din_, mai înainte de încheierea dezbaterilor, s-au solicitat din nou aceste înscrisuri, iar reprezentanta paratei a menționat ca nu mai deține niciun înscris decât cele deja depuse la dosar.
Or, se consideră că, nedepunerea acestor înscrisuri, confirmă teza probatorie a lipsei unui rezultat dăunător al faptei, condiție esențiala pentru angajarea răspunderii disciplinare. Rezultatul daunator al abaterii disciplinare constând in depozitarea neconformă a marfurilor este reprezentat de prejudiciul material produs paratei prin deteriorarea mărfurilor si cu privire la care exista norme legale privind gestiunea si înregistrarile contabile, astfel încât era necesară depunerea înscrisurilor solicitate.
Recurenta mai arată că angajatorul a dispus desfacerea contractului său individual de munca pentru savarsirea unei abateri disciplinare grave, in condițiile in care anterior luării acestei măsuri i-a propus un alt loc de munca in societate, la un alt punct de lucru.
Prin întâmpinarea formulată, S.C. "M. P. "; S.R.L. a solicitat respingerea recursului
, a arătat că în mod corect a reținut instanța fondului respectarea prevederilor art. 61 lit.a, art.247, art.252 din Codul muncii, faptul ca, în cadrul procedurii de desfacere a contractul individual de munca a recurentei, aceasta încălcând prevederile art.6 pct.2 din Regulamentul intern.
Se susține că, prin adresa nr. 655/_, intimata a convocat-o pe recurenta la punctul de lucru al societatii, în vederea cercetării disciplinare, pentru data de_, orele 8, situație în care recurenta urma sa fie audiata, cu posibilitatea acesteia de a se apara, uzand de toate mijloacele legale, având și posibilitatea de a fi asistata de un alt salariat din unitate.
Intimata mai susține că, din cuprinsul aceluiași convocator, rezultă obiectul cercetării disciplinare, respectiv abaterea savarsită la locul de munca de catre recurenta in data de_, astfel încat recurenta a avut cunostinta despre obiectul cercetarii disciplinare.
Se mai arată că sunt nefundamentate criticile aduse hotararii instantei de fond prin motivele recurs, privind aprecierea depozitiilor martorilor audiați în cauză.
Astfel, se arată că, martorii audiați au declarat cu certitudine faptul ca recurenta, fiind de serviciu la magazinul nr. 6 in data de_, a refuzat, intr- un mod nepoliticos, sa preia marfa, pe care a depozitat-o in camera de frig, fara ca aceasta sa funcționeze, motiv pentru care produsele s-au alterat, cauzand un prejudiciu societății in valoare de 1623,74 lei.
Se mai arată că întreaga motivare a recursului este total neîntemeiata si nefondata, recurenta interpretând eronat depozițiile martorilor.
Analizând recursul formulat de reclamanta G. R., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că în cauză s-a respectat de către angajator întreaga procedură de concediere prevăzută de lege.
Astfel, se rețin ca fiind fondate motivele de recurs privind nelegalitatea cercetării disciplinare efectuate în cauză.
Potrivit disp.art.251 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, se reține că, prin convocarea 655/_, fila nr.22 dosar de fond, recurenta a fost invitată să se prezinte la sediul societății, în data de_, ora
8. În ceea ce privește obiectul convocării, s-a precizat doar că aceasta va fi cercetată ca urmare a "abaterii savarsite la locul de munca,…, in data de_ ";. Curtea reține că prevederea disp.alin.2 din art.251 din Codul muncii, referitor la comunicarea obiectului pentru care salariatul va fi cercetat disciplinar, respectiv a faptelor pe care angajatorul le consideră abateri disciplinare și pentru care s-a dispus cercetarea, nu reprezintă un simplu aspect formal prevăzut de către legiuitor, ci constituie o garanție esențială a respectării
dreptului salariatului la apărare.
Astfel, angajatul poate fi să-și formuleze și să susțină toate apărările în cunoștință de cauză și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, bucurându-se de toate garanțiile alin.4 al aceluiași articol, doar în situația în care prin convocare angajatorul îi comunică în concret care sunt faptele pentru care va fi cercetat.
Curtea reține că această cerință imperativă a legii este realizată și în condițiile în care angajatorul îi comunică salariatului, odată cu convocatorul și referatul superiorului ierarhic, respectiv actul de control din care rezultă faptele ce i se impută angajatului și pentru care acesta va fi cercetat.
În speță însă, angajatorul intimat nu a precizat nici în convocator în concret faptele pentru care salariata va fi cercetată și nici nu a făcut dovada că, odată cu actul de convocare ar fi comunicat acesteia și referatul din data de_ a șefului său ierarhic, Oros N. lae, din care să rezulte faptele pretins a fi săvârșite la datele de_ .
Având în vedere faptul că procedura de cercetare disciplinară s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei, în temeiul disp.art.251 și 62 alin.2, 63 alin.1 și 78 din Codul muncii republicat, se reține ca fiind lovită de nulitate absolută măsura concedierii dispusă de către angajator în prezenta cauză, prin decizia nr.36/_, cu încălcarea dispozițiilor imperative privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, în temeiul disp.art.80 din Codul muncii, se va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere, se va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, pârâta fiind obligată să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi ce i se cuveneau în calitate de salariat
începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea reține ca fiind de prisos analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite recursul formulat de reclamanta G. RODDICA, se va modifica în tot sentința primei instanțe, se va admite acțiunea formulată de reclamanta, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta S.C. "M. P. "; S.R.L., se va dispune anularea deciziei de concediere nr. 36/_, intimata fiind obligată să o reintegreze pe reclamantă pe postul deținut anterior concedierii, acela de vânzătoare, și să plătească reclamantei o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat în calitate de salariată, de la data concedierii acesteia,_ și până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G. RODDICA împotriva sentinței civile nr. 9844 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe are o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta G. R., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta S.C. "M. P. "; S.R.L..
Dispune anularea deciziei de concediere nr. 36/_ emisă de intimată.
Obligă intimata pârâtă să o reintegreze pe reclamantă pe postul deținut anterior concedierii, acela de vânzătoare.
Obligă societatea pârâtă să plătească reclamantei o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de
care aceasta ar fi beneficiat în calitate de salariată, de la data concedierii acesteia,_ și până la reintegrarea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.D.;
2 ex./_
Jud.fond.: Tribunalul Cluj: E. B.
