Decizia civilă nr. 93/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
MARAMUREȘ împotriva deciziei civile nr. 3566/R din 11 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de apel Cluj în dosarul nr._ **, privind și pe intimatul B. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul intimatului B. M., avocat Ion Tudor Felezeu, lipsă fiind reprezentantul contestatorului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatului și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a atașat la prezenta cauză dosarul nr._ ** al Tribunalului Maramureș.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației în anulare, arătând în esență că articolul 318 C.pr.civ., pe care contestatoarea își întemeiază cererea, vizează două teze: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs. În speță, instanța a cercetat motivele de recurs, referindu-se la toate motivele de casare sau modificare ale sentinței inițiale, iar aceste două teze nu se circumscriu în motivele contestației în anulare invocate de contestator.
Reprezentantul intimatului arată că această cale extraordinară de atac trebuie să vizeze erori materiale nu și pentru reformarea unor greșeli de fond, iar contestatorul reia toate motivele dezbătute la fondul cauzei și în recurs.
Reprezentantul intimatului concluzionând învederează instanței că nu se poate aprecia această contestație ca fiind recurs la recurs ci este o cale extraordinară de atac limitativ prevăzută de lege, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în prezenta contestație în anulare. Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar factura și chitanța care atestă achitarea acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 3566/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 331 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ **, care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut în esență că reclamantul a fost angajat pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de 1 februarie 2008 și până la organizarea concursului inclusiv. Potrivit dispozițiilor contractuale, la expirarea perioadei de stagiu, reclamantul urma să susțină un examen pentru titularizare pe post, în cazul promovării acestuia contractul devenind contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
La data de 15 ianuarie 2009 au încetat raporturile de muncă ale titularului postului, Zan Ștefan Dorin, postul devenind astfel vacant.
Ulterior, prin decizia nr. 34/5 februarie 2009, reclamantul a fost promovat în gradul imediat superior debutantului, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută inițial de părți în vederea transformării contractului individual de muncă încheiat inițial pe durată determinată în contract individual de muncă pe durată nedeterminată. Mai mult, după îndeplinirea condiției, reclamantul a continuat să presteze activitate în beneficiul reclamantei, conform atribuțiilor stabilite de aceasta.
În raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamantă după data de_, instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă.
Reținându-se incidența art. 12 alin. 2 și 82 alin. 2 din Codul muncii, s-a apreciat că după vacantarea postului ocupat temporar de reclamant, acesta a fost promovat, fiind îndeplinită condiția necesară pentru transformarea raporturilor de muncă din raporturi pe durată determinată în raporturi pe durată nedeterminată.
Pe de altă parte, Curtea a notat că deși simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată, nu există în cauză alte impedimente legale care să se opună voinței părților.
Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea a reținut că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În acest sens Curtea a reținut că interdicția ocupării posturilor prin concurs în aparatul bugetar a fost instituită prin OUG 34/2009, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 14 aprilie 2009.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, la acea dată condiția ocupării definitive a postului prin promovare era deja îndeplinită (decizia nr. 34/5 februarie 2009), chiar dacă nu a fost încheiat un act scris în acest sens. Forma scrisă a contractului de muncă este necesară doar ad probationem, lipsa înscrisului
nefiind de natură a atrage nulitatea contractului ca act juridic, instanța urmând să constate încheierea sa valabilă.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante este irelevant, față de temeiul ce a stat la baza încetării raporturilor de muncă prin decizia contestată.
În acest context, Curtea a observat și că art.79 Codul muncii interzice angajatorului în cazul unui conflict de muncă să invoce în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea ce limitează posibilitatea pârâtei de a dezvolta critici în sprijinul legalității și temeiniciei măsurii concedierii, când, așa cum s-a reținut anterior, raporturile de muncă au încetat în baza art. 55 lit. a Codul muncii și nu art. 65 din același act normativ.
Într-o atare situație, analiza motivelor de recurs privitoare la aspectele de cauzei ce ține de necesitatea desființării unor posturi apare ca superfluă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul pârâtei. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
MARAMUREȘ
, solicitând anularea deciziei civile nr. 2841/R/_ a Curții de Apel Cluj și admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 331/_ a Tribunalului Maramureș, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, precum și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 237/_ a Direcția Generală a F. P. Maramureș.
În motivarea contestației s-a arătat că reclamantul a fost angajat pe perioadă determinată începând cu data de_ până la organizarea concursului.
În aplicarea prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr.2180/2011 Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr.938.551/_ prin care se precizează faptul că la întocmirea statelor de funcții ale direcțiilor generale de finanțe publice județene, care vor fi predate obligatoriu pana la data de_, nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea dată, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea că nu sunt bugetate și că au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. Maramureș fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioadă determinată de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. Maramureș, neavând posturile vacante în statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetare, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente în statul de funcții), constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.
Concedierea reclamantului s-a făcut urmare reorganizării instituției, acesta ocupând un post pe perioadă determinată (post vacant) și neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu și a
persoanelor încadrate pe perioada determinată conform prevederilor Codului muncii.
În opinia contestatorului faptul că instituția a menționat în preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinată.
S-a mai invocat că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transformă de drept contractul de munca cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat, angajat - în derularea unui raport de muncă este o prima condiție necesara pentru constatarea existenței unui contract de muncă, aceasta nu este însa și suficientă, instanța de fond apreciind eronat în mod contrar.
Încheierea contractului de munca în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
Invocând dispozițiile art. 22 alin. 1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor masuri financiar-fiscale și art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 contestatorul a precizat că instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durata nedeterminată, iar în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit.a) și art.56 alin.1 lit.i) din Codul muncii.
În considerarea celor de mai sus s-a invocat ca practică judiciară Decizia civila nr.3569/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr. 3567/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila nr.3576/R/_ a Curții de Apel Cluj, Decizia civila din_ a Curții de Apel Cluj în dosar nr._ *.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Prin memoriul depus la dosar contestatorul expune pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei "greșeli materiale";, în contextul în
care validează raționamentul potrivit căruia un contract încheiat pe perioadă determinată poate fi convertit într-un contract pe perioadă nedeterminată.
Referitor la decizia nr. 237/_ emisă de D. MM, menționează că aceasta corespunde cerințelor legale, sens în care subliniază că indicarea in preambulul acestei decizii a aspectelor referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acesteia, întrucât aceste împrejurări au fost evidențiate tocmai pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
De asemenea, invocă omisiunea instanței de fond de a avea în vedere existența unui impediment legal - OG nr. 34/2009, prin care s-a instituit interdicția ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, impediment care, în opinia contestatorului, justifică pe deplin măsura încetării contractului individual de muncă al intimatei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma reorganizării instituției prin ordine succesive ale Președintelui ANAF s-a hotărât desființarea posturilor vacante din cadrul D. MM, inclusiv a celui ocupat de intimată.
Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul
1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă., în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga contestatorul, aflat în culpă procesuală să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
MARAMUREȘ împotriva deciziei civile nr. 3566/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, pe care o menține.
Obligă pe contestator să plătească intimatului B. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | G. D. C. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.recurs: I.T. /D.C.G. /G.L.T.
