Sentința civilă nr. 137/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 137/2013
Ședința publică din data de 07 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R.
ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație decizie de sancționare formulată de reclamantul P. M. A., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. S.A.
B. -S. DE T. F. DE C. C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. Briciu A. Razvan, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei răspunsul pârâtei la interogatoriu, precum și un set de înscrisuri în probațiune și arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și arată că din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei și din probele administrate nu rezultă că a existat un supraconsum de combustibil. Totodată, reprezentantul reclamantului solicită instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanța nr. 201221011 din data de_ reprezentând dovada plății onorariului avocațial în cuantum de 372 lei.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de fașă, reține că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj în data de_, reclamantul P. M. A. a chemat în judecată pe parata S. N. DE T. F. DE C.
"CFR C. "; B. - S. DE T. F. DE C. C. solicitând
instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea
deciziei nr. 402/C/89/_, obligarea pârâtei la plata de daune-morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că este salariatul pârâtei în funcția de mecanic de locomotivă și că prin Decizia nr. 402/C/89/_ acesta a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună.
Se arată că pârâta a reținut în sarcina sa faptul că în perioada 21-_ a deservit automotorul AM Desiro 2116 în turnusul Regio 4441/4/D/2011 și s-a depășit consumul normat de motorină cu 72 Kg și consideră decizia netemeinică și nelegală.
Se susține că decizia contestată este nulă absolut pe motivul că nu se arată motivele clare de ce au fost respinse apărările, iar decizia i-a fost comunicată după o perioadă de 5 zile de la data emiterii. Cu privire la convocarea pentru cercetarea disciplinară, reclamantul arată că această convocare i-a fost comunicată cu ocazia redactării notei explicative.
Se susține că decizia menționează că a condus AM Desiro 2110 pe turnusul Regio 4441/4/D/2011, dar în realitate a condus pe turnusul 4094/4094-1 pentru care a fost convocat și pentru care a dat și nota de relații. Se arată că pârâta a susținut că prin dispoziția 31Ad/_ a fost
însoțit acest tren și s-a constatat că consumul normat de motorină este suficient, dar în fapt dispoziția prin care s-a dispus însoțirea trenurilor pentru determinarea cotelor de motorină are nr. 32 Ad/_ .
Reclamantul artă că în perioada în care a fost cercetat normele de consum erau cele din vară, fără a se lua în considerare consumurile suplimentare determinate de încălzirea vagoanelor și arată că atâta timp cât nu se cunoaște în mod exact norma de combustibil și cantitatea consumată nu se poate stabili un supraconsum.
Acțiunea este motivată pe prev. art. 252, 268 din Codul muncii și art. 274 C. proc. civ.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare (f.25,26) solicitând respingerea acțiunii.
Se arată că reclamantul arată că este salariatul acesteia în funcția de mecanic de locomotivă și că prin Decizia nr. 402/C/89/_ acesta a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună, fiind încălcate prevederile Instrucției 201 art. 11 lit. c., ceea ce rezultă din dosarul de cercetare nr. 411/8/119/_ care a reținut că în perioada 22-_ reclamantul a deservit automotorul AM Desiro 2110 în turnusul Regio 4441/4/D/2011 pe secțiile C. - Dej C - Jibou - Baia Mare
- Zalău și s-a depășit consumul normat de motorină cu 72 Kg
Pârâta arată că prin dispoziția 31Ad/_ aceeași locomotivă a fost însoțită pe același turnus și s-a constatat că motorina consumată s-a încadrat în consumul normat de motorină.
Se arată că în același dosar de cercetare au fost cercetați toți mecanicii de locomotivă care au deservit în acea perioadă AM Desiro 2110
, fiind sancționați cei vinovați de abaterile săvârșite, ceilalți salariați necontestând temeinicia sau legalitate sancțiunilor aplicate.
Prin adresa nr. 411/_ a serviciului de specialitate EMR-T se răspunde punctual la toate elementele tehnice din dosarul de cercetare asupra cărora reclamantul a adus obiecțiuni, rezultând existența abaterii disciplinare a reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
În fapt, reclamantul este salariatul pârâtei în funcția de mecanic de locomotivă, iar prin Decizia nr. 402/C/89/_, acesta a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună, reținându-se că au fost încălcate de către acesta prevederile Instrucției 201 art. 11 lit. c.(f 4).
Astfel cum reiese din răspunsurile la interogatoriul luat pârâtei, reclamantul a deservit automotorul la trenul 4094/4094-1 din bucla de turnus 4094/_ /_ /_ /_ /_ -_ -
2/4095, turnus întocmit de Depoul C. și înregistrat sub nr. 4441/4/D/2011 (f. 98).
În Raportul de cercetare nr. 411/8/119/_ (f.38-39) s-a reținut că, în perioada 21-_, reclamantul a deservit automotorul AM Desiro 2110 în turnusul Regio 4441/4/D/2011 pe secțiile C. - Dej C - Jibou - Baia Mare - Zalău și că acest automotor a depășit consumul normat de motorină cu 72 Kg. În raportul de cercetare se mai arată că supraconsumul se datorează în exclusivitate personalului de locomotivă care a deservit automotorul pe perioada analizată și că, din cauza faptului că nu se poate stabili concret supraconsumul pentru fiecare mecanic, contravaloarea prejudiciului se va imputa fiecărui mecanic din cei 7 care au efectuat turnusul, în funcție de timpul efectiv lucrat.
De altfel, astfel cum reiese din deciziile depuse la filele 29-37, toți mecanicii care au deservit automotorul au fost sancționați cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru o perioadă de o lună.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 247 din Codul muncii) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Pentru a exista răspundere disciplinară trebuie îndeplinite mai multe condiții printre care și calitatea de salariat și acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat de încălcare a regulilor de disciplină a muncii ori a celor stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Referitor la decizia de sancționare disciplinară contestată, instanța constată că intimata a respectat prevederile art. 251 din Codul muncii, respectiv a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, nefiind întemeiate susținerile reclamantei asupra acestui aspect.
Astfel, Codul muncii prevede la art. 251 că, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către
angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Potrivit art. 251 alin. 4 din același act normativ, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Intimata a respectat prevederile legale, în cauză fiind numită o comisie de cercetare disciplinară prealabilă, contestatorul fiind convocat la cercetarea disciplinară prealabilă prin scrisoare de convocare nr. 276/2012 (f.77).
Asupra susținerilor reclamantului vizând împrejurarea că înscrisul convocator i-a fost înmânat în ziua în care s-a derulat și cercetarea disciplinară, instanța reține că aceste susțineri sunt întemeiate. Astfel, potrivit celor menționate în cuprinsul convocării, reclamantului i s-a comunicat împrejurarea că este chemare la data de_ orele 9 pentru a acorda relații privind depășirea consumului normat de motorină, iar această convocare a fost predată acestuia, sub semnătură, în data de _
.
Cu toate acestea, instanța reține că în cauză reclamantul nu a invocat și nici nu a probat ce vătămare i s-a adus prin comunicarea în această manieră a convocării în cauză. Astfel, acesta a fost prezent la locul cercetării prealabile și și-a prezentat apărările pe care a considerat necesar a fi făcute, astfel că nu se poate reține că, urmare a comunicării convocării
în aceeași zi cu cercetarea prealabilă, decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât legiuitorul, în cuprinsul art. 251 alin. 2 din Codul muncii, nu impune un termen care ar trebui acordat angajatului în vederea pregătirii pentru cercetarea disciplinară.
Potrivit art. 248 alin.4 din Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Asupra acestui aspect, instanța reține că reclamantul și-a exprimat poziția pe parcursul procedurii disciplinare, astfel cum reiese din răspunsurile oferite la întrebările din Nota explicativă nr. 277/2012 (f.78), iar prin decizia de sancționare disciplinară apărările acestuia au fost înlăturate ca nefondate (f. 4).
În ceea ce privește susținerile reclamantului privind comunicarea deciziei de sancționare cu întârziere, peste termenul legal de 5 zile de la data emiterii, instanța reține că nici acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea acestei decizii, în raport de prevederile art. 252 alin. 3 teza a II-a din Codul muncii, care prevede că decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării.
Ori, astfel cum se constată din acest text legal, legiuitorul a stabilit o sancțiune specifică pentru necomunicarea sau comunicarea cu întârziere a deciziei de sancționare, respectiv aceea că acest act al angajatorului nu își va produce efectele specifice decât de la comunicarea acestuia. prin urmare, comunicarea cu întârziere a deciziei de sancționare nu poate atrage nulitatea acestui act, cu atât mai mult cu cât nulitatea, ca sancțiune procedurală, vizează nerespectări ale dispozițiilor legale
anterioare sau concomitente întocmirii acestuia, iar nu condiții ulterioare emiterii lui.
Instanța reține că, în urma cercetării prealabile menționate, s-a întocmit dosarul de cercetare nr. 411/8/119/_, în care s-a constatat existența abaterii disciplinare, propunându-se sancționarea reclamantului cu o reducere a salariului de bază cu 10% pe o lună de zile, măsură care a fost luată prin decizia nr. 402/C/89/_ .
Asupra temeiniciei celor constatate, instanța reține că exploatarea pe timp de iarnă a automotoarelor Siemens - Desiro se efectuează în conformitate cu regulile generale de exploatare a trenurilor pe timp de iarnă prevăzute de Regulamentul nr. 006/2006, iar ordinele de serviciu care reglementează lucrul pe timp de iarnă au fost prelucrate cu personalul la Școala Personalului pe anul 2011, înainte de începerea sezonului rece, aspect necontestat de reclamant.
Astfel cum a arătat pârâta în răspunsurile la interogatoriu, cota de motorină stabilită depindea de condițiile reale de exploatare, motiv pentru care s-a procedat și la determinarea practică prin însoțire, potrivit prevederilor Ordinului de serviciu nr. 32Ad/_ și întocmit în baza Planului de Măsuri nr. 10/17/_ al SNTFC B. (f. 11-12, 22). Mai mult, se arată că, în norma de consum stabilită a fost inclus și consumul tehnologic, astfel că susținerile reclamantului în sensul că, fiind luna decembrie, cu temperaturi foarte joase și dispunându-se să se țină automotoarele cu motoarele pornite în permanență, aceste împrejurări au determinat supraconsumul înregistrat, sunt neîntemeiate.
Mai mult, potrivit dispoziției nr. 31Ad/_, această locomotivă a fost însoțită pe același traseu, constatându-se faptul că consumul de motorină se încadrează în consumul normat de combustibil.
Pentru aceste motive, constatând că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul Lupoian V. împotriva deciziei nr. 402/C/90/_ emisă de pârâta S. N. de T. F. de C. "CFR C. "; B. -
S. de T. F. de C. C.
Cu privire la prejudiciului moral în cuantum de 10.000 de lei solicitat de reclamant, se reține că, întrucât măsura luată de pârâtă este temeinică și legală, se impune respingerea și acestui petit accesoriu ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul LUPOIAN V. cu domiciliul ales în C. -N., str. O. G. nr. 1/6, jud. C., împotriva Deciziei nr. 402/C/90/_ emisă de pârâta S. N. DE T.
F. DE C. "CFR C. "; B. - S. DE T. F. DE C.
cu sediul în C. N., P-ța A. I. nr. 17, jud. C. . Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. I.
Asistent judiciar,
R.
Asistent judiciar,
A. Ș.
Grefier,
R. B. M.
Red./Dact. IAM 4 ex. - _
